Știri
Știri din categoria Economie
România ar urma să treacă de 500 mld. euro PIB în 2028, pe un scenariu de creștere care accelerează spre 3% pe an până în 2031, într-un context în care ierarhia globală a marilor economii se reconfigurează, cu India drept principalul „câștigător” de poziții, potrivit unei analize publicate de Economedia, pe baza estimărilor FMI din actualizarea „World Economic Outlook” (aprilie 2026).
Pentru România, estimarea indică un PIB de 480,83 miliarde în 2026, cu o creștere de 0,7%. În 2028, PIB-ul ar urma să depășească 500 miliarde (506,16 miliarde), pe fondul unei creșteri de 2,7%, iar până în 2031 ar ajunge la 553,63 miliarde, cu un ritm anual de 3,1% în 2030 și 2031.
Conform datelor prezentate în material, traiectoria anuală estimată este:
Notă: în text apar atât euro, cât și dolari în secțiunea despre România; materialul nu explică explicit conversia sau unitatea unitară pentru toate valorile din această subsecțiune.
La nivel global, SUA și China sunt așteptate să rămână pe primele două locuri până în 2031, cu economii semnificativ mai mari decât restul. Estimările indică o majorare a PIB-ului fiecăreia cu aproximativ 6,6 trilioane de dolari (6.600 miliarde de dolari), echivalentul unei creșteri de circa 20% pentru SUA și 32% pentru China.
Schimbarea majoră de ierarhie este proiectată în dreptul Indiei: FMI estimează că India va depăși Japonia și Regatul Unit până în 2028 (când ar trece de 5 trilioane de dolari), iar până în 2031 ar urma să depășească și Germania, ajungând la un PIB de 6,8 trilioane de dolari (6.800 miliarde de dolari). Pe intervalul 2026–2031, India ar avea cea mai rapidă creștere dintre economiile mari, de 63,5%.
Analiza citată de Economedia folosește și o sinteză realizată de Visual Capitalist, care agregă date din surse precum FMI și Banca Mondială: economii emergente precum India, Brazilia și Mexic ar urma să câștige poziții în clasament.
În proiecțiile până în 2031, Rusia este indicată drept singura economie majoră care ar urma să înregistreze o scădere a PIB-ului nominal (-1,6% între 2026 și 2031). În acest scenariu, Brazilia, Canada și Mexicul ar depăși Rusia în clasamentul global.
Printre explicațiile menționate se numără dependența de exporturile de petrol și gaze, productivitatea slabă și efectele sancțiunilor economice impuse de SUA și Uniunea Europeană, pe lângă declinul demografic accentuat după izbucnirea războiului din Ucraina.
Recomandate
Economia Rusiei încetinește abrupt, iar „plafonul” vine din lipsa de oameni , nu dintr-un colaps iminent, arată o analiză citată de Adevărul . Mesajul central: după doi ani de creștere surprinzător de solidă sub sancțiuni, costurile războiului se traduc acum în presiune permanentă pe piața muncii, investiții și creditare, ceea ce limitează capacitatea Moscovei de a susține pe termen lung ritmul economic din primii ani ai conflictului. În podcastul publicației Foreign Policy , istoricul Adam Tooze (Universitatea Columbia) susține că Rusia „nu este o economie care se prăbușește”, dar nici una care mai poate crește în ritmul de la începutul războiului. Potrivit lui, economia a avut o creștere de aproximativ 4% în 2023 și 2024, însă după o ușoară contracție în primul trimestru din 2026, estimările pentru întregul an ar indica doar 0,4%. De ce contează: încetinirea vine în ciuda petrolului scump și a bugetului „încă stabil” Tooze notează că frânarea este cu atât mai relevantă cu cât prețurile ridicate ale petrolului – alimentate de tensiunile din Orientul Mijlociu și conflictul dintre Iran, Israel și SUA – ar fi trebuit, teoretic, să ajute Rusia. Kremlinul pune dificultățile pe seama unui amestec de factori: deficit de forță de muncă , sancțiuni occidentale și cheltuieli publice considerate „neproductive”. În încercarea de a ține inflația sub control, autoritățile mențin dobânzi foarte ridicate, de aproximativ 14,5%, ceea ce lovește direct în investiții și în creditare. Pe partea fiscală, analiza indică o poziție „relativ stabilă”: deficitul bugetar este estimat la 2,5% din PIB în primele luni ale anului, nivel comparat de Tooze cu cel al Statelor Unite (unde deficitul ar fi mai mare). Totuși, încetinirea începe să producă tensiuni politice, iar Vladimir Putin și-a convocat responsabilii economici pentru explicații privind ritmul redus de creștere. Piața muncii, blocajul structural: șomaj minim, deficit de personal generalizat Cea mai apăsătoare vulnerabilitate descrisă în analiză este lipsa acută de angajați: 73% dintre companiile ruse reclamă deficit de personal; rata șomajului a coborât la 2,3%, un minim record; aproximativ 650.000 de persoane au părăsit Rusia după invazia din 2022 și, în mare parte, nu s-au mai întors; economiștii ruși ar estima un necesar urgent de circa 2,3 milioane de lucrători suplimentari (800.000 în industrie și 1,5 milioane în servicii și construcții). În acest context, Rusia încearcă să atragă muncitori din alte regiuni, inclusiv din India. Tooze afirmă că aproximativ 65.000 de muncitori indieni lucrează deja în Rusia, mai ales în sectoare slab plătite, pe care rușii nu mai sunt dispuși să le accepte. Ce urmează: „pacea” poate crea propriul șoc economic, dar războiul nu se oprește din motive economice Analiza ridică și un paradox: economia de război a susținut ani la rând creștere, ocupare ridicată și investiții în industria militară, iar o oprire bruscă a conflictului ar putea declanșa o ajustare dureroasă. Totuși, Tooze argumentează că decizia de a continua sau opri războiul nu va fi determinată de economie: „Rusia nu duce acest război din motive economice și nici nu îl va opri din motive economice.” În lectura lui, Ucraina rămâne partea mai vulnerabilă economic, în timp ce Rusia încă are resurse și o stabilitate suficientă pentru a continua conflictul, chiar dacă economia intră într-o fază de creștere foarte slabă și presiune structurală pe forța de muncă. [...]
Concordia cere măsuri urgente și un guvern stabil pe fondul unei creșteri economice slabe, pe care o descrie drept „un semnal de alarmă puternic”, potrivit G4Media . Confederația Patronală Concordia avertizează că ritmul redus al creșterii economice impune intervenții rapide și pune presiune pe decidenți să asigure stabilitate politică, ca premisă pentru „revitalizarea economică”. În materialul publicat pe G4Media , mesajul Concordia este sintetizat în două cerințe principale: formarea urgentă a unui guvern stabil; adoptarea de măsuri urgente pentru relansarea economiei. Articolul nu include detalii despre indicatorii economici invocați sau despre ce măsuri concrete propune confederația, menționând doar poziția generală de avertizare și solicitarea de acțiune rapidă. [...]
Scumpirea carburanților și presiunea pe inflație sunt deja efecte vizibile ale tensiunilor din Golf, iar România rămâne vulnerabilă prin legătura strânsă cu economia UE, a declarat premierul interimar Ilie Bolojan , potrivit Euronews . Bolojan a spus că războiul din Golf, alături de cel din Ucraina și de „problemele tarifare dintre blocurile economice mari”, frânează creșterea economică și complică traiectoria de reducere a inflației. În evaluarea sa, prognozele de scădere a inflației „nu s-au respectat” deoarece la începutul anului nu a fost luată în calcul „această situație excepțională”. Carburanții, canalul rapid prin care șocul extern ajunge în economie Premierul interimar a indicat creșterea prețurilor la combustibili ca principal canal de transmitere a tensiunilor din Golf către economia locală. Conform platformei Peco Online, prețul benzinei a crescut cu 12% în ultimele 30 de zile, iar cel al motorinei cu 9,1%. Bolojan a avertizat că taxele percepute de Iran și riscurile evaluate de traderi ar putea alimenta noi tensiuni în piață, cu potențialul de a împinge prețurile din România spre pragul psihologic de 10 lei pe litru. Deficitele și „reașezarea” economiei: consumul a amplificat importurile Dincolo de șocurile externe, Bolojan a susținut că economia a încetinit și pe fondul unei „reașezări” interne, după ani în care România a funcționat cu deficite mari. El a afirmat că, deși a existat creștere economică în 2023, 2024 și 2025, banii „aruncați în piață” au mers în principal către consum, ceea ce a alimentat deficitul comercial și creșterea importurilor. „Economia țării noastre este legată de cea a UE, deci suntem tractați de economie dacă merge foarte bine – mergem și noi bine, sau încetiniți, în condițiile în care nu există o creștere susținută.” Ce mize pune Guvernul: rating, fonduri europene și costul energiei Bolojan a legat stabilitatea economică de menținerea „echilibrelor bugetare” și a unui rating de țară „predictibil”, pentru a păstra încrederea investitorilor. El a avertizat că o retrogradare la categoria „junk ” ar însemna adâncirea recesiunii, șomaj, inflație și deprecierea leului. În același timp, premierul interimar a subliniat importanța absorbției fondurilor europene, în condițiile în care bugetul de investiții din acest an este de 8% din PIB, „cel mai mare” ca pondere din ultimii ani, datorită componentei europene. A mai indicat prețul energiei ca factor-cheie pentru competitivitatea firmelor, nu doar ca problemă socială pentru gospodării. Piața muncii, vulnerabilitate structurală Bolojan a mai spus că România are nevoie de mai mulți oameni activi pe piața muncii pentru a susține creșterea economică și cheltuielile statului, afirmând că țara se află pe penultimul loc în Europa la ponderea populației active care lucrează, ceea ce afectează productivitatea și numărul de contribuabili. [...]
Comisia Europeană vede România aproape de stagnare în 2026, iar ajustarea fiscală rămâne lentă , într-un context de inflație ridicată alimentată de energie și de consum intern în scădere, potrivit prognozei de primăvară citate de Economedia . Mesajul central pentru mediul de afaceri este că frâna pusă cererii interne și costurile încă mari vor domina 2026, în timp ce consolidarea bugetară nu coboară deficitul sub 5,8% din PIB nici în 2027. Comisia estimează o creștere reală a PIB de 0,7% în 2025, urmată de o stagnare în 2026 (0,1%) și o revenire moderată în 2027 (2,3%). În paralel, inflația ar urca la 7,0% în 2026, după 6,8% în 2025, înainte să încetinească la 3,7% în 2027. Cererea internă, sub presiune în 2026 Executivul european leagă încetinirea din 2026 de două canale principale: consolidarea fiscală și inflația persistent ridicată, alimentată de scumpirea energiei, care reduc venitul disponibil real. Efectul așteptat este o scădere a consumului intern și a importurilor de bunuri. În plus, sentimentul economic – în special încrederea consumatorilor – s-a deteriorat de la începutul lui 2026, iar indicatori de frecvență ridicată ar indica o scădere semnificativă a vânzărilor din retail, a producției industriale și a turismului intern. Pe partea pozitivă, investițiile finanțate din fonduri europene și exporturile nete ar urma să contribuie la creștere, chiar dacă exporturile sunt așteptate să încetinească, rămânând totuși pe plus. Investiții: publicul ține ritmul în 2026, apoi încetinește Formarea brută de capital fix este proiectată să continue recuperarea în 2026. Comisia notează revenirea construcțiilor rezidențiale și creșterea investițiilor publice în infrastructură, pe măsură ce se finalizează proiecte din Mecanismul de Redresare și Reziliență (RRF) . În același timp, incertitudinile geopolitice și politice interne ar urma să afecteze investițiile private în prima parte a anului, deși încrederea este așteptată să se îmbunătățească treptat, cu efect inclusiv asupra investițiilor străine directe. Pentru 2027, Comisia anticipează o încetinire a investițiilor publice după finalizarea RRF, cu o preluare a dinamicii de către investițiile private, pe fondul unor condiții de finanțare mai bune și al unui sentiment investițional mai favorabil. Inflație și piața muncii: energie scumpă, șomaj ușor mai mare Inflația armonizată (HICP – indicator comparabil la nivelul UE) este prognozată la 7% în 2026, în condițiile în care creșterea prețurilor la energie a frânat dezinflația așteptată inițial pentru a doua jumătate a anului. În 2027, inflația ar coborî la 3,7%, apropiindu-se de intervalul țintit de BNR (2,5% ±1 punct procentual). Comisia menționează că unele măsuri guvernamentale, inclusiv amânarea liberalizării prețului gazelor pentru gospodării, au atenuat parțial presiunile. Pe piața muncii, după ani de tensiuni, ocuparea ar fi început să scadă în 2025 și ar continua în 2026, cu o rată a șomajului estimată la 6,3% în 2026 (de la 6,1% în 2025), înainte de 5,9% în 2027. În contextul înghețării salariilor din sectorul public în 2025–2026, creșterea compensațiilor nominale a încetinit, iar în termeni reali costurile unitare ale muncii sunt așteptate să scadă, ceea ce ar sprijini competitivitatea. Deficitul coboară, dar rămâne ridicat; datoria urcă spre 63% din PIB Deficitul bugetar general este prognozat să scadă de la -7,9% din PIB în 2025 la -6,2% în 2026 și -5,8% în 2027, pe fondul pachetelor de consolidare fiscală adoptate în 2024–2025 (inclusiv înghețarea salariilor și pensiilor și majorări de taxe). Comisia indică pentru 2026 investiții publice „aproape de 7% din PIB”, concomitent cu scăderea cheltuielilor curente ca pondere în economie, iar veniturile bugetare ar crește cu 1,4 puncte procentuale din PIB ca efect al taxelor adoptate. Datoria publică este estimată să urce de la 59,3% din PIB în 2025 la 61,6% în 2026 și 63,4% în 2027, în principal din cauza deficitelor primare ridicate și a costurilor cu dobânzile. În plan extern, deficitul de cont curent ar urma să se reducă treptat la 6,4% din PIB în 2027 (de la 7,9% în 2025), însă Comisia avertizează că riscurile interne rămân „înclinate în jos”, pe fondul instabilității politice care poate afecta încrederea în traiectoria de ajustare fiscală. [...]
Programul european SAFE ar putea aduce finanțare mai ieftină pentru reindustrializarea apărării , cu condiția ca o parte semnificativă din producție să se facă local, potrivit ministrului interimar al Economiei, Irineu Darău , citat de Digi24 . Oficialul susține că „peste 50% din producție va fi în România în mod direct” și că instrumentul ar trebui privit ca o infuzie de capital avantajoasă pentru industria de apărare. Irineu Darău a vorbit duminică, în emisiunea „În Fața Ta”, despre ceea ce numește „mituri” legate de SAFE, în special ideea că România „aruncă banii pe fereastră” pe achiziții din afara țării. În viziunea sa, programul ar permite investiții care să ducă la o „traiectorie realistă” de reindustrializare, astfel încât „în 2030 să avem un domeniu al apărării reindustrializat în România”. De ce contează: costul finanțării și efectul în economie Ministrul a insistat pe diferența de cost între SAFE și finanțarea clasică a statului, prezentând programul ca un împrumut cu dobândă mai mică decât cea la care se împrumută România, datorită mecanismului de garantare comună la nivelul Uniunii Europene. „SAFE este un instrument cu 3% dobândă față de 7% cât are România, 3% acesta fiind posibil doar pentru că toate țările din Uniunea Europeană și-au pus împreună riscul (...), cu 10 ani perioadă de grație și cu perioadă de rambursare pe 45 de ani.” În același context, Darău a afirmat că, într-un calcul „simplist”, SAFE ar însemna „cam 1% din PIB anual” pe o perioadă de patru ani, subliniind că rambursarea ar fi împinsă mult în timp, comparativ cu un împrumut obișnuit. Componenta locală: „peste 50% din producție” în România Un element central al mesajului ministrului este că programul nu ar trebui redus la achiziții externe, deoarece o parte majoritară a producției ar urma să fie realizată în România. „Peste 50% din producție va fi în România în mod direct.” Din informațiile prezentate, miza economică este ca finanțarea să se traducă în capacități industriale și activitate locală, nu doar în importuri, însă articolul nu detaliază ce proiecte concrete ar urma să fie finanțate sau ce companii ar fi implicate. Ce urmează Declarațiile indică intenția Guvernului de a folosi SAFE ca instrument de finanțare pentru industria de apărare, cu un orizont de reindustrializare până în 2030. În materialul citat nu sunt precizate pașii administrativi următori, calendarul deciziilor sau valoarea exactă pe care România ar viza să o acceseze prin program. [...]
Datele INS indică o contracție a PIB, iar disputa politică se mută pe „cine poartă vina” pentru recesiune , după ce fostul premier Marcel Ciolacu l-a acuzat pe Ilie Bolojan de „dezastru economic”, invocând indicatori pe care spune că îi confirmă statisticile oficiale, potrivit Adevărul . Într-o postare pe Facebook, Ciolacu compară rezultatele economice pe care le atribuie mandatului său cu evoluțiile pe care le pune pe seama administrației conduse de Bolojan, susținând că actuala criză ar fi prezentată public drept „semn de însănătoșire” prin „propaganda Marelui Reformator”. Ce indicatori invocă Ciolacu: „ce am lăsat” vs „ce lasă” Fostul premier afirmă că, la finalul mandatului său, România ar fi avut, între altele, salariul net mediu de 1.055 de euro, pensia medie majorată cu 40% și o creștere a puterii de cumpărare cu 33%. El mai susține că inflația ar fi fost redusă de la 10,3% la 4,9% și că 1,3 milioane de români ar fi fost scoși din sărăcie extremă. În aceeași postare, Ciolacu susține că „Bolojan lasă în urmă” trei trimestre de cădere economică (pe care le numește „record negativ din 1999”), 55.700 de locuri de muncă pierdute și o creștere cu 38% a numărului firmelor dizolvate. La capitolul inflație, el indică un nivel de 10,7% și afirmă că „fără TVA-ul său ar fi fost 4,5%”, atribuind această estimare BNR. Totodată, vorbește despre opt luni de prăbușire a consumului, „cea mai mare cădere din 2009”, și despre scăderi ale puterii de cumpărare la salarii și pensii. „Asta spun cifrele, nu propaganda bolojalnică, care vrea să ne convingă că nu trăim mai rău, ci mult mai bine.” Contextul economic: INS confirmă scădere în T1 2026 Atacul politic vine după ce datele publicate miercuri de Institutul Național de Statistică (INS) arată o scădere economică de 1,5% în primul trimestru din 2026, după o scădere de 1,5% în ultimul trimestru din 2025, pe serie brută ajustată sezonier (detalii în materialul Adevărul despre datele INS). Potrivit INS, produsul intern brut a scăzut în trimestrul I 2026 cu 0,2% față de trimestrul anterior. Comparativ cu același trimestru din 2025, PIB s-a redus cu 1,5%. INS mai precizează că PIB a înregistrat o scădere de 1,7% pe seria brută și de 1,5% pe seria ajustată sezonier față de același trimestru din 2025, iar seria ajustată sezonier a fost recalculată după includerea estimărilor pentru T1 2026, rezultând diferențe față de varianta publicată anterior (Comunicatul nr. 87 din 9 aprilie 2026). De ce contează pentru economie Dincolo de schimbul de acuzații, datele INS indică o contracție a activității economice, ceea ce amplifică presiunea pe politicile economice și pe măsurile care afectează direct consumul, inflația și piața muncii. În acest context, interpretarea indicatorilor devine un instrument de luptă politică, iar următoarele comunicări statistice vor fi esențiale pentru a confirma dacă scăderea rămâne episodică sau se adâncește. [...]
