Știri
Știri din categoria Externe
Operațiunile recente ale SUA împotriva liderilor Iranului reaprind dezbaterea despre declinul american, iar mai mulți analiști chinezi susțin că percepția populară din China privind slăbirea puterii Statelor Unite trebuie reevaluată. Potrivit South China Morning Post, lovitura militară realizată în weekend de Statele Unite împreună cu Israelul, în urma căreia au fost uciși liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, și zeci de comandanți militari de rang înalt, a readus în discuție capacitatea militară reală a Washingtonului.
Operațiunea a avut loc la doar câteva săptămâni după o altă acțiune spectaculoasă atribuită forțelor speciale americane, care l-ar fi capturat pe președintele Venezuelei, Nicolas Maduro. Beijingul a condamnat ambele intervenții, considerându-le încălcări ale suveranității statelor vizate, însă unii experți chinezi spun că aceste episoade transmit și un alt mesaj: Statele Unite rămân o putere militară extrem de capabilă.
Shi Yinhong, profesor de relații internaționale la Universitatea Renmin din Beijing, afirmă că operațiunea împotriva conducerii iraniene arată nu doar superioritatea militară a Washingtonului, ci și faptul că metodele sale de război continuă să evolueze. În opinia sa, ideea răspândită în China că America ar fi într-un declin inevitabil trebuie privită cu mai multă prudență.
O poziție similară a exprimat și Zheng Yongnian, politolog și consilier guvernamental chinez. Într-un interviu publicat de Institutul de Afaceri Internaționale din Qianhai, pe care îl conduce, acesta a subliniat că Statele Unite păstrează încă două avantaje majore:
Potrivit lui Zheng, acțiunile recente arată că abilitatea Americii de a purta războaie nu a dispărut, ci depinde în mare măsură de decizia politică de a folosi această forță. Cu alte cuvinte, capacitatea există, iar limitele sunt mai degrabă de ordin strategic și politic decât tehnologic sau militar.
Discuția reflectă o dezbatere mai amplă în mediul academic și politic chinez, unde ideea declinului american a devenit populară în ultimii ani. Evenimentele recente, spun analiștii, ar putea obliga însă la o reevaluare mai realistă a raportului de putere global.
Recomandate
Administrația Trump încearcă să evite votul Congresului pe războiul cu Iranul invocând faptul că există un armistițiu în vigoare din 8 aprilie, iar conflictul „s-a încheiat deja”, potrivit Știrile Pro TV . Miza imediată este termenul legal de 60 de zile, care expiră vineri, și care, în mod normal, ar obliga Casa Albă să ceară aprobarea formală a Congresului pentru continuarea operațiunilor. În paralel, Teheranul a transmis o nouă propunere de negocieri către Statele Unite prin intermediul mediatorilor pakistanezi, potrivit agenției oficiale de presă a Iranului, însă discuțiile sunt descrise ca fiind în impas. Termenul de 60 de zile și disputa pe „armistițiu” Articolul notează că „ Rezoluția privind puterile de război ” este legea care impune președintelui SUA să obțină aprobarea Congresului pentru acțiuni militare care depășesc 60 de zile. În acest context, oficiali ai administrației Trump susțin că, dacă războiul este considerat încheiat ca urmare a armistițiului, nu mai există obligația de a cere votul Congresului pentru prelungire. Pete Hegseth, secretarul de război al SUA, a susținut că limitarea de 60 de zile ar fi „suspendată” pe durata armistițiului: „În acest moment ne aflăm într-o perioadă de armistițiu, iar înțelegerea noastră este că limitarea privind cele 60 de zile se suspendă pe timpul unui armistițiu.” Negocieri fără perspectivă rapidă Pe canalul diplomatic, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe de la Teheran a spus că „nu este rezonabil” să se aștepte rezultate rapide, indiferent cine este mediatorul. Donald Trump a afirmat, la rândul său, că Iranul „abia așteaptă să facă un acord”, insistând că Teheranul nu poate avea arme nucleare. Iranul contestă că ostilitățile s-au oprit Teheranul consideră că blocada impusă de americani porturilor iraniene echivalează cu o continuare a acțiunilor militare, iar președintele parlamentului iranian, Mohammad-Bagher Ghalibaf, a ironizat public blocada navală, potrivit materialului. Separat, liderul suprem al Iranului a transmis un mesaj sfidător, citit la televiziune, iar Mojtaba Khamenei a promis să protejeze „capacitățile nucleare și rachetele” ale țării. Ce urmează Pe fondul termenului care expiră vineri, articolul menționează că Donald Trump a fost informat de oficiali de rang înalt de la Pentagon despre opțiunile privind continuarea războiului. În același timp, un senator democrat, John Blumenthal, a spus că are impresia, inclusiv din briefinguri, că „un atac e iminent”, avertizând asupra riscului de escaladare și pierderi de vieți omenești. [...]
Costul real al operațiunii SUA în Iran a urcat la circa 50 mld. dolari, aproape dublu față de cifra oficială , potrivit Libertatea , care citează estimări interne discutate de oficiali americani cu CBS News . Diferența de raportare mută discuția din zona strict militară în cea bugetară: ce intră, de fapt, în „nota de plată” și cât mai poate crește. Estimarea de aproximativ 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei) vizează operațiunea „Epic Fury ”, desfășurată în ultimele două luni. În schimb, directorul financiar al Departamentului Apărării, Jules Hurst, a indicat public un cost de circa 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde de lei) pentru aceeași operațiune, declanșată pe 28 februarie. De unde vine diferența față de cifra Pentagonului Potrivit surselor citate de CBS News, suma prezentată de Hurst nu ar include o serie de costuri care, în practică, apasă direct pe buget: echipamente deteriorate sau distruse; pagube la instalațiile militare americane; costuri logistice (combustibil, mișcarea trupelor, desfășurarea infrastructurii). Un exemplu de pierderi materiale menționat în articol: armata americană ar fi pierdut cel puțin 24 de drone MQ-9 Reaper, evaluate la 30 de milioane de dolari bucata (adică cel puțin 720 de milioane de dolari, aprox. 3,3 miliarde de lei). Presiune pentru finanțare suplimentară: până la 200 mld. dolari În paralel, Administrația Trump caută fonduri suplimentare pentru continuarea operațiunii și refacerea arsenalului. Potrivit Politico (citat de Libertatea), oficialii americani ar urma să solicite o finanțare de până la 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei). Pe fondul acestor discuții, senatorul democrat Chris Coons a contestat estimarea de 25 de miliarde de dolari, argumentând că nu include costul menținerii trupelor în regiune în ultimele două luni. Reparații și refacerea stocurilor: costuri încă neclare Pentru restaurarea bazelor, Pentagonul nu ar avea încă o estimare, pe motiv că nu este stabilită configurația viitoare a forțelor și nici ce baze vor trebui construite, potrivit declarațiilor lui Hurst. În plus, Mark Cancian, consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), afirmă că o parte din costuri sunt suportate și de Departamentul pentru Securitate Internă, nu doar de Pentagon, iar refacerea arsenalelor ar urma să dureze „câțiva ani”, în condițiile în care stocurile erau deja sub presiune înainte de „Epic Fury”. Ce urmează: scenariu de escaladare și costuri în creștere În plan operațional, Donald Trump ar fi ordonat pregătiri pentru o blocadă navală îndelungată asupra Iranului, în ideea de a crește presiunea economică, inclusiv prin restricții asupra exporturilor de petrol, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal. În același timp, Trump ar fi admis posibilitatea reluării ostilităților, inclusiv cu rachete hipersonice Dark Eagle, și desfășurarea de forțe speciale pentru a prelua rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, dacă Teheranul nu cedează. [...]
Nemulțumirea exprimată de Donald Trump față de cea mai recentă propunere a Iranului complică perspectiva unei dezescaladări rapide a războiului dintre SUA, Israel și Iran, aflat în a doua lună, potrivit Agerpres . Mesajul venit de la Casa Albă indică faptul că negocierile rămân fragile, în timp ce pe teren cresc semnalele de pregătire militară. Trump a spus că Iranul „vrea să încheie un acord”, însă el „nu este satisfăcut” de oferta transmisă cu câteva ore înainte de Teheran, prin mediatori pakistanezi, în răspunsul dat reporterilor la Casa Albă. Președintele american a apreciat eforturile de mediere ale Pakistanului și a afirmat că discuțiile telefonice continuă. Ce cere Teheranul și ce transmite public Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi , a declarat că Iranul este dispus să continue diplomația dacă SUA își modifică pretențiile, pe care le-a descris drept „exagerate”, și dacă renunță la „retorica amenințătoare și acțiunile provocatoare”. În același mesaj publicat pe Telegram, el a adăugat că forțele armate iraniene rămân pregătite să apere țara „de orice amenințare”. Semnale de escaladare: apărare antiaeriană activată Pe fondul acestor schimburi, Reuters citează două surse iraniene de rang înalt, sub protecția anonimatului, potrivit cărora Iranul și-a activat apărarea antiaeriană și intenționează să reacționeze „amplu” în cazul unui atac. Aceleași surse afirmă că Teheranul a evaluat riscul unui „val scurt și intens” de lovituri americane, posibil urmat de un atac israelian. Informațiile despre pregătirile militare provin din relatări atribuite Reuters de Agerpres și nu pot fi verificate independent pe baza textului furnizat. [...]
Atacurile Iranului au produs pagube de până la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) la infrastructura militară americană din Orientul Mijlociu, potrivit unei investigații preluate de G4Media . Miza nu este doar militară, ci și bugetară: amploarea avariilor indică un efort de reparații și înlocuiri care poate împinge costurile totale mult peste estimările inițiale. Investigația CNN indică faptul că cel puțin 16 poziții militare americane au fost avariate, acestea reprezentând „majoritatea” pozițiilor SUA din regiune. Siturile sunt în opt țări din Orientul Mijlociu, iar unele facilități ar fi devenit „practic neutilizabile” sau „nelocuibile”. Ce a fost lovit și de ce contează operațional Conform relatărilor citate (CNN, The New York Times și NBC News), atacurile au vizat infrastructură critică, cu echipamente scumpe și greu de înlocuit: sisteme radar de „înaltă valoare”; terminale de comunicații prin satelit; sisteme de apărare aeriană, inclusiv componente THAAD (un sistem american de apărare antirachetă la altitudine mare). Țintirea acestor elemente sugerează un impact direct asupra capacității de supraveghere, comandă-control și apărare antiaeriană, adică exact zonele care susțin funcționarea bazelor și protecția personalului. Nota de plată: interval larg și incertitudini Costurile estimate pentru reparații sunt plasate între 5 miliarde și 25 de miliarde de dolari (aprox. 23–115 mld. lei), însă „unele surse” citate în material sugerează că impactul economic total ar putea fi „mult mai mare”. Publicația nu detaliază metodologia acestor estimări și nici nu oferă o defalcare pe tipuri de lucrări, ceea ce lasă o marjă mare de incertitudine. Un exemplu punctual menționat este Bahrain, unde cartierul general al Flotei a V-a a SUA din Manama ar fi suferit daune estimate la 200 de milioane de dolari (aprox. 920 mil. lei). Unde au fost raportate avarii Materialul enumeră mai multe țări gazdă și baze/obiective afectate: Bahrain : cartierul general al Flotei a V-a (Manama) – daune extinse; Kuwait : baza aeriană Ali Al Salem și Camp Buehring – avarii la hangare și piste; Qatar : baza aeriană Al Udeid și un radar de avertizare timpurie de 1,1 miliarde de dolari (aprox. 5,1 mld. lei) lângă Umm Dahal; Arabia Saudită : baza aeriană Prince Sultan – distrugeri la comunicații și sisteme radar; Emiratele Arabe Unite : bazele Al Dhafra și Al Ruwais – ținte confirmate prin imagini satelitare; Iordania : baza aeriană Muwaffaq Salti – avarii la sisteme de interceptare a rachetelor. Pierderi umane raportate De la începutul conflictului, pe 28 februarie 2026, ar fi fost răniți aproximativ 140–155 de militari americani, iar cel puțin 8 ar fi fost uciși, potrivit informațiilor din material. În lipsa unor date suplimentare despre calendarul reparațiilor și sursele de finanțare, rămâne deschisă întrebarea cât de repede pot fi readuse la capacitate completă aceste situri și ce presiune bugetară va genera refacerea infrastructurii critice în regiune. [...]
Rusia își acoperă acum 90% din importurile de tehnologii sancționate prin China , ceea ce adâncește dependența economică și operațională a Moscovei de Beijing, pe fondul înăspririi sancțiunilor UE, potrivit Digi24 . Date citate de Bloomberg, din surse familiarizate cu statisticile, indică o creștere a dependenței față de anul trecut, când nivelul era de 80%, în pofida programelor rusești de substituire a importurilor. Explicația avansată este că noile sancțiuni europene au blocat canalele de aprovizionare rămase din Occident, împingând Rusia să se bazeze și mai mult pe rute intermediare prin China. Ce înseamnă, practic, această dependență În UE este cunoscut rolul Chinei în furnizarea către Kremlin de tehnologii cu dublă utilizare (bunuri care pot fi folosite atât civil, cât și militar) și chiar de informații de recunoaștere prin satelit pentru război, potrivit acelorași surse citate de Bloomberg. Totuși, statele UE ar evita, deocamdată, sancțiuni directe împotriva Chinei, de teama unor măsuri de retorsiune. În acest context, ruptura cu Occidentul a accelerat o repoziționare structurală a economiei ruse: Elina Rybakova, economist la Institutul de Economie Internațională Peterson (Washington), apreciază că Rusia s-a transformat într-un „vasal al Chinei”, în ciuda declarațiilor președintelui Vladimir Putin despre „suveranitate tehnologică”. Comerțul: pondere mare pentru Rusia, miză relativ mică pentru China Potrivit datelor Institutului Gaidar, anul trecut China a cumpărat 27% din totalul exporturilor Rusiei și a asigurat 36% din importurile Federației Ruse. În același timp, Rusia rămâne o piață marginală pentru exporturile Chinei: ponderea a scăzut de la 3,2% la 2,7%, un nivel comparat în material cu cel al Mexicului. Dezechilibrul de putere economică este esențial pentru înțelegerea relației: Beijingul poate influența semnificativ Moscova, în timp ce dependența Chinei de piața rusă este limitată. Semnal de vulnerabilitate: comerțul bilateral a scăzut în 2025 Un alt indicator al fragilității este evoluția schimburilor comerciale: volumul comerțului ruso-chinez a scăzut în 2025 cu 6,5%, până la 1,63 trilioane de yuani (234 miliarde de dolari). Au scăzut atât livrările Chinei către Rusia (cu 3,4% față de anul anterior), cât și exporturile Rusiei către China (cu 9,9%). Digi24 notează că această scădere a provocat îngrijorare la Kremlin: Reuters a relatat, citând surse apropiate guvernului rus, că Vladimir Putin ar fi intenționat să-i ceară lui Xi Jinping să nu reducă volumul comerțului, de care economia rusă ar depinde „în mod critic”. [...]
O nouă propunere de armistițiu transmisă de Teheran către Washington menține în prim-plan riscul de șoc pe piața petrolului , în condițiile în care Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă în mare parte traficului maritim, iar prețurile țițeiului reacționează la fiecare semnal din negocieri, potrivit Mediafax . În articol se arată că, odată cu încheierea termenului-limită de 60 de zile în care președintele SUA Donald Trump ar trebui să ceară aprobarea Congresului pentru a declara război Iranului sau, alternativ, să oprească operațiunile militare, Teheranul a trimis o nouă propunere „pentru a pune capăt războiului”, iar partea iraniană așteaptă răspunsul SUA. Canalul de negociere și mesajele publice Mediafax notează că Iranul a transmis joi SUA, prin intermediul mediatorilor pakistanezi, răspunsul la ultimele amendamente americane la un acord de încheiere a războiului, informație atribuită jurnalistului Barack Ravid. Agenția iraniană IRNA a difuzat, la rândul ei, că Teheranul a transmis Pakistanului textul unei noi propuneri pentru discutarea unui armistițiu pe termen lung. În paralel, președintele Curții Supreme a Iranului a declarat că Teheranul „nu a încetat niciodată negocierile” cu SUA, dar „nu va accepta impuneri” și este pregătit să reia războiul, potrivit aceleiași surse. Strâmtoarea Ormuz, miza care ține prețul petrolului sub presiune Pe fondul blocajelor din negocieri și al faptului că Strâmtoarea Ormuz a rămas închisă majorității traficului maritim, prețurile petrolului au crescut, însă au rămas sub maximele ultimilor patru ani, conform datelor citate de Mediafax: Brent (livrare iulie): +1,0%, la 111,48 dolari/baril (aprox. 512 lei) WTI: +0,4%, la 105,50 dolari/baril (aprox. 485 lei) În același timp, Iranul a avertizat că va răspunde cu „atacuri prelungite și dureroase” împotriva pozițiilor americane dacă Washingtonul își reia atacurile și revendicările în Strâmtoarea Ormuz, ceea ce, în evaluarea publicată, complică planurile americane de a crea o alianță pentru redeschiderea rutei maritime. Context politic: presiune internă în SUA și tensiuni cu aliații europeni Mediafax mai relatează că Donald Trump a contestat eforturile Congresului de a limita puterile sale militare, în timp ce își pregătește opțiunile în cazul în care negocierile eșuează. Totodată, disputa dintre SUA și aliații europeni ar fi escaladat, Trump amenințând cu retragerea trupelor americane din Germania, Italia și Spania, pe fondul dezacordurilor legate de războiul din Iran. Separat, presa iraniană a relatat că sistemele de apărare aeriană au fost activate joi seară împotriva unor aeronave mici și vehicule aeriene fără pilot deasupra Teheranului. Ce urmează Din informațiile prezentate, următorul reper este răspunsul SUA la propunerea transmisă prin mediatorii pakistanezi. Până la un semnal ferm privind un armistițiu, riscul operațional din Strâmtoarea Ormuz rămâne un factor major de volatilitate pentru piața petrolului. [...]
