Știri
Știri din categoria Externe
Israel ar trebui să-și mute o parte din efort de la lovituri militare la o strategie politică și financiară de erodare a rețelei Iran–Hezbollah, pentru că forța, singură, nu livrează o „victorie finală” împotriva actorilor motivați ideologic și dispuși să susțină costuri mari, argumentează o analiză de opinie din The Jerusalem Post.
Autorul pornește de la ideea că ultima rundă de confruntare cu Iranul arată determinarea regimului de a continua lupta și de a-și coordona proxy-urile rămase – Hezbollah în Liban, houthi în Yemen și miliții șiite în Irak – pentru a semnaliza că „Axa Rezistenței” rămâne relevantă. În acest context, răspunsul Israelului ar fi fost, în esență, escaladarea forței („mai multă forță”), cu mențiunea că o eventuală intervenție a președintelui SUA, Donald Trump, ar putea opri o astfel de direcție, potrivit textului.
Analiza susține că, în conflicte cu state sau organizații animate de ideologii religioase ori naționaliste și hotărâte să nu capituleze, loviturile decisive rapide sunt improbabile. În astfel de cazuri, războaiele tind să se prelungească sau să continue la intensități variabile, iar „victoria finală” rămâne greu de atins, cu exemple istorice invocate (Vietnam, Afganistan, Irak, Ucraina).
Ca alternativă, textul propune o „a treia cale”: o abordare indirectă și discretă, bazată pe subversiune și manevrare, pentru a destabiliza adversarul din interior, a-l slăbi și, eventual, a-i schimba regimul pe termen lung. Autorul notează că o astfel de metodă a fost folosită în special împotriva Iranului, inclusiv prin acțiuni atribuite Mossad pentru sabotarea programului nuclear și asasinate ale unor oameni de știință, însă obiectivele finale (oprirea unui Iran nuclear sau răsturnarea regimului) nu au fost atinse până acum.
În locul unei concentrări exclusive pe „inima” (Iran), analiza recomandă slăbirea „membrelor” (proxy-urile), prin mijloace adaptate fiecărui teatru. Siria este prezentată ca studiu de caz: ieșirea ei din cercul proxy-urilor ar fi fost, în principal, rezultatul unui proces intern început cu revolta din 2011, la care Israelul ar fi contribuit prin slăbirea regimului.
„Provocarea principală” este Hezbollah, iar argumentul central este că, atât timp cât Israelul ocupă teritoriu libanez, organizația își poate întări narațiunea de „protector al Libanului”. În consecință, Israelul ar trebui să sprijine un proces intern libanez de limitare a puterii Hezbollah, într-un moment în care discursul din Liban despre o înțelegere cu Israelul s-ar fi schimbat semnificativ, inclusiv la nivelul președintelui și guvernului, potrivit opiniei.
Elementele-cheie ale strategiei descrise în text includ:
Un punct cu relevanță economică și operațională este că autorul descrie Hezbollah ca o infrastructură complexă, nu doar o forță militară: „bănci, clinici, supermarketuri subvenționate, școli” și alte servicii. În această logică, cheia ar fi ca statul libanez să ocupe acest „vid”, împreună cu actori șiiți din afara Hezbollah, inclusiv prin sprijin financiar și logistic pentru reconstrucția sudului – în contrast cu reconstrucția finanțată anterior din bani iranieni după 2006, potrivit textului.
Analiza susține că o politică „sub radar” în Liban și Yemen ar reduce antagonismul generat de utilizarea deschisă a forței și ar avea șanse mai mari să producă rezultate pe termen lung, inclusiv o reintegrare diplomatică regională a Israelului după deteriorarea imaginii sale internaționale. Concluzia autorului este că „mai puțină forță” ar putea produce „mai multă putere”, de data aceasta prin diplomație.
Recomandate
Temerile privind un acord SUA–Rusia care ar redesena securitatea Europei au reaprins discuțiile despre rolul UE în negocierile de pace pentru Ucraina, pe fondul semnalelor venite dinspre administrația Trump, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Financial Times. Oficiali europeni se tem că Washingtonul ar putea încheia un acord separat cu Moscova în cadrul negocierilor pentru încetarea războiului din Ucraina, înțelegere care ar putea submina NATO și ar putea facilita o revenire a „sferei de influență” a Rusiei în Europa, conform Financial Times. În acest context, lideri din capitale europene au reacționat la declarații atribuite administrației Trump despre un nou „cadru” de securitate europeană care ar urma să fie discutat cu Rusia ca parte a unui viitor acord de pace. Semnalele de la Washington: „un acord mare” și „mai mult decât Ucraina” Antena 3 relatează că Donald Trump s-a întâlnit la Casa Albă cu Kirill Dmitriev, prezentat drept un înalt oficial rus și unul dintre emisarii lui Vladimir Putin pentru negocieri. Ulterior, Trump a spus jurnaliștilor că „va exista un acord” și că acesta „va implica mai mult decât Ucraina”, sugerând că ar putea viza „întreaga Europă”. După acest anunț, Jared Kushner a scris pe rețeaua X că Washingtonul ar urmări „aranjamente practice” care să răspundă preocupărilor de securitate ale tuturor părților, inclusiv „un cadru durabil” pentru securitatea și stabilitatea Europei pe termen lung. Un oficial european citat de Financial Times, sub anonimat, a descris mesajul drept „o surpriză totală” și a susținut că nu ar urma să existe negocieri simultane privind securitatea europeană înainte de încheierea războiului. Linia UE: securitatea Europei nu se negociază „pe lângă” europeni Liderii europeni se opun ideii ca discuțiile despre pacea din Ucraina să fie folosite ca pretext pentru negocierea unei noi arhitecturi de securitate în Europa. Temerea, potrivit materialului, este că Moscova ar putea încerca să-și reafirme influența și să submineze suveranitatea statelor vecine din NATO. Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat vineri: „Este responsabilitatea Uniunii Europene să decidă asupra problemelor care îi afectează securitatea”. Totodată, un oficial european citat de Financial Times a afirmat că nu s-ar fi discutat „absolut deloc” despre viitorul NATO și că „orice schimbare” a alianței sau reducerea prezenței sale în Europa ar fi „exclusă”. „Garanțiile de securitate pentru Rusia” și condițiile puse de Moscova Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a recunoscut că răspunsuri la întrebările ridicate de Rusia despre propria securitate ar putea intra într-o înțelegere de pace, însă doar cu „implicarea Europei”. El a mai spus că „garanțiile de securitate pentru Rusia” ar însemna schimbarea cadrului de securitate în Europa și în lume și că un recul al NATO ar fi „un semn de slăbiciune”. În paralel, Kushner și trimisul special al SUA, Steve Witkoff, și-ar fi intensificat eforturile de a găsi puncte comune cu Kievul, Moscova și unele capitale europene înaintea discuțiilor planificate între negociatorii SUA, ruși și ucraineni la Abu Dhabi , programate pentru săptămâna viitoare. În același timp, ar fi fost prezentate și posibile acorduri economice și de investiții între SUA și Rusia. Materialul mai notează, citând două persoane implicate în eforturi neoficiale, că este puțin probabil ca discuțiile de la Abu Dhabi să ducă la un armistițiu „semnificativ”, pe fondul unei campanii de iarnă de atacuri aeriene asupra infrastructurii energetice din Ucraina. În acest cadru, Moscova ar vedea mutarea discuției de la teritorii la „garanții de securitate” ca pe o modalitate de a prelungi negocierile, în timp ce slăbește poziția militară a Ucrainei. Potrivit articolului, Putin ar fi cerut Ucrainei să predea partea rămasă a regiunii estice Donbas ca o condiție prealabilă pentru un armistițiu și s-ar aștepta la concesii teritoriale suplimentare în schimbul oricăror garanții de securitate oferite de NATO. Ce urmează: negocieri la Abu Dhabi, cu europenii divizați Capitalele europene ar încerca să obțină o implicare mai mare în discuțiile conduse de SUA, însă sunt divizate în privința modului de acțiune și a reprezentării, mai arată materialul. În această săptămână au avut loc discuții la Bruxelles cu oficiali din Franța, Germania, Marea Britanie, NATO și UE, alături de reprezentanți americani și ucraineni, iar liderii Finlandei și Norvegiei ar fi avut recent un apel telefonic cu Vladimir Putin. Un oficial european citat de Financial Times a caracterizat ansamblul negocierilor drept „neorganizat, haotic și imprevizibil”, susținând că nu ar exista un document sau un proiect de acord aflat efectiv la negociere. [...]
Europa ar putea rămâne expusă la șocuri energetice și volatilitate a prețurilor dacă Washingtonul intră într-o perioadă de confruntare politică internă, iar Donald Trump își păstrează libertatea de manevră în politica externă, potrivit unei analize citate de Digi24 . Miza pentru economiile europene este dublă: riscul unui nou val de tensiuni comerciale și, mai ales, persistența presiunilor pe energie, cu efect direct asupra costului vieții și asupra industriei. După alegerile din SUA, democrații au câștigat controlul asupra Senatului și au obținut câștiguri decisive în Camera Reprezentanților, ceea ce deschide calea pentru anchete și audieri extinse asupra administrației Trump. În paralel, analiza notează că președintele SUA păstrează o marjă considerabilă de acțiune în domenii-cheie precum politica externă, securitatea națională și politica comercială, inclusiv prin decrete și veto. Energia: de ce Europa nu ar trebui să se aștepte la ieftiniri rapide Unul dintre punctele centrale pentru Europa este evoluția prețurilor la energie. Analiza avertizează că o scădere nu este un scenariu pe care să se poată „paria” ușor, în condițiile în care tensiunile din Orientul Mijlociu rămân un factor major. În acest context, POLITICO indică drept element critic Strâmtoarea Ormuz : fără un acord de pace cu Teheranul care să permită redeschiderea rutei, șocul energetic care împinge prețurile în sus în Europa ar putea continua, cu efecte negative asupra politicii europene și asupra crizei costului vieții. Sursa menționează și un reper de piață: țițeiul Brent se tranzacționa la 108 dolari pe baril (aprox. 497 lei), chiar dacă prețurile petrolului au înregistrat cea mai rapidă scădere din august. Efecte economice colaterale: aviația avertizează asupra unei „crize” Impactul nu se oprește la facturile la energie. Pentru transportul aerian și industria aeronautică, directorul general al Ryanair, Michael O’Leary, avertizează că, în lipsa unui acord, industria s-ar putea confrunta cu „o adevărată criză” până în martie sau aprilie anul viitor. Această presiune ar putea alimenta costuri mai mari de operare și, implicit, tensiuni suplimentare asupra prețurilor și cererii, într-un moment în care economiile europene sunt sensibile la noi șocuri. Context politic la Washington: risc de blocaj și efecte indirecte asupra Europei Analiza mai arată că SUA ar putea deveni atât de absorbită de „războiul politic” intern, încât politica externă să treacă pe plan secund. Într-un astfel de scenariu, incertitudinea ar crește, iar Europa ar putea rămâne fără un partener american previzibil în dosare care influențează direct economia – de la securitatea energetică la comerț. În paralel, există și riscul ca Trump să își intensifice confruntările cu Europa, un diplomat german avertizând că ar urma „mai multă acrimonie” și mai multe pretenții față de aliații europeni, în timp ce Casa Albă își poate folosi pârghiile pe tarife și acorduri comerciale. Pentru Europa, concluzia practică este că perioada următoare poate aduce mai degrabă volatilitate decât stabilizare: prețurile la energie rămân vulnerabile la decizii geopolitice, iar turbulențele politice din SUA pot întârzia sau complica răspunsurile coordonate cu impact economic. [...]
Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]
Donald Trump a reluat presiunea politică pentru eliminarea schimbării orei , după ce Senatul SUA nu a adoptat „ Sunshine Protection Act ”, proiectul care ar împiedica trecerea la ora de iarnă, potrivit Digi24 . Președintele SUA a scris pe rețeaua sa socială, Truth Social, că este „păcat” că legea nu a fost aprobată și a descris efectele imediate ale schimbării orei, invocând faptul că „afară se întunecă atât de devreme”. Trump a indicat și ore concrete: soarele ar fi apus la 17:06, iar la 17:31 era deja întuneric, comparativ cu „doar câteva zile în urmă”, când la aceeași oră era „frumos și însorit”. Blocaj legislativ în Senat, deși Camera a votat proiectul Trump susține că proiectul a fost trimis de „numeroase ori” de Camera Reprezentanților către Senat, cu sprijin bipartizan. În mesajul său, el menționează un vot de 308 „pentru” și 117 „împotrivă”, dar afirmă că Senatul nu a luat inițiativa în dezbatere. În același mesaj, liderul de la Casa Albă spune că nu a vrut să facă „mare caz” înainte de alegeri, pentru a nu afecta șansele unor senatori republicani, însă consideră că problema rămâne nerezolvată fără justificare. Ce urmează, potrivit lui Trump Deși admite că „există priorități mult mai importante”, Trump afirmă că va continua să „lupte” pentru adoptarea legii care ar elimina schimbarea orei, prezentând-o ca o măsură de simplificare pentru populație, inclusiv prin evitarea ajustării ceasurilor. [...]
Sprijinul partidelor arabe poate decide cine formează guvernul în Israel după alegerile din 29 octombrie, în condițiile în care niciun bloc nu a obținut majoritatea de 61 de mandate, potrivit Libertatea . Partidul arabo-israelian Ra’am (Lista Unită Arabă) a anunțat că îl va susține pe liderul opoziției, Gadi Eisenkot , pentru a primi mandatul de formare a viitorului executiv. Ra’am a transmis că grupul său parlamentar a decis să îl recomande pe Eisenkot, înaintea unei întâlniri cu președintele Isaac Herzog, aflat în consultări cu partidele pentru desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru. Informația este atribuită de Libertatea publicației RTE. Consultările lui Herzog și miza majorității de 61 de mandate Președintele Israelului a început miercuri, 4 noiembrie, consultările cu formațiunile politice, pe fondul unui rezultat electoral fără „câștigător” clar. Discuțiile sunt programate să dureze două zile, iar Herzog a anunțat că va începe cu partidele mai mici, urmând apoi întâlniri cu principalele formațiuni: Likud (condus de premierul Benjamin Netanyahu) și Yashar (partidul de centru-dreapta al lui Gadi Eisenkot). În mesajul său, Herzog a cerut „originalitate și creativitate, curaj și bunăvoință” pentru a evita prelungirea blocajului politic. Cum arată aritmetica parlamentară și de ce contează voturile partidelor arabe Blocul politic al lui Netanyahu a obținut 53 de locuri, iar cel al lui Eisenkot 48. În acest context, partidele minorității arabe — care au câștigat un număr record de 19 mandate — pot deveni decisive pentru atingerea pragului de 61 de locuri necesar formării unei majorități. Totuși, Libertatea notează că unele partide din opoziție ezită să se bazeze pe sprijinul parlamentarilor arabi, iar Netanyahu a criticat dur scenariul unei majorități construite cu voturile acestora, susținând că listele arabe ar fi „furat” voturi. Pe acest fond, procurorul general al Israelului a cerut serviciului de securitate Shin Bet să prezinte stadiul investigației privind acuzații de fraudă electorală aduse partidelor arabe. Până acum, nu au fost prezentate dovezi care să susțină aceste acuzații, iar liderii arabi-israelieni le-au respins. Eisenkot l-a acuzat, la rândul său, pe Netanyahu și Likud că încearcă să orchestreze un „pogrom împotriva democrației”. Ce urmează: termenele pentru formarea guvernului Conform Constituției Israelului, candidatul desemnat de președinte are: 28 de zile pentru a forma guvernul; posibilitatea unei prelungiri de încă 14 zile. Dacă nu reușește, mandatul trece la un alt candidat; dacă nici atunci nu se formează un guvern, parlamentul poate propune un alt nume în termen de 21 de zile. În lipsa unei soluții, sunt declanșate noi alegeri. [...]
Schimbarea majorității în Congresul SUA ar putea redeschide robinetul ajutorului pentru Ucraina , într-un moment în care administrația Trump a redus sprijinul și a făcut pași considerați favorabili Rusiei, potrivit Al Jazeera . Președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski mizează pe câștigurile democraților la alegerile de la mijlocul mandatului pentru a obține „mai mult sprijin” financiar și militar pentru Kiev. Zelenski a declarat, într-un interviu pentru postul german ZDF, că democrații „vorbesc foarte clar” despre susținerea Ucrainei și despre refacerea legăturii dintre SUA și Europa, ceea ce ar putea duce la „un echilibru de putere” și la sprijin suplimentar. El a adăugat că un mesaj ferm al Congresului privind sprijinul financiar sau asistența militară ar putea avea efect și asupra președintelui rus Vladimir Putin. De ce contează: Congresul poate contrabalansa deciziile Casei Albe Contextul politic din SUA este relevant pentru fluxul de resurse către Ucraina, în condițiile în care, în ultimele săptămâni, Donald Trump a luat mai multe decizii descrise ca fiind favorabile Rusiei, inclusiv un acord pentru importul de motorină rusească. Totodată, luna trecută, Trump a renunțat la sancțiuni împotriva Rusiei pe care Congresul le aprobase cu o majoritate covârșitoare, în cadrul unei legislații de sprijin pentru Ucraina. Kievul a acuzat, de asemenea, Washingtonul că întârzie livrările de rachete interceptoare, un element operațional esențial pentru apărarea antiaeriană. Presiune europeană pentru o linie mai dură față de Rusia În Europa, șefa diplomației UE, Kaja Kallas , a spus că speră ca noul Congres să „continue să sprijine Ucraina” și să crească presiunea asupra Rusiei, argumentând că „Europa și SUA sunt mult mai puternice împreună”. În Germania, reacțiile au fost împărțite. Cancelarul Friedrich Merz s-a declarat sceptic că Trump își va schimba cursul, susținând că, în ultimii doi ani, președintele SUA a guvernat în mare parte ocolind Congresul. În schimb, ministrul de externe Johann Wadephul a apreciat că victoria democraților ar putea crea „o nouă oportunitate” pentru o inițiativă de încheiere a războaielor din Ucraina și Iran și că ajutorul pentru Ucraina, redus sub Trump, ar putea intra „în mai multe discuții” în Congres, inclusiv cu sprijin bipartizan. Ce urmează: diplomația se mișcă mai repede decât politica internă din SUA Chiar dacă democrații ar urma să preia controlul agendei Congresului în ianuarie, discuțiile diplomatice avansează deja. Steve Witkoff, emisarul lui Trump, a declarat că Washingtonul va aduce delegații ucrainene și ruse împreună la Abu Dhabi , pe 10 și 11 noiembrie, pentru discuții despre încheierea războiului și aranjamente de securitate pentru Ucraina. Zelenski a spus că a avut discuții detaliate cu Witkoff și cu Jared Kushner înaintea întâlnirii și a transmis pe X că negocierile trebuie accelerate pentru a opri războiul „cât mai repede posibil”, afirmând că Ucraina este pregătită să facă pașii necesari. [...]
