Știri
Știri din categoria Apărare
Digi ar urma să ia un contract de 196 milioane euro pentru o platformă de securitate cibernetică, într-un val de achiziții de apărare derulate prin programul SAFE, care poate direcționa bani publici și către companii listate la Bursa de Valori București, potrivit Profit.
Informația indică faptul că, pe lângă marii contractori internaționali și firmele strict din industria de armament, schema paneuropeană în care este angrenat statul român ar putea alimenta și venituri pentru companii locale tranzacționate la bursă – cu efect direct asupra perspectivelor lor comerciale și, implicit, asupra interesului investitorilor.
Conform listei analizate de Profit, Digi Communications (simbol DIGI), operator telecom listat la BVB din 2017, ar urma ca prin Digi România să fie beneficiarul unui contract în valoare de 196,00 milioane euro (aprox. 1,03 miliarde lei).
Obiectul contractului este dezvoltarea unei platforme integrate de tip LLM (model lingvistic de mari dimensiuni – tehnologie folosită pentru analiză și automatizare pe baza limbajului) pentru securitate cibernetică, cu realizare integrală în România, potrivit aceleiași surse.
Miza economică nu este doar valoarea punctuală a contractului, ci semnalul că programele de înzestrare și securitate pot genera proiecte mari și pentru companii listate, accesibile investitorilor de retail prin bursă.
În același timp, articolul notează că fondurile mobilizate de România în această schemă paneuropeană ar urma să ajungă și la giganți externi precum Rheinmetall și Airbus, ceea ce sugerează o competiție și o structură de furnizori în care firmele locale pot prinde proiecte pe segmente precum tehnologia și securitatea cibernetică, nu doar producția clasică de armament.
Materialul folosește formulări de tip „ar urma”, ceea ce indică faptul că informațiile sunt legate de contracte/atribuiri dintr-o listă analizată și de planuri în derulare. Confirmarea finală a implementării și calendarul efectiv depind de pașii administrativi și contractuali ai programului SAFE și ai beneficiarilor din România.
Recomandate
Bulgaria își finanțează modernizarea apărării antiaeriene prin SAFE, cu 195 milioane euro. Potrivit G4Media , Sofia a aprobat achiziția a șapte sisteme radar produse de compania franceză Thales , într-o mișcare legată direct de angajamentele din NATO și de accesarea noului instrument financiar european pentru apărare. Decizia vizează modernizarea apărării antiaeriene, iar echipamentul radar ar urma să fie capabil să detecteze rachete de la o distanță mare. Informația este relatată de Reuters, care citează media locale, și este transmisă de Agerpres, conform articolului. Finanțarea: 195 milioane euro prin SAFE Bulgaria va beneficia de 195 milioane de euro (aprox. 980 milioane lei) din fondul de investiții pentru apărare SAFE (Security Action for Europe), bani destinați radarelor și echipamentelor conexe. SAFE este descris ca un instrument financiar nou al Uniunii Europene, conceput pentru a accelera pregătirea în domeniul apărării, prin sprijinirea unor investiții „urgente și majore” și prin susținerea industriei europene de apărare. Mecanismul pune la dispoziția statelor membre împrumuturi cu cost competitiv și maturitate lungă , în valoare totală de până la 150 de miliarde de euro . Ce condiții implică SAFE pentru achiziții Pentru a „maximiza impactul” și a reduce fragmentarea, proiectele finanțate prin SAFE se bazează pe achiziții comune, cu participarea a cel puțin: un stat membru care beneficiază de SAFE și încă un stat membru; Ucraina; țări din Spațiul Economic European și din Asociația Europeană a Liberului Schimb (SEE-AELS). Context: ținta Bulgariei de cheltuieli pentru apărare În același context, Bulgaria își propune să își respecte angajamentul față de NATO și să își majoreze cheltuielile pentru apărare până la 5% din produsul intern brut , potrivit informațiilor din articol. [...]
România a semnat un contract de 280,9 milioane euro (aprox. 1,41 miliarde lei) pentru 12 elicoptere Airbus, cu mentenanță și reparații în țară , un aranjament care mută o parte importantă din cheltuiala de operare către capacități locale și reduce dependența de servicii externe, potrivit Economica . Contractul, încheiat cu Airbus Helicopters Germany, este încadrat în inițiativa europeană Security Action for Europe (SAFE) , care urmărește consolidarea protecției civile, a răspunsului la urgențe și a cadrelor de siguranță publică la nivel european. Conform informațiilor citate, flota va fi operată de Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne, sub coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) . Cum se împarte flota și ce misiuni acoperă Elicopterele sunt din două tipuri, H160 și H145, iar alocarea lor este legată de utilizări distincte în managementul integrat al urgențelor, protecție civilă și aplicarea legii: H160 (7 aeronave) : 4 pentru misiuni de protecție civilă și ajutor în caz de dezastre; 3 pentru ordine publică, supraveghere aeriană și operațiuni tactice de securitate. H145 (5 aeronave) : alocate integral SMURD și salvării montane , pentru intervenții medicale rapide, evacuări medicale și misiuni de căutare și salvare (SAR). Componenta locală: mentenanță și reparații în România Pentru ambele tipuri de elicoptere, mentenanța și reparațiile vor fi realizate la facilități din România , potrivit aceleiași surse. Din perspectivă operațională și economică, această decizie contează prin faptul că poate scurta timpii de indisponibilitate ai aeronavelor și poate păstra o parte din cheltuielile recurente (service, reparații) în economia locală, în locul externalizării lor. Context: SAFE și prezența Airbus în România Airbus leagă investiția de programul SAFE și de obiectivul de a crește capacitatea de reacție în situații de urgență. CEO-ul Airbus Helicopters, Matthieu Louvot, a descris comanda drept una „de referință” și a susținut că selecția ambelor modele permite „un răspuns integrat și extrem de eficient pentru misiuni complexe”. „Prin desfășurarea acestor platforme avansate în cadrul programului SAFE, România își îmbunătățește semnificativ pregătirea operațională, reducând timpii de reacție în situații de urgență și poziționându-se ca un contributor solid la mecanismele europene integrate de salvare și securitate.” În plus, Airbus este prezentă în România de peste 20 de ani prin diviziile sale, inclusiv printr-un centru pentru clienți Airbus Helicopters, Airbus Defence and Space (comunicații securizate și servicii de inginerie) și activități de fabricare de piese pentru Airbus Commercial Aircraft. Ce urmează Sursa nu indică un calendar de livrare sau punere în operare. Informația confirmată este semnarea contractului, valoarea acestuia și faptul că flota va intra în utilizarea structurilor MAI/DSU, cu suport de mentenanță și reparații realizat în România. [...]
Prăbușirea FCAS obligă Germania să-și refacă rapid strategia industrială pentru viitorul avion de luptă , iar Berlinul ia în calcul noi alianțe care pot redesena lanțurile europene de producție din apărare, potrivit Mediafax . Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a spus că guvernul poartă de „mai multe luni” discuții cu „diverși actori” pentru alternative, dar a refuzat să indice public ce proiect ar putea rezulta și cine l-ar conduce. Declarațiile sale sunt atribuite de Mediafax agenției Bloomberg. Un oficial german a indicat că proiectul Future Combat Air System (FCAS) , estimat la 100 de miliarde de euro, a intrat în impas după ce companiile implicate nu au reușit să ajungă la un acord, concluzie la care ar fi ajuns cancelarul Friedrich Merz și președintele francez Emmanuel Macron. De ce s-a blocat proiectul: controlul industrial și cerințe diferite Conflictul a fost, în principal, între Dassault Aviation și Airbus (care reprezenta interesele Germaniei și Spaniei). Potrivit informațiilor citate, Dassault a dorit să controleze dezvoltarea avionului, în timp ce Airbus nu a acceptat un rol secundar. Pe lângă disputa industrială, au existat și divergențe de cerințe: Franța ar fi urmărit un avion capabil să opereze de pe portavioane și să transporte armament nuclear, cerințe pe care partea germană nu le considera necesare. Opțiunile Berlinului: parteneri europeni sau aderarea la GCAP Germania analizează mai multe piste pentru un proiect alternativ fără Franța, au afirmat surse pentru Bloomberg. Variantele menționate sunt: Spania și Suedia , ca potențiali parteneri într-o formulă alternativă; aderarea la proiectul GCAP , derulat de Marea Britanie, Italia și Japonia . Pistorius a declarat că sfârșitul FCAS „nu a fost chiar o surpriză” și a susținut că relațiile franco-germane nu sunt „tensionate”. Totodată, el a indicat că Germania are „o serie de proiecte mai mici și mai mari” deja în derulare sau care urmează să fie lansate. [...]
Ministrul interimar al Apărării spune că Armata poate susține primele 72 de ore, dar mizează pe planurile NATO. Într-o intervenție la TVR Info , Radu Miruță a răspuns afirmativ la întrebarea dacă Armata Română are capabilitățile necesare să apere România în fața unei posibile agresiuni ruse timp de 72 de ore, insistând că scenariile de apărare sunt integrate în doctrina și planurile Alianței, nu într-o logică de confruntare „unu la unu”. Ministrul a încadrat explicit Federația Rusă drept „agresiune” și a spus că aceasta este considerată un risc atât pentru NATO, cât și pentru politica de apărare a Uniunii Europene, deci „nu este o chestiune doar pentru România”. În același context, Miruță a cerut încredere în militari, afirmând că „fac maximul posibil cu ce au la dispoziție”, iar preocuparea sa este ca Armata să „aibă la dispoziție mai mult”. El a mai susținut că a preluat conducerea Ministerului Apărării într-un moment în care instituția „a semnat cele mai puternice contracte de modernizare și de înzestrare cu tehnică militară” pentru Armata Română, fără a detalia în intervenția citată ce programe sau valori sunt vizate. Pentru context, TVR Info trimite și la un material separat despre măsurile luate de Armată după exploziile a două drone , prezentate de Miruță la postul public: TVR Info . [...]
Imaginile din satelit indică o consolidare militară rusă la granița cu NATO , iar evaluările din statele nordice plasează următorii 1–3 ani drept intervalul cu „cel mai mare risc” de confruntare, potrivit Libertatea , care citează Focus Online și un raport al postului danez DR. Miza imediată pentru NATO este una operațională: capacitatea de descurajare și reacție rapidă în zona Mării Baltice, considerată vulnerabilă în scenarii de escaladare. Ce arată imaginile și unde se concentrează schimbările Conform raportului DR citat în material, imagini recente surprinse prin satelit ar indica apariția unor noi baze militare și extinderea celor existente pe un arc geografic care se întinde „din nordul Norvegiei până în sudul Lituaniei”. În acest context, Marko Eklund, fost ofițer al serviciilor secrete finlandeze, a declarat pentru DR că Rusia ar urmări să creeze spațiu pentru „zeci de mii de soldați suplimentari”. Publicația notează și un reper concret din imagini: corturi militare la baza Kamenka , la aproximativ 60 km de granița cu Finlanda. De ce contează: fereastra de risc și presiunea pe postura NATO Experți din servicii de informații și din NATO din Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca ar fi confirmat constatările, iar estimările lor indică următorii 1–3 ani ca interval cu „cel mai mare risc” pentru o posibilă confruntare între Rusia și NATO în Europa, potrivit Focus Online. În paralel, materialul menționează o evaluare separată a expertului militar Carlo Masala, care avertizează că un atac rusesc asupra NATO „ar putea avea loc până în 2029”. În același timp, surse DR ar fi indicat că nu există o decizie imediată a Kremlinului privind un atac asupra teritoriului NATO, deși pregătirile militare pentru o potențială confruntare ar fi în desfășurare. Semnale de tensiune în Marea Baltică Libertatea enumeră o serie de incidente și activități recente în regiune, prezentate ca indicii ale tensiunilor în creștere: interferențe GPS masive deasupra sudului Mării Baltice, Gotland, Bornholm și a statelor baltice; observarea frecventă a navelor rusești în apele teritoriale ale Suediei, Germaniei, Danemarcei, Estoniei și Finlandei; interceptări repetate ale aeronavelor rusești de către avioane de luptă NATO în spațiul aerian al Mării Baltice; prezența navelor rusești în apropierea parcurilor eoliene, terminalelor de LNG (gaz natural lichefiat) și bazelor militare; atacuri hibride, inclusiv atacuri cibernetice și drone suspecte, care ar fi vizat operatori de energie și porturi din Estonia, Letonia și Polonia; exerciții militare rusești în Kaliningrad, inclusiv scenarii de blocadă a Mării Baltice și atacuri asupra teritoriilor NATO. Ce efective ar viza Rusia și ce vulnerabilități admite NATO După încheierea războiului din Ucraina, Rusia ar intenționa să staționeze aproximativ 115.000 de soldați, majoritatea trupe de luptă, în apropierea granițelor NATO, potrivit lui Marko Eklund, citat de DR. În același material, generalul-locotenent Thomas Nilsson, șeful serviciilor de informații militare suedeze, este citat cu o evaluare directă: „Este cu siguranță o amenințare pe care ar trebui să o luăm în serios.” Tot DR, citat de Libertatea, relatează că ofițeri NATO ar fi recunoscut deficiențe la nivelul forțelor convenționale terestre, navale și aeriene, dar și în zona tehnologiei spațiale și a sistemelor autonome. Un ofițer NATO este citat astfel: „Ne lipsesc forțele convenționale pe uscat, pe apă și în aer. Ne lipsesc tehnologia și infrastructura spațială, la care fiecare țară europeană ar trebui să aibă acces. Și ne lipsesc sistemele autonome pe uscat, pe apă și în aer.” Reacția Moscovei Ambasadorul Rusiei în Danemarca, Vladimir Barbin, a respins acuzațiile privind mobilizarea trupelor, catalogând declarațiile drept „o minciună” și negând intenția de a ataca state NATO, potrivit materialului. În lipsa unor confirmări independente prezentate în articol, concluziile rămân cele ale experților și instituțiilor citate, însă ele conturează o presiune operațională crescândă asupra NATO în nordul Europei și în bazinul Mării Baltice, inclusiv prin nevoia de a acoperi rapid vulnerabilități recunoscute la nivel de capabilități convenționale și tehnologice. [...]
Oficialii europeni din NATO iau în calcul mecanisme de apărare fără SUA , inclusiv coaliții regionale care ar putea reacționa automat la un atac, chiar și în scenariul în care Washingtonul nu ar susține activarea Articolului 5 , potrivit Digi24 . Discuțiile indică o schimbare de paradigmă cu impact direct asupra arhitecturii de securitate europene: planificarea de contingență începe să includă explicit varianta unei implicări americane reduse sau blocate într-o criză. Contextul invocat este o acumulare de decizii și presiuni atribuite președintelui Donald Trump – de la campania pentru anexarea Groenlandei și încercarea de a-i atrage pe europeni într-un atac asupra Iranului, până la anularea desfășurării în Europa a unor rachete de croazieră Tomahawk cu rază lungă și a „câtorva mii” de soldați, potrivit unor oficiali citați în material. De ce contează: se discută un răspuns „automat” fără Articolul 5 Un număr tot mai mare de guverne europene analizează cum ar putea funcționa apărarea colectivă dacă SUA ar „paraliza efectiv NATO” într-o criză, refuzând activarea Articolului 5. În ultimele săptămâni, guverne și instituții europene au studiat rapoarte care încearcă să răspundă la două întrebări: cum pot aliații europeni să lanseze un răspuns defensiv decisiv fără SUA și cum ar putea purta un război fără capacitățile americane care stau la baza planificării militare a NATO. Potrivit materialului, statele nordice și Franța ar fi început discret discuții interne încă de anul trecut, iar în ultimele luni Germania și Polonia ar fi devenit mai active în examinarea opțiunilor de rezervă. Tema ar fi ajuns și în statele baltice și este discutată informal inclusiv „pe coridoarele” sediului NATO. Presiunea politică internă: încredere scăzută în sprijinul SUA și dezbatere nucleară Materialul citează un sondaj realizat în 12 țări și publicat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), potrivit căruia doar: 35% dintre britanici, 27% dintre germani, 22% dintre suedezi, 20% dintre danezi erau „foarte” sau „destul de” încrezători că SUA ar interveni dacă țările lor ar fi atacate. În același timp, 65% dintre polonezi și 56% dintre suedezi au spus că ar sprijini, fie provizoriu, fie ferm, construirea unui arsenal atomic național, conform aceluiași sondaj. Scenariul coalițiilor regionale: comandă NATO, activare fără SUA Un document descris drept „radical”, asociat ECFR, propune organizarea apărării Europei în jurul unor coaliții regionale care ar folosi cele trei Comandamente ale Forțelor Comune existente ale NATO, acoperind: Nordul Îndepărtat și țările nordice, sectorul central al flancului estic (de la statele baltice până la Alpi), sudul Europei și Marea Mediterană. Ideea centrală este ca aceste coaliții și structurile lor de comandă să fie activate automat, cu puteri „pre-delegate” (mandate stabilite dinainte), dacă un membru ar fi atacat, chiar și fără Articolul 5. Documentul mai sugerează că ar putea fi incluși parteneri din afara alianței, precum Ucraina. Tot în acest cadru sunt menționate opțiuni de ripostă „pe teren inamic”, inclusiv în Kaliningrad, sau chiar ocuparea unor porțiuni de teritoriu rusesc ca „monedă de schimb” pentru negocierea încheierii conflictului. „Plan Z”: o coaliție de „hedging nuclear” Cea mai controversată propunere din material vizează o „coaliție de hedging nuclear” (adică o strategie de „asigurare” prin apropierea de pragul tehnologic), în care state non-nucleare – precum Germania, Polonia, Suedia sau Ucraina – ar partaja tehnologii nucleare pentru a ajunge la capacitatea de a putea achiziționa arme atomice. Scopul ar fi un semnal de descurajare pentru Rusia, prin riscul apariției mai multor state europene înarmate nuclear. Rezerve în interiorul NATO: flexibilitate versus reformă instituțională Materialul notează și existența unor rezerve față de reformarea formală a instituțiilor alianței. Un fost oficial NATO, citat de Digi24, spune că ar putea fi mai ușor să se improvizeze un răspuns european la o invazie rusească decât să se construiască din timp o arhitectură elaborată, adăugând că discuția există „non-stop” informal, chiar dacă „niciun ambasador NATO” nu ar intra într-o conversație oficială pe acest subiect. Separat, este menționat un studiu coordonat de Rusi și alte grupuri de experți, supervizat de fostul președinte finlandez Sauli Niinisto , care ar propune o alianță „sub-NATO” a principalilor actori militari europeni (inclusiv Marea Britanie, Franța, Germania, Polonia și statele nordice și baltice). Unul dintre autorii citați susține că o astfel de coaliție ar putea respinge realist o incursiune rusească și cu asistență minimă din partea SUA, de tip informații și date de țintire. Pentru Europa, miza imediată nu este doar „mai multă apărare”, ci cum își setează din timp lanțul de comandă și regulile de reacție într-un scenariu în care garanția politică americană devine incertă. [...]
