Știri
Știri din categoria Externe
Armistițiul dintre Israel și Liban a fost prelungit cu trei săptămâni, într-o mișcare prin care Washingtonul încearcă să țină sub control riscul reluării luptelor și să creeze spațiu pentru negocieri paralele, inclusiv pe dosarul Iran, potrivit Axios.
Președintele Donald Trump a făcut anunțul după ce i-a primit la Casa Albă pe ambasadorii Israelului și Libanului, într-o întâlnire la care au participat și secretarul de stat Marco Rubio, vicepreședintele Vance, ambasadorul SUA în Israel Mike Huckabee și ambasadorul SUA în Liban Michel Issa.
Administrația americană urmărește două obiective prin extinderea armistițiului: să avanseze discuțiile directe Israel–Liban și să evite ca o reaprindere a conflictului să afecteze efortul de a ajunge la o înțelegere cu Iranul, notează publicația.
Deși cele două piste sunt prezentate oficial ca separate, Iranul susține că atacurile israeliene în Liban ar încălca armistițiul său cu SUA. În schimb, SUA și Israelul argumentează că armistițiul SUA–Iran nu acoperă operațiunile Israelului împotriva Hezbollah, pe care le plasează în contextul unor discuții distincte cu guvernul libanez.
Întâlnirea dintre ambasadorii israelian și libanez urma să aibă loc joi la Departamentul de Stat, pentru a doua rundă de discuții între cele două părți. Cu aproximativ trei ore înainte, reuniunea a fost mutată la Casa Albă, iar participanților li s-a comunicat că Trump se va alătura, potrivit unor oficiali americani citați de Axios.
După întâlnire, Trump a transmis pe Truth Social că armistițiul va fi extins cu „TREI SĂPTĂMÂNI” și că SUA vor lucra cu Libanul pentru a-l ajuta să se protejeze de Hezbollah.
Trump a spus că își dorește să-i primească „în viitorul apropiat” pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și pe președintele libanez Joseph Aoun și a indicat că o astfel de întâlnire ar putea avea loc în intervalul celor trei săptămâni de armistițiu extins.
Totuși, oficiali libanezi au semnalat că o reuniune trilaterală este improbabilă atât timp cât Israelul ocupă 6% din teritoriul Libanului și continuă loviturile acolo, în pofida armistițiului, potrivit aceleiași surse. În plus, Trump a reacționat surprins când a fost întrebat despre o lege libaneză care interzice contactele cu Israelul și le-a cerut lui Rubio și altor oficiali să lucreze pentru anularea ei, demers descris ca dificil politic în interiorul Libanului.
Cu puțin timp înaintea întâlnirii de la Casa Albă, Hezbollah a lansat mai multe rachete spre sate israeliene de la graniță, iar armata israeliană a răspuns cu lovituri aeriene asupra lansatoarelor, relatează Axios. Trump a spus că Israelul va trebui să se apere dacă este atacat în timpul armistițiului, dar a insistat ca reacția să fie „atentă” și „chirurgicală”.
Recomandate
Donald Trump a exclus folosirea armelor nucleare în războiul cu Iranul , susținând că SUA au obținut rezultate „în mod convențional” și că o armă nucleară „nu ar trebui niciodată” utilizată de nimeni, potrivit The Jerusalem Post . Declarațiile au fost făcute joi, la Casa Albă , după ce Trump a fost întrebat direct dacă ar recurge la o astfel de armă. Președintele american a răspuns că nu ar face-o și a argumentat că Iranul a fost „decimat” fără a fi nevoie de escaladare nucleară. Pe linia presiunii militare, Trump a afirmat că Iranul ar fi putut să-și „încarce” arsenalul „puțin” în timpul unui armistițiu de două săptămâni, dar a adăugat că armata americană ar putea elimina rapid eventualele rezerve refăcute. În același context, el a susținut că marina, forțele aeriene și apărarea antiaeriană ale Iranului „au dispărut”. Semnal politic: limită declarată de escaladare, dar fără grabă la negocieri Mesajul privind neutilizarea armelor nucleare funcționează ca o limită publică de escaladare, însă Trump a indicat că nu vrea să fie presat în privința unui acord de pace pe termen lung cu Iranul, răspunzând: „Nu mă grăbiți”. Totodată, el a spus că urmărește „cel mai bun acord” și că ar putea încheia unul „chiar acum”, dar preferă un aranjament „care să dureze”. Context: retorică despre riscul unui „holocaust nuclear” și poziționări Israel–Iran În aceeași intervenție, Trump a invocat scenarii de tip „holocaust nuclear” în Europa, menționând orașe precum Londra și Paris, dar și ținte „în diverse locuri din Germania”. Materialul mai notează că premierul israelian Benjamin Netanyahu a vorbit în ultimele săptămâni despre amenințarea nucleară a Iranului și a susținut că, în absența unor lovituri ale SUA și Israelului, numele unor facilități nucleare iraniene ar putea ajunge asociate cu memoria Holocaustului. [...]
Libanul vrea să prelungească încetarea focului cu Israelul ca precondiție pentru negocieri mai ample , într-o nouă rundă de discuții găzduite de SUA la Washington, în condițiile în care violențele au continuat în sudul țării chiar și după intrarea în vigoare a armistițiului, potrivit Reuters . Întâlnirea de joi este a doua între emisari libanezi și israelieni, iar Beirutul urmărește prelungirea armistițiului mediat de SUA, care expiră duminică. Deși încetarea focului a redus semnificativ nivelul violenței, atacurile nu au încetat în sudul Libanului, unde trupe israeliene au ocupat o zonă-tampon autodeclarată. Miercuri a fost cea mai sângeroasă zi din Liban de la intrarea în vigoare a încetării focului, pe 16 aprilie, după ce lovituri israeliene au ucis cel puțin cinci persoane, inclusiv o jurnalistă. Potrivit unui oficial militar libanez de rang înalt și angajatorului ei, ziarul Al-Akhbar, printre victime s-a aflat jurnalista libaneză Amal Khalil. Ce urmărește Beirutul la Washington Președintele libanez Joseph Aoun a declarat că trimisul Beirutului la discuțiile din SUA, ambasadoarea Libanului la Washington, Nada Moawad, va cere: prelungirea încetării focului; oprirea demolărilor efectuate de Israel în sate din sud. Un oficial libanez a spus că Beirutul vede prelungirea armistițiului drept o condiție prealabilă pentru ca discuțiile să treacă dincolo de nivelul ambasadorilor, într-o etapă următoare în care Libanul ar urmări retragerea israeliană, întoarcerea libanezilor reținuți în Israel și delimitarea frontierei terestre. Pozițiile Israelului și rolul SUA Israelul afirmă că obiectivele sale în discuțiile cu Libanul includ obținerea dezmembrării Hezbollah și crearea condițiilor pentru un acord de pace. În același timp, Israelul a încercat să găsească puncte comune cu guvernul libanez împotriva Hezbollah, pe care Beirutul încearcă să îl dezarmeze pașnic de un an, potrivit relatării. La reuniunea de joi urmează să participe secretarul de stat american Marco Rubio. Israelul va fi reprezentat de ambasadorul său la Washington, Yechiel Leiter. Rubio a găzduit prima întâlnire dintre Leiter și Moawad pe 14 aprilie, descrisă ca fiind cel mai înalt nivel de contact între Liban și Israel din ultimele decenii. Contextul militar și miza imediată Ostilitatea dintre Hezbollah și Israel s-a reaprins pe 2 martie, când gruparea a deschis focul în sprijinul Teheranului în războiul regional. Hezbollah a declarat că a desfășurat patru operațiuni în sudul Libanului miercuri, ca răspuns la loviturile israeliene. Potrivit autorităților libaneze, aproape 2.500 de persoane au fost ucise în Liban de când Israelul a trecut la ofensivă ca reacție la atacul Hezbollah din 2 martie. Israelul ocupă o fâșie în sudul Libanului care se întinde pe 5–10 km, afirmând că urmărește să protejeze nordul Israelului de atacurile Hezbollah, care a lansat sute de rachete în timpul războiului. Washingtonul a negat existența unei legături între medierea sa în Liban și diplomația privind războiul cu Iranul, în timp ce Hezbollah susține că încetarea focului din Liban ar fi rezultat din presiunea Iranului, nu din medierea SUA. [...]
Donald Trump intră într-un termen-limită legal care poate schimba cursul războiului cu Iranul , pentru că după 1 mai continuarea operațiunilor militare ar necesita aprobarea Congresului, potrivit Digi24 . Miza este una de reglementare și control instituțional: legea americană interzice președintelui să poarte un război fără acordul Congresului mai mult de 60 de zile. Bombardamentele asupra Iranului au început pe 28 februarie, iar Trump a notificat oficial Congresul pe 2 martie; de atunci curge termenul de 60 de zile, care expiră la 1 mai, notează The New York Times, citat de Digi24. Până la această dată, președintele ar avea trei opțiuni: să ceară permisiunea Congresului pentru a continua acțiunile militare, să înceapă reducerea lor sau să încerce să ocolească restricția. Presiune politică în Congres, cu o majoritate republicană strânsă Democrații din Congres au încercat de cinci ori să adopte rezoluții care să oprească acțiunile militare și să-l oblige pe Trump să se consulte cu legislatorii, însă republicanii le-au blocat. Totuși, unii republicani au transmis că termenul legal contează. Senatorul republican John Curtis a scris la începutul lunii aprilie că nu va susține continuarea acțiunilor militare după expirarea celor 60 de zile fără aprobarea Congresului. La rândul ei, Lisa Murkowski a criticat lipsa de transparență privind obiectivele, costurile și durata războiului și lucrează, împreună cu un grup de senatori, la o rezoluție care să autorizeze utilizarea forței militare împotriva Iranului, cu scopul declarat de a restabili autoritatea Congresului și de a impune „parametri clari” ai operațiunii. În Senat, republicanii au o majoritate de 53 de voturi din 100. Dacă o parte dintre senatorii republicani își înăspresc poziția, Casa Albă ar putea fi forțată să caute un compromis. Ce permite legea după 1 mai și ce precedent există Legea permite o prelungire cu 30 de zile dacă președintele confirmă în scris că timpul suplimentar este necesar pentru retragerea în siguranță a trupelor americane, dar această prelungire nu oferă autoritatea de a continua o campanie ofensivă. În trecut, președinți din ambele partide au continuat operațiuni militare fără aprobarea Congresului și după expirarea termenului de 60 de zile. Digi24 amintește cazul din 2011, când Barack Obama a susținut că legea nu se aplică operațiunii din Libia, argument care a atras critici bipartizane; unii legislatori iau în calcul că administrația Trump ar putea invoca raționamente similare și în cazul Iranului. Situația din teren: armistițiu prelungit și consolidare navală Trump a prelungit un armistițiu de două săptămâni care expirase marți, fără să precizeze o nouă dată de încheiere. Potrivit unor surse Axios, președintele ar fi dispus să acorde Iranului încă „trei-cinci zile” pentru a-și „pune ordine în gânduri”, însă Trump a respins informația ca fiind „falsă” și a spus că nu există „niciun fel de presiune în ceea ce privește termenele” legate de încetarea focului sau de stabilirea unei noi date pentru negocieri. În paralel, peste 20 de nave de război americane continuă să blocheze trecerea navelor legate de Iran la granița convențională dintre Golful Oman și Marea Arabiei. SUA au trimis și a treia grupă de atac navală în regiune, condusă de portavionul USS George HW Bush , care ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu în „trei-cinci zile”, conform informațiilor din material. [...]
Armistițiul prelungit dintre SUA și Iran ar urma să expire duminică , ceea ce menține un nivel ridicat de incertitudine în regiune și complică perspectiva unor negocieri rapide, potrivit Mediafax . Statele Unite au informat Israelul că armistițiul recent prelungit cu Iranul se încheie duminică, conform presei israeliene. Postul public de radio KAN a relatat că oficiali americani au transmis la Tel Aviv că termenul stabilit de președintele Donald Trump pentru Teheran se apropie de final. Citând o sursă diplomatică anonimă, KAN susține că Trump încearcă să ajungă la o înțelegere cu Iranul, mai degrabă decât să intre în negocieri „deschise”. În același timp, surse israeliene au indicat că un progres până duminică pare puțin probabil. Mesaje neclare și un calendar scurt Surse israeliene au descris drept „confuz” comportamentul SUA, afirmând că au aflat recent despre acțiunile lui Trump din relatările presei și din postările acestuia pe rețelele de socializare. În cursul zilei de miercuri, un oficial al Casei Albe a declarat pentru Fox News că armistițiul ar putea dura între trei și cinci zile. O sursă israeliană a spus că situația rămâne neclară și depinde în mare măsură de deciziile lui Trump, potrivit KAN, citat de Anadolu . Context: prelungirea cerută de Pakistan și escaladarea din februarie Marți, Trump a anunțat prelungirea armistițiului cu Iranul în urma unei solicitări din partea Pakistanului, precizând că acesta rămâne în vigoare până când Teheranul va prezenta ceea ce el a numit o „propunere unificată”. Potrivit informațiilor citate, ostilitățile s-au intensificat după atacurile comune ale SUA și Israelului asupra Iranului din 28 februarie, urmate de riposta Teheranului asupra Israelului și a altor țări din regiune care găzduiesc active americane. Pakistanul a găzduit discuții între Washington și Teheran în perioada 11–12 aprilie, după ce a mediat armistițiul pe 8 aprilie. Eforturile pentru o nouă rundă de negocieri sunt în desfășurare, însă incertitudinea persistă. [...]
Lipsa unui calendar pentru încheierea războiului și menținerea blocadei navale cresc riscul ca tensiunile din Golf să se prelungească, cu efect direct asupra fluxurilor de petrol și asupra traficului maritim, potrivit CNN . Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că nu există un „termen limită” pentru încheierea războiului cu Iranul, pentru încetarea focului sau pentru răspunsul Teheranului la solicitarea sa privind o propunere de pace. În paralel, președintele Iranului a spus că blocada americană asupra porturilor iraniene este un obstacol major pentru negocieri, iar negociatorul-șef al Iranului a susținut că aceeași blocadă împiedică redeschiderea Strâmtorii Hormuz . Blocada afectează exporturile, dar nu le oprește O firmă de analiză a transporturilor maritime, Kpler , estimează că blocada „a perturbat” mecanismul de export de petrol al Iranului, dar „nu l-a rupt”. Conform datelor Kpler citate de CNN, fluxul de țiței din Iran către China a fost de 985.000 de barili pe zi în prima jumătate a lunii aprilie și, de atunci, „nu a fost întrerupt”. În același timp, la terminalul iranian de export de la Jask — descris ca o rută care ocolește Strâmtoarea Hormuz — Kpler indică un nivel record de 5,8 milioane de barili în stocare, iar petrolierele pot ieși în Golful Oman fără a trece prin strâmtoare. Escaladare operațională pe mare: nave redirecționate și sechestrări Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat că forțele americane au redirecționat 31 de nave să se întoarcă în port sau să își schimbe ruta, majoritatea fiind petroliere, în cadrul blocadei. Tot CENTCOM a comunicat că SUA au confiscat o navă sub pavilion iranian în Golful Oman și au urcat la bordul unei nave sancționate în Oceanul Indian. Separat, CNN relatează că Iranul a difuzat un material video despre presupuse capturi de nave în Strâmtoarea Hormuz, însă analiști citați de publicație spun că imaginile ar putea să nu surprindă momentul real al capturii și să fi fost, cel puțin parțial, reconstituite. Context regional: negocieri Israel–Liban, pe fondul unui armistițiu fragil SUA urmează să găzduiască o a doua rundă de discuții între Israel și Liban, în condițiile unui armistițiu de 10 zile în Liban, descris ca fragil și marcat de acuzații de încălcare. Potrivit agenției de stat libaneze National News Agency (NNA), armata israeliană ar fi incendiat case în sudul Libanului; CNN precizează că a cerut un punct de vedere Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF). Armata israeliană a mai transmis că a interceptat o dronă lansată din sudul Libanului. Pentru mediul economic, miza imediată rămâne operațională: cât timp blocada și disputa privind Hormuz persistă fără un orizont de încheiere, rutele și volumele de export se pot adapta, dar riscul de întreruperi și costuri suplimentare de transport rămâne ridicat. [...]
Norvegia conduce în 2026 un nou clasament al prosperității, iar SUA, Germania și Franța sunt împinse în afara top 10 , pe fondul unei metodologii care penalizează inegalitatea și sărăcia relativă, nu doar nivelul producției economice, potrivit Antena 3 . Miza pentru cititori și investitori este că „bogăția” unei țări, atunci când e măsurată prin efectul asupra nivelului de trai, poate arăta diferit față de clasamentele bazate strict pe PIB. Indicele citat în material este realizat de platforma de comparare a serviciilor financiare HelloSafe și combină, într-un scor din 100, indicatori de venituri, inegalitate și măsuri sociale mai largi. Datele folosite provin de la FMI, Banca Mondială, PNUD, Eurostat și OECD. De ce se schimbă ierarhiile: nu doar cât produci, ci cum se vede în viața oamenilor Analiza pornește de la ideea că PIB-ul pe cap de locuitor poate distorsiona comparațiile, deoarece presupune implicit că producția națională se distribuie uniform între locuitori. Exemplul dat este Irlanda: PIB-ul pe cap de locuitor ajunge la aproximativ 150.000 de dolari în termeni de putere de cumpărare, însă o parte importantă din valoare este generată de multinaționale precum Apple, Google și Pfizer. Diferența dintre producția economică și venitul real al gospodăriilor este estimată la aproximativ 70.000 de dolari de persoană. În această logică, țări cu economii mari, dar cu inegalitate ridicată, pot coborî în clasament, în timp ce state mai mici, cu venituri ridicate și politici sociale mai echilibrate, urcă. Cine urcă în vârf și cine coboară Pe baza „Indicelui Prosperității” HelloSafe, Europa domină vârful clasamentului, primele cinci țări fiind toate europene. În top apar în special state mici, cu venituri ridicate și indicatori sociali puternici. Conform materialului, reperele principale sunt: Norvegia – locul 1, susținută de cel mai ridicat VNB din lume ( Venitul Național Brut , adică venitul total obținut de populație și companii, inclusiv veniturile realizate în străinătate) și un model social „foarte echilibrat”; Irlanda – locul 2, cu venituri reale ridicate, în pofida unui PIB „umflat” de prezența multinaționalelor; Luxemburg – locul 3, coborând de pe prima poziție pentru prima dată de la lansarea indicelui; Islanda – locul 5, susținută de indicatori puternici ai dezvoltării umane și niveluri reduse ale sărăciei relative; Singapore – scor ridicat la venituri, dar tras în jos de un nivel mai ridicat al inegalității. În afara Europei, Statele Unite sunt pe locul 17 , ceea ce ar reflecta o economie puternică, dar și un nivel ridicat al inegalității și al sărăciei relative. Franța este pe locul 20 , imediat după Cehia , care este descrisă ca având una dintre cele mai echilibrate distribuții ale veniturilor din Europa și o rată redusă a sărăciei relative. În Europa, Italia, Spania și Estonia sunt menționate cu scoruri mai modeste, pe fondul veniturilor mai mici, iar în cazul Spaniei, al sărăciei relative mai ridicate. Lideri regionali în afara Europei Materialul indică și „campioni” regionali, în funcție de același tip de scor compozit: Africa: Seychelles (urmată de Mauritius și Algeria); America Latină: Uruguay (urmat de Chile și Panama); Asia: Singapore (urmat de Qatar și Emiratele Arabe Unite). Concluzia indicelui, așa cum este redată, este că imaginea prosperității se schimbă semnificativ când sunt incluse inegalitatea și rezultatele sociale: „bogăția” nu mai este definită doar de producția economică, ci și de cât de larg este distribuită. [...]
