Știri
Știri din categoria Externe
Invitarea lui Vladimir Putin la G20-ul găzduit de SUA redeschide o miză de reglementare și politică externă: Washingtonul confirmă că Rusia, ca membră a grupului, va fi invitată la summitul liderilor din decembrie, iar faptul că SUA nu sunt parte la Curtea Penală Internațională (CPI) elimină obligația legală de a-l reține pe liderul rus dacă ar intra pe teritoriul american, potrivit HotNews.
Statele Unite sunt gazda G20 în 2026, iar președintele Donald Trump a anunțat că summitul liderilor este programat pentru 14-15 decembrie, la complexul său National Doral din Florida. Un înalt oficial al administrației Trump a spus că „toți membrii G20 vor fi invitați” la reuniunile ministeriale și la summit, însă, deocamdată, invitațiile oficiale nu au fost trimise.
Deși administrația confirmă invitația, Trump s-a declarat sceptic că Putin va veni.
„Nu știu dacă va veni. Sincer să fiu, mă îndoiesc că ar veni.”
În același schimb cu reporterii, Trump a adăugat că ar saluta totuși o astfel de vizită.
„Dacă ar veni, probabil ar fi foarte util.”
Trump a reluat și criticile la adresa fostului președinte Barack Obama pentru excluderea Rusiei din G8 în 2014, după anexarea Crimeei, afirmând că Putin „a fost foarte jignit” de acea decizie.
Rusia nu a mai participat fizic la summituri G20 din 2019, inițial pe fondul pandemiei, apoi în contextul invaziei Ucrainei din 2022 și al mandatului de arestare emis ulterior pe numele lui Putin de Curtea Penală Internațională.
În acest context, un element practic important este că SUA nu sunt membre ale CPI și, prin urmare, nu ar avea obligația de a-l reține pe Putin dacă acesta ar ajunge în Statele Unite, notează materialul.
Kremlinul a transmis anterior că Putin nu a decis încă dacă va participa la summitul din decembrie. Viceministrul rus de externe Aleksandr Pankin a indicat că Rusia ar fi fost invitată „la cel mai înalt nivel”, iar purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a spus că o decizie privind formatul participării va fi luată mai aproape de summit. Pentru context, HotNews amintește declarațiile Kremlinului într-un material separat, disponibil aici.
Recomandate
Programul american de „gold card”, gândit ca o viză permanentă contra cost, a produs până acum un singur beneficiar , deși autoritățile spun că „câteva sute” de persoane au început procedura, potrivit Agerpres . Ritmul foarte lent de emitere ridică semne de întrebare asupra funcționării efective a schemei și asupra capacității administrației de a transforma rapid un instrument cu miză financiară și de control al imigrației într-un flux operațional. Secretarul american al comerțului, Howard Lutnick , a declarat, la o audiere în fața unei comisii a Camerei Reprezentanților, că „o persoană a primit recent aprobarea” și că există „câteva sute de persoane” care au început procesul de obținere a vizei. Departamentul Comerțului este responsabil de emiterea acestei vize, în parteneriat cu Departamentul de Stat. Ce este „gold card” și cât costă „Gold card” este descris ca o viză permanentă pentru Statele Unite, creată după modelul „green card”. Conform informațiilor prezentate, programul a fost anunțat în iunie, inițial pentru persoane dispuse să plătească cinci milioane de dolari, dar forma finală a stabilit costul la un milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei). Programul a devenit realitate la mijlocul lunii septembrie, odată cu semnarea unui ordin executiv de către președintele Donald Trump, însă a intrat în vigoare abia de la sfârșitul anului 2025. Site-ul guvernamental dedicat menționează că viza permite rezidența permanentă după un proces de „câteva săptămâni”. De ce contează: implementare lentă și riscuri de control Faptul că a fost emis un singur „gold card” de la lansare sugerează fie un filtru administrativ foarte strict, fie o implementare încă nefuncțională la scară, în ciuda prețului ridicat și a interesului declarat (sute de aplicanți în proces). În paralel, există deja un program similar, EB-5 , destinat cetățenilor străini care fac investiții de o anumită sumă în SUA, însă guvernul american susține că acesta este afectat de „prea multe fraude”, în contextul în care combaterea imigrației ilegale este una dintre prioritățile administrației. Potrivit site-ului dedicat, „gold card” rămâne o viză și poate fi revocat din motive de securitate națională. [...]
Donald Trump a exclus folosirea armelor nucleare în războiul cu Iranul , susținând că SUA au obținut rezultate „în mod convențional” și că o armă nucleară „nu ar trebui niciodată” utilizată de nimeni, potrivit The Jerusalem Post . Declarațiile au fost făcute joi, la Casa Albă , după ce Trump a fost întrebat direct dacă ar recurge la o astfel de armă. Președintele american a răspuns că nu ar face-o și a argumentat că Iranul a fost „decimat” fără a fi nevoie de escaladare nucleară. Pe linia presiunii militare, Trump a afirmat că Iranul ar fi putut să-și „încarce” arsenalul „puțin” în timpul unui armistițiu de două săptămâni, dar a adăugat că armata americană ar putea elimina rapid eventualele rezerve refăcute. În același context, el a susținut că marina, forțele aeriene și apărarea antiaeriană ale Iranului „au dispărut”. Semnal politic: limită declarată de escaladare, dar fără grabă la negocieri Mesajul privind neutilizarea armelor nucleare funcționează ca o limită publică de escaladare, însă Trump a indicat că nu vrea să fie presat în privința unui acord de pace pe termen lung cu Iranul, răspunzând: „Nu mă grăbiți”. Totodată, el a spus că urmărește „cel mai bun acord” și că ar putea încheia unul „chiar acum”, dar preferă un aranjament „care să dureze”. Context: retorică despre riscul unui „holocaust nuclear” și poziționări Israel–Iran În aceeași intervenție, Trump a invocat scenarii de tip „holocaust nuclear” în Europa, menționând orașe precum Londra și Paris, dar și ținte „în diverse locuri din Germania”. Materialul mai notează că premierul israelian Benjamin Netanyahu a vorbit în ultimele săptămâni despre amenințarea nucleară a Iranului și a susținut că, în absența unor lovituri ale SUA și Israelului, numele unor facilități nucleare iraniene ar putea ajunge asociate cu memoria Holocaustului. [...]
Armistițiul dintre Israel și Liban a fost prelungit cu trei săptămâni , într-o mișcare prin care Washingtonul încearcă să țină sub control riscul reluării luptelor și să creeze spațiu pentru negocieri paralele, inclusiv pe dosarul Iran, potrivit Axios . Președintele Donald Trump a făcut anunțul după ce i-a primit la Casa Albă pe ambasadorii Israelului și Libanului, într-o întâlnire la care au participat și secretarul de stat Marco Rubio, vicepreședintele Vance, ambasadorul SUA în Israel Mike Huckabee și ambasadorul SUA în Liban Michel Issa. De ce contează: legătura cu negocierile și riscul de escaladare Administrația americană urmărește două obiective prin extinderea armistițiului: să avanseze discuțiile directe Israel–Liban și să evite ca o reaprindere a conflictului să afecteze efortul de a ajunge la o înțelegere cu Iranul, notează publicația. Deși cele două piste sunt prezentate oficial ca separate, Iranul susține că atacurile israeliene în Liban ar încălca armistițiul său cu SUA. În schimb, SUA și Israelul argumentează că armistițiul SUA–Iran nu acoperă operațiunile Israelului împotriva Hezbollah , pe care le plasează în contextul unor discuții distincte cu guvernul libanez. Ce s-a întâmplat la Washington Întâlnirea dintre ambasadorii israelian și libanez urma să aibă loc joi la Departamentul de Stat, pentru a doua rundă de discuții între cele două părți. Cu aproximativ trei ore înainte, reuniunea a fost mutată la Casa Albă, iar participanților li s-a comunicat că Trump se va alătura, potrivit unor oficiali americani citați de Axios. După întâlnire, Trump a transmis pe Truth Social că armistițiul va fi extins cu „TREI SĂPTĂMÂNI” și că SUA vor lucra cu Libanul pentru a-l ajuta să se protejeze de Hezbollah. Ce urmează și care sunt blocajele Trump a spus că își dorește să-i primească „în viitorul apropiat” pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și pe președintele libanez Joseph Aoun și a indicat că o astfel de întâlnire ar putea avea loc în intervalul celor trei săptămâni de armistițiu extins. Totuși, oficiali libanezi au semnalat că o reuniune trilaterală este improbabilă atât timp cât Israelul ocupă 6% din teritoriul Libanului și continuă loviturile acolo, în pofida armistițiului, potrivit aceleiași surse. În plus, Trump a reacționat surprins când a fost întrebat despre o lege libaneză care interzice contactele cu Israelul și le-a cerut lui Rubio și altor oficiali să lucreze pentru anularea ei, demers descris ca dificil politic în interiorul Libanului. Tensiuni pe teren, în pofida armistițiului Cu puțin timp înaintea întâlnirii de la Casa Albă, Hezbollah a lansat mai multe rachete spre sate israeliene de la graniță, iar armata israeliană a răspuns cu lovituri aeriene asupra lansatoarelor, relatează Axios. Trump a spus că Israelul va trebui să se apere dacă este atacat în timpul armistițiului, dar a insistat ca reacția să fie „atentă” și „chirurgicală”. [...]
Europa trebuie să-și accelereze autonomia de apărare , pe fondul riscului ca garanțiile de securitate ale SUA să nu mai fie disponibile „mult timp”, a avertizat președintele Franței, Emmanuel Macron , într-o discuție cu elevi la Nicosia , potrivit Agerpres . Macron a spus că „provocarea” pentru Europa este să devină „mai puternică și mai independentă”, argumentând că Statele Unite nu vor mai proteja continentul pe termen lung. El a indicat drept exemple evoluțiile legate de Groenlanda, situația din Iran și, „puțin”, ceea ce se întâmplă în Ucraina. „Ei sunt încă acolo, este formidabil, sunt aliați, dar Europa s-a construit în ideea că Statele Unite ne vor proteja pentru totdeauna. Pentru generația voastră, cred că aceasta nu va mai fi valabil.” De ce contează: apărarea, tehnologia și libertatea de decizie Mesajul lui Macron leagă direct securitatea de capacitatea Europei de a controla propriile soluții tehnologice și de a-și asigura apărarea fără dependențe critice. Președintele francez a avertizat că, dacă Europa nu va fi capabilă „să se protejeze singură” și dacă „toate soluțiile noastre tehnologice” vor fi „la mâna altora”, atunci spațiul de decizie al europenilor se îngustează semnificativ. În acest context, Macron a reluat tema „suveranității europene”, fără a detalia măsuri concrete sau un calendar. Contextul politic: apel la prevenirea escaladării În aceeași intervenție, liderul francez a vorbit despre riscul ca „nebunia” unor conducători să ducă la război și a îndemnat tinerii „să caute întotdeauna să-i înțeleagă pe ceilalți”, subliniind că pacea „nu se decretează într-o zi”. Macron nu a indicat nume de lideri în afirmațiile despre cauzele războiului, potrivit relatării. [...]
Donald Trump intră într-un termen-limită legal care poate schimba cursul războiului cu Iranul , pentru că după 1 mai continuarea operațiunilor militare ar necesita aprobarea Congresului, potrivit Digi24 . Miza este una de reglementare și control instituțional: legea americană interzice președintelui să poarte un război fără acordul Congresului mai mult de 60 de zile. Bombardamentele asupra Iranului au început pe 28 februarie, iar Trump a notificat oficial Congresul pe 2 martie; de atunci curge termenul de 60 de zile, care expiră la 1 mai, notează The New York Times, citat de Digi24. Până la această dată, președintele ar avea trei opțiuni: să ceară permisiunea Congresului pentru a continua acțiunile militare, să înceapă reducerea lor sau să încerce să ocolească restricția. Presiune politică în Congres, cu o majoritate republicană strânsă Democrații din Congres au încercat de cinci ori să adopte rezoluții care să oprească acțiunile militare și să-l oblige pe Trump să se consulte cu legislatorii, însă republicanii le-au blocat. Totuși, unii republicani au transmis că termenul legal contează. Senatorul republican John Curtis a scris la începutul lunii aprilie că nu va susține continuarea acțiunilor militare după expirarea celor 60 de zile fără aprobarea Congresului. La rândul ei, Lisa Murkowski a criticat lipsa de transparență privind obiectivele, costurile și durata războiului și lucrează, împreună cu un grup de senatori, la o rezoluție care să autorizeze utilizarea forței militare împotriva Iranului, cu scopul declarat de a restabili autoritatea Congresului și de a impune „parametri clari” ai operațiunii. În Senat, republicanii au o majoritate de 53 de voturi din 100. Dacă o parte dintre senatorii republicani își înăspresc poziția, Casa Albă ar putea fi forțată să caute un compromis. Ce permite legea după 1 mai și ce precedent există Legea permite o prelungire cu 30 de zile dacă președintele confirmă în scris că timpul suplimentar este necesar pentru retragerea în siguranță a trupelor americane, dar această prelungire nu oferă autoritatea de a continua o campanie ofensivă. În trecut, președinți din ambele partide au continuat operațiuni militare fără aprobarea Congresului și după expirarea termenului de 60 de zile. Digi24 amintește cazul din 2011, când Barack Obama a susținut că legea nu se aplică operațiunii din Libia, argument care a atras critici bipartizane; unii legislatori iau în calcul că administrația Trump ar putea invoca raționamente similare și în cazul Iranului. Situația din teren: armistițiu prelungit și consolidare navală Trump a prelungit un armistițiu de două săptămâni care expirase marți, fără să precizeze o nouă dată de încheiere. Potrivit unor surse Axios, președintele ar fi dispus să acorde Iranului încă „trei-cinci zile” pentru a-și „pune ordine în gânduri”, însă Trump a respins informația ca fiind „falsă” și a spus că nu există „niciun fel de presiune în ceea ce privește termenele” legate de încetarea focului sau de stabilirea unei noi date pentru negocieri. În paralel, peste 20 de nave de război americane continuă să blocheze trecerea navelor legate de Iran la granița convențională dintre Golful Oman și Marea Arabiei. SUA au trimis și a treia grupă de atac navală în regiune, condusă de portavionul USS George HW Bush , care ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu în „trei-cinci zile”, conform informațiilor din material. [...]
O posibilă relaxare a sancțiunilor SUA asupra Belarusului, legată de eliberarea de prizonieri politici, poate redesena fluxuri comerciale sensibile pe piața îngrășămintelor și, implicit, echilibrul de aprovizionare al Washingtonului, potrivit Digi24 , care citează o relatare The Times despre „dezghețarea” relațiilor dintre administrația Trump și regimul lui Aleksandr Lukașenko. Miza imediată este potasiul (materie primă folosită în îngrășăminte), unul dintre principalele produse de export ale Belarusului. În acest context, SUA au ridicat parțial sancțiunile din 2021 asupra a trei companii belaruse care produc și distribuie potasiu, după ce Minsk a eliberat în decembrie 123 de prizonieri politici, inclusiv pe Ales Bialiatski , laureat al Premiului Nobel pentru Pace, și lideri ai protestelor din 2020. Ce se schimbă economic: potasiul și dependența de importuri Ridicarea parțială a sancțiunilor ar putea permite reluarea livrărilor de potasiu din Belarus, iar Digi24 notează că acest lucru ar ajuta SUA să-și reducă dependența de importurile din Canada. În același timp, un astfel de pas poate avea efecte în lanț asupra pieței îngrășămintelor, unde accesul la potasiu influențează costurile din agricultură. În paralel, analiști citați în material avertizează că o relaxare suplimentară a restricțiilor americane asupra exporturilor belaruse ar putea avantaja indirect Rusia, prin creșterea tensiunilor dintre Washington și statele UE, ale căror sancțiuni rămân în vigoare. Condiționalități politice: prizonieri contra sancțiuni Potrivit materialului, atmosfera dintre SUA și Belarus s-a schimbat anul trecut, când administrația Trump a început să-l trateze pe Lukașenko drept o posibilă punte către Vladimir Putin. Acordul ar fi fost negociat după eforturile lui John Coale, trimisul lui Trump și fost avocat al acestuia. Coale a fost în Belarus luna trecută la eliberarea a încă 250 de prizonieri politici și a spus că SUA iau în calcul invitarea lui Lukașenko la o întâlnire cu Trump la Casa Albă sau la Mar-a-Lago. Un eventual acord Minsk–Washington „ar include probabil” o nouă eliberare de prizonieri și ridicarea altor sancțiuni americane, conform aceleiași relatări. Limite și riscuri: relația Minsk–Moscova și războiul din Ucraina Pe fondul acestor discuții, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat că Rusia încearcă din nou să folosească Belarusul ca platformă pentru un atac asupra Ucrainei, invocând informații ale serviciilor de informații despre lucrări de infrastructură și poziții de artilerie în zona de frontieră. În plus, opoziția belarusă are o evaluare prudentă asupra ideii că Lukașenko s-ar putea desprinde de Kremlin. Sviatlana Tsikhanouskaya, lidera opoziției în exil, a declarat pentru France 24 că este „o iluzie” să se creadă într-o ruptură Minsk–Moscova. Ce urmează Din informațiile prezentate, următorii pași depind de două variabile: dacă Minsk va continua eliberările de prizonieri politici și dacă Washingtonul va extinde relaxarea sancțiunilor. În plan economic, orice nouă decizie privind exporturile belaruse de potasiu poate influența atât aprovizionarea SUA, cât și raporturile cu UE, unde regimul de sancțiuni rămâne neschimbat. [...]
