Știri
Știri din categoria Externe
Rusia ar putea fi unul dintre câștigătorii indirecți ai războiului dintre Iran și SUA, prin creșterea prețurilor la energie și presiunea asupra pieței gazelor, potrivit unei analize POLITICO.
Malte Humpert, de la Institutul Arctic, susține că evoluția situației din Strâmtoarea Ormuz este esențială pentru piața energetică globală. Dacă blocajele persistă câteva săptămâni, în special în perioada de vară, exporturile rusești ar putea crește semnificativ. În contextul întreruperilor de aprovizionare, cumpărători precum India, Pakistan sau China ar putea apela mai mult la petrolul rusesc, inclusiv la încărcături sancționate.
În același timp, Europa s-ar putea confrunta cu dileme strategice. Din 2027, UE intenționează să interzică importurile de GNL rusesc, însă instabilitatea din Orientul Mijlociu ar putea alimenta dezbateri privind securitatea aprovizionării, în condițiile în care Moscova furnizează încă 16-17 milioane de tone de gaz anual către piața europeană.
Pe plan militar, președintele ucrainean Volodimir Zelenski avertizează că un conflict prelungit ar putea afecta livrările de sisteme de apărare aeriană către Ucraina. Rachetele Patriot, esențiale pentru interceptarea atacurilor rusești, ar putea fi redirecționate către Orientul Mijlociu, dacă SUA își epuizează stocurile.
O analiză Bloomberg evidențiază și o problemă de eficiență: drone iraniene de aproximativ 20.000 de dolari sunt doborâte cu rachete Patriot de circa 4 milioane de dolari. Ritmul actual de utilizare ar putea duce la epuizarea rapidă a interceptorilor, în timp ce Iranul dispune de un număr mare de drone Shahed. Se estimează că doar în primele zile ale conflictului au fost lansate peste 1.200 de proiectile.
Dacă ambele părți își consumă rapid stocurile, conflictul ar putea ajunge într-un impas. Între timp, Moscova ar beneficia de efectele economice colaterale ale crizei, fără a fi implicată direct pe front.
Recomandate
Blocada navală americană a tăiat exporturile de țiței ale Iranului cu 84% în mai , amplificând presiunea economică asupra Teheranului și miza negocierilor cu Washingtonul, potrivit unui live text publicat de Libertatea . Scăderea exporturilor este atribuită blocadei impuse de forțele americane asupra porturilor iraniene, începută pe 13 aprilie, la câteva săptămâni după ce Gardienii Revoluției (IRGC) au anunțat, la rândul lor, o blocadă asupra Strâmtorii Ormuz , pe 2 martie. Publicația de specialitate din industria transportului maritim Lloyd’s List indică faptul că exporturile de țiței ale Iranului au fost în mai cu 87% sub media ultimelor 12 luni până la finalul lui aprilie. În acest context, Iranul ar fi recurs la petroliere mai mici pentru a transporta țiței, deoarece navele foarte mari (VLCC – „very large crude carrier”, transportator de țiței de capacitate foarte mare) ar avea un risc mai ridicat de a fi interceptate de forțele americane, conform aceleiași surse citate în material. Presiune financiară și condiții pentru un acord cu SUA Pe fondul constrângerilor asupra veniturilor din petrol, regimul de la Teheran cere administrației Donald Trump să dezghețe active iraniene în valoare de 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) ca „test de încredere” pentru un acord de pace, potrivit declarațiilor făcute pentru CNN de Mohsen Rezaei, consilier militar al liderului suprem iranian. În lipsa acestui pas, oficialul a avertizat că Iranul ar relua luptele și ar împinge SUA într-un „coridor întunecat”. Rezaei a mai spus că Teheranul ar putea extinde conflictul dincolo de Golful Persic, către Oceanul Indian, Strâmtoarea Bab al-Mandeb, Marea Roșie și Marea Mediterană, dacă ostilitățile reîncep. Riscuri operaționale în regiune: Oman oprește încărcarea la un terminal-cheie Separat, Reuters relatează că Oman a suspendat operațiunile de încărcare a țițeiului la terminalul Mina Al Fahal, după o explozie în apropierea danelor de acostare, incident descris ca fiind legat de un „presupus atac”, conform informațiilor redate în live text (detaliile sunt prezentate trunchiat în extrasul disponibil). Pentru piața energetică, combinația dintre blocada porturilor iraniene, adaptarea logistică prin nave mai mici și perturbările punctuale în infrastructura regională ridică riscul de volatilitate pe rutele de export din Orientul Mijlociu, într-un moment în care Teheranul își leagă explicit negocierile de accesul la resurse financiare înghețate. [...]
Schimbul de acuzații dintre Iran și SUA ridică riscul de perturbare a traficului maritim și a aplicării sancțiunilor în zona Golfului Oman, într-un moment în care Washingtonul intensifică interdicțiile asupra transporturilor de petrol iranian, potrivit The Jerusalem Post . Marina Iranului a susținut vineri că a tras „rachete de avertizare” și a lansat drone către nave de război americane în Golful Oman , acuzând Marina SUA că „hărțuiește” traficul maritim și că a sechestrat nave comerciale și petroliere, conform presei de stat iraniene citate în material. SUA au respins însă afirmațiile. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a negat că forțele iraniene ar fi atacat sau ar fi tras asupra navelor americane. „Forțele iraniene NU au atacat și nu au tras asupra navelor de război ale Marinei SUA.” CENTCOM a adăugat că un astfel de gest „ar fi o încălcare gravă a armistițiului” și a precizat că forțele americane „continuă să opereze liber” în apele regionale, „aplicând pe deplin blocada în curs împotriva Iranului”. Aplicarea sancțiunilor pe mare, în prim-plan În același context, Comandamentul Indo-Pacific al SUA (INDOPACOM) a anunțat anterior că forțele americane au interceptat peste noapte, în Oceanul Indian, nava M/T DAVINA, descrisă drept „sancționată” și „fără stat” (stateless). INDOPACOM a transmis că va continua „aplicarea globală a regulilor maritime” pentru a perturba rețelele ilicite și a intercepta nave care oferă sprijin material Iranului. Schimbul de declarații are loc pe fondul tensiunilor legate de securitatea maritimă în jurul Iranului, în condițiile în care SUA aplică sancțiuni asupra transporturilor de petrol iranian, iar Teheranul a amenințat în repetate rânduri transportul maritim în și în jurul Strâmtorii Hormuz . Context: lovituri americane și armistițiul invocat de CENTCOM Materialul amintește că luni SUA au lovit ținte iraniene în Goruk și pe insula Qeshm, de-a lungul Strâmtorii Hormuz, ca răspuns la doborârea unei drone americane de către Iran, potrivit unui anunț CENTCOM pe X. De asemenea, pe 26 mai SUA au lovit ambarcațiuni iraniene de minare și amplasamente de lansare a rachetelor în sudul Iranului, invocând „autoapărarea”, potrivit declarațiilor purtătorului de cuvânt al CENTCOM, căpitanul Tim Hawkins. Un oficial american de rang înalt a declarat pentru Fox News că armata SUA a distrus două nave iraniene după ce le-ar fi observat depunând mine în strâmtoare și că a fost lovit și un amplasament de rachete sol-aer (SAM) la Bandar Abbas, subliniind că loviturile nu ar indica sfârșitul armistițiului SUA-Iran. În plan politic, publicația notează că The Wall Street Journal a relatat miercuri că președintele SUA, Donald Trump, ar urma să încheie armistițiul doar dacă Iranul ucide soldați americani și că, potrivit WSJ, Trump ar putea fi dispus să accepte atacuri iraniene dacă asta ar evita escaladarea. Pentru companii și operatori maritimi, miza imediată rămâne riscul de incidente și de controale mai agresive pe rutele din proximitatea Iranului, în paralel cu intensificarea aplicării sancțiunilor asupra transporturilor asociate exporturilor de petrol iranian. [...]
Rusia sugerează un acord, dar își apasă economia cu costul războiului , pe fondul intensificării atacurilor cu drone și al presiunilor bugetare interne, potrivit Știrile Pro TV . Mesajele de „disponibilitate” pentru o înțelegere vin în timp ce Ucraina propune un armistițiu pe durata negocierilor, iar la Moscova cresc semnalele că finanțarea conflictului devine tot mai greu de susținut. Volodimir Zelenski i-a adresat lui Vladimir Putin o scrisoare deschisă, în care propune o întâlnire directă și un „armistițiu complet” pe durata negocierilor. Președintele ucrainean ar fi propus, ca prim pas, un schimb complet de prizonieri și ca linia actuală a frontului să fie punctul de plecare al discuțiilor diplomatice. Mesajul a apărut în timp ce Putin participa la Forumul Economic de la Sankt Petersburg. Liderul de la Kremlin nu a răspuns direct propunerii, însă a declarat că Rusia este pregătită să ajungă la un acord, dar fără medierea țărilor europene. „Suntem, în mod cert, pregătiți și dispuși să ajungem la un acord cu Ucraina prin mijloace pașnice. Mai exact, pe baza discutată în timpul întâlnirii noastre cu președintele Trump la Anchorage. Rusia este de acord cu compromisurile pe care le-am discutat la Anchorage. Partea ucraineană trebuie, de asemenea, să fie de acord cu aceste compromisuri.” (Vladimir Putin) Semnale de stres bugetar: deficit, taxe mai mari și închideri de firme Dincolo de retorica politică, materialul indică o deteriorare a fundalului economic în Rusia. Potrivit corespondentului Sky News citat, atacurile ucrainene cu drone scot în evidență costul războiului pentru economia rusă, iar Bloomberg ar fi relatat recent că responsabili ruși „cu greutate” l-au avertizat pe Putin că nivelul actual al costurilor este nesustenabil. În același context, oficiali din Ministerul rus de Finanțe și din banca centrală ar fi transmis Kremlinului că nivelul cheltuielilor de apărare prognozate riscă să împingă deficitul bugetar într-o zonă „periculoasă”, conform articolului. Știrile Pro TV mai notează câteva efecte interne atribuite presiunii fiscale și economice: peste 200.000 de afaceri mici și mijlocii s-au închis în primele trei luni ale anului; TVA-ul din servicii a fost majorat pentru finanțarea războiului, ceea ce ar fi crescut povara asupra antreprenorilor; atacurile cu drone ar fi scos din funcțiune instalații petroliere și fabrici din industria de apărare. Ce urmează: căutarea de venituri suplimentare la buget Pentru acoperirea deficitului, Rusia ar lua în calcul o taxă pe profiturile excepționale ale unor producători de materii prime și bănci, potrivit agenției Bloomberg, citată în articol. Dacă o astfel de măsură va fi adoptată, ea ar putea muta o parte din costul războiului către companii mari, într-un moment în care semnalele de încetinire și presiune fiscală sunt deja vizibile în economie. [...]
Scrisoarea lui Zelenski către Putin vizează, de fapt, audiența economică și politică din jurul Kremlinului , într-un moment în care războiul apasă pe economia Rusiei și pe calculele investitorilor, potrivit HotNews , care preia o analiză Reuters. Mesajul a fost publicat joi seară, sincronizat cu Forumul Economic de la Sankt Petersburg – principalul eveniment de afaceri din Rusia – chiar în timp ce Vladimir Putin discuta cu jurnaliști străini. Cu o zi înainte, drone ucrainene loviseră un terminal petrolier din Sankt Petersburg, iar fumul s-a ridicat în apropierea locului de desfășurare a forumului, un detaliu care întărește ideea unei comunicări „pe mai multe canale”: militar și politic. Miza: fracturile din elita rusă și costul economic al războiului Kievul pornește de la premisa că există segmente ale elitei ruse – „oficiali, oameni de afaceri și partenerii Rusiei” – care ar vrea încheierea conflictului, pe fondul stagnării economiei ruse, evaluată la 3 trilioane de dolari, potrivit unui oficial ucrainean familiarizat cu conținutul scrisorii. În acest context, forumul de la Sankt Petersburg a scos la iveală două linii de discurs în Rusia, conform analizei citate: o tabără care susține continuarea războiului și pregătirea pentru o confruntare de durată cu Occidentul; o tabără care pune accent pe avantajele economice ale încheierii războiului, într-un moment în care presiunile administrației SUA au alimentat percepția că un final ar putea deveni mai probabil. Mesajul către Washington: „Ucraina are atuuri” De luni de zile, Zelenski cere un armistițiu și propune o întâlnire directă cu Putin, inițiative respinse în mod repetat de liderul de la Kremlin, inclusiv vineri, potrivit textului. Dmytro Iarovyi, profesor asociat la Școala de Economie din Kiev, specializat în psihologie politică, spune că atacul cu drone și scrisoarea „de atitudine” au fost o încercare coordonată de a modela narațiunea conferinței economice: să arate societății ruse și guvernelor occidentale – în special președintelui american Donald Trump – că atacurile la distanță și câștigurile teritoriale recente au întărit poziția Kievului în eventuale negocieri. „Trump spune mereu că «Ucraina nu are niciun atu». Ei bine, Ucraina demonstrează acum că se află într-o poziție mai puternică”, a declarat Kurt Volker, fost ambasador al SUA la NATO și emisar special pentru Ucraina în timpul primei administrații Trump. Negocierile, în impas; disputa teritorială rămâne nodul central Analiza notează că luni de negocieri de pace susținute de Washington au ajuns într-un impas, cu ambele părți menținându-și pozițiile. Putin a invocat discuții cu Trump la Anchorage (Alaska), în august anul trecut, despre condițiile de încheiere a conflictului, într-o referire interpretată ca legată de cererea ca Ucraina să cedeze restul Donbasului. Pe de altă parte, Zelenski indică în scrisoare că, deși salută implicarea SUA, problemele Ucrainei „nu vor fi decise la Anchorage”, ci de Ucraina și Rusia – semnal că liderul ucrainean este mai puțin dispus ca oricând să accepte presiuni pentru cedări teritoriale. [...]
Vizita lui Kirilo Budanov la Varșovia arată cât de repede pot tensiunile istorice să complice cooperarea Polonia–Ucraina , într-un moment în care cele două țări sunt aliați-cheie pe flancul estic al UE și NATO, potrivit Digi24 . Budanov, șeful de cabinet al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, a ajuns vineri în capitala Poloniei pentru discuții legate de un diferend istoric reaprins de decizia recentă a lui Zelenski de a atribui unei unități militare numele UPA (Armata Insurgentă Ucraineană). Autoritățile poloneze au condamnat gestul, invocând masacrele comise împotriva populației poloneze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ce a declanșat disputa și de ce contează Președintele polonez Karol Nawrocki s-a declarat „indignat” și a propus retragerea celei mai înalte distincții poloneze acordate lui Zelenski, ordinul „Vulturul Alb”. Reacția indică un risc de escaladare politică într-o relație bilaterală care, în ultimii ani, a fost esențială pentru sprijinul acordat Ucrainei în războiul cu Rusia. În paralel, ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a cerut într-un mesaj video publicat pe X ca autoritățile ucrainene „să reconsidere această decizie”, argumentând că, pentru polonezi, UPA este asociată în primul rând cu crime împotriva civililor. Discuțiile de la Varșovia: cine s-a întâlnit și ce urmează La Varșovia, Budanov s-a întâlnit cu ministrul adjunct de externe polonez Marcin Bosacki, iar purtătorul de cuvânt al ministerului a precizat pentru AFP că inițiativa întâlnirii a aparținut părții ucrainene. Conform aceleiași surse, subiectul principal a fost chiar controversa legată de unitatea militară numită după UPA. Kosiniak-Kamysz urmează să se întâlnească sâmbătă cu Budanov. Totodată, potrivit presei poloneze citate de Digi24, oficialul ucrainean ar urma să aibă discuții și cu reprezentanți ai președintelui Nawrocki. Contextul istoric care apasă relația bilaterală UPA a fost aripa militară a mișcării de independență ucrainene, care a luptat împotriva Armatei Roșii și a forțelor poloneze, uneori colaborând cu naziștii, iar alteori întorcându-se împotriva lor. În Ucraina, UPA este văzută ca o forță care a luptat pentru independență, însă autoritățile ucrainene recunosc masacrele comise de unele unități și au prezentat scuze oficiale Varșoviei, respingând totuși termenul de „genocid”. Polonia continuă să ceară Kievului să recunoască responsabilitatea pentru masacrele din Volînia (în nord-vestul Ucrainei de astăzi). În 2025, după ani de întreruperi, cele două țări au reluat exhumările victimelor acestor masacre. Premierul polonez Donald Tusk le-a cerut în această săptămână celor doi șefi de stat să „calmeze lucrurile”, calificând decizia lui Zelenski drept „îngrijorătoare”, pe fondul riscului ca disputa să afecteze coordonarea politică dintre doi parteneri strategici în regiune. [...]
Apelul premierului libanez către Iran arată cât de mult riscă Libanul să devină monedă de schimb în negocierile Teheran–Washington , pe fondul escaladării conflictului de pe frontul libanez, potrivit Digi24 . Premierul Libanului, Nawaf Salam , i-a cerut Iranului să înceteze să folosească sudul țării ca „mijloc de presiune” în discuțiile cu Statele Unite pentru a pune capăt războiului din Orientul Mijlociu. Declarația a fost făcută într-o conferință de presă în care Salam a cerut sprijin pentru Liban. „Dacă pot să-i spun Iranului un lucru, este acesta: aveţi milă de sudul nostru, încetaţi să-l trataţi (...) ca mijloc de presiune pentru a îmbunătăţi termenii negocierilor voastre.” Miza: condiționarea unui acord cu SUA de situația de pe frontul libanez În același context, Teheranul ar cere ca orice acord cu Washingtonul să includă încetarea ostilităților pe frontul libanez, unde Israelul se confruntă cu Hezbollah , miliție șiită susținută de Iran. Libanul estimează că atacurile israeliene s-au soldat cu peste 3.500 de morți, după ce Hezbollah a antrenat țara în război la 2 martie, lansând rachete asupra Israelului, ca represalii la atacurile americano-israeliene în urma cărora a murit ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei. Hezbollah respinge un nou armistițiu, iar presiunea internă crește Apelul lui Salam vine după ce liderul Hezbollah a respins cel mai recent acord de încetare a focului încheiat între Israel și Liban. Într-o declarație scrisă citită la postul Al-Manar, acesta a susținut că cererea ca luptătorii Hezbollah să părăsească sudul Libanului ar însemna „capitulare, înfrângere și îndeplinirea obiectivelor inamicului”. „Ceea ce ne preocupă este încetarea agresiunii, încetarea focului şi retragerea Israelului.” „Nu ne-am angajat faţă de nicio parte să încetăm rezistenţa atât timp cât există ocupaţie.” În lipsa unui acord acceptat de toate părțile, mesajul premierului libanez indică o tensiune tot mai mare între obiectivul de a opri luptele pe teritoriul Libanului și rolul pe care Iranul îl joacă în definirea condițiilor de negociere cu SUA, cu efect direct asupra stabilității interne și a securității din sudul țării. [...]
