Știri
Știri din categoria Energie
SpaceX pregătește o conductă de gaz de ~13 km pentru a reduce dependența de transportul cu cisterne și a susține o frecvență mai mare a lansărilor Starship, potrivit iThome, care citează o dezvăluire Reuters bazată pe un document depus la autoritățile din Texas.
Documentul, depus la Comisia Feroviară din Texas de compania Lone Star Mineral Development (afiliată SpaceX), indică faptul că lucrările la conducta „Starpipe” ar urma să înceapă luna viitoare. Conducta ar avea aproximativ 13 km, ar lega facilitățile de lansare din Texas de Starbase și este estimată să intre în funcțiune la 26 ianuarie 2027.
Conform informațiilor citate, Starship folosește metan lichid, iar fiecare lansare ar necesita circa 630.000 de galoane (aprox. 2,866 milioane litri). În prezent, combustibilul este transportat în principal cu sute de camioane-cisternă, iar alimentarea durează câteva ore, ceea ce limitează practic ritmul lansărilor.
În acest context, o conductă dedicată ar reduce timpul și complexitatea logistică a aprovizionării, un element esențial dacă SpaceX vrea să crească frecvența lansărilor.
Potrivit documentului menționat, conducta ar avea un diametru de 16 inch (aprox. 0,41 metri) și o capacitate de transport a combustibilului care depășește necesarul pentru nivelul de lansări aprobat în prezent de Federal Aviation Administration (FAA), respectiv 25 de lansări Starship pe an.
Reuters interpretează această dimensionare ca un semnal că SpaceX accelerează dezvoltarea programului Starship, racheta complet reutilizabilă pe care compania o consideră un pilon al sistemului său viitor de lansare.
În același material, Reuters mai notează că Starpipe ar putea fi doar primul pas într-un plan mai amplu legat de gazul natural. Agenția spune că, din verificarea registrelor de teren din comitatul Cameron, SpaceX ar fi explorat de-a lungul anilor posibilitatea unor activități de foraj în apropierea Starbase și în alte zone din Texas.
Separat, președinta SpaceX, Gwynne Shotwell, a declarat într-un interviu CNBC din 12 iunie că SpaceX intenționează să construiască o conductă și să gestioneze intern producția de combustibil pentru propulsie, menționând și analiza opțiunii de a extrage singură gaz natural.
Starship a efectuat 12 zboruri de test din 2023 până în prezent, iar Elon Musk și-a exprimat obiectivul de a crește treptat ritmul la zeci și sute de lansări anual, pe termen lung chiar la mii — ambiții care, dacă rămân valabile, fac din infrastructura de alimentare un factor critic pentru scalare.
Recomandate
Microsoft își securizează pe 20 de ani energie pe gaz, în afara rețelei, pentru un centru de date uriaș din Texas , într-un aranjament care ocolește blocajele din rețeaua electrică și mută presiunea pe infrastructura de combustibili fosili. Potrivit The Next Web , Chevron va alimenta unul dintre cele mai mari centre de date din SUA prin arderea gazului natural, pe baza unui acord pe 20 de ani. Centrala, numită Project Kilby , urmează să fie construită lângă orașul Pecos, în Reeves County, în bazinul Permian. Chevron spune că va livra prima energie în 2028, iar capacitatea ar urma să crească în timp până la 2,67 gigawați, aproximativ cât consumul a circa 2 milioane de locuințe. Un proiect „off-grid”, gândit să nu apese pe rețeaua din Texas Elementul definitoriu este că proiectul va funcționa separat de rețeaua publică: centrala își va produce energia la fața locului și nu va trage din rețeaua Texasului și nici nu se va baza pe o companie locală de utilități. Președintele diviziei New Energies din Chevron, Jeff Gustavson, a argumentat că cererea în creștere pentru electricitate se vede deja în costuri pentru consumatori, iar proiectul a fost proiectat „în această parte a țării” tocmai pentru a evita astfel de efecte. De ce Permian: gaz ieftin, adesea irosit Amplasarea în Permian este esențială pentru modelul economic: regiunea produce atât de mult gaz ca produs secundar al extracției de petrol încât conductele nu pot prelua întotdeauna tot volumul. Excesul este uneori ars (flare), ceea ce menține prețurile locale scăzute. Gustavson a descris bazinul drept „cel mai abundent” din SUA, „poate din lume”, iar centrala ar urma să creeze cerere locală pentru gazul care altfel ar fi irosit. Detalii tehnice și efecte economice locale Cea mai mare parte a energiei ar urma să fie produsă cu turbine mari de la GE Vernova ; Solar Turbines (subsidiară Caterpillar) va furniza, de asemenea, echipamente. Chevron și partenerul său au comandat șapte turbine GE Vernova, iar publicația notează că astfel de echipamente au, de regulă, termene de livrare de ani. Chevron mai spune că: proiectul va folosi apă subterană salmastră, nu apă dulce; vor fi instalate sisteme de reducere catalitică pentru diminuarea emisiilor de oxizi de azot; amplasamentul ar susține aproape 2.000 de locuri de muncă; veniturile din taxe la nivel de stat și local ar depăși 10 miliarde de dolari (aprox. 46 miliarde lei) pe durata de viață a centralei. Structura investiției și calendarul: decizie finală la final de 2026 Chevron dezvoltă Project Kilby împreună cu fondul de investiții Engine No. 1, care are opțiunea de a cumpăra jumătate din proiect și de a acoperi aceeași pondere din costuri. Chevron nu a comunicat costul construcției. Când Bloomberg a relatat anterior discuțiile, persoane familiarizate cu subiectul au estimat investiția la circa 7 miliarde de dolari (aprox. 32 miliarde lei). Compania se așteaptă la o decizie finală de investiție până la finalul lui 2026 și afirmă că țintește randamente „mid-teen” (adică în jurul intervalului 15–19%). Miza pentru Microsoft: energie „dedicată” la scară mare, dar cu o legătură pe termen lung de combustibili fosili Pentru Microsoft, acordul este prezentat ca o soluție de capacitate: compania își extinde centrele de date pe fondul competiției în inteligență artificială cu Alphabet și Amazon și intenționează să-și dubleze amprenta de centre de date în următorii doi ani. Noelle Walsh, președinte Cloud Operations and Innovation la Microsoft, a explicat rațiunea astfel: „Acordul nostru cu Chevron ajută la asigurarea unei energii dedicate, la scară mare.” Publicația notează însă că angajamentul pe gaz, pe două decenii, complică poziționarea Microsoft față de combustibilii fosili, în condițiile în care compania a mizat preponderent pe energie regenerabilă și, tot mai mult, nucleară pentru a-și compensa emisiile. Context: criza de putere pentru centrele de date și ocolirea „cozii” din rețea BloombergNEF estimează că SUA ar urma să-și dubleze capacitatea centrelor de date la 77 gigawați până în 2030, ceea ce pune presiune pe rețele și alimentează nemulțumiri politice în mai multe state. În acest context, Project Kilby își produce energia în afara rețelei, evitând atât timpii de conectare, cât și o parte din tensiunile publice legate de impactul asupra facturilor. Rămâne de văzut dacă modelul se va extinde: analiza sugerează că depinde de câte companii petroliere vor considera că vânzarea de electricitate către infrastructura de AI devine mai atractivă decât vânzarea de țiței. [...]
Preluarea minei de uraniu Rössing de către o companie chineză a schimbat perspectiva a peste 2.000 de angajați locali , după ce fostul operator plănuia închiderea în 2020, potrivit unei relatări din Global Times . În centrul transformării este decizia de a anula planul de închidere, de a menține locurile de muncă și de a finanța modernizarea operațiunilor, într-un context în care mina era afectată de prețuri internaționale scăzute la uraniu, echipamente învechite și investiții oprite. În regiunea Erongo din vestul Namibiei, mina Rössing – cu o istorie de 50 de ani – ajunsese, conform mărturiei unui angajat, într-o situație de „numărătoare inversă” către închidere. Jacobus, maistru într-un atelier mecanic al minei, spune că în 2016 a găsit o companie marcată de defecțiuni frecvente, producție în scădere și anxietate legată de viitorul locurilor de muncă, pe fondul declinului prețurilor la uraniu. Punctul de cotitură a venit în 2019, când subsidiara China National Nuclear Corporation (CNNC) , China National Uranium Co., Ltd (CNUC), a preluat mina. Materialul descrie o perioadă inițială de neîncredere din partea unor angajați și a sindicatului, alimentată de teama de concedieri și reduceri salariale, dar și de diferențe culturale și de management. Stabilizarea forței de muncă și modernizarea operațiunilor Potrivit articolului, noul operator a anunțat public că renunță complet la planul de închidere din 2020, fără concedieri și fără reducerea pozițiilor de bază, și că va continua programul de extindere a duratei de viață a minei și modernizarea acesteia. O decizie operațională importantă a fost păstrarea echipei locale de management și funcționarea sub principiul „o singură echipă Rössing”, fără o structură separată de conducere chineză, cu rol de coordonare strategică și operare zilnică în mâini locale. În paralel, compania a investit în înlocuirea echipamentelor vechi și în tehnologii de automatizare și digitalizare a operațiunilor miniere, cu efecte vizibile asupra fluxurilor de producție, conform aceleiași surse. Pentru a susține tranziția, a fost creat un sistem de instruire gratuit, de la formare la locul de muncă până la programe de specializare în China, cu costuri acoperite de companie. Efecte sociale: burse, sprijin pentru comunități și incluziune Relatarea plasează o parte din impact în afara perimetrului industrial, prin proiecte derulate de Rossing Foundation, înființată de Rossing Uranium Limited. Accentul este pus pe educație, pe fondul sărăciei și șomajului – inclusiv șomaj ridicat în rândul tinerilor – descrise ca probleme persistente în Namibia. Șeful CNUC Namibia Mining Limited, Chang Jingtao, este citat spunând: „Credem că educația este cea mai eficientă modalitate de a rupe ciclul sărăciei intergeneraționale.” Conform acestuia, fundația a construit un sistem de burse pe mai multe niveluri, de la școli primare și secundare din apropierea minei până la învățământ superior, finanțând anual sute de copii ai minerilor și elevi/studenți din comunități defavorizate. Tot potrivit articolului, de la preluarea din 2019, peste 200 de copii ai minerilor au finalizat studii superioare. Materialul mai menționează proiecte pentru: femei din mediul rural (sere, irigații, instruire practică și sprijin pentru acces la piață); tineri fără loc de muncă (echipamente, îndrumare tehnică pentru inițierea de mici afaceri); persoane cu dizabilități, inclusiv cazul unei studente cu deficiențe de vedere sprijinită cu o bursă de 200.000 dolari namibieni (12.064 dolari, aprox. 55.000 lei) pentru taxe și cazare, plus dispozitive asistive și un stagiu de practică în zona administrativă a minei. Ce urmează Pe fondul aniversării de 50 de ani a minei, CNNC a prezentat, potrivit articolului, o viziune de continuare a programelor de vizite de studiu în China și a inițiativelor caritabile „Love U Namibia”, cu angajamente de sprijin pe termen lung pentru tinerii namibieni. În plan economic și operațional, mesajul central rămâne că prelungirea duratei de viață a minei și modernizarea tehnologică sunt legate direct de menținerea ocupării și de stabilitatea comunităților dependente de activitatea Rössing. [...]
CATL mizează pe stocare staționară mai ieftină pe termen lung, cu un sistem pe sodiu proiectat pentru 25–30 de ani , potrivit Car News China , care relatează despre lansarea Tener Sodium-Ion la un eveniment de produs organizat pe 22 iunie 2026, la München . Mesajul central al companiei: reducerea costului total de operare prin durată mare de viață, stabilitate în exploatare și eficiență energetică mai bună. Ce aduce tehnic Tener și de ce contează operațional Sistemul are o arhitectură complet modulară și o capacitate nominală de energie de peste 30 MWh. Fiecare modul cântărește sub 42 de tone, iar un amplasament de 1 GWh poate fi construit cu 34 de module, conform datelor prezentate. CATL indică cinci îmbunătățiri tehnologice care țintesc direct utilizarea în proiecte de stocare la scară mare: Durată de viață extinsă: 15.000 de cicluri la 25°C, ceea ce ar însemna 25–30 de ani de viață a sistemului, pe baza unui standard de 70% State of Health (SOH) (nivelul de „sănătate” al bateriei, raportat la capacitatea inițială). Adaptare la temperaturi variate: peste 92% din capacitate păstrată la -20°C și peste 10.000 de cicluri la 45°C, fără izolație suplimentară sau răcire forțată. Siguranță intrinsecă: reducerea forței de expansiune a celulei cu 40% și a generării de gaze cu 35%; temperatura la suprafață în caz de „thermal runaway” (reacție termică necontrolată) ar fi în jur de 200°C, cu circa 60% mai mică decât la bateriile litiu-ion; sistemul este descris ca rezistent la incendiu și explozie în condiții extreme. Eficiență energetică: prin ventilație optimizată și răcire cu lichid, consumul propriu al sistemului ar fi redus de la media industriei de 2% la 1%. Impact redus asupra comunităților: nivel de zgomot de 65 dB, cu 10 dB sub echipamentele tradiționale, ceea ce ar permite amplasarea mai aproape de centrele de consum. Stabilitate și continuitate: control al tensiunii și „auto-vindecare” în milisecunde Pentru partea de conversie a energiei, CATL menționează un Power Conversion System (PCS) cu control bidirecțional al tensiunii, adaptat intervalului de 1,5–3,65 V al bateriei sodiu-ion, care stabilizează ieșirea la 690 V. Compania susține că acest lucru îmbunătățește Round Trip Efficiency (RTE) cu aproape 2% (randamentul „dus-întors” al stocării). În plus, sistemul ar avea o funcție de „auto-vindecare” la nivel de milisecunde, capabilă să izoleze defectele și să restabilească alimentarea în zonele neafectate în 350 ms, cu scopul de a reduce pierderile din opriri neplanificate. Producție și calendar: livrări în China din septembrie, extindere globală în 2027 CATL afirmă că are un lanț de aprovizionare complet pentru bateriile sodiu-ion și capacități de producție în masă pentru materialele de anod și catod. Compania își extinde producția cu 40 GWh capacitate în Fuding și are planuri pentru încă 160 GWh în Jining. Tener este prezentat ca fiind compatibil cu platformele existente de stocare litiu-ion, ceea ce ar permite integrarea fără reproiectări. Livrările interne în China sunt programate să înceapă în septembrie 2026, cu o țintă de 1 GWh livrări până la finalul anului, urmate de o lansare globală în 2027. [...]
Europa riscă prețuri mai mari la gaze și electricitate în lunile următoare, pe fondul unei competiții în creștere cu Asia pentru volume limitate de gaze naturale lichefiate (GNL), într-un moment în care rezervele europene sunt sub media ultimilor cinci ani, potrivit Politico . Miza este una direct economică: dacă cererea asiatică urcă în timpul verii (în special din cauza utilizării mai intense a aerului condiționat), iar Europa intră simultan într-o etapă de cumpărări accelerate pentru a-și reface stocurile, prețurile pe piața „spot” (unde prețul se stabilește zilnic) pot reacționa rapid în sus, avertizează analiști și oficiali citați de publicație. De ce se tensionează piața: stocuri joase și „vara scumpă” Regulile UE obligă statele membre să-și umple depozitele de gaze la cel puțin 80% din capacitatea națională până în decembrie. În mod obișnuit, reumplerea se face vara, când cererea și prețurile sunt mai mici, iar traderii cumpără pentru stocare și vând iarna, când prețurile cresc. Anul acesta, însă, prețurile ridicate din timpul verii au „stricat” acest mecanism, iar nivelul stocării a rămas sub media pe cinci ani, notează Politico. În acest context, orice șoc suplimentar de cerere poate amplifica presiunea pe importuri și pe facturi. Asia intră mai mult pe piața spot, exact unde Europa depinde mai mult Țările asiatice se bazează în principal pe contracte pe termen lung, dar o combinație de cerere mai mare și rezerve în scădere le poate împinge să cumpere mai mult pe piața spot — adică exact segmentul pe care Europa s-a sprijinit „în mod special” anul acesta pentru a-și asigura volumele. Dacă această cerere asiatică se suprapune cu „cumpărările de panică” ale Europei spre finalul verii, ar putea apărea o competiție directă pentru cargouri între continente, iar UE ar putea fi nevoită să liciteze peste Asia pentru a-și atinge țintele de stocare, potrivit lui Tobias Federico, analist-șef la Montel Energy. Agenția europeană ACER estimează că atingerea țintelor din acest an ar putea necesita o creștere de până la 13% a importurilor de GNL față de 2025, ceea ce ar fi dificil „în circumstanțele actuale”, mai ales dacă producția din Golful Persic nu își revine, mai scrie Politico. Limită structurală: UE coordonează greu achizițiile, Asia poate „comanda” Politico subliniază o vulnerabilitate operațională cu efecte de piață: Europa, cu importatori privați și priorități diferite în 27 de state, are puține pârghii directe asupra companiilor care cumpără gaze, în timp ce economiile mai centralizate pot negocia și acționa mai unitar în situații de criză. UE a încercat după invazia Rusiei din 2022 să coordoneze achizițiile prin platforma AggregateEU , menită să ajute companiile să obțină condiții mai bune prin cumpărare colectivă. Platforma a fost folosită mai ales de importatori mai mici, însă nu există vizibilitate asupra numărului de tranzacții încheiate, iar jucătorii mari au preferat, în general, să acționeze pe cont propriu, potrivit articolului. Christoph Gottstein, responsabil de comunicare la compania germană SEFE, a declarat pentru Politico: „Deși au fost inițiate mai multe negocieri, acestea nu s-au concretizat în tranzacții finalizate.” Comisia Europeană ar fi luat în calcul relansarea platformei în contextul războiului din Iran, potrivit a doi oficiali UE citați anonim, dar aceștia au indicat că Bruxelles-ul nu poate obliga companiile să o folosească. În plus, importatorii se tem că o coordonare prea strânsă ar putea fi interpretată drept înțelegere anticoncurențială (coluziune), iar Comisia poate oferi doar sprijin informal pentru a evita încălcarea regulilor de concurență, potrivit articolului. Ce urmează: China poate înclina balanța Pe termen scurt, un acord de pace SUA–Iran ar putea reduce o parte din presiuni, însă Politico notează că există deja semne că mai mulți cumpărători asiatici se îndreaptă spre piața spot în această vară: Coreea de Sud, Thailanda și Vietnam, potrivit analistului Kpler Charles Costerousse. Factorul decisiv ar putea fi China. În timpul războiului din Iran, China și-a redus importurile și a folosit rezervele, ceea ce a avut un efect de stabilizare asupra pieței globale, însă acele rezerve de GNL ar fi fost reduse „mult sub media pe cinci ani” din martie, potrivit aceluiași analist. Dacă Beijingul revine „puternic” la cumpărări spot, impactul asupra prețurilor și disponibilității cargourilor pentru Europa poate deveni rapid vizibil, avertizează oficiali europeni citați de Politico. [...]
O companie americană vrea să repornească o infrastructură nucleară veche pentru producție industrială de „baterii nucleare”. Potrivit Interesting Engineering , Zeno Power plănuiește să deschidă o unitate de fabricație la Vallecitos Nuclear Center , în California, mizând pe faptul că situl are deja infrastructură „nuclear-grade” și un cadru de licențiere existent, ceea ce ar putea scurta drumul până la livrări către clienți guvernamentali. Proiectul se derulează în baza unui contract de închiriere cu NorthStar, care oferă Zeno Power acces la facilități specializate. Compania spune că ar putea face livrări inițiale către clienți guvernamentali „încă din 2027”, urmând o creștere treptată a capacității și țintirea posibilității de a scala producția de baterii nucleare din 2028. De ce contează: reutilizarea unei facilități licențiate poate reduce barierele operaționale Vallecitos este un complex de circa 1.600 de acri, înființat în 1957, care a găzduit prima centrală nucleară privată din SUA și a avut „Power Reactor License No. 1”, emisă de Atomic Energy Commission. Istoric, situl a fost folosit pentru cercetare în domeniul reactoarelor, testare de combustibil și producție de izotopi. În martie 2025, foștii operatori au finalizat un acord cu NorthStar pentru dezafectarea și restaurarea mai largă a facilității, iar lucrările de remediere continuă în paralel cu operațiunile de producție ale Zeno Power într-o zonă desemnată de tip „hot cell” (încăpere puternic ecranată pentru manipularea în siguranță a materialelor radioactive). Ce se întâmplă la Vallecitos: „hot cells” decontaminate și pași de reglementare Zeno Power a preluat deja primele „hot cells” decontaminate, iar operațiunile non-radiologice au început la fața locului. Activitățile radiologice ar urma să înceapă mai târziu în acest an, însă compania precizează că acest pas depinde de aprobarea autorităților de reglementare. Centrul Vallecitos are licențe de dezafectare existente de la US Nuclear Regulatory Commission și de la autoritățile de reglementare din California, iar infrastructura de tip „hot cell” este descrisă ca fiind rară în SUA. Aceste spații permit manipularea de la distanță a materialelor nucleare, cu brațe mecanice și sisteme de observare prin sticlă cu plumb, pentru asamblări care implică componente radioactive. Impact local și extindere: a treia locație în California Compania își extinde prezența în California și afirmă că va folosi baza regională de competențe din Berkeley, Livermore și Silicon Valley. Noua facilitate ar fi a treia locație a Zeno Power, pe lângă birourile și laboratoarele existente în Seattle (Washington) și Washington, D.C. La nivel local, un oficial din Alameda County, David Haubert, a descris proiectul drept o dezvoltare importantă pentru regiune, invocând crearea de locuri de muncă înalt calificate, păstrarea expertizei nucleare specializate și creșterea activității economice. Context: aliniere la agenda SUA de întărire a infrastructurii nucleare Inițiativa este prezentată de companie ca fiind aliniată unui ordin executiv al Casei Albe care vizează extinderea sectorului nuclear american. Zeno Power susține că utilizarea unei facilități deja licențiate pentru producție ar contribui la eforturile de refacere a unei părți din baza industrială nucleară internă, pentru aplicații energetice și misiuni critice pe termen lung. [...]
Deși fotovoltaicul a acoperit 70% din consum la prânz, prețul mediu al zilei a rămas ridicat , iar diferențele mari între orele ieftine și cele scumpe au împins costul total al energiei peste nivelurile din 2019, potrivit unei analize citate de Economedia . Mesajul central: fără stocare și flexibilitate în sistem, „succesul” tehnic al solarului nu se traduce automat în facturi mai mici. Paradoxul: energie foarte ieftină la prânz, foarte scumpă seara În intervalul de maximă producție fotovoltaică din 19 iunie 2026, prețurile pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) au coborât puternic: aproximativ 47,8 lei/MWh la ora 11 și circa 59,8 lei/MWh la ora 12. Problema, arată Dumitru Chisăliță (Asociația Energia Inteligentă), este că această energie ieftină este exportată în mare parte, astfel încât efectul de ieftinire nu se vede în aceeași măsură în România. În schimb, la vârful de consum din seară, când producția solară este practic inexistentă, prețul a urcat la aproximativ 1.360 lei/MWh (ora 21). Raportul dintre cele două momente ajunge la aproape 23 de ori, o volatilitate care, în analiza citată, indică o vulnerabilitate structurală: producția solară vine masiv când cererea și „valoarea economică” a energiei sunt mai mici, dar lipsește când consumul e ridicat. „Această volatilitate extremă evidenţiază una dintre principalele provocări ale sistemului energetic actual: energia solară produce masiv atunci când cererea şi valoarea economică a energiei sunt mai reduse, dar nu este disponibilă în intervalele cu consum ridicat, când energia este cea mai valoroasă” De ce nu se vede în prețul final: media zilei și costul flexibilității Pentru 19 iunie 2026, prețurile au variat între aproximativ 47,8 lei/MWh și 1.360 lei/MWh, iar prețul mediu zilnic a fost de 554 lei/MWh. Prin comparație, în 2019 prețul mediu pe PZU era de 246 lei/MWh. Chisăliță propune o comparație cu iunie 2019 (descris ca ultimul an fără influențe majore din crize energetice, intervenții administrative sau dezechilibre): atunci prețul mediu pe PZU România era în intervalul 45–55 euro/MWh, în timp ce pe 19 iunie 2026 prețul mediu zilnic a fost de aproximativ 106 euro/MWh. Concluzia analizei: prețul mediu al zilei din 2026 a fost aproximativ dublu față de nivelul caracteristic lunii iunie 2019, deoarece scăderile de la prânz au fost compensate (și depășite) de scumpirile din seară. Un factor-cheie este costul resurselor „flexibile” necesare după apus pentru a acoperi consumul: hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri sau capacități de stocare. Aceste costuri se reflectă în prețurile ridicate din orele de vârf, potrivit analizei. Comparația 2019 vs 2026: mai mult solar, dar și diferențe de preț mult mai mari Analiza notează că la 19 iunie 2019 fotovoltaicul acoperea aproximativ 8% din consum la prânz, nu existau excedente semnificative, iar prețurile erau relativ uniforme pe parcursul zilei, cu diferențe mici între minim și maxim. La 19 iunie 2026, fotovoltaicul a acoperit aproximativ 70% din consum la prânz, dar energia din acel interval a avut o valoare economică scăzută, iar după apus a fost nevoie de înlocuire rapidă cu surse mai costisitoare. În acest context, Chisăliță vorbește despre „paradoxul fotovoltaic”: cu cât producția solară e mai mare în lipsa stocării și a flexibilizării, cu atât scade valoarea energiei la prânz, în timp ce energia necesară seara rămâne scumpă. „Ziua de 19 iunie 2026 demonstrează că succesul tehnic al energiei fotovoltaice nu se traduce în energie mai ieftină pentru consumatori, din contră ea este mai scumpă” Ce urmează, în logica analizei: investiții în stocare și managementul consumului Concluzia este că, fără investiții consistente în stocare, flexibilizarea consumului și mecanisme de valorificare a surplusului din timpul zilei, România riscă să se confrunte mai des cu același tipar: abundență de energie ieftină la prânz și deficit de energie foarte scumpă seara, cu diferențe care, în cazul zilei de 19 iunie 2026, au ajuns la un raport de aproximativ 23 la 1. [...]
