Știri
Știri din categoria Apărare
Rheinmetall și Boeing mizează pe MQ-28 Ghost Bat ca „loyal wingman” pentru Luftwaffe, cu țintă 2029, într-un parteneriat care urmărește atât modernizarea operațională, cât și localizarea unei părți din integrare și dezvoltare în Germania și Europa, potrivit Interesting Engineering.
Acordul vizează oferirea către Germania a aeronavei fără pilot MQ-28 Ghost Bat, descrisă ca o soluție „matură și pregătită” pentru cerințele Bundeswehr. Inițiativa este aliniată planului Germaniei de a introduce în serviciu, până în 2029, așa-numitele Collaborative Combat Aircraft (CCA) – aeronave concepute să opereze împreună cu avioane de luptă cu pilot, pentru a crește flexibilitatea și eficiența în luptă.
Parteneriatul este prezentat și ca răspuns la nevoia Germaniei de a-și crește „combat mass” (capacitatea de a desfășura mai multe platforme în medii contestate), în contextul în care aeronave mai vechi, precum Tornado, se apropie de retragere.
MQ-28 Ghost Bat, dezvoltat inițial în Australia, este descris ca o dronă autonomă proiectată să opereze în tandem cu aeronave pilotate. Potrivit materialului, platforma a depășit 150 de zboruri de test, un element folosit pentru a susține nivelul de maturitate și disponibilitate operațională.
Rolurile menționate pentru MQ-28 includ:
Publicația notează că sistemele autonome ar reduce riscul pentru piloți și ar crește eficiența misiunilor.
Directorul general al Rheinmetall, Armin Papperger, afirmă că parteneriatul urmărește adaptarea MQ-28 la cerințele Bundeswehr și că integrarea, operarea și dezvoltarea ulterioară ar urma să fie asigurate „dintr-o singură sursă”, concomitent cu întărirea „creării de valoare industrială” printr-un hub industrial în Germania și Europa.
„Vedem un potențial de venituri pentru Rheinmetall în intervalul sutelor de milioane de euro.”
Materialul mai susține că parteneriatul ar asigura un nivel ridicat de creare de valoare „națională și suverană” și securitate a aprovizionării în Germania.
Un element tehnic central este arhitectura deschisă și modulară a MQ-28, care ar permite modernizări continue și creștere rapidă a capabilităților. Rheinmetall ar urma să susțină un mediu digital dedicat „în țară”, unde ingineri din Germania și Australia să contribuie la dezvoltare, testare și validare de software și hardware.
Președintele Boeing Global, Dr. Brendan Nelson, descrie colaborarea ca un parteneriat între Germania și Australia, cu obiectivul de a valorifica investițiile și inovația australiană pentru a introduce și evolua MQ-28 în serviciul Bundeswehr.
În forma prezentată de Interesting Engineering, proiectul indică o direcție strategică: integrarea accelerată a sistemelor autonome în aviația de luptă, cu accent pe creșterea numărului de platforme disponibile și pe consolidarea bazei industriale locale pentru operare și modernizări.
Recomandate
Rheinmetall își extinde capacitatea industrială în Germania printr-un joint venture care vizează producția în masă de rachete de croazieră pentru Europa și NATO , într-un proiect care depinde încă de aprobări și ar putea ajunge, potrivit companiilor, la un volum de piață de la „sute de milioane” anual la „miliarde” pe termen lung, relatează WinFuture . Producție în masă la Unterlüß, din 2026: cine face ce Rheinmetall și compania de apărare Destinus (Olanda) vor înființa în a doua jumătate a lui 2026 o societate mixtă, Rheinmetall Destinus Strike Systems. Locația aleasă este Unterlüß, în landul german Saxonia Inferioară, unde noua fabrică ar urma să fie construită lângă facilități deja existente. Structura acționariatului este majoritară pentru Rheinmetall (51%), în timp ce Destinus va deține 49%. Planul vizează „producția de masă” de rachete de croazieră și artilerie cu rachete balistice pentru state europene și pentru NATO. Miza: deficitul de capacitate industrială, nu cererea Motivul declarat al asocierii este creșterea cererii de echipamente militare pe fondul conflictelor prelungite din Europa și Orientul Mijlociu, în condițiile în care stocurile europene s-au redus semnificativ. În ecuația operațională, Destinus aduce proiectarea sistemelor și o producție de serie deja în derulare, iar Rheinmetall pune la dispoziție infrastructura industrială. Potrivit materialului, Destinus produce deja peste 2.000 de rachete de croazieră pe an în Europa, unele fiind „validate” parțial în Ucraina. Publicația notează că, potrivit unui raport din Wall Street Journal , companiile susțin că piața se mută de la producție limitată la fabricație la scară industrială, iar problema principală în Europa ar fi capacitatea insuficientă de producție. Detalii tehnice: rachete ghidate cu „inteligență artificială”, fără dependență de GPS Rachetele de croazieră vizate sunt descrise ca muniții ghidate cu propulsie cu reacție, care zboară la altitudine joasă. Dezvoltatorii susțin că acestea ar putea funcționa și fără sistemul global de navigație prin satelit GPS, Destinus mizând pe ghidaj bazat pe inteligență artificială. În împărțirea responsabilităților, Rheinmetall ar urma să asigure liniile de producție și managementul programului, iar Destinus arhitectura sistemului și dezvoltarea componentelor-cheie. Aprobări și calendar: contract așteptat în T4 2026 Implementarea finală rămâne condiționată de aprobările autorităților competente, inclusiv ale celor de concurență. Închiderea formală a contractului este așteptată în trimestrul al patrulea din 2026. Dacă autoritățile antitrust își dau acordul, companiile estimează pe termen scurt un volum anual al pieței în „sute de milioane” (fără a preciza o sumă), cu potențial de creștere spre „miliarde” pe termen lung. În paralel, materialul punctează și schimbarea de direcție la Destinus: compania, care inițial urmărea dezvoltarea de aeronave hipersonice civile, își consolidează orientarea către sectorul militar. [...]
Desfășurarea unui al treilea portavion american în regiune adâncește presiunea militară asupra Iranului , pe fondul escaladării din Strâmtoarea Ormuz și al unei blocade anunțate de administrația Trump, potrivit Libertatea . Portavionul cu propulsie nucleară USS George H.W. Bush (CVN-77), însoțit de grupul său de atac, a traversat luni Strâmtoarea Gibraltar și a intrat în Marea Mediterană, având ca destinație Asia de Vest. Nava a plecat de la baza navală Norfolk (Virginia) la finalul lunii martie și devine al treilea portavion american desfășurat în zonă. De ce contează: consolidare operațională într-un moment de tensiune pe rutele energetice Misiunea USS George H.W. Bush vine în contextul retragerii portavionului USS Gerald R. Ford , rechemat după o desfășurare de nouă luni. Potrivit articolului, această perioadă a fost marcată de presiuni majore asupra echipajului și de un incident descris drept „incendiu la spălătorie”, care ar fi necesitat 30 de ore pentru a fi gestionat. Redesfășurarea are loc în paralel cu o „escaladare semnificativă” a tensiunilor în Strâmtoarea Ormuz, unde administrația Trump ar fi trecut la impunerea unei blocade asupra navigației iraniene, promițând să oprească „orice navă care încearcă să intre sau să părăsească” strâmtoarea. În material se menționează că decizia a destabilizat rapid piețele internaționale de energie. Reacția Iranului și semnalul pentru regiune În fața campaniei de presiune a Statelor Unite, Iranul și alți actori regionali ar opune „o rezistență fermă”, iar forțele armate iraniene au condamnat blocada, catalogând acțiunile americane drept acte de „piraterie”. Pentru moment, articolul nu oferă un calendar al operațiunilor sau detalii despre următoarele mișcări ale grupului de atac, dincolo de direcția generală către Orientul Mijlociu. [...]
Marina Regală a Țărilor de Jos a început operarea unei drone care poate funcționa și când comunicațiile sunt bruiate , un detaliu cu impact direct asupra modului în care forțele navale își pot menține supravegherea și recunoașterea în medii contestate, potrivit Interesting Engineering . Sistemul, V-BAT, este dezvoltat de Shield AI și este descris ca o dronă militară destinată în principal misiunilor de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR). Publicația notează că drona poate decola și ateriza vertical, ca un elicopter, dar poate zbura înainte ca o aeronavă cu aripă fixă, fără să aibă nevoie de pistă, catapultă sau sistem de recuperare. Ce schimbă operațional: zbor în „medii negate” și lansare din spații înguste Marina Regală a Țărilor de Jos (RNLN) a declarat V-BAT „operațional” după testări la bordul navei HNLMS Johan de Witt , aflată în largul coastei nordului Norvegiei. Conform unui comunicat citat de Interesting Engineering, RNLN a achiziționat 12 astfel de drone, iar opt nave vor fi echipate cu infrastructura necesară pentru operarea V-BAT. Designul cu ventilator carenat (ducted fan) permite utilizarea din spații restrânse — punți de navă, acoperișuri sau mici poieni — ceea ce extinde opțiunile de desfășurare atât în misiuni maritime, cât și terestre. Teste în condiții dificile și rol predominant de sprijin În procesul de testare și evaluare operațională, V-BAT ar fi demonstrat că poate fi folosită în vânt puternic, temperaturi sub zero și în condiții asociate anomaliilor geofizice polare. În cadrul misiunilor, drona a transmis fluxuri video în timp real către Johan de Witt, oferind comandanților o imagine operațională care a permis investigarea unor obiecte pe apă și explorarea unor rute noi pentru navă, potrivit aceleiași surse. Interesting Engineering precizează că V-BAT nu este prezentată ca platformă de lovire, ci mai degrabă ca un sistem care sprijină alte capabilități prin furnizarea de date de țintire. De asemenea, poate opera coordonat, inclusiv în grupuri („roiuri”), astfel încât un singur operator să poată gestiona mai multe drone simultan. De ce contează Pentru operațiunile navale, capacitatea de a menține ISR atunci când GNSS (sisteme globale de navigație prin satelit) și comunicațiile sunt „negate” (indisponibile din cauza bruiajului sau a altor constrângeri) reduce dependența de legături stabile și de infrastructură de lansare/recuperare, într-un moment în care bruiajul și contestarea spectrului electromagnetic sunt tot mai frecvente în teatrele de operații. [...]
Forțele Aeriene ale Rusiei au ieșit din războiul din Ucraina mai capabile operațional, ceea ce ridică miza pentru planificarea NATO , arată o analiză sintetizată de Adevărul . Ideea centrală: conflictul început în februarie 2022 a funcționat ca un „laborator” care a accelerat adaptarea tacticilor, integrarea tehnologică și pregătirea piloților, astfel încât amenințarea aeriană rusă este descrisă ca fiind mai serioasă decât la momentul invaziei. În 2022, mulți experți se așteptau ca Moscova să obțină rapid superioritatea aeriană, însă apărarea antiaeriană ucraineană și reacția forțelor Kievului au limitat eficiența campaniei aeriene ruse. La patru ani distanță, analiștii citați avertizează că această imagine inițială ar fi alimentat, în unele cercuri occidentale, o complacere strategică: Rusia nu doar că nu și-ar fi pierdut capacitatea aeriană, ci ar fi învățat din deficiențe și s-ar fi adaptat la războiul modern. Ce s-a schimbat: integrare, armament și experiență de luptă Potrivit analizei Business Insider citate, Rusia și-a rafinat modul de operare printr-o integrare mai eficientă între aviație, rachete, drone și apărare aeriană. În paralel, piloții ar fi acumulat experiență în condiții reale de luptă, iar flotele ar fi fost parțial reînnoite și sistemele de armament ajustate pe baza utilizării constante pe front. Un exemplu menționat este avionul de vânătoare Su-35. Analistul Justin Bronk, de la Royal United Services Institute (RUSI) , arată că aparatul ar fi devenit mai letal prin integrarea rachetelor aer-aer cu rază lungă R-37M, capabile să lovească ținte la distanțe mai mari decât armamentul clasic. Deși aceste arme nu s-ar fi tradus într-un număr „spectaculos” de victorii aeriene confirmate, utilizarea lor repetată este prezentată ca semn al unei învățări active pe câmpul de luptă. De ce contează pentru NATO: problema nu e doar tehnologia, ci volumul și adaptarea Într-o analiză separată, RUSI notează că Rusia nu a devenit „invincibilă” în aer, dar a câștigat experiență operațională continuă și și-a adaptat tacticile în timp real, inclusiv prin folosirea rachetelor cu rază lungă. În plus, războiul ar fi accelerat integrarea dintre capabilități aeriene și terestre – drone, rachete de croazieră, bombe planante și rețele antiaeriene stratificate – ceea ce ar fi extins capacitatea de lovire la distanță și ar fi suprasolicitat apărarea ucraineană. Textul indică și intensitatea campaniei aeriene: Rusia ar fi lansat „sute de drone” într-un singur val, iar într-o săptămână ar fi fost folosite „mii de drone și bombe aeriene” asupra Ucrainei, într-un tipar descris ca susținut și adaptiv. În acest context, generalul în rezervă Gordon Davis avertizează că Alianța ar trebui să renunțe la imaginea unei aviații ruse ineficiente. Justin Bronk mai susține că pierderile de aeronave – multe modele vechi – nu ar reflecta neapărat capacitatea reală de luptă a forțelor aeriene ruse de acum. Pe partea industrială, articolul menționează că industria de apărare rusă ar fi continuat să producă aparate moderne precum Su-35S și Su-34, reușind în unele cazuri să compenseze pierderile și să mențină un ritm de modernizare chiar în condiții de război. În paralel, piloții ar beneficia de „mii de ore de zbor” și experiență de luptă, un avantaj față de perioada pre-2022, când nivelul de instruire era considerat sub standardele occidentale. Concluzia experților citați: combinația dintre experiență, adaptare și volum operațional face ca aviația rusă să fie o provocare mai complexă și în evoluție pentru securitatea europeană decât era percepută la începutul invaziei. [...]
O firmă chineză susține că a putut deduce zborurile bombardierelor americane peste Iran din date publice ale avioanelor cisternă , ceea ce ridică întrebări operaționale despre cât de „invizibile” rămân misiunile aeriene atunci când infrastructura de realimentare transmite poziția, potrivit Interesting Engineering . MizarVision , companie privată din China specializată în informații geospațiale, afirmă că a urmărit misiuni de realimentare în aer ale avioanelor cisternă KC-135 și KC-46 în timpul „Operation Epic Fury” și că, pe baza acestora, a putut lega tipare de zbor de lovituri observate în Iran. Ideea centrală este că, deși bombardierele își pot ține ascunsă poziția, avioanele de realimentare continuă să emită semnale ADS-B (Automatic Dependent Surveillance–Broadcast), accesibile public. Publicația notează că cercetătorii MizarVision ar fi folosit aceste semnale pentru a estima mișcările bombardierelor și pentru a înțelege mai bine cum s-au desfășurat loviturile. Totuși, aceeași sursă precizează că există un grad ridicat de incertitudine în a deriva tipare „exacte” doar din mișcările avioanelor cisternă, chiar dacă acestea sunt relativ ușor de identificat. Ce forțe ar fi fost implicate, potrivit informațiilor citate Înaintea încetării focului anunțate săptămâna trecută, președintele Statului Major Întrunit al SUA, generalul Dan Caine (Forțele Aeriene), a confirmat că SUA au desfășurat 62 de misiuni de bombardament, care au implicat toate cele trei tipuri de bombardiere strategice: B-1, B-2 și B-52. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) declarase anterior că: B-1 au fost folosite pentru a degrada capabilitățile Iranului privind rachetele balistice; B-52 au lovit posturi de comandă și control pentru rachetele balistice. Materialul mai menționează că relatări din presă au confirmat că B-2 ar fi lansat bombe „bunker buster” asupra unei ținte folosite de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). Trei etape ale operațiunii, reconstruite din zborurile de realimentare Raportul citat de Interesting Engineering împarte tiparele în trei faze, pe baza activității avioanelor cisternă: 1–5 martie : activitate inițială; MizarVision a raportat o realimentare „suspectată” a unui B-52H deasupra Mediteranei, iar cea mai mare parte a activității detectate a fost deasupra Israelului sau a Mediteranei, în contextul încercării SUA de a obține superioritate aeriană în regiune. 9–14 martie : avioane cisternă observate deasupra Arabiei Saudite și a Golfului pentru a sprijini B-1B și B-2 implicate în lovirea Iranului; compania spune că a identificat și locații specifice din Golf unde aceste bombardiere ar fi fost active între 9 și 14 martie. 15–17 martie (vârful operațiunii) : avioanele cisternă au sprijinit lovituri cu B-1B; pe 17 martie, activitățile de realimentare deasupra Strâmtorii Hormuz și intrarea unui avion de avertizare timpurie și control aerian E-3C Sentry ar indica o „legătură operațională completă” între avertizare, bombardament și realimentare. La vârful atacului, materialul mai afirmă că au fost atacate nave ale marinei iraniene și active din Insula Kharg, descrisă ca un nod pentru transporturile de petrol ale Iranului. Unde intră inteligența artificială și care sunt limitele Analiștii MizarVision ar fi folosit și inteligență artificială în procesul de urmărire, însă „natura exactă a sistemului” rămâne neclară, potrivit unei relatări a South China Morning Post, citată de Interesting Engineering. Concluzia operațională sugerată de material este că, în pofida caracterului „stealth” al bombardierelor, expunerea publică a datelor ADS-B ale avioanelor de sprijin (în special realimentare) poate oferi indicii despre desfășurarea unor misiuni, chiar dacă interpretarea lor rămâne probabilistică, nu certă. [...]
Armata SUA accelerează trecerea la producția de masă a dronelor și rachetelor mai ieftine , mizând pe motoare cu reacție de unică folosință care pot fi fabricate rapid și în volume mari, potrivit Focus . Miza este una operațională: creșterea stocurilor de muniții ghidate și drone „consumabile” (folosite o singură dată), într-un ritm pe care industria tradițională îl livrează mai greu. Un exemplu este start-up-ul Beehive Industries , care a primit un contract de aproximativ 29,7 milioane dolari (aprox. 136 milioane lei) pentru a aduce la maturitate de producție un motor cu reacție compact, destinat utilizării o singură dată în drone și rachete ghidate, conform companiei și publicației de specialitate „ Air and Space Forces ”. Buget și calendar: stocuri mai mari, investiții în creștere Forțele Aeriene ale SUA urmăresc să își extindă semnificativ stocurile de arme de precizie relativ ieftine. Pentru anul bugetar în curs, ar fi prevăzute circa 620 milioane dolari (aprox. 2,85 miliarde lei), potrivit „Air and Space Forces”, iar Pentagonul ar planifica o creștere a investițiilor până în 2027. Programul Beehive a început oficial la începutul lui aprilie 2026 și ar urma să aibă primul test de motor în cursul acestui an. Producția de serie este planificată pentru 2027. Producție rapidă: 3D printing și ținte de volum Beehive spune că folosește, între altele, imprimarea 3D pentru a crește viteza de producție. Ținta pentru 2027 este de 3.000–5.000 de motoare, cu opțiunea de a dubla volumul în decurs de un an. În paralel, competiția se intensifică: „Air and Space Forces” notează că Beehive este unul dintre cel puțin o jumătate de duzină de producători care lucrează la sisteme de propulsie mici pentru programe militare, pe fondul cursei pentru viitoarele generații de armament. [...]
