Știri
Știri din categoria Apărare
Războiul din Iran a ajuns la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) pentru Pentagon, primul „preț” oficial comunicat de administrație pentru campania militară americană, potrivit Politico. Suma a fost prezentată într-un moment în care Casa Albă discută un posibil pachet suplimentar de finanțare de până la 200 mld. dolari (aprox. 920 mld. lei), ceea ce mută rapid dezbaterea din zona strategică în cea bugetară.
Cifra a fost avansată de Jules Hurst, comptroller interimar al Pentagonului (oficialul responsabil de buget), în timpul unei audieri în Comisia pentru Servicii Armate a Camerei Reprezentanților, la care au participat și secretarul Apărării Pete Hegseth și șeful Statului Major Interarme, gen. Dan Caine. Conflictul durează de două luni și, deși a existat recent un armistițiu, „nu are un final clar”, notează publicația.
Hurst a spus că „aproximativ până în această zi” cheltuielile pentru „Operation Epic Fury” sunt de circa 25 mld. dolari, „în cea mai mare parte pentru muniții”, dar și pentru „operațiuni și mentenanță” (cheltuieli curente de funcționare) și înlocuirea echipamentelor. Politico precizează că suma este sub multe estimări externe, având în vedere ritmul operațiunilor aeriene și navale și costurile de refacere a stocurilor de apărare antiaeriană.
Potrivit articolului, Hurst le-a spus participanților la un summit de apărare din martie, la Washington, că prima săptămână a războiului ar fi costat aproximativ 11 mld. dolari (aprox. 51 mld. lei). Între timp, oficiali ai administrației discută o cerere suplimentară de finanțare de până la 200 mld. dolari pentru conflict și reînnoirea stocurilor de armament, deși au subliniat public că nu au stabilit încă un nivel final.
Pentagonul este așteptat să trimită „în curând” solicitarea de fonduri suplimentare, iar Hurst a spus că administrația o va face „odată ce avem o evaluare completă a costului conflictului”.
Întrebarea privind costurile a venit de la democratul Adam Smith, membrul de rang al comisiei, care s-a declarat surprins de nivelul de specificitate și a cerut ca detaliile să fie transmise Congresului, după o perioadă lungă în care legislativul a solicitat un număr oficial.
Audierea, programată inițial pe bugetul pe 2027, a virat rapid spre Iran și spre întrebarea dacă operațiunea a produs câștiguri strategice. Smith a susținut că programul nuclear al Iranului ar fi „exact” la nivelul de dinaintea războiului și că Teheranul își păstrează capacități precum programul de rachete balistice și posibilitatea de a bloca Strâmtoarea Hormuz. În replică, Hegseth a atacat criticile venite din partea democraților din Congres și „unor republicani”, potrivit Politico.
Recomandate
Germania își aduce un colonel american în centrul planificării operațiunilor terestre , într-un pas rar de integrare în structurile de comandă, menit să crească interoperabilitatea în NATO, chiar în timp ce relația politică Berlin–Washington se tensionează, potrivit Politico . Din octombrie, un colonel american va fi încadrat la Comandamentul Armatei Germane, ca adjunct al șefului Diviziei de Operațiuni — zona în care se planifică misiunile și se pregătesc deciziile, au transmis armata germană și Pentagonul. Un purtător de cuvânt al armatei germane a spus că obiectivul este „aprofundarea cooperării germano-americane și optimizarea capacității operaționale comune în cadrul NATO”. Deși Bundeswehr are programe de schimb cu ofițeri străini, o astfel de integrare „adâncă” în structuri de comandă de bază este neobișnuită. Lt. gen. Christian Freuding, șeful armatei germane, a descris numirea drept o extindere a cooperării bilaterale și un semn de încredere reciprocă. De ce contează operațional: interoperabilitate și recalibrarea prezenței SUA în Europa Partea americană a încadrării a pus accent pe dimensiunea strategică: există un acord de schimb de ofițeri pe o bază „foarte selectivă”, iar colonelul va lucra la sediul armatei germane cu un mandat legat de îmbunătățirea interoperabilității „în sprijinul NATO și al cerințelor bilaterale”. În același timp, expertul în apărare Nico Lange, fost oficial de rang înalt în Ministerul Apărării din Germania, a spus că mutarea indică și faptul că SUA își „recalibrează” forțele în Europa și are nevoie de un ofițer senior „în teren” pe durata acestui proces. Decizia privind plasarea colonelului în structura germană a fost luată cu câțiva ani în urmă, notează publicația. Context politic: tensiuni Merz–Trump și incertitudine în jurul NATO La nivel politic, relațiile dintre Washington și Berlin s-au deteriorat în ultimele zile, după ce Donald Trump l-a atacat public pe cancelarul Friedrich Merz, acuzându-l că a evaluat greșit amenințarea reprezentată de Iran. Merz spusese anterior că SUA au fost „umilite” de Teheran. În paralel, Trump a pus în mod repetat sub semnul întrebării utilitatea NATO, iar aliații europeni se tem că SUA ar putea retrage o parte din trupele de pe continent. Politico notează și că Pentagonul nu intenționează, pentru prima dată în decenii, să publice o analiză a amplasării trupelor americane în străinătate, așteptată de mult timp. Această incertitudine împinge statele europene să își asume un rol mai mare în propria apărare, în linie și cu Strategia Națională de Apărare a SUA pentru 2026, care arată că partenerii sunt așteptați să „preia conducerea” împotriva amenințărilor mai relevante pentru ei, cu un sprijin american „critic, dar mai limitat”. Modelul european invocat: integrarea cu Olanda, ancorată în NATO Germania are deja exemple de integrare militară avansată în Europa, în special cu Olanda, unde unele brigăzi olandeze sunt complet integrate în divizii germane, inclusiv la nivel de comandă. Astfel de structuri sunt prezentate ca un posibil model pentru apărarea europeană, care rămâne ancorată în NATO, chiar dacă relația de securitate tradițională cu SUA se schimbă. [...]
Conflictul din Iran scoate în evidență o problemă de cost care poate schimba prioritățile de înzestrare ale Occidentului , pentru că armele ieftine, produse în masă, pot forța adversarul să consume interceptoare mult mai scumpe și să-și epuizeze stocurile, potrivit unei analize prezentate de Adevărul . Miza economică devine, astfel, parte din miza militară: apărarea ajunge să coste disproporționat față de atac. Un exemplu sunt dronele Shahed folosite de Iran, care ar costa între 20.000 și 50.000 de dolari (aprox. 92.000–230.000 lei), dar pot obliga adversarii să răspundă cu interceptoare mult mai scumpe: rachete PAC-3 de circa 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei) sau sisteme THAAD care pot ajunge la 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei) per unitate. Chiar și cu rate de interceptare ridicate, dezechilibrul rămâne, iar analiștii descriu fenomenul drept „asimetrie economică”: este mai scump să te aperi decât să ataci. Volumul devine armă: „ieftin și mult” poate copleși „scump și precis” Specialiștii citați în analiză arată că strategia bazată pe volum — lansarea unui număr mare de sisteme ieftine — poate suprasolicita chiar și apărări avansate. În această logică, pierderile mari nu mai sunt neapărat un eșec, ci o componentă acceptată a planului operațional, în contrast cu doctrina occidentală axată pe precizie și tehnologie de vârf. Stocuri și producție: întârzieri, epuizare și vulnerabilități pe termen scurt Presiunea nu este doar financiară, ci și industrială. Analiza notează dificultăți în lanțurile de aprovizionare și limite de producție, cu întârzieri la livrările de interceptoare THAAD, următoarele unități fiind programate abia pentru 2027. În paralel, războiul ar fi accelerat consumul de muniție al SUA: estimările indică faptul că aproape jumătate din anumite tipuri de rachete au fost deja folosite. Refacerea stocurilor ar putea dura între unu și patru ani, ceea ce ar crea vulnerabilități pe termen scurt, mai ales în scenariul unui conflict cu o putere majoră, precum China, unde consumul ar fi și mai ridicat. Dependența de China în reînarmare, risc strategic Un alt punct sensibil este dependența industriei americane de apărare de lanțuri de aprovizionare care includ furnizori din China. Componente considerate esențiale pentru sisteme precum rachetele Tomahawk sau munițiile ghidate ar fi legate, direct sau indirect, de astfel de surse, ceea ce este descris ca risc strategic, în special pe fondul tensiunilor geopolitice și al unui posibil conflict în zona Taiwanului. În context, Adevărul mai amintește și despre demisia secretarului Marinei SUA , pe fondul tensiunilor din Pentagon, într-un material separat: Adevărul . Ce urmează: combinația dintre platforme clasice și sisteme ieftine Concluzia analizei este că platformele tradiționale (avioane de luptă, bombardiere, nave) rămân centrale, dar vor fi completate de sisteme mai simple și mai accesibile, folosite pentru misiuni riscante sau pentru a conserva resursele scumpe. În această „nouă logică”, avantajul nu ar mai veni doar din sofisticare, ci din capacitatea de a echilibra costul, volumul și eficiența în utilizarea armelor. [...]
Distrugerea celei mai mari rețele de tuneluri Hezbollah din sudul Libanului ridică miza operațională la granița Israel–Liban , prin eliminarea unei infrastructuri subterane descrise de armata israeliană ca fiind pregătită să susțină pe termen lung mii de luptători și să servească drept bază pentru atacuri, potrivit HotNews . Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au anunțat marți că au distrus „cea mai vastă” rețea de tuneluri a Hezbollah din sudul Libanului, despre care susțin că a fost construită cu sprijin semnificativ din partea Iranului, informație relatată de The Jerusalem Post. Ce a găsit IDF în teren și cum arăta rețeaua Armata israeliană afirmă că sistemul era format, în esență, din două tuneluri majore construite de-a lungul unui deceniu, care ajungeau la adâncimi de aproximativ 25 de metri și aveau o lungime totală de 2 kilometri. Deși erau amplasate unul lângă altul, cele două tuneluri nu erau conectate, potrivit Times of Israel. În interior, trupele israeliene spun că au găsit arme și echipamente care ar fi permis membrilor Hezbollah să rămână în subteran perioade îndelungate. Unul dintre tuneluri ar fi avut aproximativ 10 camere, fiecare cu mai multe paturi suprapuse. De ce contează: infrastructură pentru „mii de luptători” și scenarii de atac Potrivit IDF, rețeaua putea găzdui arme, sisteme de comunicații și alte infrastructuri operaționale pentru mii de luptători ai forțelor speciale Radwan din cadrul Hezbollah, miliție libaneză șiită aliată Iranului. IDF susține că tunelurile au fost „finanțate de regimul terorist iranian” și că făceau parte din planul Hezbollah de a „cuceri Galileea”. Armata israeliană mai afirmă că aceste sisteme subterane erau gândite ca punct de sprijin pentru pregătirea unor eventuale atacuri asupra orașelor israeliene, însă planurile de invazie „nu s-au materializat niciodată”. Context: cea mai mare rețea descoperită până acum în sudul Libanului Militarii israelieni mai depistaseră alte trei rețele similare în timpul invaziei în Liban din 2024, însă cea anunțată acum, în apropiere de orașul Kantara, este descrisă drept cel mai mare sistem de tuneluri subterane descoperit până în prezent în sudul Libanului. Kantara este situat în sudul Libanului, la 11 kilometri de frontiera cu Israelul. [...]
Germania pregătește un buget al apărării de 779 mld. euro (aprox. 3.973 mld. lei) în 2026–2030 , un salt care ar putea duce cheltuielile anuale spre aproape 190 mld. euro și ar repoziționa Berlinul ca principal pol de cerere pentru industria de apărare din Europa, potrivit Ziarul Financiar . Planul vine după relaxarea regulilor constituționale privind datoria publică, iar miza depășește strict dimensiunea militară: un program de această amploare poate redesena fluxurile de contracte, lanțurile de furnizori și prioritățile industriale în UE, într-un moment în care statele europene își cresc bugetele de apărare. Dimensiunea programului și ținta NATO Berlinul intenționează să aloce aproximativ 779 mld. euro pentru apărare în perioada 2026–2030, „mai mult decât dublu” față de cheltuielile din ultimii cinci ani, conform materialului citat. Până în 2030, Germania ar urma să depășească pragul de 3,5% din PIB stabilit de NATO pentru cheltuielile militare, cu cinci ani înainte de termenul-limită din 2035. Bugetul anual ar putea ajunge la aproape 190 mld. euro (aprox. 969 mld. lei). Cancelarul Friedrich Merz a justificat creșterea prin amenințările generate de Rusia, retragerea parțială a angajamentului american și războiul din Ucraina, promițând că Bundeswehr va redeveni „cea mai mare armată convențională din Europa”. Ce înseamnă pentru piața europeană a apărării: câștigători și riscuri Din perspectivă economică, programul este prezentat ca un reper pentru industria europeană de apărare, cu beneficii imediate pentru companiile consacrate. În material sunt menționate ca potențiali beneficiari pe termen scurt Rheinmetall, Hensoldt și KNDS. În același timp, analiza Kiel Institute citată indică o structură de cheltuieli orientată preponderent spre capabilități tradiționale: aproximativ 80% din bugetul planificat ar merge către capacități militare „tradiționale”; tehnologiile de nouă generație ar reprezenta doar 5% din investiții. Această alocare poate influența tipul de comenzi (platforme și echipamente clasice versus soluții emergente), cu efect direct asupra companiilor care concurează pentru contracte în următorii ani. Tensiuni cu Franța și competiție pe proiecte strategice Strategia Germaniei generează tensiuni între Berlin și Paris, pe fondul temerilor Franței că Germania va favoriza achiziții din SUA (în material sunt date ca exemple avioanele F-35 și sistemele Patriot) și va susține companii naționale, în detrimentul industriei europene. În acest context, programul franco-german pentru avionul de luptă de nouă generație FCAS este descris ca fiind în dificultate, pe fondul disputelor cu Dassault Aviation. Separat, Germania intenționează să investească aproximativ 35 mld. euro (aprox. 179 mld. lei) într-un sistem propriu de sateliți militari, intrând în competiție directă cu inițiative la nivelul Uniunii Europene. Sprijin public, dar cu limite politice Pe plan intern, opinia publică este împărțită: aproximativ 75% dintre germani susțin creșterea bugetului apărării, însă 61% se opun ideii ca Germania să își asume un rol militar dominant în Europa, potrivit articolului. Pentru companii și investitori, această nuanță contează: amploarea programului este mare, dar ritmul și direcția cheltuielilor pot rămâne sensibile la constrângeri politice și la modul în care Berlinul va împărți achizițiile între furnizori europeni, naționali și americani. [...]
Rusia își pregătește noi operațiuni ofensive, în paralel cu o extindere a recrutării, inclusiv din rândul străinilor , potrivit declarațiilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski , citate de Adevărul . Miza imediată, din perspectiva apărării, este capacitatea Moscovei de a-și reface efectivele și de a menține presiunea pe front în 2026, în ciuda pierderilor raportate de Kiev. Zelenski a spus că Ucraina ar deține documente ale Statului Major rus care ar confirma planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarațiile au fost făcute după o ședință cu șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării (GUR) , Oleksii Ivașcenko. „Documentele Statului Major al Federației Ruse arată incapacitatea acestuia de a-și îndeplini obiectivele stabilite de conducerea politică de la Kremlin”, a transmis Zelenski. Președintele ucrainean a mai afirmat că forțele ucrainene „continuă să distrugă potențialul ofensiv” al armatei ruse și că pierderile „iremediabile” ale acesteia ar ajunge la aproximativ 60% din total. În același mesaj, Zelenski a indicat drept priorități pentru Ucraina creșterea pierderilor irecuperabile ale armatei ruse, consolidarea utilizării dronelor pe front și extinderea sancțiunilor „la distanță” asupra industriei de armament și sectorului petrolier rusesc. Recrutare extinsă: până la 20.000 de străini și migranți în 2026, potrivit GUR Serviciile ucrainene de informații militare susțin că Rusia ar intenționa să mobilizeze până la 20.000 de cetățeni străini și migranți în cursul anului 2026. Potrivit GUR, structurile de mobilizare ale Statului Major rus și serviciul federal pentru cetățenie și înregistrarea străinilor ar fi evaluat numărul cetățenilor străini cu vârste între 18 și 60 de ani din toate regiunile federale. GUR mai afirmă că centrele de recrutare ar fi primit ținte de atragere a între 0,5% și 3,5% dintre acești străini în contracte militare, prin 97 de puncte de selecție, distribuite astfel: Districtul Militar Central: 30 de centre; districtele Moscova și Sud: câte 21; Districtul Estic: 14; Districtul Leningrad: 11. Potrivit aceleiași surse, recrutarea ar fi realizată inclusiv prin structuri militare semiprivate, precum „Redut”, „Konvoi”, „Wagner-2”, „Potok” sau formațiuni similare. Principala bază de recrutare ar fi cetățeni din Asia Centrală (Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan), dar și persoane din Bangladesh, Sudan, Ciad și alte state din Asia și Africa. Ce semnale transmite Kievul către parteneri Zelenski a mai spus că va informa partenerii internaționali despre planuri discutate la Moscova privind posibile operațiuni împotriva unor state NATO și despre încercări de a implica Belarusul în implementarea obiectivelor militare ale Rusiei. Separat, GUR a reiterat estimarea anterioară potrivit căreia Rusia ar mobiliza lunar între 40.000 și 45.000 de militari pentru războiul împotriva Ucrainei, în timp ce Kievul susține că își menține propriile capacități de recrutare la un nivel mai mic cu aproximativ 10.000 de persoane. În acest context, serviciile ucrainene afirmă că Moscova continuă pregătirile pentru noi operațiuni ofensive și caută să își suplimenteze efectivele prin mobilizare extinsă. [...]
Marea Britanie își mută centrul de greutate naval spre Atlanticul de Nord , printr-un demers de a construi o forță maritimă multinațională împreună cu aliați nordici și baltici, pe fondul intensificării activității ruse în „Nordul Înalte”, potrivit Politico . Șeful Marinei Regale britanice, First Sea Lord Gwyn Jenkins, a spus că a semnat săptămâna trecută o „declarație de intenție” cu omologii din țările nordice, baltice și alte state din cadrul Joint Expeditionary Force (JEF) , pentru a reuni o „forță maritimă multinațională” menită să descurajeze avansurile Rusiei în regiune. În același timp, Jenkins a recunoscut presiunea pe care o pune agenda globală a Regatului Unit — inclusiv Orientul Mijlociu — dar a indicat că, pe măsură ce marina se modernizează, aceasta „va fi orientată către Atlanticul de Nord”. El a argumentat că acolo „activitatea rusă la suprafață și sub suprafață” continuă să creeze o provocare sistemică pe termen lung. Presiune operațională: resurse limitate și criticile după criza din Iran Mesajul vine pe fondul criticilor că forța ar fi fost nepregătită să se mobilizeze ca răspuns la războiul din Iran. Jenkins a încercat să contracareze această percepție, afirmând: „Sunt aici să vă arăt că Marina Regală răspunde deja provocării din fața noastră.” Politico notează că tensiunile asupra resurselor maritime britanice au devenit vizibile în cazul desfășurării distrugătorului HMS Dragon în Mediterana pentru apărarea Ciprului: nava a ajuns după câteva săptămâni, iar episodul a lăsat Regatul Unit cu un singur alt distrugător în serviciu, deja alocat unei misiuni separate a unui grup de lovire al portavionului în Nordul Înalte. „Modernizare” prin sisteme fără echipaj, în paralel cu navele clasice Jenkins a mai spus că își concentrează eforturile pe echiparea rapidă a marinei cu sisteme fără echipaj (platforme operate de la distanță sau autonome), care să funcționeze alături de navele cu echipaj. Ca exemplu, el a menționat roboții de deminare promiși pentru Strâmtoarea Hormuz. Potrivit aceleiași surse, această direcție urmărește să răspundă amenințărilor identificate anul trecut de Strategic Defence Review (SDR), documentul de referință pentru prioritățile de apărare ale Regatului Unit. [...]
