Știri
Știri din categoria Externe
Închiderea Strâmtorii Ormuz riscă să se transforme într-un șoc economic și financiar pentru SUA, comparabil ca efect sistemic cu criza Suez din 1956 pentru Marea Britanie, într-un scenariu în care costurile energiei urcă, inflația se reaprinde, iar presiunea pe finanțele publice și pe credibilitatea strategică a Washingtonului crește, potrivit unei analize preluate de Digi24 din The Times.
Textul pornește de la ideea că războiul declanșat de administrația Trump împotriva Iranului „a devenit foarte repede despre Strâmtoarea Ormuz”, similar felului în care, în anii 1950, conflictul din jurul Egiptului a ajuns să fie dominat de miza Canalului Suez. În paralel, analiza descrie o succesiune de mesaje contradictorii ale președintelui american privind obiectivele și durata conflictului și menționează acceptarea unui armistițiu de două săptămâni, după amenințări anterioare extreme.
Miza economică este legată de blocarea unei rute maritime strategice. În cazul Suezului, închiderea canalului a avut consecințe directe și cuantificabile: în 1955, prin canal au trecut 62 de milioane de tone metrice de țiței și 5 milioane de tone de produse petroliere, iar 20 de milioane de tone au ajuns în Marea Britanie. Efectul s-a văzut rapid în economie: benzina a fost raționalizată în Regatul Unit între decembrie 1956 și mai 1957.
În oglindă, analiza susține că impactul războiului din Iran „a determinat deja o creștere a ratei inflației, în special în ceea ce privește energia” în SUA și avertizează că „o recesiune devine tot mai probabilă” pe măsură ce Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă. Publicația notează și riscul politic intern: dacă șocul petrolier se prelungește, ar putea crește costurile electorale pentru republicani la alegerile de la jumătatea mandatului.
Comparația centrală este că, în 1956, Marea Britanie nu a fost împinsă să cedeze în primul rând de presiunea militară, ci de constrângeri economice și financiare. Analiza trece în revistă contextul: declinul lirei sterline în rezervele internaționale, datoriile mari denominate în dolari și presiunea asupra rezervelor valutare, într-un regim de curs fix (Bretton Woods). În final, Londra a ajuns să depindă de sprijinul FMI, iar administrația Eisenhower ar fi condiționat accesul la sprijin de conformarea cu Rezoluția 997 a Adunării Generale a ONU.
În cazul SUA, argumentul este că vulnerabilitatea nu mai vine dintr-un curs fix, ci din poziția fiscală: analiza indică un deficit federal de 5,8% din PIB „în acest an” și estimează că datoria federală deținută de sectorul public va depăși 100% din PIB. În plus, textul afirmă că SUA cheltuiesc acum mai mult pe plățile de dobânzi decât pe apărare, ceea ce ar eroda statutul de mare putere. În acest cadru, o creștere suplimentară a randamentelor la zece ani (menționate ca fiind în urcare în martie) ar putea amplifica presiunea pentru încheierea rapidă a conflictului „de dragul stabilității fiscale” și al rolului global al dolarului.
Analiza mai susține că, spre deosebire de 1956 când puterile europene erau actori direcți, „de data aceasta, nici măcar nu au fost consultate”, iar lideri britanici și europeni ar fi ezitat să sprijine efortul de război al SUA, alimentând o stare de deziluzie față de alianța atlantică.
În plan geopolitic cu implicații economice, textul notează că Rusia are un rol operațional mai activ decât URSS în 1956 și amintește un acord de parteneriat strategic pe 20 de ani semnat de Rusia și Iran în ianuarie 2025, plus interconectarea rețelelor de eludare a sancțiunilor. În același timp, SUA ar fi „distrase” de la agresiunea Rusiei în Europa de Est, iar prețurile mai mari ale petrolului „ar trebui să ajute bugetul Rusiei”.
În privința Chinei, analiza ridică întrebarea dacă Beijingul poate profita de criză, inclusiv prin consolidarea infrastructurii financiare și de plăți, prin utilizarea sporită a „petroyuanului” (decontarea tranzacțiilor cu petrol în yuani) și prin extinderea „punților” monedei digitale a băncii centrale către economiile din Orientul Mijlociu. Totodată, textul apreciază că China nu este într-o poziție la fel de puternică precum SUA în 1956, dar avertizează asupra riscului ca lumea să reevalueze SUA ca putere hegemonică în declin.
Concluzia implicită este că, dacă blocajul Ormuz persistă, presiunea economică (energie, inflație, risc de recesiune) se poate combina cu fragilitatea fiscală și cu tensiunile din alianțe, forțând o recalibrare rapidă a obiectivelor americane — exact tipul de dinamică prin care Suez a expus „călcâiul lui Ahile” al Marii Britanii și i-a accelerat pierderea statutului de putere de prim rang.
Recomandate
Iranul condiționează relaxarea regimului din Strâmtoarea Ormuz de un acord cu SUA , potrivit Agerpres , care relatează că Teheranul nu vede motive să schimbe restricțiile și protocolul de securitate propus pentru controlul acestei rute maritime strategice fără un „acord rezonabil” acceptat de Washington. Informația a fost transmisă duminică agenției iraniene Mehr de o sursă iraniană familiarizată cu discuțiile de pace dintre Iran și SUA, desfășurate la Islamabad și încheiate duminică dimineață. După 21 de ore de negocieri, părțile nu au ajuns la un acord. Pe fondul impasului, Gardienii Revoluției (IRGC), forța militară ideologică a Republicii Islamice, au avertizat că vor reacționa împotriva navelor militare care tranzitează strâmtoarea, așa cum a relatat televiziunea de stat iraniană, conform AFP. „Orice încercare a navelor militare de a trece prin Strâmtoarea Ormuz va fi întâmpinată cu un răspuns sever. Marina IRGC are autoritate deplină de a gestiona în mod inteligent Strâmtoarea Ormuz”, a declarat comandamentul naval al Gardienilor Revoluției, potrivit televiziunii de stat, adăugând că trecerea prin strâmtoare va fi „acordată doar navelor civile în anumite condiții”. Declarațiile vin după ce Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat că două nave de război americane au tranzitat această cale navigabilă pentru a neutraliza minele amplasate de Teheran. Miza este ridicată pentru piețele energetice și pentru transportul maritim: Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru fluxurile de petrol și gaze din Golf, iar orice restricție suplimentară sau escaladare militară poate amplifica riscurile de întreruperi și volatilitatea prețurilor. Deocamdată, din relatarea Agerpres reiese că Teheranul leagă explicit orice schimbare a situației din strâmtoare de acceptarea unui „acord rezonabil” de către SUA, în condițiile în care negocierile de la Islamabad s-au încheiat fără rezultat. [...]
Teheranul încearcă să limiteze efectul politic al eșecului negocierilor cu SUA, semnalând că discuțiile vor continua , după ce prima rundă de la Islamabad s-a încheiat fără acord, relatează HotNews . Mesajul oficial iranian mizează pe ideea că un rezultat rapid era nerealist și pune accent pe „suspiciune și neîncredere” ca fundal al negocierilor. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe iranian, Esmail Baghaei , a declarat la televiziunea de stat că nu exista așteptarea unui acord „într-o singură sesiune”, invocând o atmosferă de neîncredere, potrivit AFP. „Era evident încă de la început că nu trebuia să ne așteptăm să ajungem la un acord într-o singură sesiune (de negocieri). Nimeni nu se aștepta la așa ceva.” De ce contează: Teheranul mută discuția de la „eșec” la „proces” În aceeași intervenție, Baghaei a indicat că Iranul își va menține canalele regionale deschise, inclusiv cu Pakistanul, sugerând că negocierile nu sunt considerate închise, ci doar amânate. „Sigur că contactele noastre cu Pakistanul, precum și cu ceilalți prieteni din regiune, vor continua.” Ce a spus Iranul despre motivul blocajului Confirmând încheierea discuțiilor, Iranul a atribuit lipsa unui acord „cererilor nerezonabile” ale Statelor Unite, potrivit televiziunii de stat iraniene. Baghaei a invocat și „complexitatea problemelor” și a spus că, în această rundă, au fost adăugate subiecte noi, inclusiv: problema strâmtorii Ormuz; „dosarele regionale”, fiecare cu propriile condiții și considerente. Context: delegația americană a plecat din Islamabad Vicepreședintele SUA, JD Vance , care a condus delegația americană, a plecat din Islamabad duminică dimineață după ce a anunțat că nu s-a ajuns la un acord, notează HotNews, trimițând la un material separat despre declarația sa. [...]
Rusia își oferă medierea în Orientul Mijlociu după eșecul negocierilor dintre SUA și Iran, într-o mișcare care poate redesena canalele de negociere și influența regională, potrivit HotNews . Președintele rus Vladimir Putin a discutat telefonic cu omologul său iranian, Masoud Pezeshkian , despre negocierile dintre Iran și SUA desfășurate la Islamabad, informație transmisă de agenția rusă Interfax și preluată de Reuters. În cadrul convorbirii, Putin a spus că Rusia este pregătită să medieze un acord privind Orientul Mijlociu. Convorbirea a avut loc la câteva ore după ce vicepreședintele SUA, JD Vance , a anunțat că echipa americană părăsește Pakistanul fără un acord cu Iranul. Negocierile s-au încheiat după 21 de ore, iar armistițiul de două săptămâni aflat în vigoare este „sub semnul întrebării”, potrivit Reuters. Ce au transmis părțile după negocieri JD Vance a spus că discuțiile s-au încheiat fără rezultat și a indicat că impactul ar fi mai mare pentru Iran decât pentru SUA. „Vestea proastă este că nu am ajuns la un acord, și cred că aceasta este o veste proastă pentru Iran mult mai mult decât este pentru Statele Unite ale Americii” „Așadar, ne întoarcem în Statele Unite fără să fi ajuns la un acord. Am clarificat foarte bine care sunt limitele noastre” De partea iraniană, agenția Tasnim a afirmat că cererile „excesive” ale SUA au împiedicat ajungerea la un acord și că negocierile s-au încheiat. Totuși, înainte de declarațiile lui Vance, guvernul iranian a susținut într-o postare pe X că negocierile vor continua, iar experții tehnici de pe ambele părți vor face schimb de documente. De ce contează oferta Rusiei În contextul blocajului SUA–Iran și al incertitudinii privind armistițiul, oferta Moscovei de mediere indică o tentativă de a se poziționa ca intermediar într-un dosar cu miză regională majoră. Din informațiile disponibile în material, nu sunt precizate condițiile concrete ale unei eventuale medieri și nici dacă Washingtonul sau Teheranul au acceptat ideea. [...]
Eșecul negocierilor directe SUA–Iran de la Islamabad prelungește incertitudinea de securitate în regiune , după ce Teheranul a acuzat Washingtonul că nu a reușit să câștige încrederea delegației iraniene, potrivit Agerpres . Mohammad Bagher Ghalibaf , președintele parlamentului de la Teheran și șeful delegației iraniene, a declarat pe rețeaua X că partea iraniană a venit cu „inițiative constructive”, însă „cealaltă parte nu a reușit să câștige încrederea delegației iraniene” în această rundă de discuții. El a susținut că Iranul are „bunăvoința și determinarea necesare”, dar nu are încredere în cealaltă parte din cauza experiențelor din războaiele anterioare. În același timp, Ghalibaf a mulțumit Pakistanului pentru rolul de mediator, la câteva ore după ce discuțiile de la Islamabad s-au încheiat fără un acord. Ce s-a întâmplat la masa negocierilor Negocierile directe dintre SUA și Iran s-au încheiat duminică dimineață fără rezultat. Vicepreședintele american JD Vance a spus că, după 21 de ore de dialog, partea iraniană a decis să nu accepte condițiile SUA, iar Washingtonul ar fi lăsat Teheranului o propunere descrisă drept oferta finală. Vance nu a oferit detalii despre conținutul negocierilor, dar a indicat drept principal obstacol lipsa unui angajament al Iranului că nu va urmări obținerea unei arme nucleare pe termen lung. De ce contează Schimbul de acuzații și lipsa unui acord mențin tensiunile politice și de securitate într-un dosar cu impact regional, în condițiile în care Teheranul invocă explicit problema „încrederii” ca blocaj, iar Washingtonul pune accentul pe garanții privind programul nuclear. În absența unui compromis, perspectiva reluării rapide a discuțiilor rămâne neclară pe baza informațiilor din sursă. [...]
ONU avertizează că taxarea tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz ar încălca dreptul internațional , ceea ce ar putea complica operarea transportului maritim pe una dintre cele mai importante rute pentru petrolul global, potrivit Economedia . Mesajul vizează direct solicitarea Iranului de a introduce taxe pentru navele care trec prin strâmtoare, inclusiv după încheierea războiului. Arsenio Dominguez, șeful ONU pentru afaceri maritime și conducătorul Organizației Maritime Internaționale, a spus într-un interviu pentru Al Jazeera că statele „nu au dreptul” să impună plăți sau taxe pe astfel de strâmtori și a cerut ca aceste inițiative să nu fie urmate, invocând riscul unui precedent „foarte dăunător” pentru transportul maritim global. „Țările nu au dreptul de a introduce instrumente, plăți sau taxe pe aceste strâmtori. Orice introducere de taxe este împotriva dreptului internațional. Și voi face apel la oricine să nu urmeze și să nu utilizeze aceste tipuri de servicii, deoarece este un precedent care ar fi foarte dăunător pentru transportul maritim global.” Contextul politic: negocieri SUA–Iran fără acord Dominguez a făcut declarațiile sâmbătă, în timpul negocierilor maraton dintre oficiali americani și iranieni în Pakistan, care s-au încheiat duminică fără un acord. Printre temele rămase nerezolvate s-a numărat chiar circulația prin Strâmtoarea Ormuz. De ce spune ONU că nu sunt necesare „mecanisme” noi Șeful organismului de supraveghere al ONU a respins și ideea unor noi acorduri pentru administrarea strâmtorii, argumentând că acordul de separare a traficului din 1968 dintre Iran și Oman – care împarte calea navigabilă în linii de transport spre nord și sud – a funcționat fără probleme. „Nu avem nevoie de mecanisme suplimentare după conflict.” Ce propune Iranul și ce a sugerat Trump Potrivit informațiilor prezentate, autoritățile iraniene au cerut dreptul de a impune taxe navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz și au propus ca plata să se facă în criptomonede, pentru companiile de transport maritim. Președintele american Donald Trump a sugerat, la rândul său, posibilitatea unei „societăți mixte” pentru colectarea plăților de către SUA și Iran. Miza economică: o rută prin care trece 20% din petrolul global Strâmtoarea Ormuz este descrisă ca o rută vitală pentru exporturile de petrol ale țărilor din Golf, pe aici trecând aproximativ o cincime (20%) din petrolul global. Înainte de declanșarea războiului dintre Statele Unite și Israel împotriva Iranului, și Europa importa petrol pe această rută. [...]
Negocierile SUA–Iran s-au încheiat fără acord, menținând incertitudinea asupra armistițiului și a riscurilor geopolitice din Orientul Mijlociu , după discuții-maraton la Islamabad , potrivit Libertatea . Vicepreședintele american JD Vance a părăsit deja capitala Pakistanului, iar mesajul transmis public a fost că lipsa unui consens „este o veste mult mai proastă pentru Iran” decât pentru SUA. Iranul a pus eșecul negocierilor pe seama „cererilor nerezonabile” ale părții americane, acuzație formulată de televiziunea de stat de la Teheran (Irib). În paralel, Pakistanul le-a cerut Washingtonului și Teheranului să respecte în continuare armistițiul, în contextul unei încetări a focului de două săptămâni, pe care Islamabadul o consideră esențială chiar și fără un acord final. Miza care a blocat discuțiile: programul nuclear JD Vance a spus că discuțiile au durat 21 de ore și că au existat „discuții substanțiale”, dar fără rezultat. Potrivit acestuia, blocajul a venit din tema programului nuclear iranian, unde Teheranul nu ar fi acceptat concesii, iar Iranul „nu s-a angajat să renunțe la arma nucleară”. „Vestea proastă este că nu am ajuns la un acord. Și cred că aceasta este o veste proastă pentru Iran mult mai mult decât este o veste proastă pentru Statele Unite ale Americii.” Întrebat ce condiții a respins Iranul, Vance a indicat nevoia unui „angajament ferm” că Iranul nu va urmări obținerea unei arme nucleare și nici mijloacele care i-ar permite să o obțină rapid, inclusiv pe termen lung. Ce urmează, potrivit părții americane Vance a afirmat că SUA pleacă de la Islamabad cu „o propunere foarte simplă”, descrisă drept „oferta noastră finală și cea mai bună”, și că rămâne de văzut dacă Iranul o va accepta. Oficialul american a mai declarat că a discutat „în mod constant” cu președintele Donald Trump pe durata negocierilor și că demersul a fost coordonat cu lideri din Apărare și Diplomație, menționând consultări cu Marco Rubio, Pete Hegseth, Scott Bessent și amiralul Brad Cooper (CENTCOM). [...]
