Știri
Știri din categoria Externe
Războiul din Iran tensionează resursele SUA și poate deschide spațiu pentru presiuni chineze „sub pragul războiului” asupra Taiwanului, într-un moment în care Washingtonul își consumă muniții și își redistribuie sisteme de apărare, potrivit unei analize prezentate de Digi24, care citează The Diplomat.
Armistițiul convenit pe 7 aprilie între SUA și Iran a adus o pauză temporară după aproape șapte săptămâni de lupte, însă o pace durabilă rămâne incertă: o rundă de discuții s-a încheiat fără acord, iar SUA au anunțat o blocadă navală a Iranului. În acest context, analiza indică faptul că postura de apărare americană în Indo-Pacific este „tensionată” de cerințe operaționale concurente.
Conflictul din Orientul Mijlociu a generat costuri operaționale directe pentru SUA: cheltuieli de miliarde de dolari în rachete, realocarea unei Unități Expediționare a Pușcașilor Marini din Japonia și mutarea a 48 de interceptoare THAAD în largul Peninsulei Coreene. Reaprovizionarea stocurilor și redistribuirea sistemelor de armament ar urma să necesite timp și bani, ceea ce înseamnă, pe termen scurt, mai puține capabilități disponibile în Indo-Pacific.
Pe fondul acestor constrângeri, unii comentatori se tem că Beijingul ar putea interpreta momentul drept oportun pentru a avansa obiectivul „unificării” cu Taiwanul, iar îngrijorarea este împărtășită și de oficiali taiwanezi din domeniul securității, potrivit textului. Totuși, până acum, China ar fi aplicat mai ales măsuri de persuasiune și nu ar fi escaladat militar în Strâmtoarea Taiwan, rămânând probabil descurajată să facă acest pas.
Analiza sugerează însă că războiul din Iran ar putea crea oportunități pentru intensificarea tacticilor coercitive „în afara războiului”, menite să testeze limite și să împingă un nou status quo, în timp ce Taipei și Washington sunt nevoite să-și calibreze răspunsul într-un mediu mai încărcat operațional.
Deși Beijingul ar putea lua în calcul o accelerare a planurilor, o invazie pe termen scurt este descrisă drept puțin probabilă, din cauza a trei riscuri majore:
Textul mai arată că invazia nu este singura cale: comunitatea de informații a SUA, în Evaluarea Anuală a Amenințărilor din 2026, ar fi apreciat că liderii chinezi nu intenționează în prezent să execute o invazie în 2027, ci încearcă probabil să creeze condițiile pentru o eventuală unificare în caz de conflict.
În această logică, sunt menționate trei instrumente care pot fi folosite separat sau împreună: persuasiunea, coerciția (inclusiv amenințări economice și militare) și operațiuni cinetice limitate (utilizarea restrictivă a forței letale).
Un exemplu invocat este oferta Beijingului din 18 martie, prin care ar fi promis Taiwanului „garanții energetice” în schimbul acceptării unificării pașnice, pe fondul vulnerabilității energetice a insulei: Taiwan importă 96% din energia sa, iar importurile ar fi în scădere. În paralel, China ar fi amplificat presiunea prin dezinformare pe rețele sociale, inclusiv postări pe Douyin care ar fi susținut fals că Taiwanul își va epuiza rezervele de gaze naturale lichefiate în mai puțin de două săptămâni.
În ansamblu, analiza indică faptul că, pe măsură ce SUA își gestionează simultan angajamentele din Orientul Mijlociu și Indo-Pacific, riscul imediat pentru Taiwan ar putea veni mai degrabă din intensificarea presiunilor graduale decât dintr-o decizie rapidă de invazie. Limitarea importantă: materialul discută scenarii și evaluări, nu confirmă intenții sau decizii operative ale Beijingului.
Recomandate
China cere reluarea negocierilor și o încetare a focului durabilă , pe fondul reluării atacurilor reciproce dintre Israel și Iran, o evoluție care pune sub presiune armistițiul aflat în vigoare din 8 aprilie, potrivit news.ro . Beijingul s-a declarat luni „profund îngrijorat” de escaladarea din teren. Declarația a fost făcută de purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Lin Jian , într-o conferință de presă obișnuită. „Să sperăm că toate părţile vizate îşi vor respecta angajamentul în favoarea unei încetări a focului, vor menţine dinamica negocierilor, vor continua să-şi rezolve diferendele prin mijloace politice şi diplomatice şi vor ajunge cât mai rapid la o încetare a focului globală şi durabilă.” Armistițiul din 8 aprilie, amenințat de reluarea atacurilor Israelul și Iranul au lansat luni atacuri reciproce, după ce Republica Islamică a tras o rachetă către teritoriul israelian, într-un episod care, potrivit relatării, amenință armistițiul în vigoare din 8 aprilie . Beijingul își avertizează din nou cetățenii din Israel În paralel cu poziția diplomatică, China a transmis un nou avertisment de securitate pentru cetățenii săi. Ambasada Chinei în Israel le-a cerut, într-un comunicat publicat pe rețelele de socializare, să urmărească îndeaproape evoluțiile, să respecte instrucțiunile comandamentului aerian și să își reducă deplasările neesențiale. Recomandările includ și evitarea instalațiilor militare și a celor considerate sensibile, precum și intrarea în adăposturi antiaeriene imediat ce sunt primite alerte pe telefon sau se aud sirene. [...]
Statele nucleare își cresc numărul de focoase „gata de lansare”, iar asta ridică riscul de instabilitate globală , potrivit Agerpres , care citează evaluarea Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI). Deși totalul focoaselor scade ușor, SIPRI avertizează că pericolul crește pe fondul accelerării desfășurării de noi arme și al slăbirii controlului internațional al armamentelor. SIPRI estimează că puterile nucleare dețin în total 12.187 de focoase, dintre care 9.745 sunt în stocuri pentru o potențială utilizare. Scăderea față de anul trecut este pusă pe seama faptului că, după Războiul Rece, dezafectarea focoaselor vechi a depășit, în general, ritmul desfășurării celor noi. „Vestea cea mai îngrijorătoare este că, deși numărul de arme nucleare a scăzut, nivelul pericolelor și riscurilor nucleare crește”, a declarat Karim Haggag , directorul SIPRI, pentru AFP. De ce se schimbă riscul: mai multe arme desfășurate, control mai slab Institutul anticipează că tendința descendentă a stocurilor s-ar putea inversa în următorii ani, pe măsură ce dezafectarea încetinește, iar desfășurarea de noi arme se accelerează. În paralel, SIPRI indică drept factori de risc fragilizarea sistemelor de control al armelor strategice (în special a acordurilor internaționale) și rivalitatea dintre marile puteri nucleare. Haggag atrage atenția și asupra unei schimbări operaționale: statele dotate cu arme nucleare scot tot mai multe focoase din depozite și le instalează pe vectori nucleari (platforme de lansare), ceea ce înseamnă o creștere a numărului de arme desfășurate. SUA, Rusia și China: modernizare, constrângeri și expansiune rapidă SIPRI arată că arsenalele SUA și Rusiei reprezintă circa 83% din stocurile mondiale, cu peste 5.000 de focoase fiecare. Ambele au programe de modernizare, însă cu probleme: SUA : programul avansează, dar se confruntă cu dificultăți de planificare și finanțare, care ar putea genera întârzieri și costuri mai mari. Rusia : programul a avut teste eșuate ale unor rachete balistice intercontinentale (ICBM), iar sancțiunile economice și constrângerile războiului din Ucraina par să-l fi afectat. În același timp, China își dezvoltă arsenalul mai rapid decât orice alt stat, pe fondul intensificării competiției geopolitice, potrivit directorului SIPRI. Institutul estimează că Beijingul are în prezent 620 de focoase și că, în funcție de structura forțelor, ar putea ajunge ca în 2030 să dețină la fel de multe ICBM ca Rusia sau SUA. Chiar și în scenariul de 1.000 de focoase până atunci, ar rămâne la aproximativ un sfert din stocurile americane și rusești, notează SIPRI. Europa și Asia: stocuri stabile, dar semnale de creștere În Europa, Franța și Marea Britanie și-au menținut arsenalele la 290, respectiv 255 de focoase, însă SIPRI menționează că stocul britanic ar urma să crească după revizuirea programului din 2021. În cazul Franței, președintele Emmanuel Macron a ordonat în martie o suplimentare a stocului. În Asia, SIPRI indică următoarele estimări și tendințe: India : ar fi majorat ușor arsenalul, la 190 de focoase. Pakistan : stabil la 170, dar continuă să acumuleze materiale fisibile, ceea ce sugerează o posibilă extindere în următorul deceniu. Coreea de Nord : urmărește extinderea „exponențială” a arsenalului; estimare de circa 60 de focoase. Israel : nu recunoaște deținerea de arme nucleare, dar ar fi în curs de modernizare a arsenalului, estimat la aproximativ 90 de focoase. În ansamblu, mesajul SIPRI este că reducerea numerică a focoaselor nu mai este un indicator suficient al riscului: contează tot mai mult câte arme sunt efectiv desfășurate și cât de funcționale rămân mecanismele internaționale de control și limitare a armamentelor. [...]
Loviturile Israelului în Iran cresc riscul unei escaladări regionale cu efect direct asupra negocierilor SUA–Iran , potrivit Axios , care relatează că aviația israeliană a atacat luni dimineață (ora locală) ținte militare din centrul și vestul Iranului, ca represalii după un atac iranian cu rachete asupra Israelului. Este prima dată când Israelul lovește Iranul de la încetarea focului din 8 aprilie, iar Axios notează că schimburi suplimentare de foc ar putea deraia negocierile dintre SUA și Iran și ar putea duce la reluarea războiului. Ce s-a întâmplat și ce ținte au fost vizate Armata israeliană (IDF) a transmis că a lovit ținte militare în Iran. Ambasadorul Israelului în SUA, Yechiel Leiter , a scris pe X că Iranul ar fi lansat anterior 11 rachete balistice către Israel, iar Israelul „vizează acum”: lansatoare iraniene de rachete sol-sol; facilități de infrastructură „fără legătură cu sectorul energetic”. Implicația pentru SUA și riscul de extindere Un oficial american din domeniul apărării a declarat că armata SUA nu a fost implicată în loviturile israeliene și că acestea au fost „relativ limitate” ca amploare. În același timp, Axios relatează că președintele Donald Trump i-ar fi spus premierului israelian Benjamin Netanyahu, cu câteva ore înainte de atacuri, să nu riposteze după atacul iranian asupra Israelului. Reacții și evoluții pe teren Presa de stat iraniană a raportat explozii în Teheran, Karaj, Isfahan, Tabriz și Kermanshah. În urma loviturilor, Iranul a închis spațiul aerian în jurul aeroportului internațional Imam Khomeini din Teheran. La aproximativ o oră după loviturile Israelului în Iran, IDF a anunțat că o rachetă balistică a fost lansată din Yemen către centrul Israelului, dar a fost interceptată. La scurt timp, au sunat sirenele în Tel Aviv; potrivit Axios, acesta a fost primul atac din Yemen de la încetarea focului din 8 aprilie. Ce urmează: miza negocierilor și scenariul unei escaladări mai largi Teheranul ar fi amenințat că își va extinde atacurile și că ar putea viza baze americane din regiune dacă Israelul ripostează, alimentând temerile că noi schimburi de foc ar putea declanșa un conflict regional mai amplu. În acest context, orice nouă rundă de atacuri crește presiunea asupra canalelor diplomatice SUA–Iran, pe care Axios le indică drept vulnerabile la o deteriorare rapidă a situației de securitate. [...]
Israelul anunță că va menține operațiunile în Liban, în pofida avertismentelor Iranului , o poziție care prelungește riscul de escaladare regională și menține presiunea asupra securității și funcționării normale în Israel, potrivit Agerpres . Ministrul apărării, Israel Katz, a declarat că Israelul „respinge categoric” amenințările Teheranului și că va continua să acționeze în Liban împotriva organizației proiraniene Hezbollah, după atacurile încrucișate dintre Israel și Iran – primele de la încetarea focului, conform aceleiași surse, care citează AFP. „Respingem categoric amenințările Iranului. Orice tentativă iraniană de a stabili o legătură între Liban și Iran în scopul atacării Israelului va primi un răspuns de mare forță.” Efecte imediate: ridicarea restricțiilor și redeschiderea școlilor Pe plan intern, autoritățile israeliene au început să revină la un regim mai apropiat de normalitate. Ministerul Educației a anunțat că școlile se vor redeschide marți, după ce luni au fost închise din cauza tirurilor de rachete iraniene. Potrivit comunicatului, cursurile se reiau „în toate instituțiile școlare” și „integral în format fizic”. În paralel, Comandamentul frontului intern (componentă a armatei responsabilă de apărarea pasivă) a anunțat ridicarea tuturor restricțiilor introduse în ajun, inclusiv cele privind adunările publice. Mesajul lui Netanyahu: atacurile s-au oprit, dar conflictul „nu este încheiat” Într-un mesaj video, premierul Benjamin Netanyahu a spus că Iranul și-a oprit atacurile, dar a avertizat că Israelul va răspunde „cu toată puterea” dacă Teheranul va ataca din nou. „Israelul are dreptul de a se apăra și noi implementăm asta atunci când este necesar.” Netanyahu a mai afirmat că Iranul și Hezbollah „au slăbit în mod semnificativ”, însă a precizat că actualul conflict militar „nu este deocamdată încheiat”. Contextul ultimelor lovituri și miza Libanului în confruntarea regională Conform informațiilor transmise, Iranul a lansat rachete asupra Israelului duminică seară și luni, susținând că reacționează la un bombardament israelian asupra unor poziții Hezbollah în sudul Beirutului. Teheranul a anunțat ulterior încetarea operațiunilor sale, avertizând că Israelul s-ar expune „unor măsuri mult mai severe” dacă își continuă „actele de agresiune”, inclusiv în sudul Libanului. Agerpres notează că Hezbollah este cel mai important aliat non-statal al Iranului și că organizația șiită libaneză nu este parte semnatară a acordului de încetare a focului; în același timp, Libanul nu ia parte la actualul conflict. Pe fundal, negocierile dintre SUA și Iran pentru o încetare durabilă a ostilităților nu au dus până acum la un acord, unul dintre punctele majore de divergență fiind redeschiderea strâmtorii Ormuz , potrivit sursei citate. [...]
Donald Trump susține că Israel și Iran lucrează la un armistițiu imediat, dar condiționează deblocarea Strâmtorii Hormuz de un „acord final” , potrivit The Jerusalem Post – o poziționare care ridică miza economică și operațională în regiune, prin menținerea unei blocade asupra unui coridor energetic critic. Într-o postare de luni după-amiază pe Truth Social , Trump a afirmat că „negocierile finale” pentru „pace” sunt în desfășurare și că „lucrurile ar trebui să se miște repede”, după ce le-a cerut celor două părți să înceteze „să tragă” una în cealaltă. În același mesaj, el a adăugat că blocada SUA asupra Strâmtorii Hormuz „va rămâne în vigoare, și în deplină forță și efect, până când se ajunge la un «Acord final»”. Contextul militar: lovituri reciproce și ținte industriale Mesajele lui Trump vin după „mai multe valuri” de lovituri iraniene asupra Israelului, care au început duminică seara, urmate de atacuri ale armatei israeliene asupra mai multor locații din Iran, inclusiv la Teheran. Publicația notează că Israelul a vizat inclusiv o uzină petrochimică din apropierea orașului Mahshahr (sud-vestul Iranului), despre care armata israeliană a confirmat că era folosită pentru producerea de rachete balistice. Agenția iraniană Fars, afiliată Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, a relatat ulterior că părți ale amplasamentului au fost avariate și că zona este evacuată. Ce transmite Washingtonul: presiune pentru negociere, fără relaxarea blocadei După reluarea atacurilor iraniene asupra Israelului duminică, Trump a cerut Teheranului să revină la masa negocierilor pentru a finaliza un acord, într-o declarație pentru Fox News: „Ce i-aș sugera Iranului: ați tras rachetele, ajunge. Întoarceți-vă la masă și faceți un acord.” Tot duminică, Trump a declarat pentru Financial Times că atacul iranian cu rachete asupra Israelului „nu va avea niciun impact asupra acordului”, potrivit publicației. El a adăugat că „vom vedea cum se termină”, susținând că au fost atacuri „care nu au lovit deloc”. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz rămâne un risc economic major Dincolo de dimensiunea diplomatică, elementul cu impact direct asupra economiei este condiționarea explicită a ridicării blocadei de un „acord final”. Strâmtoarea Hormuz este un punct de tranzit strategic pentru transporturile de energie, iar orice blocaj prelungit poate amplifica incertitudinea în piețele de petrol și transport maritim. În acest moment, informațiile din articol nu includ detalii despre calendarul negocierilor sau despre parametrii blocadei; rămâne de văzut dacă afirmația privind un „armistițiu imediat” se va traduce în pași concreți pe teren și în relaxarea măsurilor din zonă. [...]
Varșovia încearcă să evite o criză politică cu Kievul după ce în Polonia a reapărut presiunea pentru retragerea celei mai înalte distincții de stat acordate președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, iar premierul Donald Tusk cere „calm” și o discuție directă la vârf, potrivit Agerpres . Tensiunea a fost alimentată de decizia lui Zelenski de a redenumi o unitate a armatei „Eroii UPA”, o referire la Armata Insurgentă Ucraineană (UPA) din Al Doilea Război Mondial, implicată în masacrele de la Volînia, unde naționaliști ucraineni au ucis circa 100.000 de polonezi. Miza imediată: Ordinul Vulturului Alb și un posibil blocaj instituțional Un organ consultativ urma să discute propunerea președintelui Poloniei, Karol Nawrocki , de a-i retrage lui Zelenski Ordinul Vulturului Alb, cea mai înaltă distincție de stat poloneză. Decorația i-a fost acordată în 2023 de fostul președinte Andrzej Duda, iar Nawrocki, succesorul acestuia, a spus în mai că ar trebui analizată retragerea ei în urma disputei. Potrivit unor opinii juridice citate în material, o eventuală decizie a președintelui de a retrage distincția ar trebui contrasemnată și de premier, ceea ce ridică perspectiva unui conflict instituțional, în condițiile în care Tusk este adversar politic al lui Nawrocki. De ce contează: solidaritatea cu Ucraina, sub presiune internă Tusk a cerut „solidaritate și dialog la cel mai înalt nivel” între Varșovia și Kiev și a făcut apel public la o discuție „directă și onestă” între Nawrocki și Zelenski. „Înainte ca emoțiile să ne distrugă solidaritatea născută în fața amenințării rusești. Cooperarea este în interesul ambelor noastre state și națiuni, iar conflictul este în interesul Moscovei.” În același context, Reuters apreciază că opinia publică poloneză a evoluat nefavorabil Ucrainei pe fondul afluxului de refugiați de război, al disputelor privind importurile de cereale ucrainene și al sensibilităților istorice legate de Al Doilea Război Mondial. Relațiile dintre Varșovia și Kiev ar fi ajuns la cel mai scăzut nivel de după invazia rusă din 2022, deși Polonia a fost printre cei mai fermi susținători ai Ucrainei. Poziția Kievului: numele ales de soldați, fără intenție de ofensă Ministrul ucrainean de externe Andrii Sibiha a explicat că denumirea a fost aleasă de soldați care au dorit să comemoreze lupta UPA împotriva forțelor Moscovei și că nu a existat intenția de a ofensa Polonia. În material se mai arată că unii ucraineni consideră UPA o forță care a rezistat atât Uniunii Sovietice, cât și Germaniei naziste. Ce urmează depinde de discuțiile din organismul consultativ și de capacitatea conducerii politice de la Varșovia și Kiev de a gestiona disputa fără a afecta cooperarea bilaterală, într-un moment în care Polonia rămâne un actor-cheie în sprijinul pentru Ucraina. [...]
