Știri
Știri din categoria Externe
China amenință cu represalii comerciale dacă SUA cresc tarifele pe fondul acuzațiilor că Beijingul ar sprijini militar Iranul, potrivit Stirile Pro TV.
Beijingul spune că va aplica „contramăsuri” în cazul în care Statele Unite „vor merge mai departe cu majorarea tarifelor împotriva Chinei”, iar Ministerul chinez de Externe susține că acuzațiile apărute în presă sunt „pur și simplu inventate”.
„Informațiile din presă care acuză China că ar oferi sprijin militar Iranului sunt pur și simplu inventate.”
În același mesaj publicat pe X, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Chinei afirmă că, dacă SUA vor justifica majorări de tarife pe baza acestor acuzații, China va răspunde. Totodată, oficialul chinez susține că Beijingul „acționează întotdeauna cu prudență și responsabilitate” în privința exporturilor de produse militare și că aplică un control strict „în conformitate cu legile și reglementările Chinei” și cu obligațiile internaționale.
În context, Știrile Pro TV arată că președintele Donald Trump a amenințat China — unul dintre principalii parteneri comerciali ai SUA — cu tarife vamale de 50% dacă Beijingul va oferi ajutor militar Iranului în războiul din Orientul Mijlociu.
Potrivit CNN, SUA ar deține informații că China ar pregăti furnizarea către Iran, în săptămânile următoare, a unor sisteme de apărare aeriană. Ar fi vorba despre sisteme de rachete antiaeriene portabile, lansate de pe umăr, cunoscute și ca MANPAD (sisteme portabile de apărare antiaeriană).
Conform surselor citate de CNN, China ar lucra la livrarea acestor echipamente prin intermediul unor țări terțe, pentru a disimula originea lor. Beijingul respinge însă acuzațiile și le califică drept fabricate.
Recomandate
Cel puțin cinci petroliere cu legături cu Iranul au continuat să tranziteze Strâmtoarea Ormuz , în pofida blocadei navale anunțate de Washington, un semnal că măsura este dificil de aplicat integral într-unul dintre cele mai sensibile coridoare energetice ale lumii, potrivit Antena 3 . Datele de urmărire a navelor analizate de BBC Verify indică faptul că cele cinci nave au traversat strâmtoarea după începerea blocadei navale impuse de SUA. Două dintre ele au vizitat porturi iraniene, conform MarineTraffic. Ce nave apar în datele de urmărire În material sunt menționate următoarele cazuri, pe baza datelor de tracking: Christianna a traversat strâmtoarea luni, după ce a făcut escală în portul iranian Bandar Iman Khomeini. Rich Starry , sancționată de SUA pentru comerțul cu Iranul, a navigat peste noapte spre est din Sharjah (Emiratele Arabe Unite) prin strâmtoare. Murlikishan , aflată de asemenea sub sancțiuni americane pentru comerțul cu Iranul, a plecat din Lanshan (China) și s-a îndreptat spre vest; ultima poziție raportată era la est de insula iraniană Qeshm, potrivit MarineTraffic. Elpis a trecut marți spre est, venind din portul iranian Bushehr; nava este sub sancțiuni americane, iar destinația este descrisă ca necunoscută. O altă navă „cu legătură cu Iranul”, care se îndrepta spre un port din Emiratele Arabe Unite, este menționată de Al Jazeera. Separat, este amintită Peace Gulf , care arborează pavilion panamez și se îndreaptă spre portul Hamriyah (Emiratele Arabe Unite), conform datelor LSEG. De ce contează operațional: „spoofing” și limitele blocadei Materialul notează că este posibil ca unele nave să fi transmis rapoarte false de poziție („spoofing”) pentru a-și masca locațiile. În practică, astfel de tactici complică verificarea rutelor și aplicarea sancțiunilor sau a restricțiilor în timp real, mai ales într-o zonă cu trafic intens. Ce spune armata SUA despre blocadă Armata americană a declarat că, începând de luni, va bloca „tot traficul maritim care intră și iese din porturile iraniene”, dar că nu va împiedica libertatea de navigație pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz către și dinspre porturi non-iraniene. Blocada asupra porturilor iraniene și a navelor iraniene a început luni seară, iar Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a precizat că navigația către/dinspre porturi non-iraniene va fi permisă, întrucât măsura vizează traficul care intră sau iese din porturi iraniene. [...]
Spania își restrânge sprijinul logistic pentru SUA în conflictul din Iran și mizează pe China ca actor-cheie de mediere, potrivit Stirile Pro TV . Mesajul premierului Pedro Sanchez , transmis după o întâlnire cu Xi Jinping la Beijing, indică o repoziționare politică ce poate complica coordonarea în interiorul NATO pe dosarul Orientului Mijlociu. Pedro Sanchez a spus că vede în China „principalul interlocutor la nivel mondial” care poate contribui la încetarea conflictului din Iran, dar și a altor conflicte, inclusiv cel din Ucraina. În același context, liderul spaniol a afirmat: „Mi se pare foarte dificil să găsesc alți interlocutori, în afară de China, care să poată rezolva această situație creată în Iran și în Strâmtoarea Hormuz .” Ce schimbă concret Spania în raport cu SUA Pe lângă semnalul diplomatic către Beijing, guvernul spaniol a luat măsuri cu efect operațional, care limitează utilizarea infrastructurii sale de către armata americană, scrie Sky News : a închis spațiul aerian pentru avioanele americane utilizate în război; a transmis că nu permite SUA să folosească bazele militare operate în comun din sudul Spaniei pentru acțiuni legate de conflict. De ce contează: un semnal de fractură în alianța occidentală Remarcile lui Sanchez sunt relevante deoarece sugerează că Spania tratează China — rivalul global al SUA — drept un actor central pentru oprirea războiului. În același timp, poziția Madridului poate alimenta eforturile Beijingului de a se prezenta ca „factor de pace” în regiune, în timp ce statele occidentale încearcă să gestioneze escaladarea din Orientul Mijlociu. Materialul notează și că Sanchez s-a numărat printre cei mai vocali critici europeni ai războiului dintre SUA și Israel din Orientul Mijlociu. Reacția Chinei: critică la adresa blocadei SUA Separat, Ministerul de Externe al Chinei a calificat blocada impusă de SUA asupra porturilor iraniene drept „periculoasă și iresponsabilă”. Purtătorul de cuvânt Guo Jiakun a susținut că măsura ar agrava tensiunile din regiune și a afirmat că, deși există un armistițiu temporar, SUA și-ar fi intensificat desfășurările militare și ar fi impus un blocaj țintit. Declarațiile vin după ce Xi Jinping a prezentat o propunere în patru puncte pentru pace în Orientul Mijlociu, potrivit aceleiași surse. [...]
Delegația iraniană care a mers la Islamabad pentru discuții de armistițiu cu SUA susține că a fost vizată de o amenințare de atac , un episod care ridică miza operațională și de securitate a negocierilor și sugerează un climat tot mai instabil în jurul reluării contactelor, potrivit The Jerusalem Post . Publicația relatează, citând postul libanez Al-Mayadeen (afiliat Hezbollah), că delegația iraniană s-a confruntat luni cu „amenințări urgente de securitate” în drum spre Islamabad, Pakistan. Profesorul Mohammad Marandi , care a însoțit delegația, a declarat pentru Al-Mayadeen că au fost avertizați asupra unui posibil atac asupra aeronavei, ceea ce a dus la măsuri sporite de precauție în timpul vizitei și după. Marandi a mai spus că, la întoarcerea spre Teheran, grupul a ales o rută alternativă „după confirmarea faptului că delegația era sub atac”, fără ca articolul să ofere detalii verificabile independent despre natura incidentului sau autorii acestuia. Mesajul Teheranului: neîncredere și reînarmare în paralel cu discuțiile În același context, Marandi a transmis că Iranul „nu are încredere în Statele Unite” și că regimul se pregătește pentru „următoarea rundă de război”, afirmând că își consolidează capacitățile militare „în timp ce suntem la masa negocierilor”, conform relatării Al-Mayadeen. The Jerusalem Post notează și o caracterizare din partea Iran International, publicație anti-regim cu sediul la Londra, care l-a descris pe Marandi drept „portavocea guvernului” și a susținut că ar fi avut o relație apropiată cu fostul lider suprem Ali Khamenei. Ce urmează în negocieri și care sunt punctele sensibile Potrivit articolului, echipele de negociere ale SUA și Iranului ar putea reveni la Islamabad în această săptămână, „patru surse” declarând acest lucru marți, după ce discuțiile la cel mai înalt nivel de după Revoluția Islamică din 1979 s-au încheiat fără un progres. În material sunt menționate și elemente atribuite Reuters: președintele SUA, Donald Trump, a spus luni că Iranul ar fi sunat în acea dimineață și că „ar dori să încheie un acord”, afirmație pe care Reuters precizează că nu a putut-o verifica imediat; vicepreședintele JD Vance a declarat că discuțiile din weekend s-au încheiat din cauza lipsei de mandat a echipei iraniene pentru a încheia un acord și că „depinde de Iran” să facă următorul pas. Printre temele aflate în joc la negocieri, articolul enumeră Strâmtoarea Hormuz (punct major de tranzit pentru energia globală, despre care se afirmă că Iranul a blocat-o „efectiv”, iar SUA au promis să o redeschidă), programul nuclear al Iranului și sancțiunile internaționale. Vance a mai spus că SUA au cerut să preia uraniul îmbogățit aflat în posesia Iranului și să fie introduse mecanisme care să împiedice reluarea îmbogățirii uraniului. [...]
Propunerea noului președinte al Parlamentului sloven de a organiza un referendum pentru ieșirea din NATO deschide un risc de instabilitate strategică în UE, cu potențiale efecte economice indirecte (încredere investițională, costuri de finanțare și percepție de risc regional), într-un moment în care coeziunea Alianței este deja sub presiune, potrivit G4Media . Zoran Stevanović , liderul partidului Adevărul, spune că inițiativa ar reprezenta o promisiune de campanie și susține că Slovenia trebuie să „își recâștige suveranitatea deplină”, cu centrul decizional la Ljubljana, în detrimentul directivelor venite de la Bruxelles. Ce propune și ce semnale politice transmite Pe lângă referendumul privind retragerea din NATO, Stevanović a indicat și alte schimbări de direcție, inclusiv retragerea Sloveniei din Organizația Mondială a Sănătății , conform articolului. Totodată, el a semnalat intenția de a vizita Moscova „în viitorul apropiat”, pe lângă deplasări oficiale deja planificate la Skopje și Copenhaga, argumentând că vrea să „construiască punți” și să coopereze cu toate statele, indiferent de actualele bariere politice dintre Est și Vest. Limitări: cât de realist este un referendum Materialul notează că rămâne de văzut în ce măsură planurile lui Stevanović „vor căpăta formă legală” și cum vor reacționa cetățenii sloveni la perspectiva unui asemenea referendum, care ar putea schimba orientarea strategică a țării. În același timp, Stevanović ar fi recunoscut că o eventuală ieșire din Uniunea Europeană nu ar avea susținere publică, invocând „beneficiile economice semnificative” ale apartenenței la blocul comunitar. Context regional și presiuni asupra NATO Evoluțiile din Slovenia vin într-un moment de incertitudine în interiorul NATO, alimentată, potrivit articolului, de criticile recente ale președintelui american Donald Trump, care a descris NATO drept „un tigru de hârtie” și a sugerat că apartenența SUA ar putea fi reevaluată. Textul mai menționează tensiuni între SUA și aliați legate de conflictul din Iran și securizarea rutelor comerciale din Strâmtoarea Hormuz. Slovenia are aproximativ 2,1 milioane de locuitori, iar alegerile parlamentare din aprilie 2026 sunt prezentate ca un moment de schimbare politică, pe fondul polarizării și al nemulțumirilor privind costul vieții și securitatea energetică, cu ascensiunea unui discurs eurosceptic și „suveranist”. [...]
Europa rămâne puternic expusă la lanțurile de aprovizionare din China, iar controalele la export introduse de Beijing pentru unele materiale din grupa pământurilor rare arată cât de rapid se poate transforma această dependență într-un risc operațional pentru companiile din UE , potrivit WinFuture , care citează evaluări ale Camerei Europene de Comerț din Beijing. În pofida apelurilor politice repetate și a unor măsuri menite să reducă dependența, președintele Camerei, Jens Eskelund , spune că în practică există „puține semne” că Europa își diminuează legăturile economice cu China. De ce dependența se adâncește, nu scade O sondare realizată anul trecut indică o tendință contrară obiectivului de „decuplare”: 26% dintre companiile chestionate intenționează să își mute și mai mult lanțurile de aprovizionare către China. Proporția este dublă față de ponderea firmelor care vor să-și reducă dependența sau să construiască alternative în alte țări. Eskelund afirmă că trendul continuă, chiar dacă multe companii privesc cu îngrijorare creșterea dependenței. Motivația invocată este una pragmatică: o „strategie de supraviețuire” într-un context de presiune competitivă în creștere. Presiunea prețurilor împinge firmele spre China Un factor central este concurența directă cu furnizori chinezi. Pentru multe companii europene, menținerea unor prețuri competitive ar depinde, în practică, de utilizarea lanțurilor de aprovizionare din China, susține Camera. Controalele la export pe pământuri rare: un test de stres pentru industrie În paralel, crește incertitudinea politică și economică, iar un risc major îl reprezintă controalele la export introduse de China anul trecut pentru mai multe materiale din grupa pământurilor rare și pentru magneți fabricați din acestea. Aceste materii prime sunt descrise ca esențiale pentru numeroase industrii, inclusiv pentru producția de motoare electrice, smartphone-uri și dispozitive de uz curent, în condițiile în care China domină în continuare oferta. Impactul este deja vizibil: aproape o treime dintre companiile membre ale Camerei au declarat la începutul acestui an că sunt afectate direct de restricțiile de export. Camera notează că, deși numărul substanțelor reglementate este limitat, gama de produse afectate este „surprinzător de mare”. În acest context, Eskelund avertizează că dependența ar fi ajuns atât de departe încât rămâne neclar dacă Europa ar putea produce chiar și bunuri simple, precum pasta de dinți, fără inputuri din China. Ce risc văd companiile: dependențe suplimentare și pârghii economice Companiile își exprimă și îngrijorarea că informațiile detaliate cerute în cererile de export ar putea permite Chinei să creeze dependențe suplimentare. Concluzia Camerei este că nivelul actual al dependenței ar putea oferi Beijingului capacitatea de a provoca, într-un scenariu de criză, pagube economice semnificative în UE. [...]
Tensiunile din Strâmtoarea Ormuz cresc riscul de perturbări pe ruta-cheie a petrolului , după ce Iranul a condamnat blocada navală impusă de SUA, iar patru nave au reușit totuși să tranziteze strâmtoarea, potrivit Mediafax . Teheranul a cerut despăgubiri de război de la cinci state arabe din Golf, acuzându-le că au facilitat „agresiunea americano-israeliană” prin permiterea folosirii teritoriilor lor pentru atacuri împotriva Iranului, relatează Press TV, citată de publicație. Demersul a fost transmis într-o scrisoare către secretarul general al ONU, Antonio Guterres , și către președintele Consiliului de Securitate, Jamal Fares Alrowaiei. În document, ambasadorul Iranului la ONU, Amir-Saeid Iravani, respinge cererile de despăgubire formulate de Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Iordania, potrivit Gulf News. Reprezentantul iranian susține că aceste state nu pot invoca articolul 51 din Carta ONU (autoapărarea), insistând că Iranul este „victima unei agresiuni”. Blocada SUA și tranzitul navelor: ce s-a întâmplat în Ormuz Separat, Iranul a condamnat ceea ce descrie drept un blocaj naval „ilegal” al SUA, pe care îl consideră o încălcare a suveranității și a dreptului internațional, avertizând că își rezervă dreptul de a răspunde pentru a-și proteja interesele naționale. Teheranul a cerut Consiliului de Securitate să intervină, să condamne blocajul și să prevină o escaladare care ar putea destabiliza regiunea. Deși blocada SUA ar fi fost aplicată încă de luni, patru nave au traversat Strâmtoarea Ormuz, potrivit BBC, citată de Mediafax. Printre acestea sunt menționate atât petroliere, cât și nave de marfă aflate sub sancțiuni, unele cu escale anterioare în porturi iraniene sau plecări din China pe rute cu destinația Iran. Navele enumerate în material sunt: Christianna, care a traversat după ce a vizitat un port iranian; Rich Starry și Murlikishan, petroliere sancționate de SUA; Elpis, plecată din portul Bushehr (Iran). Analiștii citați în articol spun că unele nave ar putea folosi tehnici de falsificare a semnalului GPS pentru a-și ascunde poziția. Miza economică: o rută strategică sub presiune Armata SUA a declarat că blochează traficul maritim legat de porturile iraniene, dar menține libertatea de navigație pentru rutele non-iraniene prin această cale navigabilă strategică. În paralel, oficiali iranieni au indicat pagube preliminare ale războiului de 270 de miliarde de dolari (aprox. 1.242 miliarde lei), potrivit purtătoarei de cuvânt a guvernului iranian, Fatemeh Mohajerani, care a precizat că estimarea este preliminară. [...]
