Știri
Știri din categoria Economie
Potrivit Ziare.com, China a continuat să achiziționeze aur pentru a 14-a lună la rând, chiar dacă prețul metalului a atins în decembrie 2025 un nivel record, de peste 4.500 de dolari uncia, cel mai mare din istorie. În decembrie, Banca Populară Chineză a adăugat 30.000 de uncii troy la rezervele sale, ridicând totalul acumulat din noiembrie 2024 la 1,35 milioane de uncii (aproximativ 42 de tone). În ciuda volatilității de la finalul anului trecut, aurul a avut cea mai bună performanță anuală din 1979, stimulată în special de achizițiile băncilor centrale și de incertitudinile geopolitice și financiare internaționale.
Această acumulare continuă de aur are loc pe fondul unui val de retrageri din obligațiunile suverane și monedele majore, pe care unele țări le înlocuiesc cu active percepute drept mai sigure. În plus, măsurile protecționiste impuse de fostul președinte Donald Trump în aprilie 2025, care au afectat peste 180 de țări, au amplificat presiunea economică globală, determinând state precum China să-și întărească rezervele strategice.
În paralel, Rusia a devenit principalul furnizor de aur al Chinei, cu un record de 961 milioane de dolari în noiembrie 2025 și 930 de milioane în octombrie, ceea ce sugerează o axă economică tot mai consolidată între cele două state. Estimările Goldman Sachs indică achiziții mult mai mari decât cele raportate oficial de Beijing, fapt ce alimentează speculațiile privind o strategie de dedolarizare tăcută, prin creșterea rezervelor alternative.
La finalul lunii decembrie 2025, rezervele oficiale de aur ale Chinei au ajuns la 74,15 milioane de uncii troy, cu o valoare estimată la 319,45 miliarde de dolari. Conform Consiliului Mondial al Aurului, băncile centrale au menținut un ritm alert de achiziții spre finalul anului trecut, echivalând cu aproape tot ce se acumulase în primele opt luni ale lui 2025. Acest comportament sugerează că aurul rămâne un pilon esențial de stabilitate într-un peisaj financiar dominat de incertitudine.
Pe măsură ce 2026 avansează, analiza pieței arată că acest trend nu va încetini, iar politicile fiscale incerte ale marilor economii vor alimenta în continuare cererea de aur, mai ales în contextul instabilității geopolitice și al presiunilor asupra dolarului. China pare decisă să își consolideze poziția globală nu doar prin tehnologie și industrie, ci și printr-o strategie financiară discretă, dar de impact, în care aurul joacă un rol central.
Recomandate
Europa își concentrează cea mai mare parte din PIB în câteva economii mari , iar România rămâne în eșalonul mediu: locul 16, cu un PIB nominal estimat la circa 481 de miliarde de dolari (aprox. 2.200 miliarde lei), într-un continent care ar urma să depășească 32 de trilioane de dolari (aprox. 147.000 miliarde lei) în 2026, potrivit Banking News , pe baza unei analize Visual Capitalist realizate cu date FMI. Datele provin din actualizarea din aprilie 2026 a raportului World Economic Outlook al Fondului Monetar Internațional și indică o realitate structurală: „nucleul dur” al economiei europene rămâne în vest, iar diferențele de scară față de economiile din est sunt încă mari. Concentrarea economică: trei țări, peste 13 trilioane de dolari Germania, Regatul Unit și Franța generează împreună peste 13 trilioane de dolari (aprox. 59.800 miliarde lei) din producția economică a Europei, ceea ce arată cât de mult depinde tabloul continental de câteva centre economice. În topul economiilor europene după PIB nominal, primele poziții sunt ocupate de: Germania: 5,4 trilioane de dolari (aprox. 24.800 miliarde lei) Regatul Unit: 4,3 trilioane de dolari (aprox. 19.800 miliarde lei) Franța: 3,6 trilioane de dolari (aprox. 16.600 miliarde lei) Italia, Rusia și Spania completează primele șase economii ale continentului, conform aceleiași analize. Vestul rămâne nucleul, dar energia și turismul schimbă dinamica regională Analiza notează că forța economiilor vest-europene s-a construit prin industrializare timpurie și diversificare în industrie prelucrătoare, finanțe și servicii. În același registru, statele Benelux (Belgia, Luxemburg și Țările de Jos) cumulează împreună un PIB de peste 2,2 trilioane de dolari (aprox. 10.100 miliarde lei). În est, energia are un rol major în susținerea unor economii mari: Rusia este estimată la 2,7 trilioane de dolari (aprox. 12.400 miliarde lei), iar petrolul și gazele naturale reprezintă peste jumătate din exporturile sale, potrivit materialului. În nord, Norvegia este prezentată ca un alt exemplu de economie susținută de resurse energetice, cu un PIB care se apropie de 600 de miliarde de dolari (aprox. 2.800 miliarde lei), la o populație de aproximativ 5 milioane de locuitori. În paralel, creșterea începe să se mute spre sud: Spania (2,1 trilioane de dolari) și Portugalia (381 de miliarde de dolari) sunt menționate printre economiile cu un ritm estimat de circa 2% în 2026, susținut de revenirea turismului după pandemia de COVID-19, autonomie energetică mai ridicată și investiții publice. România: locul 16 în Europa, în zona economiilor medii România este indicată cu un PIB nominal estimat la aproximativ 481 de miliarde de dolari (aprox. 2.200 miliarde lei) în 2026, poziționare care o plasează pe locul 16 în Europa, „în zona economiilor medii din Europa de Est”, alături de Polonia și Cehia, potrivit sursei. Materialul subliniază și o limitare importantă pentru comparațiile în dolari: o monedă puternică poate influența temporar PIB-ul nominal exprimat în USD, chiar dacă economia nu produce mai mult în termeni reali. (PIB nominal înseamnă valoarea producției anuale exprimată în bani, fără ajustare pentru inflație.) [...]
Rusia își cosmetizează indicatorii economici pentru a masca presiunea pe buget și inflație , iar asta complică evaluarea riscurilor pentru piețele energetice și pentru eficiența sancțiunilor, potrivit G4Media , care citează un comunicat al Serviciului Militar de Informații și Securitate suedez (MUST) , preluat de AFP și Agerpres. MUST susține că Moscova își ascunde dificultățile economice „pentru a părea mai rezilientă decât este în realitate”. În evaluarea serviciului suedez, Rusia se confruntă cu „o inflație mai mare și un deficit bugetar mai mare” decât cele raportate oficial. Un element relevant pentru investitori și pentru statele care urmăresc sustenabilitatea finanțelor publice ruse este legătura dintre veniturile din petrol și deficit. Conform comunicatului citat, „în ciuda prețurilor recente ridicate la petrol”, care au ajutat la creșterea veniturilor, prețul petrolului ar trebui să depășească 100 de dolari pe baril timp de un an întreg pentru a reabsorbi deficitul bugetar rusesc. De ce contează: opacitatea datelor schimbă modul în care se citește „reziliența” Rusiei Dacă indicatorii macroeconomici sunt manipulați, devine mai dificil de estimat: cât de rapid se deteriorează echilibrele bugetare și monetare (deficit, inflație); cât de mult pot compensa veniturile din energie presiunea fiscală; ce efect real au sancțiunile asupra capacității de finanțare și de mobilizare a resurselor. MUST mai arată că slăbiciunea economică nu ar schimba obiectivele strategice ale Rusiei, inclusiv în ceea ce privește războiul din Ucraina și operațiunile „hibride” în țările UE și NATO. Limitarea economică există, dar nu oprește decizia politică Thomas Nilsson, șeful MUST, afirmă că menținerea direcției strategice este „o decizie politică, nu economică”, însă adaugă că „constrângerile economice și sancțiunile afectează tipul de capabilități militare pe care Rusia le poate mobiliza și cât de repede poate face acest lucru”. Materialul nu oferă detalii metodologice despre cum ar fi manipulate datele sau estimări alternative complete pentru inflație și deficit; evaluarea este prezentată la nivel de concluzii, pe baza comunicatului MUST citat de AFP și Agerpres. [...]
China își accelerează creșterea în turism, iar avansul călătoriilor inbound și al cheltuielilor străinilor ar putea-o împinge spre poziția de lider global până în 2030 , potrivit unei analize citate de Global Times , pe baza datelor World Travel & Tourism Council (WTTC) . Miza economică este majoră: sectorul de travel & tourism a crescut cu 9,9% în 2025, peste dublul mediei globale de 4,1%. WTTC indică faptul că, dacă ritmul se menține, China ar putea deveni „cea mai mare economie turistică din lume” până la finalul deceniului, o estimare atribuită de WTTC președintei și CEO-ului Gloria Guevara , într-un context relatat de Bloomberg. Consiliul mai arată că impulsul a venit „în mare parte” dintr-o creștere de peste 10% a cheltuielilor turiștilor internaționali. În același timp, contribuția sectorului chinez de travel & tourism este evaluată la 1,8 trilioane de dolari (aprox. 8,3 trilioane lei) la PIB-ul global. Datele care susțin trendul: intrări, cheltuieli, vize Potrivit Biroului Național de Statistică din China, anul trecut China a primit 154,5 milioane de turiști inbound, în creștere cu 17,1% față de anul anterior. Din total, 30,08 milioane de vizitatori străini au intrat fără viză, un avans de 49,5% de la an la an. Cheltuielile totale ale turiștilor inbound au ajuns la 131,1 miliarde de dolari (aprox. 603 miliarde lei), în creștere cu 39,2% față de anul anterior. La finalul lui 2025, numărul țărilor care beneficiau de acces unilateral fără viză în China urcase la 48, conform materialului. WTTC mai indică o proiecție: sosirile totale ale vizitatorilor internaționali în China continentală ar urma să depășească 250 de milioane în 2035, potrivit unei estimări afișate pe site-ul organizației. Efectul politicilor de facilitare și al platformelor de rezervări În perioada sărbătorii Qingming (începutul lui aprilie), rezervările inbound au fost „aproape duble” față de anul anterior, iar rezervările din țările cu regim fără viză au crescut de trei ori mai repede decât cele din țările fără acest avantaj, potrivit datelor Trip.com citate în articol. În top 20 piețe-sursă inbound din perioada respectivă, 15 au fost țări fără viză. Un reprezentant al CYTS Tours Holding Co, citat de publicație, pune creșterea pe seama reducerii barierelor de intrare prin politicile de viză, dar și pe diversificarea ofertei turistice și optimizarea „mediului” pentru inbound. Tehnologia ca diferențiator operațional în experiența turistică Pe lângă factorii de reglementare (vize), articolul descrie și o componentă operațională: integrarea tehnologiei în produse turistice. Sunt menționate expoziții virtuale imersive în muzee, tururi de noapte și experiențe în realitate virtuală (VR) și realitate augmentată (AR), inclusiv utilizarea unor dispozitive precum ochelari AR. Sunt date exemple punctuale: utilizarea tehnologiilor AR/VR într-o zonă scenică din provincia Anhui și proiecții 3D „fără ochelari” în Chongqing, respectiv croaziere de noapte pe Yangtze în zona Yichang, cu proiecții luminoase pe peisaj, pe baza informațiilor atribuite Three Gorges Tourism Group. În ansamblu, datele citate sugerează că, dacă trendul de creștere a inbound și a cheltuielilor se menține, China își consolidează poziția nu doar ca destinație, ci ca motor economic în turism, cu efecte directe asupra veniturilor din servicii și asupra industriei locale de ospitalitate și transport. [...]
Creșterea peste așteptări a PIB-ului Chinei în T1 maschează o vulnerabilitate tot mai mare: dependența de exporturi , într-un moment în care conflictul din Orientul Mijlociu începe să afecteze comerțul și costurile de transport, potrivit Economica . Biroul Național de Statistică din China a anunțat că PIB-ul a urcat cu 5% în primul trimestru față de aceeași perioadă a anului trecut, peste estimarea de 4,8% a economiștilor chestionați de AFP. Instituția a descris evoluția drept un „început solid de an”, invocând reziliența economiei. De ce contează: avansul vine mai ales din exporturi, nu din consum În spatele rezultatului peste estimări, indicatorii de cerere internă rămân fragili. Vânzările cu amănuntul – principalul barometru al consumului – au încetinit peste așteptări în martie, crescând cu 1,7% în ritm anual, sub prognoza de 2,4% a unui grup de economiști chestionați de Bloomberg. În același timp, producția industrială a crescut cu 5,7% în martie, peste prognoza Bloomberg (5,3%), dar sub ritmul din ianuarie-februarie (6,3%), semn că impulsul din industrie s-a temperat. Riscurile din exterior se acumulează Textul notează că războiul a perturbat traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz – rută prin care trece o cincime din petrolul și gazele naturale ale lumii – și a afectat comerțul dintre Orientul Mijlociu și China, conform Agerpres. Analiștii citați arată că, pe termen scurt, China a amortizat mai bine șocul energetic decât alte economii asiatice, datorită rezervelor strategice mari de petrol, mixului energetic diversificat și dependenței de cărbune. Totuși, dacă tensiunile persistă, economia chineză ar putea resimți efectele prin încetinirea economiei globale. Semnale mixte pentru restul anului Beijingul vizează o creștere anuală de 4,5%–5% în acest an, cea mai redusă țintă din ultimele decenii, pe fondul problemelor interne: criza prelungită din imobiliare, consumul slab și șomajul ridicat în rândul tinerilor. În plus, datele Autorității vamale chineze citate în material arată că, în martie, ritmul de creștere a exporturilor a încetinit brusc, un indiciu că războiul din Orientul Mijlociu începe să se vadă în comerț. Zichun Huang, analist la Capital Economics, susține că avansul din primul trimestru a fost alimentat de exporturi, construcții și industrie, „nu neapărat de cererea internă”, și anticipează o ușoară încetinire în restul anului, pe măsură ce economia devine „din ce în ce mai dependentă de cererea externă”. La Târgul de la Canton, companii chineze și cumpărători internaționali au semnalat deja presiuni operaționale: scăderea comenzilor și creșterea costurilor de transport. [...]
Creșterea economică a Chinei la început de 2026 ascunde o vulnerabilitate majoră: dependența de exporturi și energie , iar escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu riscă să lovească simultan în costurile industriei și în cererea globală, potrivit HotNews , care preia o analiză Reuters. China a raportat o creștere a PIB de 5,0% în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, la limita superioară a țintei anuale de 4,5%-5,0%. Avansul a fost susținut de exporturi și, cel puțin până la momentul la care conflictul a împins în sus costurile cu energia, de un context extern încă favorabil. De ce contează: modelul bazat pe exporturi depinde de rute maritime și de energie ieftină Analiza indică o „vulnerabilitate fundamentală” a economiei chineze: un model de creștere bazat pe exporturi, care generează excedente comerciale anuale „de dimensiunea economiei olandeze” și care depinde de menținerea căilor maritime deschise — atât pentru livrările Chinei, cât și pentru clienții săi. În același timp, China este cel mai mare importator de energie și cea mai mare putere industrială din lume. În acest context, scumpirea petrolului riscă să majoreze costurile de producție și să erodeze marjele fabricilor, descrise deja ca fiind „subțiri”, într-un sector care angajează sute de milioane de oameni. Presiunea se vede în industrie: scumpiri la materii prime și renegocieri comandă cu comandă Un exemplu din industrie vine de la Guangdong Rongsu New Materials , companie care cumpără materii prime petrochimice și produce granule de plastic pentru fabrici de turnare prin injecție. Directorul general, Peng Xin, spune că prețurile pentru două tipuri de nailon au crescut cu aproximativ 40%-60%, iar compania încearcă să transfere costurile în prețurile către clienți. „Metoda actuală de a face față situației este de a negocia prețul pentru fiecare comandă în parte. Dacă acceptați prețul meu, colaborăm. În caz contrar, nu putem face nimic.” „Întregul lanț industrial se află sub presiune.” Semnale de răcire: exporturile încetinesc, iar consumul intern rămâne slab Deși creșterea PIB din T1 a depășit previziunile (4,8%) și nivelul din trimestrul anterior (4,5%), datele comerciale din martie arată tensiuni: exporturile au crescut cu doar 2,5%, după un avans de 21,8% în ianuarie-februarie. Pe partea internă, consumul nu pare să poată compensa rapid o eventuală slăbire a exporturilor. Vânzările cu amănuntul au crescut cu 1,7% în martie, sub 2,8% în ianuarie-februarie, și au rămas în urma producției industriale, care a urcat cu 5,7% în martie (după 6,3% în primele două luni). Ce urmează: riscul este dublu — costuri mai mari și cerere globală mai slabă Junyu Tan, economist pentru Asia de Nord la Coface, apreciază că impactul direct al conflictului rămâne „limitat pentru moment”, dar avertizează că prelungirea tensiunilor poate frâna motorul exporturilor printr-o cerere globală mai slabă. „Dar perspectivele nu sunt deloc roz, în ciuda relativei reziliențe a Chinei.” [...]
Christine Lagarde respinge scenariul de stagflație în zona euro , argumentând că mixul actual de politici și dinamica pieței muncii diferă fundamental de anii ’70, chiar dacă riscurile de inflație ridicată și încetinire economică s-au accentuat, potrivit Economica . Șefa Băncii Centrale Europene (BCE) a spus că termenul „stagflație” nu descrie corect situația curentă din Europa. În opinia sa, în anii ’70 inflația era persistentă, iar șomajul se afla la un nivel ridicat, în timp ce cadrul monetar și fiscal era „fără legătură” cu cel de acum. „În anii ’70, inflaţia continua, continua, continua într-un ritm sustenabil şi solid, iar şomajul era la un nivel ridicat. Cadrul monetar şi fiscal nu avea nicio legătură cu ceea ce avem în prezent.” În același timp, Lagarde a recunoscut deteriorarea balanței de riscuri: riscurile de creștere a inflației și cele de scădere a economiei „s-au intensificat”, iar prelungirea războiului și menținerea prețurilor ridicate la energie ar amplifica impactul atât asupra inflației, cât și asupra activității economice. BCE a transmis și că așteptările inflaționiste pe termen lung rămân „bine ancorate”, deși pe termen scurt s-au modificat semnificativ, iar Consiliul guvernatorilor nu se angajează anticipat la o traiectorie a dobânzii. Proiecțiile BCE: creștere modestă, nu stagnare Lagarde a indicat că proiecțiile BCE din martie nu arată o economie în stagnare: instituția estima o creștere a PIB-ului zonei euro de 0,9% în 2026, 1,3% în 2027 și 1,4% în 2028. Ea a subliniat că avansul este mai redus, dar că zona euro nu se află „în stagnare” și „în niciun caz în recesiune”, deși a admis că pot fi imaginate scenarii mai negative. În paralel, unii analiști avertizează că șocul prețului energiei ar putea șterge 0,5 puncte procentuale din creșterea economică a zonei euro. Datele Eurostat : avans marginal în T1 2026 Datele Eurostat citate arată o creștere de 0,1% a PIB-ului în zona euro (20 de state) și în UE în primul trimestru din 2026 față de trimestrul anterior, după +0,2% în trimestrul patru din 2025. Față de primul trimestru din 2025, PIB-ul ajustat sezonier a crescut cu 0,8% în zona euro și cu 1% în UE în T1 2026, după +1,3% (zona euro) și +1,4% (UE) în trimestrul precedent. [...]
