Știri
Știri din categoria Externe
Operațiunile recente ale SUA împotriva liderilor Iranului reaprind dezbaterea despre declinul american, iar mai mulți analiști chinezi susțin că percepția populară din China privind slăbirea puterii Statelor Unite trebuie reevaluată. Potrivit South China Morning Post, lovitura militară realizată în weekend de Statele Unite împreună cu Israelul, în urma căreia au fost uciși liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, și zeci de comandanți militari de rang înalt, a readus în discuție capacitatea militară reală a Washingtonului.
Operațiunea a avut loc la doar câteva săptămâni după o altă acțiune spectaculoasă atribuită forțelor speciale americane, care l-ar fi capturat pe președintele Venezuelei, Nicolas Maduro. Beijingul a condamnat ambele intervenții, considerându-le încălcări ale suveranității statelor vizate, însă unii experți chinezi spun că aceste episoade transmit și un alt mesaj: Statele Unite rămân o putere militară extrem de capabilă.
Shi Yinhong, profesor de relații internaționale la Universitatea Renmin din Beijing, afirmă că operațiunea împotriva conducerii iraniene arată nu doar superioritatea militară a Washingtonului, ci și faptul că metodele sale de război continuă să evolueze. În opinia sa, ideea răspândită în China că America ar fi într-un declin inevitabil trebuie privită cu mai multă prudență.
O poziție similară a exprimat și Zheng Yongnian, politolog și consilier guvernamental chinez. Într-un interviu publicat de Institutul de Afaceri Internaționale din Qianhai, pe care îl conduce, acesta a subliniat că Statele Unite păstrează încă două avantaje majore:
Potrivit lui Zheng, acțiunile recente arată că abilitatea Americii de a purta războaie nu a dispărut, ci depinde în mare măsură de decizia politică de a folosi această forță. Cu alte cuvinte, capacitatea există, iar limitele sunt mai degrabă de ordin strategic și politic decât tehnologic sau militar.
Discuția reflectă o dezbatere mai amplă în mediul academic și politic chinez, unde ideea declinului american a devenit populară în ultimii ani. Evenimentele recente, spun analiștii, ar putea obliga însă la o reevaluare mai realistă a raportului de putere global.
Recomandate
Statele arabe din zona Golfului Persic cer lui Donald Trump să nu oprească brusc războiul împotriva Iranului , potrivit Reuters . Aceste state doresc ca acțiunile să continue până când regimul de la Teheran nu va mai putea bloca Strâmtoarea Hormuz. Deși au fost vizate de atacuri cu rachete și drone iraniene, țările din Golf ezită să răspundă pe plan militar. Discuțiile dintre Statele Unite și țările din Golf au fost dezvăluite de oficiali și diplomați occidentali și arabi, sub protecția anonimatului. Inițial, statele arabe nu au susținut un conflict cu Iranul, dar atacurile asupra aeroporturilor, porturilor și instalațiilor petroliere din regiune au schimbat această poziție. Aceste atacuri au subliniat capacitatea Iranului de a perturba una dintre cele mai importante rute de transport al petrolului din lume. Statele Unite încearcă să convingă țările din Golf să se implice mai activ în conflict, pentru a demonstra susținere regională. Totuși, liderii din Golf sunt reticenți, temându-se că o implicare directă ar putea escalada conflictul într-un război mai mare. Unii oficiali încearcă să-l convingă pe Donald Trump că o astfel de acțiune i-ar putea consolida legitimitatea internațională și sprijinul intern înainte de alegerile parțiale. Abdulaziz Sager, președintele Centrului de Cercetare al Golfului, a declarat: „Există un sentiment generalizat în întreaga regiune a Golfului că Iranul a depășit toate limitele, cu fiecare țară din regiune. La început, ne-am opus războiului. Dar odată ce au început să lanseze atacuri asupra noastră, au devenit un inamic. Nu există altă modalitate de a-i descrie”. Statele din regiune consideră că Iranul trebuie slăbit pentru a nu mai reprezenta o amenințare, dar se tem că implicarea în război le-ar transforma în ținte directe. Situația este complicată de lipsa unei poziții comune între țările din Golf, care nu au ajuns la un acord privind o eventuală intervenție militară. Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, a menționat că partenerii din zona Golfului își intensifică eforturile și sunt dispuși să treacă la ofensivă, dar fără a specifica acțiuni concrete. Surse Reuters exclud acțiuni militare unilaterale din partea statelor din Golf, pentru a evita represaliile. Iranul, o țară cu populație majoritar șiită, privește cu suspiciune vecinii săi arabi majoritar sunniți, care găzduiesc baze militare americane. Atacurile iraniene au afectat imaginea de stabilitate a regiunii, pe care liderii din Golf au încercat să o promoveze pentru a atrage turiști și a extinde comerțul. Donald Trump a fost avertizat de serviciile secrete că atacarea Iranului ar putea declanșa represalii asupra aliaților din Golf. Trump a declarat că atacurile Iranului au fost neașteptate și șocante, conform declarațiilor sale în timpul unei reuniuni a consiliului de administrație al Centrului Kennedy. Reuters dezvăluie că președintele american fusese avertizat anterior că Teheranul ar putea încerca să închidă Strâmtoarea Hormuz. [...]
Iranul susține că a atacat trei baze militare americane din Orientul Mijlociu , în timp ce conflictul dintre Iran, Statele Unite și Israel a intrat în a treia săptămână fără semne de calmare. Informația a fost anunțată de Gardienii Revoluției (IRGC) și relatată de Daily Sabah , însă afirmațiile nu au fost confirmate independent până în acest moment. Potrivit declarațiilor citate de presă, operațiunea ar face parte din al 52-lea val al „Operațiunii True Promise 4” , pe care Teheranul o prezintă drept răspuns la atacurile aeriene lansate anterior de Statele Unite și Israel asupra unor obiective nucleare și militare iraniene. Baze americane vizate Conform agenției iraniene Fars, citată de presa internațională, IRGC ar fi lovit trei obiective militare americane din regiune: Baza militară Țara Ce susține Iranul Al-Harir Irak (Erbil) Atac asupra unui „centru de concentrare a forțelor americane” Ali al Salem Kuweit Baza ar fi fost lovită cu rachete și drone Arifjan Kuweit Distrusă, potrivit declarațiilor iraniene Autoritățile americane nu au confirmat distrugerea acestor baze. În același comunicat, IRGC a lansat și amenințări directe la adresa premierului israelian Benjamin Netanyahu , afirmând că îl va „urmări și elimina”. Biroul premierului israelian a respins declarația, calificând-o drept „fake news”. Escaladare în statele din Golf Tensiunile s-au extins și asupra statelor din Golf. Arabia Saudită a anunțat că a interceptat 6 rachete balistice și peste 30 de drone deasupra regiunii Riyadh și a bazei aeriene Prince Sultan, potrivit Arab News . Emiratele Arabe Unite au raportat interceptarea a 9 rachete și 33 de drone , exploziile auzite în Dubai fiind atribuite sistemelor de apărare antiaeriană. Pentru prima dată de la începutul conflictului, Iranul a amenințat și infrastructura economică a statelor vecine , cerând evacuarea unor porturi majore din Emiratele Arabe Unite și susținând – fără dovezi – că acestea ar fi fost folosite de SUA pentru atacuri asupra insulei petroliere iraniene Kharg. Rachete lansate și asupra Israelului Sirenele de raid aerian au răsunat și în Tel Aviv și zona centrală a Israelului , după lansarea unor rachete balistice iraniene. Sistemele de apărare Arrow și David’s Sling au interceptat majoritatea proiectilelor, însă două persoane în vârstă au fost rănite ușor în orașul Holon, potrivit presei israeliene. Bilanțul conflictului Războiul a început pe 28 februarie , când Statele Unite și Israelul au atacat instalații nucleare și militare iraniene. De atunci: peste 1.300 de persoane au murit în Iran , potrivit Comitetului Internațional al Crucii Roșii; 12 persoane au murit în Israel în urma atacurilor cu rachete; 13 militari americani și-au pierdut viața; cel puțin 26 de persoane au murit în statele din Golf . Conflictul continuă să se extindă regional, iar schimburile de atacuri dintre Iran și aliații occidentali ridică temeri privind un război mai amplu în Orientul Mijlociu . [...]
Iranul recunoaște cooperarea militară cu Rusia și China , într-un context de tensiuni tot mai mari în Orientul Mijlociu. Potrivit Daily Mail , ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a confirmat că Teheranul menține cooperare militară și de informații cu Moscova și Beijingul, pe care le-a descris drept „parteneri strategici”. Declarația vine după ce oficiali americani au susținut anterior că Rusia ar fi furnizat Iranului informații sensibile despre pozițiile forțelor americane din regiune, inclusiv locațiile exacte ale unor nave de război. Președintele rus Vladimir Putin ar fi negat aceste acuzații într-o convorbire cu președintele american Donald Trump, însă oficialul iranian a admis că relațiile militare dintre cele trei state continuă. Abbas Araghchi a precizat că Iranul și Rusia, dar și China, au avut „cooperare strânsă” în trecut și că aceasta este în continuare activă, inclusiv în domeniul militar, fără a oferi însă detalii concrete despre natura sprijinului. Potrivit unor surse citate în presă, o parte din informațiile împărtășite ar proveni din imaginile sateliților militari ai Rusiei. În ultimele zile, mai multe atacuri cu drone au vizat trupe americane din regiune, iar unele rapoarte sugerează că aceste operațiuni ar fi putut beneficia de informații de țintire furnizate de Moscova. Totuși, nu există confirmări oficiale că vreun atac ar fi fost direct coordonat pe baza unor date rusești. În paralel, serviciile de informații americane analizează indicii potrivit cărora China ar putea oferi Iranului sprijin suplimentar. Printre elementele discutate se numără asistență financiară, piese de schimb pentru vehicule militare și componente pentru rachete . Prezența unei nave chineze de spionaj, Liaowang-1 , în strâmtoarea Hormuz a alimentat speculațiile privind implicarea Beijingului în monitorizarea situației militare din regiune. Nava este descrisă de specialiști drept o platformă avansată de colectare a datelor electronice, capabilă să analizeze câmpul de luptă modern. China are însă și un interes economic major în stabilitatea zonei, deoarece depinde în mare măsură de importurile de petrol iranian. Potrivit unor surse citate în presă, Beijingul ar face presiuni pentru menținerea deschisă a rutei maritime prin strâmtoarea Hormuz, vitală pentru transportul energiei. Recunoașterea cooperării militare dintre Iran, Rusia și China ar putea amplifica tensiunile geopolitice, mai ales în contextul conflictelor active din Orientul Mijlociu și al rivalităților tot mai pronunțate dintre marile puteri. [...]
Ministrul de externe al Iranului îl ironizează pe Donald Trump , după ce liderul american a cerut mai multor state să se alăture unei operațiuni pentru menținerea deschisă a Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante rute pentru transportul global de petrol. Potrivit Mediafax , șeful diplomației iraniene, Abbas Araqchi , a afirmat că Statele Unite sunt nevoite să „se milogească” de alte state, inclusiv de China, pentru a asigura securitatea acestei căi maritime strategice. Declarația vine după ce Donald Trump a transmis mai multe mesaje publice în care a anunțat că Washingtonul trimite nave de război pentru a menține navigația liberă prin strâmtoare și a cerut altor state să participe la această operațiune. Printre țările invitate să se alăture inițiativei se numără China, Franța, Japonia, Coreea de Sud și Marea Britanie. Reacția dură a Teheranului Într-un mesaj publicat pe rețelele sociale, Abbas Araqchi a criticat dur strategia americană din regiune și a susținut că sistemul de securitate promovat de SUA în Orientul Mijlociu s-a dovedit ineficient. Oficialul iranian a declarat că: „umbrela de securitate” creată de Washington ar fi devenit „plină de găuri”; această strategie nu ar fi prevenit tensiunile, ci dimpotrivă ar fi alimentat crizele din regiune; Statele Unite ar fi ajuns în situația de a solicita sprijin internațional pentru a menține deschisă strâmtoarea. Araqchi a făcut apel și la statele din regiune să îndepărteze forțele militare străine de pe teritoriile lor, susținând că principalele preocupări ale acestora ar fi legate de apărarea Israelului. Strâmtoarea Ormuz, punct strategic global Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului, fiind tranzitată zilnic de o parte semnificativă din exporturile mondiale de energie. Orice blocaj în această zonă ar putea avea efecte majore asupra piețelor energetice și asupra economiei globale. În mesajele sale publice, Donald Trump a insistat că menținerea deschisă a strâmtorii trebuie să fie un efort comun al statelor care depind de această rută pentru aprovizionarea cu petrol. Președintele american a sugerat că aceste țări ar trebui să contribuie direct la securizarea traficului maritim, în timp ce Statele Unite ar urma să ofere sprijin militar și coordonare. Schimbul de declarații dintre Washington și Teheran reflectă tensiunile tot mai mari din regiune, în contextul conflictelor și operațiunilor militare recente din Orientul Mijlociu. [...]
Israelul anunță uciderea șefului securității Iranului într-un atac aerian și susține că a eliminat simultan și conducerea miliției Basij, într-o nouă escaladare majoră a conflictului regional, potrivit Reuters . Declarația a fost făcută pe 17 martie 2026 de ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, care afirmă că Ali Larijani , considerat șef al securității iraniene, și Gholamreza Soleimani, liderul forțelor paramilitare Basij, au fost uciși în lovituri aeriene desfășurate peste noapte. Iranul nu a confirmat oficial aceste informații, iar presa de stat de la Teheran nu a comentat direct afirmațiile israeliene. Dacă se confirmă, ar fi una dintre cele mai importante eliminări din conducerea iraniană de la începutul războiului, după uciderea liderului suprem Ali Khamenei în primele zile ale atacurilor americano-israeliene de la finalul lunii februarie. În paralel, conflictul continuă să se extindă în regiune. Iranul a lansat noi atacuri cu rachete asupra Israelului și a vizat infrastructură energetică și de transport din statele din Golf, dar și active americane, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la energie și la amplificarea tensiunilor internaționale. Situația militară actuală evidențiază: atacuri aeriene israeliene asupra unor ținte din Teheran și Beirut lovituri iraniene asupra Israelului și infrastructurii din Golf menținerea capacității Iranului de a efectua atacuri la distanță planuri israeliene pentru continuarea războiului încă cel puțin trei săptămâni Strâmtoarea Hormuz rămâne în mare parte blocată, afectând aproximativ 20% din fluxurile globale de petrol și gaze naturale lichefiate, în timp ce aliații SUA au refuzat, pentru moment, să se implice în redeschiderea rutei maritime strategice. Conflictul, ajuns în a treia săptămână, a provocat deja peste 2.000 de victime și nu dă semne de detensionare, în condițiile în care ambele părți continuă atacurile, iar extinderea regională devine tot mai probabilă. [...]
Germania respinge implicarea militară în securizarea Strâmtorii Hormuz , într-un moment în care administrația americană încearcă să convingă aliații să contribuie la redeschiderea uneia dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Potrivit Biziday , ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a respins categoric solicitarea lansată de președintele SUA, Donald Trump, afirmând că Berlinul nu va trimite fregate în zonă și că „acesta nu este războiul nostru”. Oficialul german a criticat direct ideea ca statele europene să intervină militar într-o criză declanșată de alți actori. „Ce așteaptă Donald Trump de la o mână, două de fregate europene acolo, în Strâmtoarea Hormuz? Să facă ceea ce puternica marină a SUA nu poate face?”, a declarat Pistorius la Berlin. Guvernul german a subliniat, prin purtătorul său de cuvânt, că nici Statele Unite și nici Israelul nu au consultat Europa înainte de declanșarea conflictului, iar Washingtonul a spus inițial că sprijinul european nu este necesar. Reacții prudente în Europa Mai multe state europene au reacționat cu reținere sau au respins direct ideea implicării militare: Italia – ministrul de Externe Antonio Tajani consideră improbabilă extinderea misiunilor navale ale UE până în Strâmtoarea Hormuz, deoarece acestea sunt concepute în principal pentru operațiuni defensive și antipiraterie. Grecia – a semnalat că nu intenționează să participe la operațiuni militare în zonă. Franța – a respins solicitarea americană, menținând o poziție defensivă, deși portavionul Charles de Gaulle se deplasează spre estul Mediteranei pentru protejarea intereselor europene. Marea Britanie – premierul Keir Starmer a exclus implicarea într-un conflict mai larg, dar analizează măsuri defensive, precum trimiterea de drone sau avioane pentru detectarea minelor maritime. În paralel, șefa diplomației europene, Kaja Kallas , a insistat asupra unei soluții diplomatice pentru redeschiderea strâmtorii și a discutat cu secretarul general al ONU, António Guterres, despre posibilitatea unui mecanism internațional similar acordului care a permis exportul cerealelor din Ucraina prin Marea Neagră în 2022. Rezerve și în rândul aliaților din Asia-Pacific Reticența față de solicitarea Washingtonului nu se limitează la Europa. Japonia a transmis că nu are în plan trimiterea de nave militare în Orientul Mijlociu. Coreea de Sud analizează situația și se consultă cu aliații. Australia a respins explicit ideea participării navale în Strâmtoarea Hormuz. Miza globală a crizei Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Aproximativ 20% din petrolul global tranzitează această zonă , iar blocada impusă de Iran a împins deja prețul petrolului la aproximativ 105 dolari pe baril , cu aproape 45% peste nivelul de la începutul conflictului. Donald Trump a avertizat că lipsa sprijinului pentru redeschiderea rutei maritime ar putea afecta relațiile din cadrul NATO și a sugerat că statele care depind de petrolul din Golf ar trebui să contribuie militar la securizarea transporturilor. În ciuda presiunilor americane, reacțiile aliaților indică deocamdată o preferință clară pentru măsuri defensive și soluții diplomatice , nu pentru o implicare directă într-o operațiune militară în Golful Persic. [...]
