Știri
Știri din categoria Economie
Apărarea antiaeriană riscă să devină nesustenabilă financiar atunci când o dronă de atac relativ ieftină este interceptată cu muniție de ordinul sutelor de mii sau chiar al milioanelor, arată o analiză prezentată de HotNews, pe baza unor estimări privind costurile dronelor Shahed/Geran-2 și ale mijloacelor folosite pentru doborârea lor.
O dronă Shahed/Geran-2 este estimată la 20.000–50.000 de dolari, iar după extinderea producției interne în Rusia la începutul lui 2024, costul de producție ar fi ajuns la aproximativ 35.000 de dolari (aprox. 161.000 lei), potrivit datelor citate în material, inclusiv dintr-un ghid vizual al Oryx și o analiză a CSIS.
Costul doborârii depinde de tipul de armament folosit, iar intervalul este foarte larg:
Materialul notează că, până în toamna lui 2025, Ucraina ar fi primit peste 1.500 de drone interceptoare pe zi, iar în februarie peste 70% dintre dronele Shahed care atacau Kievul ar fi fost doborâte de interceptoare.
Concluzia prezentată este o asimetrie puternică: Rusia ar cheltui aproximativ 35.000 de dolari (aprox. 161.000 lei) pe o dronă, în timp ce apărătorii pot ajunge să cheltuiască între 1.000 de dolari (aprox. 4.600 lei) și 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei) pentru a o doborî — o diferență de până la 100:1 în favoarea atacatorului.
Din perspectivă economică, această diferență pune presiune pe bugetele de apărare și pe stocurile de muniție scumpă, ceea ce împinge statele să caute soluții de interceptare cu cost unitar redus, pentru a evita consumul disproporționat de rachete sofisticate împotriva unor ținte ieftine.
Recomandate
România ar urma să treacă de 500 mld. euro PIB în 2028 , pe un scenariu de creștere care accelerează spre 3% pe an până în 2031, într-un context în care ierarhia globală a marilor economii se reconfigurează, cu India drept principalul „câștigător” de poziții, potrivit unei analize publicate de Economedia , pe baza estimărilor FMI din actualizarea „World Economic Outlook” (aprilie 2026). România: pragul de 500 miliarde și ritmul de creștere până în 2031 Pentru România, estimarea indică un PIB de 480,83 miliarde în 2026, cu o creștere de 0,7%. În 2028, PIB-ul ar urma să depășească 500 miliarde (506,16 miliarde), pe fondul unei creșteri de 2,7%, iar până în 2031 ar ajunge la 553,63 miliarde, cu un ritm anual de 3,1% în 2030 și 2031. Conform datelor prezentate în material, traiectoria anuală estimată este: 2026: +0,7% | 480,83 mld. 2027: +2,5% | 492,85 mld. 2028: +2,7% | 506,16 mld. 2029: +2,9% | 520,84 mld. 2030: +3,1% | 536,98 mld. 2031: +3,1% | 553,63 mld. Notă: în text apar atât euro, cât și dolari în secțiunea despre România; materialul nu explică explicit conversia sau unitatea unitară pentru toate valorile din această subsecțiune. Reconfigurarea economiei globale: India urcă, SUA și China rămân „în liga lor” La nivel global, SUA și China sunt așteptate să rămână pe primele două locuri până în 2031, cu economii semnificativ mai mari decât restul. Estimările indică o majorare a PIB-ului fiecăreia cu aproximativ 6,6 trilioane de dolari (6.600 miliarde de dolari), echivalentul unei creșteri de circa 20% pentru SUA și 32% pentru China. Schimbarea majoră de ierarhie este proiectată în dreptul Indiei: FMI estimează că India va depăși Japonia și Regatul Unit până în 2028 (când ar trece de 5 trilioane de dolari), iar până în 2031 ar urma să depășească și Germania, ajungând la un PIB de 6,8 trilioane de dolari (6.800 miliarde de dolari). Pe intervalul 2026–2031, India ar avea cea mai rapidă creștere dintre economiile mari, de 63,5%. Analiza citată de Economedia folosește și o sinteză realizată de Visual Capitalist , care agregă date din surse precum FMI și Banca Mondială: economii emergente precum India, Brazilia și Mexic ar urma să câștige poziții în clasament. Rusia, singura mare economie cu scădere nominală estimată În proiecțiile până în 2031, Rusia este indicată drept singura economie majoră care ar urma să înregistreze o scădere a PIB-ului nominal (-1,6% între 2026 și 2031). În acest scenariu, Brazilia, Canada și Mexicul ar depăși Rusia în clasamentul global. Printre explicațiile menționate se numără dependența de exporturile de petrol și gaze, productivitatea slabă și efectele sancțiunilor economice impuse de SUA și Uniunea Europeană, pe lângă declinul demografic accentuat după izbucnirea războiului din Ucraina. [...]
Scăderea consumului și a puterii de cumpărare împinge companiile să frâneze angajările , iar o parte dintre ele își ajustează atât volumele de recrutare, cât și bugetele de salarii, potrivit unui sondaj eJobs citat de Libertatea . 41,3% dintre angajatorii participanți spun că și-au păstrat planurile de recrutare stabilite la începutul anului, în timp ce 20,2% au înghețat complet angajările. Alți 18,3% au redus recrutarea cu 10%-25%, iar 7,7% au redus-o cu peste acest nivel. În același timp, 12,5% afirmă că schimbarea contextului a adus oportunități noi și că recrutează mai mult decât estimaseră. Ce a lovit cel mai mult strategiile de HR În rândul celor care declară un impact negativ asupra strategiei de resurse umane, principalele cauze invocate sunt: scăderea consumului și a puterii de cumpărare (50%); instabilitatea politică internă (45,8%); creșterea costurilor operaționale, inclusiv energie și logistică (43,8%); contextul geopolitic extern, inclusiv conflictul din Orientul Mijlociu și efectul asupra prețurilor (35,4%). CEO-ul eJobs, Bogdan Badea, leagă aceste presiuni de rezultate economice mai slabe și de nevoia companiilor de a-și regândi planurile de dezvoltare, inclusiv din perspectiva angajărilor. Cum se traduce scăderea consumului în decizii de personal Strict pe efectul scăderii consumului, respondenții indică mai ales măsuri de „îngheț” al extinderii, nu concedieri: 54,5% au oprit extinderea echipelor, fără reduceri de personal; 19,3% au redus personalul din departamentele de suport; 8% au redus personalul din departamentele de execuție/producție; 26,1% spun că nu au fost afectați, deoarece cererea pentru produsele sau serviciile lor a rămas stabilă. În privința tensiunilor politice interne, 55,7% spun că impactul a fost moderat (mai multă prudență la cheltuieli, fără blocarea planurilor), 25% afirmă că nu au fost afectați, iar 19,3% au pus pe pauză proiecte majore de expansiune. Recrutare mai mult „de înlocuire” și presiune pe bugetele salariale Aproape jumătate dintre respondenți spun că deschid poziții noi în principal pentru înlocuirea angajaților care pleacă voluntar. Un sfert recrutează pe toate nivelurile, 22,6% doar pentru roluri critice de management și specialiști, iar 19,4% au poziții noi în departamente care generează venituri directe, precum vânzările. Pe partea de compensații, sondajul indică ajustări ale bugetelor salariale, în general în sens pozitiv: 30,8% au acordat creșteri salariale pentru a compensa inflația; 39,6% au rămas la bugetul anual stabilit; 18,7% au tăiat sau plafonat bugetele de majorări; 6,6% au redus sau eliminat beneficii extrasalariale, fără să umble la salarii. Pentru 2026, principala prioritate declarată este retenția angajaților performanți (51,6%). Sondajul a fost realizat în aprilie–mai 2026, pe un eșantion de 150 de companii. [...]
Un angajator din cinci spune că a înghețat angajările , pe fondul deteriorării contextului economic și al creșterii incertitudinii, potrivit unui sondaj eJobs România citat de Economedia . Datele indică o piață a muncii mai prudentă, în care companiile își calibrează recrutarea și bugetele, cu accent tot mai mare pe retenție. Din totalul angajatorilor participanți, 41,3% spun că planurile de recrutare au rămas neschimbate față de începutul anului, în timp ce 20,2% au înghețat complet angajările. Alți 18,3% au redus volumul de recrutare cu 10%–25%, iar 7,7% au redus recrutarea cu peste acest nivel. În același timp, 12,5% afirmă că schimbarea contextului a adus oportunități noi și că recrutează mai mult decât estimaseră inițial. Ce împinge companiile spre prudență în recrutare În rândul celor care declară un impact negativ asupra strategiei de resurse umane, principalele cauze invocate sunt legate de cerere, costuri și incertitudine, conform sondajului: 50% indică scăderea consumului și a puterii de cumpărare; 45,8% menționează instabilitatea politică internă; 43,8% indică creșterea costurilor operaționale (energie, logistică); 35,4% menționează contextul geopolitic extern, inclusiv conflictul din Orientul Mijlociu și efectul asupra prețurilor. „Toate acestea și-au spus cuvântul asupra rezultatelor economice ale companiilor, care, mai departe, au fost nevoite să își regândească planurile de dezvoltare, inclusiv din perspectiva angajărilor”, spune Bogdan Badea , CEO eJobs. Recrutarea se mută spre „înlocuire” și roluri critice Pe fondul scăderii consumului, respondenții spun că, deși nu au făcut reduceri de personal, au oprit extinderea echipelor (54,5%). Totodată, 19,3% au redus personalul din departamentele de suport, iar 8% au redus personalul din departamentele de execuție/producție. Un procent de 26,1% declară că nu au fost afectați, deoarece cererea pentru produsele și serviciile lor a rămas stabilă. În ceea ce privește tensiunile politice interne, 55,7% spun că impactul a fost moderat (mai multă atenție la cheltuieli, fără blocarea planurilor), 25% afirmă că nu au fost afectați, iar 19,3% spun că au pus pe pauză proiecte majore de expansiune. În acest context, aproape jumătate dintre respondenți afirmă că deschid poziții noi în principal pentru înlocuirea plecărilor voluntare. Un sfert spun că recrutarea continuă pe toate nivelurile, 22,6% recrutează doar pentru poziții critice de management și specialiști, iar 19,4% au poziții noi în departamente care generează venituri directe, precum vânzările. Salarii și beneficii: ajustări mai ales pentru a compensa inflația Sondajul arată și revizuiri ale bugetelor salariale, „în cea mai mare parte” în sens pozitiv. 30,8% dintre angajatori spun că au operat creșteri salariale pentru a compensa inflația, 39,6% au rămas la nivelurile stabilite în bugetul anual, iar 18,7% au tăiat sau plafonat bugetele de majorări. Pentru a evita plafonarea creșterilor salariale, 6,6% au ales să ajusteze pachetele extrasalariale, prin eliminarea sau reducerea unor beneficii. Ce urmăresc angajatorii în 2026 Pentru 2026, prioritatea majorității angajatorilor este retenția angajaților performanți (51,6%). La capitolul competențe comportamentale (abilități non-tehnice), cele mai căutate sunt capacitatea de adaptare la schimbări bruște de strategie (44,3%), autonomia (43,2%) și reziliența/lucrul sub stres ridicat (30,7%). 23,9% caută abilități de utilizare a instrumentelor de inteligență artificială. Sondajul eJobs România a fost realizat în perioada aprilie–mai 2026, pe un eșantion de 150 de companii, reprezentate de specialiști în resurse umane, manageri de departament, directori executivi și antreprenori. [...]
Ofertele de muncă din Olanda și Germania urcă la 3.100–3.200 euro pe lună (aprox. 15.500–16.000 lei), dar vin cu condiții de efort fizic sau permis auto , potrivit Newsweek . În contextul în care, conform articolului, între 50.000 și 100.000 de români pleacă anual la muncă în străinătate, diferența de venit rămâne principalul motor al migrației de muncă. Olanda: agricultură în seră, până la 3.100 euro Pentru cei fără o meserie, articolul indică joburi în agricultură, în Olanda, cu salarii „între 2.650 și 3.100 euro” (aprox. 13.250–15.500 lei). Munca este descrisă ca fiind în seră, cu activități precum recoltarea și procesarea legumelor (exemplele date: bok choy și salată), curățare și ambalare. Un element operațional important este cerința fizică: se menționează explicit că „lucrezi la genunchi”, deci e nevoie de o condiție fizică bună. Programul de lucru prezentat: 40 de ore pe săptămână, inclusiv sâmbăta dimineața; început devreme dimineața; zile lucrătoare de obicei de 7,5 ore/zi. Germania: livrator cu permis categoria B, până la 3.200 euro În Germania, oferta prezentată este pentru livrator (menționat ca livrator pentru Amazon ), cu salariu „între 2.800 și 3.200 euro” (aprox. 14.000–16.000 lei). Condiția-cheie este permisul de conducere categoria B, alături de cerințe precum flexibilitate, punctualitate, fiabilitate, orientare către clienți, spirit de echipă și rezistență fizică. Și aici programul este similar: 40 de ore pe săptămână, inclusiv sâmbăta dimineața; început devreme dimineața; zile de lucru de regulă de 7,5 ore. Articolul mai notează două elemente cu impact direct în venitul net și costuri: compania ar preciza că bacșișul rămâne la angajat; există opțiunea de cazare pentru 500 euro (aprox. 2.500 lei). Mențiune: Elveția, 3.600 euro, dar cu cerințe de experiență Newsweek mai indică faptul că, pentru un job similar de livrator în Elveția, salariul ar fi de 3.600 euro (aprox. 18.000 lei), pe fondul costurilor mai ridicate din această țară, cu condiția să existe seriozitate și experiență la volan; permisul categoria B ar fi suficient, conform articolului. Pentru context suplimentar, publicația trimite și la materiale despre munca sezonieră în Olanda, inclusiv la cules de lalele și la oferte cu plată săptămânală: Newsweek și Newsweek . [...]
Economia Chinei intră într-o fază de creștere „cu două viteze”, cu exporturile și industria în urcare, dar cu cererea internă în scădere , ceea ce crește presiunea pentru noi intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea, potrivit unei analize publicate de Economica . Datele oficiale arată că, în mai, consumul a slăbit: vânzările cu amănuntul au scăzut cu 0,6%, după un avans de 0,2% în aprilie, conform Biroului Național de Statistică (NBS). Este primul declin lunar din decembrie 2022, în condițiile în care analiștii intervievați de Reuters se așteptau la stagnare. Cererea internă cedează, iar imobiliarele rămân o frână Fragilitatea este vizibilă și în sectorul auto: vânzările din China au continuat să scadă în mai pentru a opta lună consecutiv, semnalând o cerere mai slabă, iar analiștii estimează că presiunile vor continua în acest an. Pe partea investițiilor, în primele cinci luni ale anului, investițiile în active fixe au scăzut cu 4,1%, după un declin de 1,6% în perioada ianuarie–aprilie, peste așteptările economiștilor (recul de 2%). Investițiile imobiliare și-au adâncit scăderea la 16,2% în ianuarie–mai, de la 13,7% în ianuarie–aprilie, pe fondul problemelor prelungite din sectorul imobiliar. Industria și tehnologia trag în sus, pe fondul cererii externe În contrast, producția industrială a crescut cu 4,5% în ritm anual în mai, după 4,1% în aprilie, peste estimarea analiștilor (4,3%). Un sprijin important vine din tehnologie: producția de înaltă tehnologie a urcat cu 15,1% luna trecută, pe fondul investițiilor globale în inteligență artificială și al cererii pentru tehnologie, potrivit analiștilor citați. Economistul Xu Tianchen (Economist Intelligence Unit) descrie aceste rupturi ca fiind între cererea internă și cea externă, între inteligența artificială și industriile tradiționale, precum și între vânzările cu amănuntul și servicii. Ce urmează: risc de încetinire și posibile măsuri de sprijin Xu Tianchen anticipează o încetinire a creșterii economice în trimestrul al doilea la 4,5%, de la 5% în primele trei luni ale anului. În același timp, el consideră că atingerea țintei anuale de creștere de 4,5%–5% „nu va fi dificilă”, însă slăbirea cererii interne ar putea determina intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea. Pe piața muncii, presiunea rămâne ridicată, inclusiv pe fondul numărului mare de absolvenți care intră pe piață în această vară și al temerilor legate de inteligența artificială, deși un studiu la nivel național indică o scădere a ratei șomajului la 5,1% în mai, de la 5,2% în aprilie. Economiștii citați mai arată că exporturile solide ar putea continua să sprijine economia Chinei în acest an. [...]
România intră într-o fereastră de risc pe piața muncii, odată cu pensionarea masivă a „decrețeilor” în 2032–2034, pe fondul unei rate de ocupare pe care ministrul interimar Dragoș Pîslaru o numește „o catastrofă” , potrivit Adevărul . În prezent, aproape 40% dintre persoanele aflate la vârsta activă sunt în afara pieței muncii, ceea ce amplifică deficitul de forță de muncă și presiunea viitoare asupra economiei. Pîslaru, ministru interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene și totodată interimar la Ministerul Muncii, a indicat că rata de ocupare pentru grupa 20–64 de ani este de 69%. România își propune să ajungă la 74,7% în 2030, sub ținta UE de 78%, însă, în evaluarea sa, „nu există nicio mișcare anume în această direcție”. Decalajul de gen și migrația adâncesc problema Ministrul a detaliat diferențe mari între bărbați și femei în ocupare: 78,2% pentru bărbați și 59,5% pentru femei, ceea ce înseamnă un decalaj de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”. În plus, el a arătat că migrația contribuie la tensiunile deja vizibile pe piața muncii. „Costul inacțiunii” și contractarea pieței muncii după 2032 Pîslaru susține că deficitul de forță de muncă și de competențe nu este o problemă sectorială și nici una de moment, iar presiunea va crește odată cu ieșirea la pensie a unei generații numeroase. „Nu există nicio modalitate ca această țară să evolueze fără a investi în capitalul uman. (...) costul inacțiunii este de fapt uriaș.” El a avertizat că, în 2032–2034, când „decrețeii” se vor pensiona, piața muncii „se va contracta și mai mult”, ceea ce va amplifica presiunea. Investiții în capital uman și inovație, nu doar consum În intervenția sa, Pîslaru a vorbit despre ceea ce economiștii numesc „ capcana veniturilor medii ” (situația în care o economie nu mai poate recupera decalaje doar prin consum, fără creșteri de productivitate). În această logică, el a indicat două direcții principale pentru depășirea blocajului: investiții în capital uman (competențe) și inovație (modernizarea tehnologiei). Totodată, a spus că există măsuri finanțate din bani europeni, dar lipsește o politică „consecventă, integrată”, care să lege economia, finanțele, munca, educația, sănătatea și alte domenii relevante. Sărăcia și salariul minim, factor de frână pentru piața muncii Ministrul a adus în discuție și nivelul ridicat al sărăciei din România, despre care afirmă că afectează „complet” piața muncii. În acest context, a menționat existența unei părți importante a populației active care rămâne „undeva la un milion” în jurul salariului minim. Modelul „Trinitate”: fonduri UE, buget național și privat Pîslaru a susținut că România nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe fondurile UE, ci să combine resursele europene cu bugetul național și investițiile private. El a invocat și fragmentarea proiectelor (aprox. 21.000 în PNRR și un stoc de 8.000 de proiecte de coeziune, „foarte mici” și „dispersate”), argumentând pentru o abordare mai coerentă. „Singura modalitate a României de a avansa (...) este să privim fondurile europene ca fiind o treime din resurse, banii naționali o altă treime, iar sectorul privat cealaltă treime.” În această formulă, Pîslaru estimează un „buget de aproximativ 200 de miliarde de euro” disponibil pentru perioada 2028–2034, care ar putea fi folosit pentru a aborda probleme „critice pentru dezvoltarea României”. [...]
