Știri
Știri din categoria Apărare
Administrația SUA analizează trimiterea unor forțe speciale în Iran pentru a securiza stocul de uraniu îmbogățit, material care, potrivit estimărilor specialiștilor, ar putea fi suficient pentru producerea a până la 11 bombe nucleare dacă ar fi adus la nivelul maxim de puritate. Informația apare în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu și este relatată de Antena 3 CNN, care citează date publicate de publicația americană Axios.
Potrivit surselor citate, Statele Unite și Israelul au discutat posibilitatea unei operațiuni speciale pentru capturarea sau securizarea uraniului puternic îmbogățit al Iranului, estimat la aproximativ 450 de kilograme. Materialul este îmbogățit la circa 60%, însă experții afirmă că ar putea fi adus la nivelul de 90% necesar pentru utilizarea într-o armă nucleară în doar câteva săptămâni.
Planul analizat ar presupune desfășurarea unui contingent limitat de trupe americane și israeliene pe teritoriul iranian, pentru a ajunge în instalații nucleare subterane puternic fortificate. Potrivit scenariului discutat în cercurile militare, o astfel de misiune ar putea avea loc doar după ce capacitatea militară a Iranului de a riposta ar fi semnificativ redusă.
Președintele american Donald Trump a declarat că o intervenție la sol nu este exclusă, dar ar avea loc doar în anumite condiții.
„La un moment dat, poate o vom face. Nu am încercat. Nu am face-o acum. Poate o vom face mai târziu”, a afirmat liderul de la Casa Albă.
Potrivit oficialilor americani și israelieni, cea mai mare parte a stocului de material fisionabil se află în tuneluri subterane ale instalației nucleare de la Isfahan, iar restul este distribuit între siturile nucleare Fordow și Natanz.
Aceste facilități au fost vizate de bombardamente în trecut, inclusiv în timpul conflictului de 12 zile dintre Israel și Iran. În actuala escaladare militară, loviturile aeriene asupra unor instalații au avut și rolul de a bloca accesul sau mutarea materialelor nucleare.
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a sugerat recent că uraniul iranian ar trebui recuperat direct de la sursă.
„Oamenii vor trebui să meargă în Iran și să îl ia de acolo”, a declarat acesta în Congres, fără a preciza cine ar urma să execute o asemenea operațiune.
În paralel, surse citate de Axios susțin că au existat discuții și despre confiscarea insulei Kharg, principalul terminal petrolier al Iranului, responsabil pentru aproximativ 90% din exporturile de țiței ale țării.
Decizia finală privind o operațiune militară nu a fost anunțată, însă administrația americană afirmă că „toate opțiunile rămân pe masă” în încercarea de a împiedica Iranul să obțină arma nucleară.
Recomandate
Statele aliate ale SUA se tem că războiul cu Iranul ar putea bloca livrarea armelor deja comandate , pe fondul consumului rapid de muniții de către armata americană. Potrivit Politico , mai multe țări din Europa și Asia sunt îngrijorate că Pentagonul redirecționează stocuri de armament pentru conflictul cu Iranul, ceea ce ar putea întârzia sau chiar anula livrările contractate anterior. Oficiali din aproape o duzină de state aliate au declarat că situația creează tensiuni majore, mai ales după ce Washingtonul a presat în ultimii ani partenerii să crească bugetele militare și să cumpere echipamente americane – de la interceptoare de apărare aeriană până la bombe ghidate. Acum, o parte dintre aceste muniții ar fi utilizate direct de SUA în conflictul cu Iranul. Îngrijorări în Europa și Asia Statele europene, care și-au redus deja stocurile după ajutorul militar trimis Ucrainei, se tem că vor rămâne fără capacități suficiente pentru a descuraja o eventuală agresiune a Rusiei. În același timp, aliații din Asia sunt preocupați că: consumul ridicat de muniții în Orientul Mijlociu ar putea slăbi capacitatea de descurajare în fața Chinei sau Coreei de Nord ; SUA ar putea prioritiza Israelul, Taiwanul și propriile operațiuni militare în detrimentul altor parteneri; livrările de sisteme de apărare aeriană și rachete ar putea întârzia semnificativ. Un diplomat asiatic citat de publicație a avertizat că, pe măsură ce conflictul se prelungește, Washingtonul va mobiliza tot mai multe resurse pentru operațiuni, ceea ce ar putea afecta „pregătirea” militară a partenerilor. Probleme în industria de armament Producția de muniții sofisticate necesită ani de planificare și implică lanțuri de aprovizionare complexe, cu numeroase blocaje. De aceea, promisiunile președintelui Donald Trump privind o „ofertă practic nelimitată” de muniții nu au reușit să calmeze temerile aliaților. În Congresul american apar deja îngrijorări privind nivelul stocurilor militare. Senatorul republican Mitch McConnell a avertizat că armata SUA ar putea să nu fie pregătită să descurajeze simultan agresiuni din partea Rusiei și Chinei , dacă deficitul de muniții continuă. Potrivit unor surse apropiate discuțiilor din Pentagon, armata americană folosește în conflict cantități foarte mari de armament avansat, inclusiv: rachete Tomahawk pentru lovituri terestre; interceptoare Patriot PAC-3 ; sisteme de apărare aeriană lansate de pe nave. Reacții și posibile consecințe Pentru a răspunde cererii, Trump a declarat că s-a întâlnit cu directori ai unor mari companii din industria de apărare, precum Boeing, Northrop Grumman, RTX și Lockheed Martin , care ar fi acceptat să crească de patru ori producția unor sisteme de armament avansate . Totuși, specialiștii avertizează că industria militară modernă nu poate fi accelerată rapid. Spre deosebire de producția din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fabricarea sistemelor sofisticate precum rachetele Patriot implică tehnologii complexe și lanțuri industriale greu de extins într-un timp scurt. Situația a determinat deja unele state europene să ia în calcul diversificarea furnizorilor de armament , iar Uniunea Europeană a adoptat reguli care favorizează producătorii din interiorul blocului comunitar . Dacă tendința continuă, analiștii avertizează că relația militară dintre SUA și aliații săi ar putea intra într-o perioadă de reconfigurare. [...]
Statele Unite folosesc baze militare britanice pentru operațiuni defensive împotriva Iranului , potrivit unui anunț făcut sâmbătă de autoritățile de la Londra, într-un context regional tensionat generat de conflictul din Orientul Mijlociu. Informația este prezentată de HotNews.ro , care citează agenția AFP și declarații ale Ministerului britanic al Apărării. Oficialii britanici au precizat că bazele sunt utilizate de armata americană pentru „operațiuni defensive specifice”, menite să împiedice Iranul să lanseze rachete în regiune, într-o perioadă în care tensiunile militare dintre Washington, Israel și Teheran au crescut semnificativ. Decizia vine după o perioadă de tensiuni politice între Londra și Washington. Inițial, premierul britanic Keir Starmer a refuzat implicarea Regatului Unit în conflictul declanșat de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. Poziția sa a stârnit critici din partea președintelui american Donald Trump , care a declarat că liderul britanic „nu este Winston Churchill”, sugerând că Londra ar trebui să adopte o atitudine mai fermă alături de aliații săi. Ulterior, guvernul britanic a acceptat totuși solicitarea americană de a utiliza două baze militare importante: Baza aeriană Fairford , situată în Gloucestershire, în vestul Angliei Baza militară Diego Garcia , o instalație britanico-americană din arhipelagul Chagos, în Oceanul Indian Un fotograf AFP a confirmat deja activitatea militară la Fairford. Sâmbătă, pe pista bazei a fost observat un bombardier strategic B-1 Lancer al forțelor aeriene americane. În același timp, la bază a aterizat și un avion de transport militar C-5 Galaxy . În afara complexului militar au avut loc și proteste anti-război , organizate de activiști care se opun implicării britanice în escaladarea conflictului. Premierul Keir Starmer și-a apărat decizia inițială de a evita implicarea directă în război, afirmând că orice acțiune militară trebuie să aibă „o bază legală clară și un plan viabil”. Cu toate acestea, el a explicat că schimbarea poziției a fost determinată de riposta Iranului la atacurile americane și israeliene , care ar putea afecta interesele britanice și pe cele ale aliaților occidentali din regiune. În acest context, Londra încearcă să mențină un echilibru delicat: pe de o parte sprijină parteneriatul strategic cu Statele Unite, iar pe de altă parte încearcă să limiteze implicarea directă în conflictul militar din Orientul Mijlociu, care riscă să se extindă la nivel regional. Elemente cheie ale deciziei britanice Aspect Detalii Tipul operațiunilor Operațiuni defensive pentru a împiedica lansarea de rachete iraniene Baze implicate Fairford (Marea Britanie), Diego Garcia (Oceanul Indian) Echipamente observate Bombardier B-1 Lancer și avion C-5 Galaxy Context politic Tensiuni inițiale între Keir Starmer și Donald Trump Reacții publice Proteste anti-război în apropierea bazei Fairford Situația rămâne fluidă, iar folosirea bazelor britanice indică o implicare logistică și strategică a Regatului Unit , chiar dacă Londra continuă să insiste că rolul său este limitat la sprijin defensiv. [...]
Administrația Trump susține că SUA dispun de suficiente stocuri de muniție pentru a continua războiul împotriva Iranului , iar oficialii americani afirmă că arsenalele militare permit desfășurarea operațiunii actuale și a unor campanii mai ample dacă va fi necesar. Declarațiile au fost făcute de mai mulți oficiali ai administrației de la Washington, în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , a declarat că durata campaniei militare ar putea varia semnificativ, estimând că operațiunile ar putea dura „patru săptămâni, dar poate și șase, opt sau chiar trei”, în funcție de evoluția situației din teren. Oficialul american a subliniat că Statele Unite și Israelul controlează în totalitate ritmul operațiunilor militare. Potrivit Pentagonului, în mai puțin de o săptămână cele două armate ar urma să obțină controlul complet asupra spațiului aerian iranian . După această etapă, Washingtonul intenționează să utilizeze muniții ghidate de mare precizie, inclusiv bombe de 500, 1000 și 2000 de livre, dotate cu sisteme de ghidare GPS și laser. Șeful Statului Major Interarme al SUA, Dan Caine, a declarat la rândul său că armata americană dispune de suficiente stocuri de muniție pentru operațiuni atât ofensive, cât și defensive, fără a oferi însă detalii sau cifre exacte din motive de securitate. Un mesaj similar a venit și de la Casa Albă. Purtătoarea de cuvânt a administrației Trump, Karoline Leavitt, a afirmat că Statele Unite au o capacitate militară „mai mult decât suficientă” pentru a duce la capăt operațiunea „ Epic Fury ” și pentru a continua operațiunile militare dacă va fi nevoie. „Statele Unite au capacitatea nu doar să execute cu succes Operațiunea Epic Fury, ci și să meargă mult dincolo de aceasta. În plus, avem arsenale în locuri de care mulți oameni din această lume nu știu”, a declarat Leavitt. Potrivit Casei Albe, operațiunea militară lansată împotriva Iranului urmărește patru obiective principale: distrugerea arsenalului de rachete balistice iraniene, neutralizarea forțelor navale ale Teheranului, limitarea influenței grupărilor susținute de Iran în regiune și împiedicarea dezvoltării unei arme nucleare. Conflictul a început pe 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israelul au lansat atacuri coordonate asupra infrastructurii militare iraniene, ceea ce a declanșat o serie de represalii cu rachete și drone din partea Teheranului. [...]
Statele Unite anunță intensificarea operațiunilor militare împotriva Iranului , Pentagonul confirmând trecerea conflictului într-o nouă etapă a campaniei aeriene, în timp ce serviciile de informații americane monitorizează evoluțiile politice de la Teheran după apariția informațiilor despre succesorul liderului suprem. Potrivit Știrile ProTV , administrația americană discută deja atât extinderea atacurilor, cât și posibilele evoluții politice din Iran după război. Pentagonul anunță trecerea la „faza a doua” a operațiunii Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , a declarat că operațiunea militară împotriva Iranului se află încă la început, chiar dacă au trecut câteva zile de la lansarea atacurilor aeriene. Oficialul a avertizat că următoarele valuri de atacuri vor fi mai ample , iar obiectivul imediat este controlul complet al spațiului aerian iranian. Planul militar prezentat de Pentagon include mai multe etape: preluarea controlului total al spațiului aerian al Iranului în mai puțin de o săptămână; identificarea și distrugerea lansatoarelor de rachete și a infrastructurii militare ; lovirea industriei de apărare iraniene ; eliminarea liderilor militari ai regimului de la Teheran . Hegseth a spus că operațiunea nu a fost concepută ca o confruntare echilibrată, afirmând că forțele americane și israeliene profită de slăbirea adversarului. În paralel, șeful Statului Major al armatei americane, generalul Dan Caine , a declarat că Iranul lansează tot mai puține rachete comparativ cu începutul conflictului, semn că infrastructura militară a fost afectată de loviturile aeriene. Un episod militar rar: scufundarea unei nave iraniene Pentagonul a confirmat și scufundarea unei nave de război iraniene în apropierea coastelor Sri Lanka , lovită de un submarin american cu torpile. Oficialii americani au descris incidentul drept prima scufundare a unei nave inamice cu torpile de la Al Doilea Război Mondial încoace , un episod rar în conflictele moderne. În același timp, armata americană a anunțat că șase militari americani au murit până acum în operațiuni. Washingtonul urmărește succesiunea la conducerea Iranului În paralel cu operațiunile militare, administrația de la Washington analizează și evoluțiile politice interne din Iran. Potrivit HotNews , serviciile de informații americane monitorizează informațiile potrivit cărora Mojtaba Khamenei , fiul liderului suprem ucis în primul val de bombardamente, ar putea deveni noul conducător al Republicii Islamice. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt , a declarat că agențiile americane analizează aceste informații și că administrația președintelui Donald Trump discută deja despre rolul pe care Statele Unite l-ar putea avea în Iran după încheierea campaniei militare. Totuși, oficialii americani spun că prioritatea imediată rămâne succesul operațiunii militare , în timp ce deciziile privind viitorul politic al Iranului vor depinde de evoluția conflictului. În interiorul Statelor Unite, războiul provoacă și controverse politice. Un sondaj Reuters/Ipsos citat de Casa Albă arată că aproximativ un sfert dintre americani susțin atacurile asupra Iranului , în timp ce aproape jumătate dintre respondenți consideră că președintele Trump este prea dispus să recurgă la forța militară. [...]
Israelul pregătește a doua fază a războiului cu Iranul, concentrată pe distrugerea bazelor subterane de rachete balistice , după ce primele zile ale conflictului au vizat lansatoarele de la suprafață și infrastructura militară iraniană. Informația a fost relatată de HotNews , citând surse apropiate campaniei militare israeliene. Potrivit acestor surse, avioanele de vânătoare ale Forțelor Aeriene Israeliene vor începe să atace buncărele adânc îngropate în care Iranul depozitează rachete balistice și echipamente militare , în încercarea de a reduce capacitatea Teheranului de a lovi Israelul cu atacuri aeriene. Conflictul militar dintre Israel, susținut de Statele Unite, și Iran a intrat deja în a șasea zi , după o serie de bombardamente inițiale care au vizat conducerea militară și politică a Republicii Islamice. Printre victimele acestor atacuri s-a numărat și liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei , iar luptele s-au extins rapid în întreaga regiune, cu atacuri iraniene asupra Israelului, dar și în state din Golful Persic și Irak. Prima fază a operațiunii În primele zile ale campaniei, armata israeliană a declarat că a distrus sute de lansatoare de rachete iraniene amplasate la sol , care ar fi putut lovi orașe din Israel. Oficialii militari susțin că, împreună cu armata SUA, au reușit să preia controlul asupra unei mari părți a spațiului aerian al Iranului. Totuși, o parte importantă a arsenalului iranian se află în instalații subterane fortificate , greu de distrus din aer, motiv pentru care a doua fază a războiului se concentrează pe aceste obiective. Estimările privind arsenalul de rachete al Iranului variază considerabil: aproximativ 2.500 de rachete , potrivit armatei israeliene înainte de izbucnirea războiului; până la 6.000 de rachete , conform unor analiști militari independenți. Dimensiunea stocului rămas ar putea influența decisiv evoluția conflictului, în condițiile în care Teheranul continuă să lanseze rachete asupra Israelului și asupra unor ținte din regiune. Atacuri aeriene aproape permanente Sursele citate de Reuters spun că avioanele de luptă israeliene au efectuat misiuni aproape continue de la începutul războiului . Unele operațiuni ar fi vizat simultan mai multe fronturi: aceleași aeronave ar fi lovit ținte din Iran la plecare și obiective ale grupării Hezbollah în Liban la întoarcere. Oficialii americani și israelieni afirmă că numărul atacurilor cu rachete și drone lansate de Iran a scăzut în ultimele zile, scădere atribuită în parte loviturilor asupra infrastructurii militare iraniene. Pe de altă parte, armata israeliană consideră că Teheranul ar putea economisi o parte din arsenal , pregătindu-se pentru un conflict de durată. Presiune asupra conducerii iraniene Fostul consilier adjunct pentru securitate națională al Israelului, Eran Lerman , a declarat că obiectivul inițial al campaniei era destabilizarea rapidă a sistemului de putere de la Teheran. Potrivit acestuia, acest lucru nu s-a întâmplat încă, iar Israelul va continua să intensifice presiunea militară asupra infrastructurii și conducerii Iranului. „Sistemul de putere trebuie să fie lovit și afectat din ce în ce mai mult”, a spus Lerman. [...]
Satelitii militari și armele laser joacă un rol decisiv în interceptarea rachetelor iraniene , în cadrul operațiunii „ Epic Fury ”, desfășurate de Statele Unite și Israel în Orientul Mijlociu. Potrivit New York Post , sistemele operate de US Space Force permit detectarea lansărilor aproape instantaneu și coordonarea loviturilor asupra infrastructurii militare iraniene. Tehnologia-cheie este o rețea de sateliți dotați cu senzori infraroșii , care pot detecta căldura produsă de motoarele rachetelor în momentul lansării. Astfel, lansările sunt identificate imediat, iar coordonatele sunt transmise sistemelor de apărare. Pe baza acestor date, rachetele pot fi interceptate – de multe ori cu sisteme Patriot – iar trupele sunt avertizate pentru a se adăposti. Datele primite din spațiu sunt analizate în centre radar speciale, numite radomes , structuri uriașe care seamănă cu niște mingi de golf. Acolo sunt calculate traiectoriile rachetelor și punctele probabile de impact, permițând reacții rapide ale apărării aeriene. În paralel, în operațiune ar fi fost folosite și arme cu energie direcționată . Un distrugător al Marinei SUA din regiune este echipat cu sistemul laser HELIOS ( High-Energy Laser with Integrated Optical Dazzler and Surveillance ) , capabil să concentreze un fascicul puternic de energie pentru a neutraliza drone sau alte amenințări aeriene. De partea israeliană, imaginile din zona graniței Israel-Liban au alimentat speculațiile privind utilizarea sistemului Iron Beam , o armă laser destinată interceptării rachetelor. Operațiunile militare sunt completate de atacuri cibernetice. US Cyber Command ar fi vizat rețelele radar și sistemele de comunicații ale Iranului pentru a le perturba sau a le bloca. Oficialii americani au confirmat că, înainte de începerea bombardamentelor, au fost lansate operațiuni informatice menite să „dezorienteze și confuzeze” infrastructura militară iraniană. În primele 72 de ore ale operațiunii „Epic Fury” , forțele americane ar fi lovit aproximativ 1.700 de ținte , distrugând peste 200 de lansatoare de rachete balistice și neutralizând sute de rachete înainte de a putea fi folosite. Oficialii militari consideră că succesul acestor lovituri se datorează în mare măsură combinației dintre tehnologia spațială, armele de precizie și războiul cibernetic , elemente care permit desfășurarea operațiunilor fără o mobilizare masivă de trupe la sol. [...]
