Știri
Știri din categoria Economie
România ar urma să treacă de 500 mld. euro PIB în 2028, pe un scenariu de creștere care accelerează spre 3% pe an până în 2031, într-un context în care ierarhia globală a marilor economii se reconfigurează, cu India drept principalul „câștigător” de poziții, potrivit unei analize publicate de Economedia, pe baza estimărilor FMI din actualizarea „World Economic Outlook” (aprilie 2026).
Pentru România, estimarea indică un PIB de 480,83 miliarde în 2026, cu o creștere de 0,7%. În 2028, PIB-ul ar urma să depășească 500 miliarde (506,16 miliarde), pe fondul unei creșteri de 2,7%, iar până în 2031 ar ajunge la 553,63 miliarde, cu un ritm anual de 3,1% în 2030 și 2031.
Conform datelor prezentate în material, traiectoria anuală estimată este:
Notă: în text apar atât euro, cât și dolari în secțiunea despre România; materialul nu explică explicit conversia sau unitatea unitară pentru toate valorile din această subsecțiune.
La nivel global, SUA și China sunt așteptate să rămână pe primele două locuri până în 2031, cu economii semnificativ mai mari decât restul. Estimările indică o majorare a PIB-ului fiecăreia cu aproximativ 6,6 trilioane de dolari (6.600 miliarde de dolari), echivalentul unei creșteri de circa 20% pentru SUA și 32% pentru China.
Schimbarea majoră de ierarhie este proiectată în dreptul Indiei: FMI estimează că India va depăși Japonia și Regatul Unit până în 2028 (când ar trece de 5 trilioane de dolari), iar până în 2031 ar urma să depășească și Germania, ajungând la un PIB de 6,8 trilioane de dolari (6.800 miliarde de dolari). Pe intervalul 2026–2031, India ar avea cea mai rapidă creștere dintre economiile mari, de 63,5%.
Analiza citată de Economedia folosește și o sinteză realizată de Visual Capitalist, care agregă date din surse precum FMI și Banca Mondială: economii emergente precum India, Brazilia și Mexic ar urma să câștige poziții în clasament.
În proiecțiile până în 2031, Rusia este indicată drept singura economie majoră care ar urma să înregistreze o scădere a PIB-ului nominal (-1,6% între 2026 și 2031). În acest scenariu, Brazilia, Canada și Mexicul ar depăși Rusia în clasamentul global.
Printre explicațiile menționate se numără dependența de exporturile de petrol și gaze, productivitatea slabă și efectele sancțiunilor economice impuse de SUA și Uniunea Europeană, pe lângă declinul demografic accentuat după izbucnirea războiului din Ucraina.
Recomandate
Economia globală rămâne ancorată în dolar, iar asta menține presiunea pe finanțarea economiilor emergente , într-un context în care tensiunile geopolitice și reconfigurarea comerțului sporesc incertitudinea, potrivit Adevărul , care citează declarațiile economistului-șef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas, dintr-un interviu Reuters. Gourinchas avertizează că, deși se discută frecvent despre „de-dolarizare”, datele privind tranzacțiile internaționale, împrumuturile denominate în dolari și utilizarea dolarului în comerțul cu mărfuri indică o „stabilitate remarcabilă” a rolului monedei americane. În opinia sa, schimbarea acestui echilibru ar necesita „ani, dacă nu decenii” și depinde de factori precum profunzimea piețelor financiare, încrederea investitorilor și capacitatea instituțională a țărilor emitente. De ce contează: dolarul influențează direct costul banilor pentru economiile emergente Publicația notează că FMI urmărește îndeaproape piețele valutare, deoarece volatilitatea dolarului se transmite în fluxurile comerciale și în costurile de finanțare, în special pentru economiile emergente. Chiar dacă unele state au încercat să-și diversifice rezervele în ultimii ani, aceste mișcări sunt descrise drept marginale raportat la poziția dominantă a dolarului în sistemul financiar global. Pentru economiile emergente, combinația dintre un dolar puternic, costuri ridicate de finanțare și tensiuni geopolitice persistente rămâne un risc major. FMI avertizează, în acest context, că statele cu datorii mari în valută pot fi expuse la presiuni suplimentare dacă volatilitatea se intensifică în lunile următoare. Riscuri pe termen scurt: petrol, armistițiu fragil și rezerve diminuate În interviul acordat Reuters (preluat de Adevărul), Gourinchas spune că eliberările rapide din rezervele strategice de petrol au limitat scumpirea după izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, dar stocurile sunt acum „considerabil diminuate”, ceea ce reduce capacitatea de reacție dacă violențele reîncep. El precizează că aproximativ 3% din oferta globală de petrol a fost scoasă de pe piață, sub estimările inițiale de 10–15%, pe fondul intervențiilor coordonate și al ajustărilor rapide ale rafinăriilor. Un eșec al „fragilului armistițiu” dintre Statele Unite și Iran ar putea amplifica riscurile economice. Comerț și sancțiuni: reconfigurare accelerată, eficiență limitată în timp Pe plan comercial, economistul-șef al FMI observă accelerarea reconfigurării fluxurilor globale, pe fondul tarifelor impuse de administrația Trump, menționând că Uniunea Europeană a finalizat acorduri comerciale cu America Latină și India, multe dintre noile aranjamente neincluzând Statele Unite. Totodată, Gourinchas reiterează limitele sancțiunilor economice, argumentând că acestea oferă influență mai ales pe termen scurt, deoarece statele vizate caută rapid alternative și își diversifică parteneriatele. „Există o viziune potrivit căreia astfel de pârghii sunt esențiale, dar ceea ce vedem este cât de repede încearcă economia globală să găsească modalități de a le ocoli”. Ce urmează: noi prognoze FMI pe 8 iulie FMI va publica pe 8 iulie un nou set de prognoze , iar Gourinchas sugerează că instituția ar putea reveni la un scenariu de bază, după ce în aprilie a prezentat trei scenarii alternative din cauza incertitudinii ridicate. În acest context, el subliniază dificultatea de a construi prognoze credibile pentru 2025 și 2026 în lipsa unor precedente istorice. [...]
Încheierea PNRR în august 2026 obligă România să-și regândească rapid modelul de creștere , avertizează ministrul interimar de Interne, Cătălin Predoiu, într-o analiză citată de Antena 3 . El susține că reducerea deficitului bugetar, deși necesară, nu este suficientă pentru relansarea economiei, în lipsa unei strategii care să stimuleze investițiile și oferta internă. Predoiu argumentează că modelul de dezvoltare din ultimul deceniu s-a sprijinit pe trei piloni – îndatorare externă, fonduri europene și consum – iar fiecare „și-a arătat limitele”, ceea ce face ca finalul PNRR să fie un punct de inflexiune pentru finanțarea publică și pentru ritmul investițiilor. De ce contează finalul PNRR: dispariția unei surse „excepționale” de finanțare În analiza sa, Predoiu notează că fondurile europene au fost frânate de capacitate administrativă redusă, birocrație și, în unele cazuri, corupție, iar în cazul PNRR accesarea banilor a venit la pachet cu reforme structurale „dificile”, pe care administrația nu le-a finalizat. În acest context, el afirmă că România „a pierdut anul trecut miliarde de euro” și că „alte câteva miliarde” rămân expuse riscului de a fi pierdute, în condițiile în care reformele asumate nu au fost implementate integral. În plus, subliniază că în august 2026 PNRR se încheie, ceea ce înseamnă că această sursă de finanțare nu va mai fi disponibilă. Ce nu mai funcționează în vechiul model: datorie, fonduri UE, consum pe importuri Predoiu descrie îndatorarea externă drept un pilon care a finanțat în principal creșteri de cheltuieli salariale și de asistență socială, dar și investiții în infrastructură cu impact mai ales local sau regional, inclusiv prin Programul „Anghel Saligny”. El susține că o parte importantă din resurse ar fi trebuit orientată către domenii cu „efect de multiplicare ridicat”, precum „industriile viitorului”, digitalizarea, mineralele critice, cercetarea și tehnologiile avansate. În privința consumului, acesta ar fi fost alimentat „în mare măsură prin importuri”, cu efect direct asupra deficitului comercial, pe fondul unei oferte interne care nu a ținut pasul cu cererea. Cauza invocată: „suprareglementarea și barierele birocratice” care descurajează investițiile și dezvoltarea sectorului privat. Ce propune: audit administrativ, dereglementare și un model pe 5–10 ani Predoiu pledează pentru un „audit administrativ profesionist” care să evalueze cadrul legislativ și structurile instituționale, inclusiv suprapunerile și contradicțiile dintre reglementări și măsura în care acestea devin obstacole pentru mediul economic. El estimează că o astfel de evaluare ar putea dura „unul sau doi ani”, iar implementarea ajustărilor încă „câțiva ani”. În paralel, spune că dereglementarea trebuie corelată cu reorganizarea administrației centrale și locale, pentru a obține reduceri de costuri „rațional”, fără a afecta capacitatea instituțională. Pe partea de creștere, Predoiu insistă că scăderea deficitului nu garantează relansarea economică și că este nevoie de acțiune „la ambele capete” ale problemei: reduceri de costuri, dar și măsuri de stimulare economică. În acest cadru, el cere un program „ambițios” de atragere a investițiilor străine, inclusiv din state partenere strategice și din regiunea Golfului, unde „sunt multe lichidități care își caută plasamentul”. Miza politică: fără relansare, consolidarea fiscală rămâne insuficientă Predoiu susține că România are nevoie de un consens politic larg pentru un model economic aplicat consecvent „cel puțin 5–10 ani”, comparabil cu consensul pentru aderarea la NATO și UE. În lipsa unei relansări economice rapide, avertizează el, susținerea politică pentru un guvern poate deveni fragilă, iar întrebarea centrală rămâne: după reducerea deficitului, ce urmează – doar consolidare fiscală sau un model care să repornească economia și să genereze creștere sustenabilă? Analiza integrală la care face referire Antena 3 este publicată pe blogul personal al lui Cătălin Predoiu, aici: predoiupolitica.ro . [...]
Companiile care investesc în economia circulară își finanțează tranziția mai ales din surse proprii, pe fondul accesului limitat la bani publici , iar această constrângere riscă să încetinească proiectele cu impact structural, potrivit HotNews , care citează studiul Deloitte „Economia circulară. Percepția și stadiul implementării în România 2025-2026 ”. Datele arată că aproximativ opt din zece companii din România (77%) care investesc în tranziția către economia circulară mizează în principal pe utilizarea energiei regenerabile, în timp ce finanțarea proiectelor rămâne o problemă: 84% se bazează pe surse proprii și pe credite bancare, iar accesarea fondurilor europene și a programelor publice este încă limitată. De ce contează: tranziția e împinsă de reglementări, dar frânată de finanțare Interesul pentru măsuri de circularitate rămâne ridicat pe fondul presiunii generate de noi reglementări europene , inclusiv în zona circulației deșeurilor între țări, reducerea cantității de ambalaje, reutilizare și reciclare, precum și reguli de proiectare a produselor cu cerințe de mediu. În paralel, companiile urmăresc și reducerea costurilor operaționale. În acest context, organizațiile încep să lege economia circulară nu doar de conformare, ci și de eficiența utilizării resurselor, reziliență și competitivitate pe termen lung, potrivit studiului. Unde se duc banii: energie regenerabilă, training și retehnologizare Pe lângă energia regenerabilă (77%), companiile indică drept priorități: investiții în trainingul angajaților și în retehnologizare (62%); optimizarea utilizării resurselor și alegerea materiilor prime (54%); proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare (54%). Totodată, companiile participante la studiu spun că cele mai ridicate costuri sunt asociate cu retehnologizarea și modernizarea echipamentelor (58%), urmate de implementarea soluțiilor de energie regenerabilă (40%) și activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare (38%). Pe lângă costuri, apare și presiunea legată de rentabilitatea investițiilor și recuperarea cheltuielilor, într-un mediu cu prețuri volatile la energie și resurse. Ce spun companiile despre ritmul schimbării Deloitte notează că economia circulară începe să fie integrată în deciziile de business ca răspuns la presiuni legate de costuri, resurse și reglementări, însă inițiativele cu impact structural ar avea nevoie de accelerare. „Companiile se concentrează în primul rând pe măsuri care au impact direct și rapid, însă, pentru a valorifica pe deplin potențialul acestui model, este necesară accelerarea inițiativelor cu impact structural, precum ecodesignul sau transformarea modelelor de business”, a declarat Adrian Teampău, Director, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România. „Accesul la finanțare și dezvoltarea competențelor interne vor fi esențiale pentru accelerarea acestei tranziții”, a declarat Anca Andrei-Cimbru, Manager, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România. Context: eșantionul studiului și diferențe între companii Studiul a fost realizat pe baza datelor colectate în perioada septembrie 2025 – aprilie 2026, pe un eșantion de 55 de companii din România (afaceri antreprenoriale sau filiale ale corporațiilor multinaționale), din sectoare precum industria producătoare, FMCG, construcții și servicii. Respondenții au fost reprezentanți ai departamentelor de sustenabilitate și ai top managementului. Deși familiaritatea cu principiile economiei circulare este ridicată în rândul companiilor participante, implementarea rămâne neuniformă între industrii și tipuri de organizații, cu un grad mai ridicat de maturitate în rândul companiilor mari și al celor expuse direct la standarde internaționale. [...]
Scăderea consumului timp de 10 luni la rând ridică semne de întrebare despre cererea internă , după ce fostul ministru al Finanțelor Adrian Câciu a susținut, într-o postare pe Facebook, că România traversează „a zecea lună consecutivă de scădere a consumului”, potrivit Mediafax . Câciu afirmă că această evoluție „nu este firească” și o pune pe seama deciziilor politice ale actualei guvernări, pe care o acuză că a contribuit la deteriorarea nivelului de trai. „A 10-a lună de scădere a consumului! Nu e nimic firesc în asta! E doar ticăloșia din capul unora, bolojeniști, «reformiști», de dreapta, influenceri plătiți, propagandiști care nu vor ca românii să trăiască decent!” În aceeași postare, fostul ministru susține că „românii o duc cu aproximativ 40% mai rău decât în 2024” și avertizează că „va fi complicată revenirea”. Ce indică datele invocate și de ce contează Câciu spune că a atașat un grafic „bazat pe date INS” privind evoluția consumului, care ar arăta trecerea de la creșteri pozitive în prima parte a lui 2025 la scăderi consecutive începând din august 2025. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre indicatorul exact folosit (de exemplu, comerț cu amănuntul sau altă măsură a consumului), afirmația rămâne la nivelul interpretării prezentate de autorul postării. Pentru economie, un consum în scădere pe o perioadă lungă poate semnala o slăbire a cererii interne, cu potențiale efecte în lanț asupra vânzărilor din retail și a veniturilor companiilor orientate către piața locală. [...]
Instabilitatea politică riscă să împingă în sus costurile de finanțare ale României , cu efecte care se văd deja în dobânzile plătite de populație și care ar putea ajunge, în următoarele săptămâni, și în evaluarea ratingului de țară, potrivit declarațiilor fostului președinte Traian Băsescu , citate de Adevărul . Băsescu s-a declarat rezervat în privința șanselor de învestire a Guvernului Veștea , avertizând că prelungirea blocajului politic poate amplifica presiunea pe finanțarea statului și, implicit, pe costurile din economie. Declarațiile au fost făcute miercuri seara, la TVR Info. Dobânzi mai mari la credite și risc de deteriorare a ratingului Fostul șef al statului susține că efectele instabilității se văd deja la nivelul populației, prin scumpirea împrumuturilor, și că o eventuală deteriorare a ratingului ar putea accentua această tendință. „Deja românilor au început să le crească dobânzile la împrumuturi. Deja instabilitatea politică pune sub semnul întrebării și ratingul de țară și, în două-trei săptămâni, vom avea o nouă evaluare. N-aș vrea să ne găsească această nouă evaluare fără Guvern”. Costurile de împrumut ale statului, comparate cu țări „junk” Băsescu a mai afirmat că, din documentele pe care le-a analizat, costurile de finanțare ale României au ajuns la niveluri „alarmante”, iar dobânzile la care se împrumută statul ar fi peste cele ale unor țări încadrate în categoria nerecomandată investițiilor (așa-numita categorie „junk”, adică sub pragul „investment grade”). „Dobânzile la care România se împrumută sunt mai mari decât dobânzile unor țări care sunt în categoria nerecomandată pentru investiții, în categoria junk”. În acest context, fostul președinte a descris situația economică drept „extrem de fragilă” și a cerut clasei politice să prioritizeze formarea unui executiv stabil, pentru a limita riscurile de finanțare și de percepție externă asupra României. [...]
România riscă o presiune și mai mare pe piața muncii după 2032 , când ieșirea la pensie a „decrețeilor” ar urma să contracte și mai mult forța de muncă disponibilă, în condițiile unei rate de ocupare pe care ministrul interimar Dragoș Pîslaru o numește „o catastrofă”, potrivit TVR Info . La conferința de la București dedicată deficitului și excedentului de forță de muncă din Europa, Pîslaru a indicat că, pentru grupa de vârstă 20–64 de ani, rata de ocupare din România este de 69%. Ținta națională ar fi de 74,7% în 2030, sub obiectivul UE de 78%, însă ministrul a susținut că „nu există nicio mișcare anume” în această direcție. În interpretarea sa, aproape 40% dintre potențialii oameni de pe piața muncii nu sunt activi, iar migrația amplifică tensiunile existente. Un element distinct este decalajul de gen: rata de ocupare este de 78,2% la bărbați și 59,5% la femei, ceea ce înseamnă un ecart de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”, conform declarațiilor ministrului. Pensionarea „decrețeilor ” și riscul de contracție a pieței muncii Pîslaru a avertizat că presiunea va crește în perioada 2032–2034, când o generație numeroasă va intra la pensie, ceea ce ar putea reduce și mai mult baza de angajați. În acest context, el a argumentat că „costul inacțiunii” este deja ridicat și că România s-ar putea apropia de „un punct fără întoarcere” dacă nu investește în capitalul uman. Investițiile în capital uman și inovație, condiție pentru creștere Ministrul a legat problema ocupării de ceea ce a numit „capcana veniturilor medii” – situația în care o economie nu mai poate recupera decalaje doar prin consum, fiind limitată de productivitate. În această logică, el a indicat două direcții esențiale: dezvoltarea capitalului uman (competențe) și inovația (modernizarea tehnologiei). Totodată, a susținut că există măsuri finanțate din fonduri europene, dar lipsește o politică „consecventă, integrată”, care să conecteze economia, finanțele, munca, educația și sănătatea. Sărăcia și salariul minim, factor de blocaj pe piața muncii În aceeași intervenție, Pîslaru a adus în discuție nivelul ridicat al sărăciei din România și efectul acesteia asupra pieței muncii. El a afirmat că o parte semnificativă a populației active rămâne „undeva la un milion” de persoane în jurul salariului minim și a salutat lansarea Strategiei Europene Anti-sărăcie. „Trinitatea” finanțării: UE, buget național și privat Pentru perioada următoare, ministrul a pledat pentru un model de finanțare care să nu se bazeze exclusiv pe fonduri europene, ci pe trei surse: fonduri UE, bani naționali și investiții private. În acest cadru, a invocat un potențial buget de aproximativ 200 de miliarde de euro (aprox. 1.000 de miliarde de lei) pentru 2028–2034, dacă resursele ar fi mobilizate în acest „model Trinitate”. El a mai spus că România a ales să aibă aproximativ 21.000 de proiecte în PNRR și că există un stoc de 8.000 de proiecte de coeziune, „foarte mici” și „foarte dispersate”, dificil de gestionat. Context european: deficitul de forță de muncă devine structural Conform organizatorilor conferinței, ELA și EURES, deficitul de forță de muncă afectează aproape toate tipurile de ocupații în cel puțin o țară europeană, cu presiune mai mare în sănătate, construcții și ocupații tehnice, potrivit unui raport al Autorității Europene a Muncii. Raportul indică faptul că problema nu mai este doar pe termen scurt, iar răspunsul ar necesita măsuri pe termen lung, inclusiv condiții de muncă mai bune, formare profesională și cooperare transfrontalieră. [...]
