Știri
Știri din categoria Apărare
Conflictul din Iran scoate în evidență o problemă de cost care poate schimba prioritățile de înzestrare ale Occidentului, pentru că armele ieftine, produse în masă, pot forța adversarul să consume interceptoare mult mai scumpe și să-și epuizeze stocurile, potrivit unei analize prezentate de Adevărul. Miza economică devine, astfel, parte din miza militară: apărarea ajunge să coste disproporționat față de atac.
Un exemplu sunt dronele Shahed folosite de Iran, care ar costa între 20.000 și 50.000 de dolari (aprox. 92.000–230.000 lei), dar pot obliga adversarii să răspundă cu interceptoare mult mai scumpe: rachete PAC-3 de circa 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei) sau sisteme THAAD care pot ajunge la 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei) per unitate. Chiar și cu rate de interceptare ridicate, dezechilibrul rămâne, iar analiștii descriu fenomenul drept „asimetrie economică”: este mai scump să te aperi decât să ataci.
Specialiștii citați în analiză arată că strategia bazată pe volum — lansarea unui număr mare de sisteme ieftine — poate suprasolicita chiar și apărări avansate. În această logică, pierderile mari nu mai sunt neapărat un eșec, ci o componentă acceptată a planului operațional, în contrast cu doctrina occidentală axată pe precizie și tehnologie de vârf.
Presiunea nu este doar financiară, ci și industrială. Analiza notează dificultăți în lanțurile de aprovizionare și limite de producție, cu întârzieri la livrările de interceptoare THAAD, următoarele unități fiind programate abia pentru 2027.
În paralel, războiul ar fi accelerat consumul de muniție al SUA: estimările indică faptul că aproape jumătate din anumite tipuri de rachete au fost deja folosite. Refacerea stocurilor ar putea dura între unu și patru ani, ceea ce ar crea vulnerabilități pe termen scurt, mai ales în scenariul unui conflict cu o putere majoră, precum China, unde consumul ar fi și mai ridicat.
Un alt punct sensibil este dependența industriei americane de apărare de lanțuri de aprovizionare care includ furnizori din China. Componente considerate esențiale pentru sisteme precum rachetele Tomahawk sau munițiile ghidate ar fi legate, direct sau indirect, de astfel de surse, ceea ce este descris ca risc strategic, în special pe fondul tensiunilor geopolitice și al unui posibil conflict în zona Taiwanului.
În context, Adevărul mai amintește și despre demisia secretarului Marinei SUA, pe fondul tensiunilor din Pentagon, într-un material separat: Adevărul.
Concluzia analizei este că platformele tradiționale (avioane de luptă, bombardiere, nave) rămân centrale, dar vor fi completate de sisteme mai simple și mai accesibile, folosite pentru misiuni riscante sau pentru a conserva resursele scumpe. În această „nouă logică”, avantajul nu ar mai veni doar din sofisticare, ci din capacitatea de a echilibra costul, volumul și eficiența în utilizarea armelor.
Recomandate
Pentagonul l-a demis pe generalul Brett Sylvia, într-un nou episod care tensionează controlul informațiilor clasificate în vârful armatei americane , pe fondul discuțiilor despre posibile noi operațiuni împotriva Iranului, potrivit Al Jazeera . Lieutenant General Brett Sylvia, directorul Direcției de Strategie, Planuri și Politici (J5) din cadrul Statului Major Interarme (Joint Chiefs of Staff), a fost concediat de secretarul american al apărării Pete Hegseth pentru ceea ce Pentagonul descrie drept „abateri grave”. Un oficial al Departamentului Apărării a declarat că Sylvia s-ar fi întâlnit cu jurnaliști „în afara Pentagonului” pentru a divulga informații clasificate. Ce acuză Pentagonul și unde a ajuns cazul Potrivit oficialului citat, Sylvia este investigat pentru scurgeri de informații clasificate legate de războiul cu Iranul, războiul dintre Rusia și Ucraina „și altele”. Ancheta este în desfășurare și a fost trimisă către Departamentul de Justiție pentru pași suplimentari. Oficialul a mai spus că Sylvia a picat trei teste poligraf (detector de minciuni) axate pe acuzațiile de divulgare, iar Pentagonul susține că situația a pus în pericol securitatea națională. „Era nevoie de acțiune urgentă și nu se putea aștepta încă o secundă”, a spus oficialul Pentagonului, potrivit Al Jazeera. Impact operațional: un post-cheie rămâne fără înlocuitor Demisia forțată lasă temporar fără titular una dintre funcțiile centrale de planificare militară la nivelul conducerii armatei. Nu există un înlocuitor imediat pentru Sylvia, potrivit unui oficial care a vorbit sub protecția anonimatului pentru The Associated Press. Deși era descris drept „principalul planificator militar” al Departamentului Apărării, același oficial a precizat că Sylvia „nu a fost un planificator central” pentru războiul cu Iranul, responsabilitatea revenind CENTCOM (Comandamentul Central al SUA) și comandantului său, amiralul Brad Cooper. Context: presiune politică și o campanie internă anti-scurgeri Demisia lui Sylvia vine în contextul în care Donald Trump a sugerat în repetate rânduri posibilitatea unor noi operațiuni militare împotriva Iranului. Al Jazeera notează că Sylvia este a doua persoană îndepărtată din funcția J5 sub conducerea lui Hegseth, după ce predecesorul său a fost forțat să se retragă în octombrie anul trecut. Separat, Sean Parnell, asistent al secretarului apărării pentru comunicare publică, a scris pe X că departamentul are „toleranță zero” față de divulgarea intenționată și neautorizată de informații clasificate, fără a-l numi direct pe Sylvia. În ultimul an, Hegseth a mai concediat trei consilieri din cercul său apropiat, în cadrul unei investigații mai ample privind scurgerile către presă, care a inclus și testări cu poligraful. [...]
Forța Spațială a SUA vrea să-și dubleze personalul integrat în comenzi de luptă , pentru a aduce expertiza spațială mai aproape de operațiunile militare și pentru a accelera adaptarea la amenințări, potrivit Focus . Miza este una operațională: mai mulți „Guardians” (militarii Space Force) ar urma să lucreze direct în structurile comune ale forțelor armate, ca să consilieze și să integreze tehnologia spațială în misiuni. Generalul Douglas Schiess , noul șef al Space Force, a prezentat planul într-un mesaj către personalul forței, susținând că o prezență mai mare în poziții-cheie din comenzi comune este necesară pentru a obține „superioritate în spațiu” și pentru a sprijini succesul în luptă. Ce se schimbă: mai mulți specialiști spațiali „în linia întâi” a planificării militare Space Force urmărește să plaseze mai mulți militari direct la comenzi de operații ale armatei SUA, cu rol de: consiliere a structurilor de comandă în privința capabilităților spațiale; integrare a tehnicii și serviciilor spațiale în desfășurarea operațiunilor; adaptare a instruirii și dotărilor pentru misiuni comune cu celelalte categorii de forțe. Potrivit publicației, portalul de specialitate Task & Purpose relatează că Space Force intenționează să-și dubleze personalul, iar Schiess cere inclusiv instruire și echipare mai orientate către operații întrunite (împreună cu alte forțe). De ce contează: presiune pe achiziții rapide și pe capabilități pentru război electronic în spațiu În mesajul său, Schiess leagă direct obiectivul de „a aduce specialiștii în luptă, oriunde are loc” de nevoia de a ține pasul cu amenințările prin achiziții rapide. În același timp, el cere dezvoltarea de arme pentru utilizare în spațiu, inclusiv: sisteme care distrug ținte prin impact direct; bruiaje și alte arme electronice. Secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, a declarat în septembrie că astfel de arme spațiale se află deja pe orbită, însă nu este cunoscut ce sisteme sunt staționate acolo. Context: o forță tânără, dar cu rol în operații recente Space Force este cea mai mică ramură a forțelor armate americane, înființată în 2019, în timpul președintelui Donald Trump, ca prima nouă categorie de forțe din 1947. Obiectivul declarat al Washingtonului a fost protejarea sistemelor de sateliți în fața Chinei și Rusiei și menținerea supremației militare americane în spațiu. În acest an, „Guardians” au lucrat deja alături de alte trupe în mai multe operații, iar în luna curentă Space Force a creat și un element de conducere la Comandamentul pentru Operații Speciale al SUA , pentru a stabili cum își organizează, instruiește și echipează forțele pentru astfel de misiuni. Ce urmează Direcția indicată de conducerea Space Force este consolidarea unei „pipeline” permanente de recrutare și formare, astfel încât întreaga armată americană să poată apela mai ușor la expertiză spațială. În paralel, accentul pe integrarea în comenzi de luptă sugerează o trecere de la roluri predominant tehnice către o prezență mai directă în planificarea și executarea operațiilor militare. [...]
Iranul extinde la nivel național o campanie de înarmare și instruire a civililor , într-o mișcare care poate schimba raportul dintre securitatea internă și viața economică de zi cu zi, prin mobilizarea resurselor și implicarea populației în efortul de „apărare” al statului, potrivit Al Jazeera . Campania, denumită „Janfada” („cei care își sacrifică viața”), a fost lansată la finalul lunii martie, în vârful războiului cu SUA și Israel, și s-a extins între timp în mari părți ale țării. Autoritățile urmăresc să atragă voluntari – bărbați și femei – cu accent declarat pe tineri, dar deschisă tuturor vârstelor. În puncte stradale și stații temporare, reprezentanți ai miliției Basij (aflată sub Corpul Gardienilor Revoluției Islamice – IRGC ) și ai altor instituții oferă instruire în folosirea armelor și a echipamentelor, cu obiectivul explicit de a apăra guvernul și valorile „revoluționare”. Extindere operațională: antrenamente în piețe și exerciții în orașe din mai multe provincii Evenimente și „exerciții” armate asociate campaniei au avut loc în Teheran, Isfahan, Zanjan, Shiraz, Kerman, Mashhad, Bojnord, Ahvaz și în alte orașe, în mai multe dintre cele 31 de provincii ale Iranului. Ali Kowsari, adjunctul Basij responsabil de instruire, a declarat luna aceasta că IRGC vrea să folosească cel puțin 14 piețe principale din Teheran drept stații de instruire și echipare pentru voluntari. Ținta anunțată este ca în capitala fiecărei provincii să fie utilizate cel puțin una până la trei piețe, fără ca autoritățile să precizeze câte orașe sunt deja incluse. La nivel local, campania se vede și prin prezența constantă a punctelor de recrutare și instruire. Un locuitor din provincia Gilan (nordul Iranului) a descris pentru Al Jazeera instruiri cu muniție reală și exerciții de încărcare, armare și tragere cu pistoale și puști de asalt, în paralel cu adunări nocturne cu muzică și scandări difuzate la difuzoare. Tensiunile sociale apar și ele în jurul acestor activități: în orașul Rasht (Gilan), pe 15 octombrie, locuitori au protestat față de zgomot și blocarea străzilor, iar imagini apărute pe rețele sociale ar fi surprins o confruntare degenerată într-o bătaie, fără comentarii oficiale. În provincia Alborz, la Karaj (lângă Teheran), autoritățile au avertizat sâmbătă populația că se pot aștepta la explozii și zgomote puternice din cauza unuia dintre exercițiile Janfada. Miza pentru stat: consolidarea aparatului de securitate și „economia de resurse” Dincolo de componenta militară, organizatorii susțin că persoanele înscrise ar putea fi folosite ulterior și în operațiuni de salvare, servicii sociale, media și sprijin financiar. În plus, guvernul le-a cerut să contribuie la reducerea presiunii generate de războiul cu SUA, blocada navală și sancțiuni, prin consum mai mic de combustibil, electricitate și alte resurse – un mesaj cu implicații directe pentru economie și pentru cererea internă de energie. Al Jazeera notează că eforturile de extindere au crescut după aproape opt luni de război de uzură, care ar fi ucis mii de oameni, ar fi sărăcit populația și ar fi dus la distrugerea unor părți din infrastructura civilă. Cifre contestate și extinderea către școli Guvernul afirmă că 33 de milioane de iranieni s-au înscris pe site-ul campaniei, dar nu a prezentat dovezi pentru această cifră. Publicația relatează că activiști din afara țării ar fi accesat anterior codul sursă al site-ului, de unde ar rezulta că s-au înregistrat sub patru milioane de persoane; înregistrarea ar fi cerut doar un număr de telefon, fără număr de identificare național. Campania vizează tot mai mult și copiii: școlile ar acomoda din ce în ce mai mult mobilizarea, iar ministrul Educației, Alireza Kazemi, a spus săptămâna trecută că Basij înregistrează „elevi Janfada” și pregătește noi mobilizări și ceremonii cu implicarea copiilor. Context politic: între „unitate” și acuzații de intimidare În provincia Kurdistan (nord-vest), IRGC și agenția Tasnim (afiliată IRGC) au prezentat o procesiune la Sanandaj drept exercițiu de „unitate” între șiiți și sunniți. În contrapunct, unele grupuri iraniene pentru drepturile omului din afara țării descriu astfel de mobilizări armate drept campanii de „intimidare”, în contextul protestelor naționale din ianuarie, când mii de civili – inclusiv tineri – ar fi fost uciși prin împușcare sau înjunghiere, potrivit caracterizării din articol. Guvernul recunoaște amploarea protestelor (peste 400 de comitate), dar le descrie drept o tentativă de „lovitură de stat” orchestratǎ de SUA și Israel și respinge concluziile unei misiuni independente de anchetă a ONU , care a spus că autoritățile ar fi comis crime împotriva umanității în reprimare. Mehran Kamrava, profesor la Georgetown University în Qatar, apreciază că războiul a creat „o nouă deschidere” pentru elementele mai „revoluționare” din politica iraniană și că mobilizarea oferă ocazia unor demonstrații coregrafiate de loialitate ideologică. În opinia sa, efectul principal ar fi consolidarea bazei existente de susținători ai regimului, mai degrabă decât lărgirea legitimității în societate. În perioada următoare, amploarea reală a campaniei va depinde de capacitatea autorităților de a menține infrastructura de instruire în orașe și de a transforma înscrierile în participare efectivă, într-un context în care statul leagă explicit mobilizarea de gestionarea presiunilor economice și energetice ale războiului și sancțiunilor. [...]
Ucraina rămâne fără muniție critică pentru apărarea antiaeriană , după ce livrările de interceptori pentru sistemele Patriot promise de SUA sunt în continuare întârziate, iar Washingtonul nu a autorizat încă expedierea acestora, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a declarat vineri, 23 octombrie, într-o intervenție online la Hudson Institute din Washington, că interceptoarele necesare pentru a contracara atacurile balistice rusești „încă nu vin”, în condițiile în care Rusia continuă loviturile aproape zilnice asupra Ucrainei. Zelenski a spus că speră ca rachetele să fie deja pe drum, dar a avertizat că întârzierea este „o problemă serioasă”. „Așteptăm interceptori pe care i-am convenit deja, dar încă nu vin.” De ce contează: deficit de apărare antiaeriană înainte de iarnă Zelenski a indicat două priorități pentru perioada de iarnă: interceptori pentru sistemele Patriot (fabricate în SUA) și „livrări de energie”. În același context, el a menționat că Ucraina discută cu mai multe state din Asia, Orientul Mijlociu și cu partenerii europeni, însă „contează” pe pachetul american. Întârzierea interceptorilor Patriot are un impact operațional direct: reduce capacitatea Ucrainei de a apăra infrastructura și zonele populate împotriva atacurilor balistice, într-un moment în care frecvența loviturilor rusești rămâne ridicată. Presiuni suplimentare: restricții de viteză la Starlink și Starshield Pe lângă problema muniției pentru apărarea antiaeriană, Zelenski a spus că restricțiile de viteză pentru Starlink și Starshield „încă există”, în pofida unor relatări că serviciile ar fi fost restabilite. „Limitările de viteză la Starlink și Starshield sunt încă acolo. Viteza nu a fost restabilită.” El a recunoscut că aceste restricții au complicat operațiunile militare, dar a susținut că forțele ucrainene își mențin pozițiile și încearcă să păstreze funcționale rutele logistice. Ce urmează Din informațiile prezentate nu reiese un calendar pentru autorizarea și livrarea interceptorilor Patriot de către SUA. Mesajul lui Zelenski indică însă că, în lipsa unei decizii rapide, Ucraina intră în sezonul rece cu un deficit de capabilități antiaeriene și cu constrângeri suplimentare în comunicații, două elemente care pot afecta direct apărarea și continuitatea operațiunilor pe front. [...]
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
Fostul șef al apărării britanice avertizează că economia Ucrainei slăbește și cere bani europeni suplimentari : amiralul Tony Radakin susține, într-o intervenție la Bruxelles, că deznodământul războiului depinde de capacitatea aliaților de a compensa rapid degradarea bazei economice a Kievului, potrivit Adevărul . Radakin, fost șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, afirmă că Ucraina „va câștiga acest război, iar Rusia îl va pierde”, invocând adaptarea accelerată a armatei ucrainene la condițiile de pe front, dezvoltarea producției de drone și intensificarea loviturilor asupra teritoriului rus. Declarațiile au fost făcute miercuri, la Bruxelles, în cadrul evenimentului „Sprijină Ucraina – apără Europa ”, organizat de Biroul Forumului de Securitate de la Kiev în Uniunea Europeană. Potrivit Ukrinform.ua , Radakin a comentat inclusiv relatări de pe front prezentate de un militar ucrainean. De ce contează: „baza economică” a Ucrainei s-a slăbit în ultimele patru luni Punctul central al mesajului său este avertismentul economic: amiralul spune că, în ultimele patru luni, baza economică a Ucrainei „a slăbit considerabil”, ceea ce ar face necesar un sprijin mai consistent din partea aliaților. În această logică, Radakin cere ca statele europene să asigure resursele financiare pe care Kievul nu le poate obține singur și să își intensifice eforturile pentru susținerea apărării ucrainene. Argumentul militar: dronele și loviturile în adâncime schimbă ecuația Radakin susține că amploarea războiului cu drone și viteza de adaptare a Ucrainei au depășit așteptările multor observatori militari. În evaluarea sa, Ucraina și-a construit o capacitate „extraordinară” de a lovi Rusia și de a ține sub presiune armata rusă, rezultate pe care le pune pe seama efortului întregii țări și pe care spune că nu sunt pe deplin înțelese la nivel internațional. „Constrângere” pentru negocieri: presiunea asupra Moscovei, condiție pentru finalul războiului Radakin leagă încheierea conflictului de capacitatea aliaților de a-l determina pe Vladimir Putin să accepte negocieri, susținând că acest lucru nu poate fi obținut fără presiune asupra Moscovei. „Singura modalitate de a pune capăt acestui război este să-l constrângem pe președintele Putin să se așeze la masa negocierilor. Iar acest lucru poate fi realizat doar prin constrângere. Tocmai de aceea, Ucraina încearcă să ducă lupta pe teritoriul Rusiei”, a afirmat amiralul. În lipsa unei consolidări rapide a sprijinului financiar european, mesajul implicit este că avantajele operaționale obținute de Ucraina prin adaptare și utilizarea dronelor riscă să fie greu de susținut pe termen mediu, pe fondul slăbirii economiei. [...]
