Știri
Știri din categoria Externe
Programul american de „gold card”, gândit ca o viză permanentă contra cost, a produs până acum un singur beneficiar, deși autoritățile spun că „câteva sute” de persoane au început procedura, potrivit Agerpres. Ritmul foarte lent de emitere ridică semne de întrebare asupra funcționării efective a schemei și asupra capacității administrației de a transforma rapid un instrument cu miză financiară și de control al imigrației într-un flux operațional.
Secretarul american al comerțului, Howard Lutnick, a declarat, la o audiere în fața unei comisii a Camerei Reprezentanților, că „o persoană a primit recent aprobarea” și că există „câteva sute de persoane” care au început procesul de obținere a vizei. Departamentul Comerțului este responsabil de emiterea acestei vize, în parteneriat cu Departamentul de Stat.
„Gold card” este descris ca o viză permanentă pentru Statele Unite, creată după modelul „green card”. Conform informațiilor prezentate, programul a fost anunțat în iunie, inițial pentru persoane dispuse să plătească cinci milioane de dolari, dar forma finală a stabilit costul la un milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei).
Programul a devenit realitate la mijlocul lunii septembrie, odată cu semnarea unui ordin executiv de către președintele Donald Trump, însă a intrat în vigoare abia de la sfârșitul anului 2025. Site-ul guvernamental dedicat menționează că viza permite rezidența permanentă după un proces de „câteva săptămâni”.
Faptul că a fost emis un singur „gold card” de la lansare sugerează fie un filtru administrativ foarte strict, fie o implementare încă nefuncțională la scară, în ciuda prețului ridicat și a interesului declarat (sute de aplicanți în proces).
În paralel, există deja un program similar, EB-5, destinat cetățenilor străini care fac investiții de o anumită sumă în SUA, însă guvernul american susține că acesta este afectat de „prea multe fraude”, în contextul în care combaterea imigrației ilegale este una dintre prioritățile administrației.
Potrivit site-ului dedicat, „gold card” rămâne o viză și poate fi revocat din motive de securitate națională.
Recomandate
Canada încearcă să-și reducă dependența comercială de SUA printr-o integrare mai adâncă cu UE , într-un demers care riscă să amplifice tensiunile cu Washingtonul pe fondul amenințărilor lui Donald Trump cu tarife suplimentare, potrivit Daily Mail . Într-un discurs la Parlamentul European, premierul canadian Mark Carney a susținut ideea unei „asocieri” cu UE și a respins logica acordurilor „cu sumă zero”. Carney a vorbit la Strasbourg despre o apropiere strategică între Canada și UE, în condițiile în care Trump a catalogat perspectiva unei astfel de alinieri drept „un act ostil” și a amenințat cu „tarife foarte serioase” sau chiar cu oprirea unor schimburi comerciale cu Europa. În sală, un participant a strigat „USA! USA!” în timp ce premierul urca la tribună, iar Carney a râs, notează publicația. În replică la presiunile venite dinspre SUA, Carney a argumentat că o Canada „mai puternică, mai rezilientă, mai suverană” ar fi, de fapt, un partener mai eficient pentru Statele Unite, la fel cum ar fi și UE. El a sugerat că integrarea economică este „transformată în armă” în politică și că tarifele sunt folosite pentru „a exercita presiune”. Ce propune Ottawa și de ce contează economic Carney a spus că vizează o integrare mai profundă cu UE în mai multe domenii, cu scopul de a reduce vulnerabilitatea la presiuni economice și geopolitice. Lista menționată în discurs include: comerț; apărare; minerale critice; inteligență artificială; energie; spațiu; cercetare; servicii financiare. Miza este cu atât mai mare cu cât Canada trimite aproximativ 70% din exporturi către SUA, ceea ce o face foarte expusă la tarifele americane. În acest context, Carney a indicat că Ottawa încearcă să-și diversifice ancorele economice și să-și întărească legăturile cu Europa. „Membru asociat” al UE: o idee politică fără bază juridică, deocamdată Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a susținut propunerea ca Canada să devină primul „membru asociat” al UE, un statut care nu există în prezent în tratatele blocului și ar trebui creat. Ea a spus că Europa vrea să ducă relația cu Canada „la cel mai înalt nivel posibil” și a vorbit despre o „alianță pentru viitor”, dincolo de acordul de liber schimb deja existent, care să includă un spațiu comun de prosperitate și securitate economică. Exact ce ar însemna „asocierea” rămâne de negociat, iar Canada nu urmărește aderarea deplină, potrivit ambasadorului desemnat al Canadei la UE, Jonathan Wilkinson, care a invocat costul de suveranitate pe care l-ar presupune un astfel de pas. Următorul pas: summitul UE–Canada de la Montreal Discuțiile ar urma să continue la summitul pe care Carney îl va găzdui la Montreal, în perioada 29–30 octombrie, unde părțile sunt așteptate să detalieze propunerea de relație nouă. Un element deja concret al apropierii este participarea Canadei la programul european SAFE de achiziții pentru apărare, în valoare de 150 miliarde euro (aprox. 750 miliarde lei), care oferă companiilor canadiene acces la achiziții comune, pe fondul creșterii cheltuielilor de apărare în Europa. [...]
Donald Trump amenință cu tarife dure sau chiar oprirea unor schimburi comerciale cu UE , pe fondul apropierii Bruxelles-ului de Canada, potrivit Meduza . Mesajul ridică miza unui posibil nou episod de tensiuni comerciale transatlantice, într-un moment în care UE discută formule neprevăzute de tratate pentru a-și lărgi parteneriatele. Trump a criticat propunerea Comisiei Europene ca Canada să devină primul „membru asociat” al Uniunii Europene, calificând apropierea UE–Canada drept „ridicolă” și descriind Canada ca „un partener comercial groaznic”. Într-o declarație citată de publicație, președintele SUA a condiționat reacția de modul în care va interpreta inițiativa europeană: „Dacă voi considera asta măcar într-o oarecare măsură un pas ostil, voi introduce tarife foarte serioase sau voi opri comerțul cu Europa pe multe poziții.” Ce a propus Comisia Europeană și de ce e sensibil Cu o zi înainte, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a spus în Parlamentul European că UE ar trebui să-și „regândească urgent” parteneriatele și a propus deschiderea unei căi pentru ca Canada să devină primul „membru asociat” al UE. Ea i s-a adresat premierului canadian Mark Carney, prezent în sală. Meduza notează că tratatele UE nu prevăd „calitatea de membru asociat”, însă ideea este discutată tot mai des în ultima perioadă. În acest context, publicația amintește că o formulă similară a fost evocată și pentru Ucraina de cancelarul Germaniei, Friedrich Merz , cu o posibilă reprezentare în Parlamentul European și Comisia Europeană, dar fără drept de vot (mențiune făcută de Meduza într-un material anterior). Context: tensiunile comerciale SUA–Canada, folosite ca argument politic În timpul celui de-al doilea mandat, Trump a introdus în mod repetat tarife pentru diverse bunuri din Canada, pe fondul unui conflict comercial cu Ottawa, mai scrie Meduza. Publicația mai menționează că, în august, Trump a semnat un ordin privind redenumirea lacului Ontario în „lac America”. În acest stadiu, nu sunt indicate măsuri concrete deja adoptate împotriva UE; amenințarea este formulată condiționat („dacă voi considera...”), iar amploarea exactă a „pozițiilor” comerciale vizate nu este detaliată în sursa citată. [...]
Decizia SUA de a scoate Venezuela de pe „lista neagră” antidrog, după peste 20 de ani, schimbă cadrul de cooperare și condiționalitate în regiune , iar Washingtonul transmite că ar putea aplica aceeași logică și Columbiei, în funcție de rezultate, potrivit Agerpres . Președintele american Donald Trump a afirmat că SUA au retras Venezuela de pe lista țărilor care „nu au reușit să combată în mod evident” traficul ilegal de droguri, pentru prima dată din 2005. În declarația citată, Trump a spus că măsura vine pe fondul cooperării cu guvernul interimar de la Caracas, cooperare care „dă roade”, inclusiv în cazul eliminării liderului bandei „Tren de Aragua”, cunoscut ca „Nino Guerrero”. În decizia prezidențială publicată de Departamentul de Stat , Trump a condiționat menținerea schimbării de „progrese continue și măsurabile” ale guvernului interimar în desființarea grupurilor „narcoteroriste” și în stoparea traficului de droguri prin Venezuela. Semnal pentru Columbia: posibilă ridicare a statutului, dar cu condiții Trump a indicat că ar putea lua în considerare retragerea Columbiei de pe aceeași listă, după alegerea președintelui Abelardo De La Espriella. Potrivit declarației, criteriul ar fi ca, „în cursul anului următor”, Columbia să înregistreze progrese în „eradicarea agresivă” a culturilor de coca și în destructurarea rețelelor „narcoteroriste”. Contextul menționat este că anul trecut Trump a inclus Columbia pe listă, invocând lipsa de rezultate în combaterea producției de cocaină, pe fondul unor schimburi de acuzații cu președintele de atunci, Gustavo Petro. Agerpres notează că Trump l-a susținut pe De La Espriella, care a preluat funcția în august și a promis măsuri dure în materie de securitate. Ce rămâne neschimbat: statutul de „hub” de tranzit/producție Chiar și după această decizie, SUA continuă să considere Venezuela și Columbia drept „importante centre de tranzit” sau „mari producătoare” de droguri, alături de o listă mai largă de state, între care Afganistan, Bahamas, Belize, Bolivia, Myanmar, China, Costa Rica, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Jamaica, Laos, Mexic, Nicaragua, Pakistan, Panama și Peru. [...]
Summitul Trump–Xi din 23 septembrie are șanse limitate să reducă presiunea economică și riscurile din lanțurile de aprovizionare , pentru că rivalitatea SUA–China a devenit structurală, iar diplomația „de lider la lider” nu mai poate produce o schimbare de fond, potrivit Digi24 , care citează o analiză Foreign Affairs . Miza pentru companii și piețe este că Washingtonul și Beijingul rămân blocate într-o competiție strategică în care „presiunea economică” și folosirea lanțurilor de aprovizionare ca instrument geopolitic au devenit elemente permanente. În acest cadru, chiar și întâlnirile la cel mai înalt nivel pot, în cel mai bun caz, să gestioneze tensiunile pe termen scurt, nu să reseteze relația . De ce nu mai funcționează „marea înțelegere” Analiza pleacă de la ideea că succesul unor momente diplomatice din secolul XX a creat așteptarea că lideri puternici pot rezolva rivalități majore prin negocieri directe. În cazul SUA–China, însă, summitul din mai de la Beijing nu a produs „nicio descoperire diplomatică decisivă”, deși ar fi putut contribui la o stabilitate fragilă și la reducerea riscului unei escaladări imediate. Publicația notează că limitările sunt duble: diferențe structurale între cele două state (interese, ideologii, sisteme politice); limite personale și politice ale celor doi lideri: Xi ar vedea compromisurile ca potențiale semne de slăbiciune, iar Trump ar avea un stil imprevizibil, oscilând între apropiere personală și retorică agresivă. În aceste condiții, reapariția speranțelor înaintea summitului de la Washington, programat să înceapă pe 23 septembrie, ar trebui temperată, pentru că aceleași constrângeri care au limitat rezultatele întâlnirii din mai rămân valabile. Lanțurile de aprovizionare, instrument de presiune între superputeri Un punct central al analizei este că rivalitatea a intrat într-o fază în care ambiguitatea, presiunea economică și controlul asupra sectoarelor și resurselor critice sunt folosite pentru a obține avantaj. Fiecare parte încearcă să exploateze pârghiile pe care le are în economie și în lanțurile de aprovizionare pentru a exercita presiune asupra celeilalte, ceea ce menține incertitudinea pentru mediul de afaceri. „Factorul încrederii” și limitele diplomației personale Textul compară contextul actual cu episoade istorice în care dialogul SUA–China a avansat atunci când a existat suficientă convergență strategică și când liderii au reușit să construiască încredere. În prezent, chiar dacă există uneori o aparență de camaraderie, Trump și Xi nu par să aibă baza comună necesară pentru o relație personală de încredere care să ajute la rezolvarea problemelor de fond. În plus, analiza susține că, înaintea summitului din mai, ar fi existat puține pregătiri diplomatice capabile să fixeze o agendă coerentă, iar Beijingul ar avea motive să creadă că poziția americană poate fluctua în funcție de instinctele lui Trump și de dinamica întâlnirii. Ce se poate obține realist din summitul din 23 septembrie Concluzia prezentată este că, atâta timp cât Trump și Xi conduc cele două țări, summiturile lor pot livra cel mult managementul rivalității . În scenariul negativ, dezamăgirile și neînțelegerile de după astfel de întâlniri pot amplifica tensiunile, într-o relație în care instrumentele economice și lanțurile de aprovizionare rămân parte din confruntarea strategică. [...]
Serghei Lavrov încearcă să mute responsabilitatea pentru blocajul negocierilor de pace pe seama SUA și a Europei, susținând că Washingtonul ar fi „prelungit cu un an” războiul din Ucraina prin retragerea din presupuse „ acorduri de la Anchorage ”, potrivit Antena 3 . Lavrov a afirmat că aceste înțelegeri ar fi fost convenite între președintele american Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin, iar ieșirea SUA din ele — despre care susține că s-ar fi produs sub presiunea Europei — ar fi împiedicat încheierea războiului. În relatarea citată de Antena 3, informația este atribuită publicației Kiev Independent. „Dacă americanii nu s-ar fi retras de la acordurile de la Anchorage” și Europa nu i-ar fi „îndepărtat” de acestea, „am fi trăit fără război de un an încoace”, a spus Lavrov. „Acordurile de la Anchorage”, contestate de partea americană Kremlinul a invocat în repetate rânduri existența unor presupuse acorduri rezultate în urma întâlnirii Trump–Putin din Alaska, însă oficiali americani au negat că ar fi existat astfel de înțelegeri, conform aceleiași surse. Miza: revendicările teritoriale și refuzul încetării focului Declarațiile vin în contextul în care eforturile conduse de SUA pentru un acord de pace mai amplu sunt descrise ca stagnând, pe fondul revendicărilor teritoriale ale Rusiei. Antena 3 notează că Moscova a respins în repetate rânduri ideea unei încetări a focului și a cerut Kievului să cedeze Donbasul, regiune parțial ocupată și considerată strategică. În același timp, Ucraina ar fi cerut o încetare a focului pe actuala linie a frontului și a insistat asupra unor garanții de securitate care să descurajeze o viitoare agresiune rusă. Ce urmează: discuții la ONU și reluarea negocierilor trilaterale Potrivit Antena 3, președintele ucrainean Volodimir Zelenski intenționează să discute cu Donald Trump despre posibile încetări limitate ale focului, într-o eventuală întâlnire la New York, săptămâna viitoare, în marja Adunării Generale a ONU (21–23 septembrie), dacă programele celor doi permit. Tot acolo, Lavrov a spus că intenționează să se întâlnească cu secretarul de stat american Marco Rubio. Separat, emisarii lui Trump, Jared Kushner și Steve Witkoff, au mers la Moscova și Kiev la începutul lunii, iar „cel mai concret rezultat” menționat este un acord între Ucraina, SUA și Rusia pentru reluarea negocierilor trilaterale. Lavrov a afirmat că Moscova rămâne deschisă reluării discuțiilor. „Nu am refuzat niciodată să negociem (...). Dacă partenerii noștri sunt pregătiți, reluarea acestora este pe deplin posibilă”, a spus el. [...]
Polonia avertizează că Rusia ar putea testa coeziunea NATO prin „atacuri hibride” cu drone și rachete , potrivit declarațiilor premierului Donald Tusk , relatate de Agerpres . Mesajul are o miză de securitate cu efect direct asupra riscului operațional pe flancul estic al Alianței, inclusiv pentru statele care susțin militar și logistic Ucraina. Într-un discurs în fața Parlamentului, Tusk a spus că „planul rus”, conform evaluărilor serviciilor de informații, ar include atacuri „hibride” cu drone și rachete împotriva țărilor care sprijină Ucraina, „inclusiv Polonia”. El a adăugat că există „un risc real” ca dronele să ajungă pe teritoriul uneia sau mai multor țări de pe flancul estic al NATO. „Accidentul” ca acoperire și ținta strategică: articolul 5 Premierul polonez a avertizat că, în pofida posibilelor „daune”, „narațiunea oficială” a Moscovei ar putea fi că ar fi vorba despre un accident. În viziunea sa, obiectivul ar fi și unul politic: slăbirea coeziunii generale a NATO și inducerea ideii că articolul 5 – clauza de apărare reciprocă – ar fi „mai degrabă teoretic decât real”. Context: rolul Poloniei în sprijinul pentru Ucraina Polonia, vecină cu Ucraina, Belarus și enclava rusă Kaliningrad, a acuzat Rusia de „sabotaj” de mai multe ori de la începutul ofensivei ruse împotriva Kievului, în februarie 2022. Teritoriul polonez este principala rută de tranzit pentru ajutorul militar și umanitar occidental către Ucraina, ceea ce îi amplifică expunerea la riscuri de securitate asociate războiului. Tusk urmează să meargă vineri în Ucraina, unde are prevăzut, între altele, să se întâlnească cu omologul său slovac, Robert Fico. [...]
