Știri
Știri din categoria Economie
Apărarea antiaeriană riscă să devină nesustenabilă financiar atunci când o dronă de atac relativ ieftină este interceptată cu muniție de ordinul sutelor de mii sau chiar al milioanelor, arată o analiză prezentată de HotNews, pe baza unor estimări privind costurile dronelor Shahed/Geran-2 și ale mijloacelor folosite pentru doborârea lor.
O dronă Shahed/Geran-2 este estimată la 20.000–50.000 de dolari, iar după extinderea producției interne în Rusia la începutul lui 2024, costul de producție ar fi ajuns la aproximativ 35.000 de dolari (aprox. 161.000 lei), potrivit datelor citate în material, inclusiv dintr-un ghid vizual al Oryx și o analiză a CSIS.
Costul doborârii depinde de tipul de armament folosit, iar intervalul este foarte larg:
Materialul notează că, până în toamna lui 2025, Ucraina ar fi primit peste 1.500 de drone interceptoare pe zi, iar în februarie peste 70% dintre dronele Shahed care atacau Kievul ar fi fost doborâte de interceptoare.
Concluzia prezentată este o asimetrie puternică: Rusia ar cheltui aproximativ 35.000 de dolari (aprox. 161.000 lei) pe o dronă, în timp ce apărătorii pot ajunge să cheltuiască între 1.000 de dolari (aprox. 4.600 lei) și 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei) pentru a o doborî — o diferență de până la 100:1 în favoarea atacatorului.
Din perspectivă economică, această diferență pune presiune pe bugetele de apărare și pe stocurile de muniție scumpă, ceea ce împinge statele să caute soluții de interceptare cu cost unitar redus, pentru a evita consumul disproporționat de rachete sofisticate împotriva unor ținte ieftine.
Recomandate
România ar urma să treacă de 500 mld. euro PIB în 2028 , pe un scenariu de creștere care accelerează spre 3% pe an până în 2031, într-un context în care ierarhia globală a marilor economii se reconfigurează, cu India drept principalul „câștigător” de poziții, potrivit unei analize publicate de Economedia , pe baza estimărilor FMI din actualizarea „World Economic Outlook” (aprilie 2026). România: pragul de 500 miliarde și ritmul de creștere până în 2031 Pentru România, estimarea indică un PIB de 480,83 miliarde în 2026, cu o creștere de 0,7%. În 2028, PIB-ul ar urma să depășească 500 miliarde (506,16 miliarde), pe fondul unei creșteri de 2,7%, iar până în 2031 ar ajunge la 553,63 miliarde, cu un ritm anual de 3,1% în 2030 și 2031. Conform datelor prezentate în material, traiectoria anuală estimată este: 2026: +0,7% | 480,83 mld. 2027: +2,5% | 492,85 mld. 2028: +2,7% | 506,16 mld. 2029: +2,9% | 520,84 mld. 2030: +3,1% | 536,98 mld. 2031: +3,1% | 553,63 mld. Notă: în text apar atât euro, cât și dolari în secțiunea despre România; materialul nu explică explicit conversia sau unitatea unitară pentru toate valorile din această subsecțiune. Reconfigurarea economiei globale: India urcă, SUA și China rămân „în liga lor” La nivel global, SUA și China sunt așteptate să rămână pe primele două locuri până în 2031, cu economii semnificativ mai mari decât restul. Estimările indică o majorare a PIB-ului fiecăreia cu aproximativ 6,6 trilioane de dolari (6.600 miliarde de dolari), echivalentul unei creșteri de circa 20% pentru SUA și 32% pentru China. Schimbarea majoră de ierarhie este proiectată în dreptul Indiei: FMI estimează că India va depăși Japonia și Regatul Unit până în 2028 (când ar trece de 5 trilioane de dolari), iar până în 2031 ar urma să depășească și Germania, ajungând la un PIB de 6,8 trilioane de dolari (6.800 miliarde de dolari). Pe intervalul 2026–2031, India ar avea cea mai rapidă creștere dintre economiile mari, de 63,5%. Analiza citată de Economedia folosește și o sinteză realizată de Visual Capitalist , care agregă date din surse precum FMI și Banca Mondială: economii emergente precum India, Brazilia și Mexic ar urma să câștige poziții în clasament. Rusia, singura mare economie cu scădere nominală estimată În proiecțiile până în 2031, Rusia este indicată drept singura economie majoră care ar urma să înregistreze o scădere a PIB-ului nominal (-1,6% între 2026 și 2031). În acest scenariu, Brazilia, Canada și Mexicul ar depăși Rusia în clasamentul global. Printre explicațiile menționate se numără dependența de exporturile de petrol și gaze, productivitatea slabă și efectele sancțiunilor economice impuse de SUA și Uniunea Europeană, pe lângă declinul demografic accentuat după izbucnirea războiului din Ucraina. [...]
Economia Rusiei încetinește abrupt, iar „plafonul” vine din lipsa de oameni , nu dintr-un colaps iminent, arată o analiză citată de Adevărul . Mesajul central: după doi ani de creștere surprinzător de solidă sub sancțiuni, costurile războiului se traduc acum în presiune permanentă pe piața muncii, investiții și creditare, ceea ce limitează capacitatea Moscovei de a susține pe termen lung ritmul economic din primii ani ai conflictului. În podcastul publicației Foreign Policy , istoricul Adam Tooze (Universitatea Columbia) susține că Rusia „nu este o economie care se prăbușește”, dar nici una care mai poate crește în ritmul de la începutul războiului. Potrivit lui, economia a avut o creștere de aproximativ 4% în 2023 și 2024, însă după o ușoară contracție în primul trimestru din 2026, estimările pentru întregul an ar indica doar 0,4%. De ce contează: încetinirea vine în ciuda petrolului scump și a bugetului „încă stabil” Tooze notează că frânarea este cu atât mai relevantă cu cât prețurile ridicate ale petrolului – alimentate de tensiunile din Orientul Mijlociu și conflictul dintre Iran, Israel și SUA – ar fi trebuit, teoretic, să ajute Rusia. Kremlinul pune dificultățile pe seama unui amestec de factori: deficit de forță de muncă , sancțiuni occidentale și cheltuieli publice considerate „neproductive”. În încercarea de a ține inflația sub control, autoritățile mențin dobânzi foarte ridicate, de aproximativ 14,5%, ceea ce lovește direct în investiții și în creditare. Pe partea fiscală, analiza indică o poziție „relativ stabilă”: deficitul bugetar este estimat la 2,5% din PIB în primele luni ale anului, nivel comparat de Tooze cu cel al Statelor Unite (unde deficitul ar fi mai mare). Totuși, încetinirea începe să producă tensiuni politice, iar Vladimir Putin și-a convocat responsabilii economici pentru explicații privind ritmul redus de creștere. Piața muncii, blocajul structural: șomaj minim, deficit de personal generalizat Cea mai apăsătoare vulnerabilitate descrisă în analiză este lipsa acută de angajați: 73% dintre companiile ruse reclamă deficit de personal; rata șomajului a coborât la 2,3%, un minim record; aproximativ 650.000 de persoane au părăsit Rusia după invazia din 2022 și, în mare parte, nu s-au mai întors; economiștii ruși ar estima un necesar urgent de circa 2,3 milioane de lucrători suplimentari (800.000 în industrie și 1,5 milioane în servicii și construcții). În acest context, Rusia încearcă să atragă muncitori din alte regiuni, inclusiv din India. Tooze afirmă că aproximativ 65.000 de muncitori indieni lucrează deja în Rusia, mai ales în sectoare slab plătite, pe care rușii nu mai sunt dispuși să le accepte. Ce urmează: „pacea” poate crea propriul șoc economic, dar războiul nu se oprește din motive economice Analiza ridică și un paradox: economia de război a susținut ani la rând creștere, ocupare ridicată și investiții în industria militară, iar o oprire bruscă a conflictului ar putea declanșa o ajustare dureroasă. Totuși, Tooze argumentează că decizia de a continua sau opri războiul nu va fi determinată de economie: „Rusia nu duce acest război din motive economice și nici nu îl va opri din motive economice.” În lectura lui, Ucraina rămâne partea mai vulnerabilă economic, în timp ce Rusia încă are resurse și o stabilitate suficientă pentru a continua conflictul, chiar dacă economia intră într-o fază de creștere foarte slabă și presiune structurală pe forța de muncă. [...]
Rusia riscă o creștere economică mult sub așteptări în 2026, chiar și cu petrol mai scump , pe fondul sancțiunilor occidentale și al atacurilor cu drone asupra infrastructurii energetice, potrivit Profit . Institutul rus TsMAKP, descris ca fiind apropiat guvernului, a redus prognoza de creștere a PIB pentru 2026 la 0,5%–0,7%, de la un interval anterior de 0,9%–1,3%. Motivul invocat este scăderea producției și exporturilor de petrol, principala resursă economică a țării. Avertismentul contrazice scenariul vehiculat de o parte dintre analiști, care mizau pe un impuls pentru economia Rusiei din scumpirea petrolului după conflictul din Orientul Mijlociu și blocarea transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz . „Realitatea este diferită”, notează materialul, care citează News.ro. În evaluarea TsMAKP, prețurile ridicate ale petrolului nu sunt suficiente pentru a compensa efectele combinate ale sancțiunilor și ale perturbărilor interne din sectorul energetic, inclusiv cele generate de atacurile cu drone asupra infrastructurii. [...]
BERD a revizuit România la contracție în 2026, semnalând o deteriorare rapidă a cererii interne , după ce a tăiat prognoza de la creștere la un declin de 0,2% al PIB, potrivit Economedia , care citează raportul „Regional Economic Prospects ” al instituției. Estimarea BERD indică o recesiune în 2026, după ce în februarie banca anticipa o creștere de 1,2%. Revizuirea vine pe fondul unei contracții în primul trimestru din 2026, pusă de BERD pe seama scăderii consumului gospodăriilor și a producției industriale. Ce s-a schimbat în prognoza BERD Pentru 2027, BERD vede o revenire modestă: PIB-ul României ar urma să crească cu 1,8%, sub prognoza anterioară de 2,2% . Raportul notează că în 2025 economia a crescut cu 0,7%, evoluție „în linii mari” similară cu 2024, însă cu o structură diferită a creșterii. De unde vine presiunea: consum, salarii reale, industrie Potrivit BERD, consumul privat a stagnat aproape complet, în contextul în care creșterea salariilor reale a încetinit puternic: de la 8% în 2024 la o contracție de 5% începând cu jumătatea lui 2025. În același timp, cheltuielile guvernamentale au scăzut cu 11% față de aceeași perioadă a anului anterior în ultimul trimestru din 2025, afectând cifra anuală a creșterii. Ca elemente de sprijin, BERD menționează investițiile publice, care au totalizat 7% din PIB, și exporturile nete, susținute de exporturi mai mari de capital și bunuri intermediare. Inflație ridicată și dobânzi menținute sus BERD arată că inflația a accelerat în a doua jumătate din 2025 până la aproximativ 9,5%, după eliminarea plafoanelor la prețul energiei electrice în iulie 2025, măsură implementată împreună cu majorări de TVA și accize. În aprilie 2026, inflația a urcat din nou la aproape 11%, pe fondul prețurilor mai mari la energie. În acest context, Banca Națională a României a menținut rata dobânzii de politică monetară la 6,5% până la începutul anului 2026, potrivit raportului. Deficitul bugetar: în scădere, dar încă ridicat Deficitul public general s-a redus de la 9,3% din PIB în 2024 la 7,9% în 2025, iar BERD anticipează o scădere la 6,2% în 2026. În concluzie, BERD leagă direct revizuirea prognozei de contracția din primul trimestru al lui 2026 și de slăbirea consumului și a industriei, ceea ce mută scenariul de bază pentru 2026 de la creștere la o ușoară scădere economică. [...]
Comisia Europeană avertizează că sute de mii de locuri de muncă din UE ar putea fi puse în pericol în următorii ani, pe fondul costurilor ridicate la energie, al restructurării industriale și al tranziției verzi, potrivit unui document văzut de Politico , care va sta la baza recomandărilor economice din cadrul Semestrului European , așteptate să fie prezentate miercuri. Riscul este legat direct de presiunea prețurilor la energie în 2026, pe care Comisia o conectează și la evoluțiile geopolitice: în contextul războiului SUA–Israel în Iran, care continuă să influențeze prețul petrolului, executivul european estimează că tensiunile din energie ar putea pune în pericol până la 560.000 de locuri de muncă. Printre sectoarele considerate cele mai expuse sunt construcțiile, metalurgia, industria chimică și transporturile. Unde vede Comisia cele mai mari presiuni pe ocupare Documentul identifică mai multe industrii în care tranziția tehnologică și concurența externă se traduc în risc de pierdere a locurilor de muncă: Industria auto: 600.000 de locuri de muncă „la risc”, pe fondul trecerii de la motoarele cu combustie și al competiției puternice din China; Industria bateriilor: aproximativ 85.000 de locuri de muncă în pericol; Producția de panouri solare: aproape 59.000 de locuri de muncă afectate de presiuni de piață; Oțel (măsuri cu emisii reduse): încă 4.500 de poziții ar putea fi afectate. Comisia plasează aceste riscuri într-o dezbatere mai amplă la Bruxelles despre pierderea de teren a Europei în industrii strategice în fața Chinei și a Statelor Unite, în pofida planurilor de stimulare a producției interne. Context macro: șomaj ușor mai mare și deficite mai adânci Pe fondul unei activități economice mai slabe, Comisia și-a revizuit în sus proiecțiile privind șomajul: dacă în toamnă estima 5,9% în 2026 și 5,8% în 2027, acum consideră că șomajul va fi de 6% în ambii ani . În același timp, executivul european se așteaptă ca guvernele să acumuleze mai multă datorie, iar soldul bugetar agregat al celor 27 de state membre să se deterioreze de la -3,1% din PIB în 2025 la -3,5% în 2026 și -3,6% în 2027 , potrivit cifrelor citate. Miza Comisiei: capitalul uman intră în centrul guvernanței economice Pachetul Semestrului European încearcă să mute accentul spre forța de muncă, argumentând că agenda de competitivitate a UE nu poate funcționa fără a aborda penuria de personal și deficitul de competențe. Comisia indică faptul că angajatorii raportează tot mai des dificultăți în recrutare: 68% dintre companiile mijlocii au semnalat lipsuri de competențe în 2023, iar în 2024 77% dintre firme au spus că deficitul de forță de muncă și competențe a devenit o barieră pentru investiții. În premieră, recomandările care însoțesc pachetul vor include un capitol dedicat educației, formării profesionale, învățării pe tot parcursul vieții, competențelor STEM (știință, tehnologie, inginerie, matematică) și recalificării, integrate mai strâns în cadrul de coordonare economică al UE. Efecte sociale: presiune mai mare pe gospodăriile cu venituri mici Dincolo de riscul de pierdere a locurilor de muncă, Comisia avertizează că gospodăriile cu venituri mici ar putea suporta o povară disproporționată din scumpirea combustibililor pentru transport, cu un cost suplimentar estimat la 1,4% din venit . Documentul mai notează inegalități persistente pe piața muncii și probleme de calitate a joburilor: unul din cinci lucrători ar fi „blocat” în locuri de muncă slab plătite în sectoare cu productivitate redusă, iar unul din 12 se confruntă cu risc de sărăcie deși are un loc de muncă. În acest context, Comisia intenționează să împingă statele membre spre reforme care să vizeze creșterea competențelor, îmbunătățirea calității locurilor de muncă și întărirea protecției sociale. Separat, ca parte a pachetului de miercuri, Bruxelles-ul va semnala cu „steag roșu” situația financiară a Bulgariei, după o analiză a cheltuielilor publice, în timp ce Germania, Estonia, Letonia și Slovenia au trecut printr-o evaluare similară fără consecințe imediate, potrivit informațiilor din document. [...]
România a urcat pe locul 2 în UE la ajutoare de stat , dar rămâne în același timp între țările cu cele mai mari rate ale „sărăciei în muncă”, potrivit Adevărul — o combinație care reaprinde discuția despre eficiența și țintirea intervenției statului în economie. Fostul ministru al Economiei Claudiu Năsui critică modelul, pe care îl descrie ca o „redistribuție politică” ce favorizează grupuri restrânse de beneficiari, în timp ce statul invocă lipsa banilor pentru reducerea taxelor sau măsuri cu aplicare generală pentru populație și mediul privat. „Socialism pentru bogați” și riscul transferat către contribuabili În mesajul său public, Năsui susține că ajutoarele de stat ajung să funcționeze ca un „socialism pentru bogați”, deoarece banii colectați din taxe și impozite sunt redirecționați către un număr mic de companii selectate. „Redistribuție de la toți către puțini” El mai afirmă că accesul la schemele de sprijin poate fi influențat de apropierea de clasa politică și descrie o asimetrie a riscurilor: dacă proiectele finanțate au succes, profiturile rămân private, iar dacă eșuează, costurile sunt suportate indirect de contribuabili. Presiune fiscală și competitivitate: critica legată de „sărăcia în muncă” Criticile sunt plasate într-un context în care mediul de afaceri reclamă presiune fiscală ridicată și lipsă de predictibilitate. În această logică, Năsui leagă nivelul taxelor de competitivitatea redusă și de faptul că povara cade pe companiile și angajații care „susțin economia reală”, în timp ce statul preferă să colecteze mai mult pentru a redistribui selectiv. În opinia sa, această abordare se vede și în indicatorii sociali: România ajunge simultan în topul ajutoarelor de stat și în topul sărăciei în muncă. „Taxe mari și redistribuție politică multă” De ce contează: miza este alocarea banilor publici și regulile jocului în piață Dincolo de disputa politică, tema ajutoarelor de stat rămâne una sensibilă în UE: susținătorii spun că pot sprijini investiții strategice și industrii aflate în dificultate, în timp ce criticii avertizează că intervenția excesivă distorsionează piața, reduce concurența și favorizează companii cu influență. În România, dezbaterea este amplificată de contestarea unor programe din ultimii ani pe criterii de transparență și selecție, considerate neclare. Contextul indică faptul că presiunea publică se va muta tot mai mult pe justificarea economică a schemelor și pe modul în care sunt alese companiile beneficiare. [...]
