Știri
Știri din categoria Externe
Washingtonul transmite că are „alternative” dacă negocierile cu Teheranul se blochează, într-un moment în care miza imediată rămâne redeschiderea Strâmtorii Ormuz și, implicit, reducerea riscului de noi perturbări în transportul de energie. Potrivit Mediafax, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a spus că Statele Unite vor încerca să obțină „un acord favorabil” cu Iranul, iar dacă acesta eșuează vor aborda problema „într-un alt mod”.
Rubio a declarat reporterilor, la New Delhi, că SUA vor „acorda diplomației toate șansele de reușită” înainte de a lua în calcul „alternative”. Mesajul vine după ce președintele Donald Trump a afirmat că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în încheierea unui acord cu Iranul, potrivit Reuters.
„Există o propunere destul de solidă pe masă (...) și sperăm că vom reuși.”
În paralel, un oficial american, citat sub condiția anonimatului, a declarat că Iranul ar fi acceptat „în principiu” redeschiderea Strâmtorii Ormuz în schimbul ridicării blocadei navale americane și ar fi fost de acord să elimine stocul de uraniu puternic îmbogățit al Teheranului.
Aceeași sursă a adăugat că SUA ar fi înțeles că liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a aprobat liniile generale ale acordului. Mediafax notează însă că nu a existat o confirmare imediată din partea Iranului și nici explicații despre ce înseamnă concret un acord „în principiu”.
Un al doilea oficial de rang înalt din administrația SUA a spus că planul propus le-ar acorda negociatorilor 60 de zile pentru a ajunge la un acord final. Potrivit Reuters, surse iraniene au indicat că, în etapele următoare, ar putea fi găsite „formule viabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU de monitorizare nucleară.
Pe fondul acestor discuții, Trump a scris pe Truth Social că blocada SUA asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Ormuz va rămâne în vigoare „până când se va ajunge la un acord, acesta va fi certificat și semnat”, adăugând că „ambele părți trebuie să-și ia timpul necesar”.
De ce contează: Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru transportul maritim, iar orice prelungire a blocadei sau eșec al negocierilor menține un risc operațional ridicat pentru rutele comerciale și pentru fluxurile energetice din regiune.
Recomandate
Escaladarea SUA–Iran pune în risc fluxurile de petrol prin Ormuz , iar opțiunile discutate la Washington includ și intensificarea presiunii economice asupra Teheranului, într-un moment în care piețele reacționează deja la posibilitatea unor perturbări, potrivit Adevărul . Fostul comandant suprem al forțelor aliate în Europa (SACEUR), amiralul în rezervă James Stavridis , spune că președintele Donald Trump se confruntă cu trei direcții majore după noile acțiuni militare ale SUA împotriva Iranului, pe fondul unui armistițiu descris ca fragil și aflat „în pragul colapsului”. Stavridis a prezentat analiza pe platforma X și a detaliat-o ulterior la CNN. Miza economică: presiune pe economia Iranului și risc pentru lanțurile de aprovizionare Stavridis consideră că, indiferent de varianta aleasă, „elementul-cheie” va fi capacitatea de a exercita „o presiune reală asupra economiei iraniene”. În același timp, articolul notează că, după ultimele atacuri, prețul petrolului a crescut brusc, pe fondul temerilor privind blocarea lanțurilor de aprovizionare. Strâmtoarea Ormuz este descrisă drept o arteră maritimă îngustă prin care tranzitează, în condiții normale, aproximativ 20% din petrolul mondial, iar orice perturbare are efecte imediate asupra piețelor globale. Autoritățile maritime au ridicat nivelul de alertă pentru navele care tranzitează zona la gradul „sever”. Cele trei opțiuni descrise de Stavridis pentru Trump Potrivit analizei, președintele SUA ar avea trei opțiuni: să „se spele pe mâini și să se retragă”, variantă pe care Stavridis o numește „o idee extrem de proastă”; să lanseze atacuri „masive, de amploare” împotriva Iranului; să „intensifice atacurile punctuale” pentru a constrânge Teheranul să adopte o atitudine mai moderată. Ce a declanșat noua escaladare și cum a răspuns SUA Escaladarea este pusă pe seama atacurilor iraniene asupra unor nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz. Oficialii americani au confirmat că trei nave au fost lovite, în incidente descrise de autoritățile maritime drept cele mai grave de la semnarea acordului temporar de pace. Ca răspuns, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat o „serie de lovituri puternice” care au vizat peste 80 de obiective în Iran. În comunicatul CENTCOM se arată: „Agresiunea nejustificată a forțelor iraniene reprezintă o încălcare clară și periculoasă a armistițiului și subminează libertatea de navigație.” Conform datelor transmise de armata americană, operațiunea a vizat, între altele, sisteme de apărare antiaeriană, rețele de comandă și control, instalații radar de coastă, capabilități de rachete antinavă și peste 60 de ambarcațiuni mici operate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Obiectivul declarat: diminuarea capacității Iranului de a ataca comerțul internațional și impunerea unor „costuri severe” pentru hărțuirea transportului maritim civil. Articolul mai menționează reinstituirea presiunilor economice, inclusiv revocarea derogărilor care permiteau Iranului să exporte țiței. Armistițiul, contestat deschis de Trump La summitul NATO de la Ankara, Donald Trump a sugerat că armistițiul nu mai este valabil. „Cred că s-a terminat. Nu mai vreau să am de-a face cu ei.” Deși a admis că negocierile ar putea continua teoretic, a catalogat eventualele discuții drept „o pierdere de timp”. În paralel, ambele tabere s-au acuzat reciproc de încălcarea memorandumului de înțelegere semnat în iunie, document care permisese redeschiderea Strâmtorii Ormuz și inițierea negocierilor. Ce urmează: risc de prelungire a tensiunilor și efecte în piețe Situația este descrisă ca „extrem de fluidă”, cu semnale că ambele părți sunt pregătite să continue operațiunile militare, deși mențin, declarativ, deschiderea pentru negocieri. În acest context, dilema strategică indicată de Stavridis are o componentă economică directă: orice deteriorare suplimentară a securității în Ormuz poate amplifica volatilitatea pe piețele energetice și poate afecta costurile de transport și aprovizionare la nivel global. [...]
Donald Trump a relansat public acuzația că Iranul ar urmări asasinarea sa , într-un moment în care tensiunile din regiune se traduc deja în riscuri pentru transportul maritim și, implicit, pentru piețele energetice, potrivit Antena 3 . Declarațiile au fost făcute la conferința de presă de la finalul summitului NATO . Trump a spus că este „ținta numărul unu” a iranienilor și că regimul de la Teheran ar vrea să-l asasineze, reluând ideea că Israelul și SUA au eliminat „majoritatea conducerii de rang înalt” a Iranului în primele zile ale războiului și întrebându-se dacă ar putea avea aceeași soartă. „Și știți ce, poate că nici eu n-o să mai fiu, pentru că sunt ținta lor numărul unu.” Într-o altă declarație, președintele SUA a folosit un limbaj dur la adresa iranienilor, susținând că acesta ar fi motivul pentru care ar fi vizat. „Sunt ținta numărul unu pentru că sunt niște gunoaie. Așa se comportă ei și așa s-au comportat vreme de 47 de ani. Eu fac ce e bine pentru țară.” De ce contează: riscul de escaladare rămâne legat de Strâmtoarea Ormuz Dincolo de componenta politică, miza practică este că Trump a legat evaluările despre conducerea de la Teheran de evoluțiile recente din teren. El a făcut comentarii contradictorii despre cât de „rațională” ar fi actuala conducere iraniană, după ce anterior o descrisese drept „un pic dusă cu pluta”, în timp ce a spus că echipa sa de negociere „discută cu oameni extraordinari” de partea iraniană. În același context, Trump a indicat că se referă la atacurile Iranului asupra transportului maritim din Strâmtoarea Ormuz, atacuri care, potrivit articolului, au dus la reluarea bombardamentelor aeriene americane și la noi amenințări privind o posibilă escaladare a războiului. Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol, iar orice deteriorare a securității maritime poate amplifica volatilitatea prețurilor la energie și costurile de transport. Context: amenințări mai vechi și măsuri de securitate în jurul lui Trump Potrivit informațiilor prezentate, liderii iranieni ar fi avut planuri de asasinare a lui Trump și a altor foști membri de rang înalt ai primei sale administrații încă de la sfârșitul lui 2019, după ce Trump a ordonat uciderea generalului Qassem Soleimani într-un atac cu dronă. În campania prezidențială din 2024, Trump ar fi mers la evenimente cu un avion privat nemarcat, aparținând lui Steve Witkoff, în loc să folosească Boeingul 757 inscripționat cu numele său („Trump Force One”), pe fondul temerilor Secret Service și ale serviciilor de informații că Iranul ar avea agenți pe teritoriul SUA cu acces la rachete sol-aer portabile. Articolul mai notează că foști consilieri ai lui Trump, inclusiv John Bolton și Mike Pompeo, au beneficiat ani la rând de protecția Secret Service din cauza amenințărilor legate de implicarea lor în uciderea lui Soleimani, însă Trump ar fi ordonat retragerea protecției lor după revenirea la putere, pe fondul criticilor venite din partea acestora. [...]
Declarațiile lui Donald Trump ridică riscul unei escaladări cu Iranul , după ce președintele SUA s-a autodeclarat „ținta numărul 1” a Teheranului și a sugerat că nu mai este sigur că vrea un acord, potrivit Al Jazeera . Mesajul vine pe fondul afirmației lui Trump că lideri iranieni ar fi fost „eliminați în mod repetat” de SUA. În materialul video din formatul NewsFeed, Trump spune că Iranul îl vizează direct și adaugă că „s-ar putea să fi plecat”, fără ca sursa să ofere detalii suplimentare despre contextul exact al acestei formulări sau despre o amenințare concretă. Ce schimbă în plan diplomatic Trump afirmă că nu mai este sigur dacă își dorește să încheie „o înțelegere” cu Teheranul, sugerând o îndepărtare de la o linie de negociere. În același timp, el îndeamnă la accelerarea acțiunii, spunând: „să terminăm treaba”. De ce contează Prin combinarea unei retorici de confruntare cu ideea renunțării la un acord, declarațiile cresc incertitudinea privind direcția politicii SUA față de Iran. În lipsa unor detalii suplimentare în materialul citat, nu este clar dacă afirmațiile reflectă o schimbare formală de strategie sau un mesaj politic punctual. [...]
Escaladarea din Strâmtoarea Hormuz riscă să prelungească un conflict cu efect direct asupra comerțului global cu energie , iar președintele SUA încearcă simultan să proiecteze forță militară și să vândă ideea unui „sfârșit” al războiului, potrivit Axios . În timp ce noi lovituri americane au vizat Iranul, profilul lui Donald Trump de pe Truth Social a devenit, în descrierea publicației, un „jurnal vizual” al violenței de la distanță: clipuri, imagini și meme-uri care comprimă războiul în conținut ușor de distribuit, chiar în momentul în care Trump cere încetarea ostilităților. Miza practică, dincolo de comunicarea politică, este că războiul s-a transformat într-o confruntare deschisă în jurul unui „coridor comercial critic”, Strâmtoarea Hormuz. De ce contează: un „coridor comercial critic” sub presiune Axios notează că promisiunea lui Trump privind un război rapid a ajuns să semene cu o bătălie fără termen, centrată pe o arteră de comerț esențială. În acest context, modul în care Casa Albă prezintă operațiunile militare poate influența percepția publică asupra riscurilor și costurilor, inclusiv asupra consecințelor economice mai largi ale tensiunilor din zonă. Publicația punctează și o tensiune politică internă: Trump caută „o rampă de ieșire” dintr-un război pe care americanii nu îl susțin, în timp ce își amplifică mesajele despre „puterea brută” a armatei pe rețelele sociale. Cum arată strategia de comunicare și ce riscuri vede mediul academic Roger Stahl, profesor la University of Georgia, spune că postările lui Trump par mai degrabă „din scurt” decât parte dintr-un plan clasic de comunicare și că această abordare ar fi „singura carte” pe care o mai are de jucat pe măsură ce războiul se prelungește. În același timp, Stahl avertizează că accentul pe forța militară a fost istoric o strategie „câștigătoare” pentru a reduce rezistența și criticile publice. Samuel Woolley (University of Pittsburgh, Dietrich Endowed Chair in Disinformation Studies) susține că astfel de postări cu explozii „de la distanță” pot produce desensibilizare, inclusiv la nivelul celor care le publică. Ce spune Casa Albă După ce Trump a publicat miercuri mai multe clipuri cu explozii în Iran, purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a transmis, într-o declarație citată de Axios: „Președintele a fost clar că va face ceea ce este necesar pentru a ne proteja patria și trupele din străinătate și nu își va cere niciodată scuze pentru că onorează talentul incredibil al militarilor noștri, care își pun viața în pericol pentru a ne menține țara în siguranță.” Administrația a urmat linia președintelui cu materiale video „spectaculoase”, care tratează războiul ca divertisment, prin inserarea de referințe la jocuri și producții de la Hollywood, mai notează publicația. Context: de la „război clinic” la entuziasm pentru violență Susan Carruthers, profesoară de istorie la University of Warwick, compară momentul actual cu Războiul din Golf din 1991, când conflictul a intrat în sufragerii și a creat iluzia unui război „fără sânge”, cu precizie tehnică. Acum, spune ea, există „atât de mult entuziasm” legat de faptul că vieți omenești sunt curmate. În concluzia materialului, Woolley avertizează că Trump pare să fi renunțat să mai țină cont de percepția publicului larg, iar publicarea acestui tip de conținut ar fi nu doar neinspirată din perspectiva securității naționale, ci și din cea politică și electorală. [...]
Escaladarea militară dintre SUA și Iran pune din nou sub presiune securitatea rutelor energetice din Strâmtoarea Hormuz , după ce schimburile de lovituri au intrat în a treia zi, pe fondul prăbușirii armistițiului din 8 aprilie, potrivit TWZ . Un semnal direct al riscului regional a venit din Iordania: Ambasada SUA la Amman a avertizat joi cetățenii americani cu privire la „rachete, drone sau proiectile” în spațiul aerian iordanian și le-a cerut să caute adăpost. În paralel, Comandamentul General al Forțelor Armate Iordaniene a anunțat că apărarea antiaeriană a interceptat și doborât opt rachete lansate din Iran către teritoriul iordanian, fără victime sau pagube materiale raportate. De ce contează: Hormuz rămâne miza care poate afecta fluxurile de petrol și transportul maritim Potrivit publicației, această rundă de confruntări a fost declanșată marți, când Iranul a atacat trei nave în Strâmtoarea Hormuz — un punct critic pentru transportul maritim, inclusiv pentru livrările de energie. Miercuri, președintele Donald Trump și oficiali iranieni au declarat că armistițiul „șubred” convenit la 8 aprilie s-a încheiat. În acest context, viitorul discuțiilor de pace SUA–Iran rămâne „foarte incert”, iar controlul asupra Strâmtorii Hormuz este descris drept cel mai mare factor de tensiune, tocmai pentru că de aici a pornit reaprinderea luptelor. Ce se știe despre lovituri și ținte, și ce rămâne neconfirmat Un canal media conectat de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), Tasnim, a susținut că au avut loc explozii la baza aeriană Muwaffaq Salti din Iordania și că forțe iraniene ar fi vizat cu rachete de croazieră nave americane din largul Bahrainului. TWZ notează însă că nu a apărut nicio dovadă vizuală pentru aceste afirmații, iar Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a refuzat să ofere detalii operaționale noi. În același timp, oficiali iranieni au afirmat că SUA ar fi executat noi lovituri în sudul Iranului, inclusiv în perimetrul centralei nucleare de la Bushehr. Informația este atribuită de TWZ unei relatări din Jerusalem Post, care citează un oficial local (viceguvernatorul provinciei Bushehr) și menționează că zona ar mai fi fost lovită de mai multe ori în actualul conflict, înainte de armistițiul din 8 aprilie. Dimensiunea operațională: CENTCOM spune că a lovit circa 90 de ținte militare iraniene Atacurile de joi au urmat unei serii de lovituri de miercuri, despre care CENTCOM a transmis că au vizat aproximativ 90 de ținte militare iraniene, inclusiv: sisteme de apărare antiaeriană; mijloace de supraveghere de coastă; depozite pentru rachete și drone; capabilități navale; infrastructură logistică militară de-a lungul coastei Iranului. Iranul, la rândul său, a susținut că unele lovituri au avut loc mai în interiorul țării, inclusiv asupra unui pod feroviar de pe linia care leagă Teheran de Mashhad, iar presa oficială IRIB a afirmat că atacul ar fi întrerupt traficul feroviar. Au existat și relatări neconfirmate despre un alt pod din provincia Golestan (Agh Tekeh Khan), descris ca o legătură importantă pentru o linie feroviară către Asia Centrală și mai departe către Rusia și China; TWZ precizează că aceste informații au apărut din surse media și martori, fără confirmare completă. Diplomație: memorandum semnat, dar armistițiul e declarat „încheiat” de ambele părți Publicația amintește că SUA și Iran au semnat pe 17 iunie un memorandum de înțelegere în 14 puncte, care prevedea o prelungire de 60 de zile a armistițiului pentru a negocia un acord mai amplu: oprirea luptelor în regiune (inclusiv în Liban), limitarea ambițiilor nucleare ale Iranului, ridicarea sancțiunilor americane și reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz. Totuși, după reluarea atacurilor și declarațiile publice că armistițiul s-a terminat, direcția negocierilor rămâne neclară. Trump a spus, potrivit relatării, că Iranul ar fi contactat partea americană și ar dori un acord, dar și-a exprimat îndoiala că Teheranul îl va respecta. [...]
SUA promit Ucrainei licență pentru producția sistemelor Patriot , o schimbare de poziție cu potențial operațional major pentru apărarea antiaeriană a Kievului, anunțată de președintele Donald Trump la finalul summitului NATO din Ankara, potrivit NPR . Decizia ar permite Ucrainei să producă local sisteme Patriot, folosite pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete ale Rusiei, într-un moment în care aceste echipamente sunt scumpe, foarte căutate și au timpi lungi de fabricație. În material se arată că SUA au rezistat până acum ideii de a permite producția în afara țării, ceea ce face anunțul o răsturnare de poziție. În cadrul unei conferințe de presă alături de Volodîmîr Zelenski, Trump a descris întâlnirea într-un ton mai conciliant decât episoadele anterioare și a spus că un acord pentru încheierea războiului ar fi „la orizont”, adăugând că SUA vor lucra la „un fel de pachet de securitate” pentru Ucraina. „Le vom da dreptul să facă Patriots. Le vom arăta cum să o facă. Cred că le pot produce destul de repede”, a spus Trump. De ce contează: producție locală într-o piață cu blocaje și cerere ridicată Din perspectiva capacității militare, licența ar putea reduce dependența Ucrainei de livrări externe și ar putea accelera completarea stocurilor, într-un context în care Patriot sunt greu de obținut și necesită timp pentru producție. NPR notează că Zelenski a cerut ani la rând mai multe sisteme Patriot, iar mai recent a solicitat explicit o licență pentru a le fabrica în Ucraina. Contextul summitului: presiune pe aliați și ținte de cheltuieli mai mari Anunțul privind Patriot a venit după o zi în care Trump a criticat parteneri europeni pe mai multe teme, inclusiv pentru lipsa de sprijin față de campania SUA în Iran și pentru poziționări legate de Groenlanda. Spre final, președintele american a vorbit însă despre unitate și a lăudat progresele statelor membre în creșterea cheltuielilor de apărare. În același timp, secretarul general NATO, Mark Rutte, a încercat să mențină sprijinul lui Trump pentru alianță și a indicat că aliații europeni și Canada au accelerat creșterea bugetelor militare. Materialul menționează că la summitul de anul trecut aliații au convenit o țintă de 5% din PIB pentru apărare (3,5% pentru bugete de apărare și 1,5% pentru infrastructură), dar că unele state încă se luptă să atingă vechiul prag de 2% din PIB. Ce urmează și ce rămâne neclar NPR nu oferă detalii despre calendarul licenței, condițiile tehnice sau volumul potențial al producției, astfel că impactul concret va depinde de modul în care va fi implementat acordul și de capacitatea industrială pe care Ucraina o poate mobiliza în condiții de război. În declarația finală a summitului, liderii NATO au promis 80 de miliarde de dolari pentru a sprijini nevoile de apărare ale Ucrainei „în acest an și anul viitor”, pe fondul evaluărilor privind amenințarea pe termen lung reprezentată de Rusia pentru securitatea euro-atlantică. [...]
