Un fost designer Nio și GWM spune că Ferrari Luce ratează coerența de design, iar problema nu e „gustul”, ci o execuție care nu împacă proporțiile, roțile și identitatea de brand la un model electric poziționat premium, potrivit unei analize publicate de Car News China.

Alexey Semenov, designer auto stabilit la München, cu experiență la Subaru, Fiat Professional, Nio, GWM și Fisker, a transmis publicației o evaluare profesională a stilului Ferrari Luce. În portofoliul său sunt menționate proiecte precum Fiat 500 Electric, a doua generație Nio ES6 și conceptul GWM Tank 700, iar în prezent conduce propria consultanță, A3 Agentur.

Unde „se rupe” exteriorul: proporții, volume și o postură care nu se așază

Semenov descrie Luce ca pe un „studiu de caz” despre diferențele dintre designul industrial (obiect/produs) și designul auto, două discipline care funcționează cu constrângeri diferite. În lectura lui, Luce suferă din cauza unei combinații de proporții „scurt, îngust și înalt”, dificilă pentru estetica auto, iar tratarea volumelor nu reușește să compenseze aceste tensiuni. Rezultatul este o senzație de „compresie vizuală” pe care limbajul de design nu o depășește.

Un punct central al criticii îl reprezintă roțile, pe care le numește una dintre cele mai controversate decizii de stil. Deși mașina ar avea roți de 23 de inci pe față și 24 de inci pe spate (aprox. 58,4 cm și 61,0 cm), efectul vizual ar fi „contraintuitiv”: jantele aerodinamice cu separare de culoare ar micșora diametrul perceput, făcând roata să pară de „14–15 inci” (aprox. 35,6–38,1 cm). În termeni de design auto, argumentul lui este că „greutatea vizuală” a roții trebuie calibrată la masa percepută a caroseriei, nu la dimensiunea mecanică.

Spatele și „gestul” de tradiție care nu se leagă

Designerul apreciază partea frontală ca fiind cea mai „rezolvată” zonă a exteriorului, cu un aer de încredere care ține parțial compoziția. În schimb, spatele ar fi „lat, înalt și comprimat”, iar tranziția din linia plafonului nu ar închide elegant volumul.

În plus, reinterpretarea semnăturii Ferrari cu patru cercuri pentru stopuri, deși intenționată ca trimitere la moștenire, nu s-ar integra convingător în noul limbaj: masa din spate ar părea „tăiată abrupt”, fără o concluzie vizuală satisfăcătoare.

Interiorul, mai reușit, dar tocmai asta amplifică problema de brand

În contrast, Semenov spune că interiorul este „o altă poveste”: coerent, bine rezolvat, cu detalii mecanice atent gândite, calitate tactilă și o filozofie de design aplicată consecvent. Totuși, el adaugă că, la „acest nivel de preț” și sub numele Ferrari, interiorul ridică o întrebare incomodă despre identitatea de brand pe care designul nu o răspunde.

Concluzia lui este că tensiunea centrală a lui Luce vine din lipsa unei ambiții comune între interior și exterior: interiorul arată ce se poate obține când abordarea de „design de produs” e dusă până la capăt, în timp ce exteriorul sugerează că aceeași consecvență nu a fost aplicată. În acest context, diferența dintre potențial și execuție, mai ales la exterior, ar reprezenta „o oportunitate ratată” raportată la moștenirea de design Ferrari.