Știri
Știri din categoria Apărare
Digi ar urma să ia un contract de 196 milioane euro pentru o platformă de securitate cibernetică, într-un val de achiziții de apărare derulate prin programul SAFE, care poate direcționa bani publici și către companii listate la Bursa de Valori București, potrivit Profit.
Informația indică faptul că, pe lângă marii contractori internaționali și firmele strict din industria de armament, schema paneuropeană în care este angrenat statul român ar putea alimenta și venituri pentru companii locale tranzacționate la bursă – cu efect direct asupra perspectivelor lor comerciale și, implicit, asupra interesului investitorilor.
Conform listei analizate de Profit, Digi Communications (simbol DIGI), operator telecom listat la BVB din 2017, ar urma ca prin Digi România să fie beneficiarul unui contract în valoare de 196,00 milioane euro (aprox. 1,03 miliarde lei).
Obiectul contractului este dezvoltarea unei platforme integrate de tip LLM (model lingvistic de mari dimensiuni – tehnologie folosită pentru analiză și automatizare pe baza limbajului) pentru securitate cibernetică, cu realizare integrală în România, potrivit aceleiași surse.
Miza economică nu este doar valoarea punctuală a contractului, ci semnalul că programele de înzestrare și securitate pot genera proiecte mari și pentru companii listate, accesibile investitorilor de retail prin bursă.
În același timp, articolul notează că fondurile mobilizate de România în această schemă paneuropeană ar urma să ajungă și la giganți externi precum Rheinmetall și Airbus, ceea ce sugerează o competiție și o structură de furnizori în care firmele locale pot prinde proiecte pe segmente precum tehnologia și securitatea cibernetică, nu doar producția clasică de armament.
Materialul folosește formulări de tip „ar urma”, ceea ce indică faptul că informațiile sunt legate de contracte/atribuiri dintr-o listă analizată și de planuri în derulare. Confirmarea finală a implementării și calendarul efectiv depind de pașii administrativi și contractuali ai programului SAFE și ai beneficiarilor din România.
Recomandate
Escaladarea crizei cu Iranul ridică miza pentru apărarea colectivă în Europa , iar NATO „devine din ce în ce mai importantă” pe fondul riscurilor de securitate percepute ca fiind mai directe pentru statele europene, potrivit unei analize prezentate de Digi24 , pe baza unui interviu acordat de John Bolton postului TVP World. Fostul consilier pentru securitate națională al SUA susține că guvernele europene nu ar trebui să trateze confruntarea cu Iranul ca pe o problemă exclusiv americană sau doar prin prisma riscului ca un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu să reducă sprijinul militar al SUA pentru Ucraina. În evaluarea sa, activitățile Iranului și capabilitățile sale în materie de rachete pot ajunge să afecteze direct Europa. „Importanța alianței NATO crește, nu scade”, a spus Bolton. De ce ar conta direct pentru Europa Bolton argumentează că Europa este mai aproape geografic de Iran decât Statele Unite și ar putea fi atinsă de rachetele balistice iraniene cu rază medie de acțiune. În plus, el afirmă că Iranul ar fi desfășurat „un număr semnificativ” de activități teroriste în Europa, comparabile cu cele din America de Nord. În acest context, mesajul central este că riscurile asociate Iranului nu se limitează la securitatea SUA, ci pot deveni o problemă de securitate europeană, ceea ce ar întări rolul NATO ca mecanism de coordonare și apărare colectivă. Critica privind coordonarea SUA cu aliații În același interviu, Bolton îl critică pe Donald Trump pentru lipsa de claritate privind obiectivul SUA în criza iraniană. El spune că președintele american nu și-ar fi explicat clar ținta strategică – dacă urmărește distrugerea programului nuclear iranian, forțarea unei schimbări de regim sau un acord mai restrâns. Bolton mai afirmă că Trump nu ar fi consultat Congresul, aliații din NATO, statele arabe din Golf și parteneri-cheie ai SUA din Asia înainte ca situația să se agraveze. În logica fostului consilier, această incertitudine de strategie și coordonare poate avea efecte mai largi asupra securității globale, inclusiv în dosarul Ucrainei. Miza Strâmtorii Ormuz și riscul de precedent Un alt punct invocat este riscul ca Teheranul să exercite presiuni asupra traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz – rută cheie pentru transportul de petrol și gaze între Iran și Oman. Bolton avertizează că o astfel de evoluție ar crea „un precedent foarte periculos” pentru alte căi navigabile internaționale similare. Totodată, el susține că, chiar și în scenariul în care instalațiile nucleare iraniene ar fi grav avariate, Iranul ar putea reconstrui programul dacă își păstrează oamenii de știință și cunoștințele tehnice. [...]
Exporturile de armament ale Israelului au depășit 19 miliarde de dolari în 2025, consolidând industria de apărare ca motor de venituri externe , pe fondul cererii crescute pentru sisteme antiaeriene și al contractelor mari, potrivit Digi24 , care citează un anunț al Ministerului israelian al Apărării, relatat de AFP. Ministerul indică faptul că exporturile au atins un record pentru al cincilea an consecutiv, depășind 19 miliarde de dolari (aprox. 83 miliarde lei) în 2025, ceea ce reprezintă „o creștere de aproape 30%” față de anul precedent. Ce a tras în sus exporturile: apărarea antiaeriană și rachetele Potrivit datelor prezentate, sistemele de rachete și de apărare antiaeriană au reprezentat 29% din contractele încheiate de Israel. Totodată, din „sutele de contracte noi” semnate, mai mult de jumătate au fost „mega-contracte” de 100 de milioane de dolari sau mai mult (aprox. 435 milioane lei). Unde ajung livrările: Europa, principalul client Distribuția pe regiuni arată o orientare puternică spre piețele europene: Europa: 36% din exporturile israeliene de armament în 2025; Asia-Pacific: 32%; Orientul Mijlociu și Africa de Nord: 15%. Context: cerere alimentată de utilizarea în conflicte și presiune pe producție Ministerul israelian al Apărării atribuie nivelul record al vânzărilor interesului internațional pentru sistemele folosite în războaiele purtate de Israel după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. Ministrul apărării, Israel Katz , a legat performanța exporturilor de rezultatele militare și de capacitatea industriei locale: „Există o legătură clară şi incontestabilă între succesele obţinute de Forţele de Apărare Israeliene (IDF) pe toate fronturile, capacităţile extraordinare ale industriei de apărare israeliene şi succesul exporturilor israeliene de apărare la nivel mondial.” În aprilie, ministerul a anunțat intenția de a accelera producția de rachete interceptoare Arrow , în contextul întrebărilor apărute în mass-media internațională privind stocurile Israelului de interceptoare pentru rachete balistice, inclusiv pe fondul războiului cu Iranul lansat la începutul acestui an. [...]
MApN a refuzat oferta de transportoare Piranha la circa 10 milioane de euro bucata pentru că depășea plafonul aprobat de Parlament , iar semnarea contractului nu ar fi fost legală, potrivit explicațiilor ministrului interimar al Apărării, Radu Miruță, într-un mesaj citat de Adevărul . Miruță respinge acuzațiile apărute în spațiul public, pe care le numește „fake news”, potrivit cărora ministerul ar fi blocat achiziția transportoarelor Piranha sau ar fi schimbat criteriile de selecție pentru a elimina oferta. El susține că cerințele operaționale au fost stabilite înainte de preluarea mandatului său și au rămas neschimbate pe parcursul procedurii. Diferența de preț și limita legală invocată Ministrul afirmă că, în martie 2026, MApN a plătit aproximativ 3,9 milioane de euro (aprox. 19,9 milioane lei) pentru un transportor Piranha, iar ulterior Parlamentul a aprobat un plafon de circa 6 milioane de euro (aprox. 30,6 milioane lei) pe unitate, în funcție de evoluția costurilor. În cadrul programului SAFE, oferta primită ulterior ar fi fost de aproximativ 10 milioane de euro (aprox. 51 milioane lei) pentru fiecare vehicul. Miruță susține că, în aceste condiții, ministerul nu putea semna contractul deoarece valoarea depășea limitele aprobate de Parlament și ar fi fost comparabilă cu costul unei mașini de luptă a infanteriei, categorie superioară de armament. „Da, avem nevoie de transportoare blindate, dar nu putem plăti 10 milioane de euro pentru ceva ce am achiziționat cu 4 milioane de euro cu doar câteva luni înainte.” Ce s-a întâmplat cu banii și ce urmează Pentru a evita pierderea fondurilor disponibile, Miruță spune că sumele au fost redirecționate către alte programe de înzestrare care se încadrau în limitele financiare aprobate de Parlament. Tot în acest context, MApN a semnat contracte de înzestrare de peste 5,6 miliarde de euro (aprox. 28,6 miliarde lei) în cadrul Programului „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE), documentele fiind parafate vineri, 29 mai, de Direcția Generală pentru Armamente, în condițiile aprobate de Parlament. Ministrul mai afirmă că verificarea respectării condițiilor aprobate de Parlament a fost făcută de aproximativ 50 de specialiști din minister, pentru a grăbi livrarea echipamentelor „după criterii clare și operaționale”. Context: acuzații separate privind un sistem anti-dronă În aceeași intervenție, Miruță răspunde și unei afirmații a fostului deputat Sebastian Ghiță , potrivit căreia România ar fi returnat Germaniei un sistem anti-dronă primit gratuit și folosit un an în Dobrogea, în condițiile în care MApN ar pregăti achiziția unor sisteme similare din Franța. Miruță susține că nu este responsabil de o eventuală returnare, precizând că a preluat portofoliul Apărării „doar de 6 luni” și că „din semnătura mea n-a fost returnat”. [...]
Pușcașii marini americani încearcă să reducă drastic costul doborârii dronelor prin trecerea de la rachete care pot ajunge la 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe interceptare la muniție de ordinul a 10.000 de dolari (aprox. 46.000 lei), folosind sistemul antiaerian MADIS, potrivit Digi24 . Într-un exercițiu militar desfășurat în Filipine, armata SUA a prezentat modul în care MADIS (Marine Air Defense Integrated System) poate oferi comandanților mai multe opțiuni de angajare a țintelor – de la tunuri și mitraliere până la rachete și război electronic – astfel încât să nu fie consumată muniție scumpă împotriva unor drone relativ ieftine. Ce este MADIS și cum e construit Sistemul MADIS este alcătuit din două vehicule blindate JLTV (Joint Light Tactical Vehicle), care au înlocuit Humvee, fiecare cu rol distinct: un vehicul echipat cu radar avansat pentru detectarea dronelor; un al doilea vehicul dotat cu lansatoare de rachete Stinger. Ambele platforme au, potrivit articolului, tunuri automate, o mitralieră mai mică și sisteme de război electronic (capabilități de bruiaj și contramăsuri electronice). Wall Street Journal este citat ca sursă pentru faptul că MADIS devine tot mai important în operațiunile antidrone ale armatei americane. De ce contează: „economia” apărării antidrone Problema de fond este raportul cost-efect: dronele Shahed folosite de Iran și Rusia ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei), în timp ce unele interceptări s-au făcut cu rachete mult mai scumpe. În Orientul Mijlociu, SUA și statele din Golf au folosit inclusiv rachete aer-aer AIM-120, care costă 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei), conform unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) de la Washington, menționat în material. În același timp, o rachetă Stinger ar costa 430.000 de dolari (aprox. 2,0 milioane lei), potrivit fostului tehnician în muniții Steven Sawyers, citat de Digi24. Prin comparație, avantajul-cheie al MADIS este utilizarea unui tip de muniție care explodează în apropierea țintei, ceea ce permite doborârea dronelor fără lovire directă. Chiar dacă pot fi necesare mai multe rafale, costul muniției ar fi „în jur de 10.000 de dolari” (aprox. 46.000 lei), conform aceleiași surse. Materialul menționează și sistemul Coyote (un interceptor descris ca „pe jumătate rachetă, pe jumătate dronă”), folosit în războiul din Orientul Mijlociu, cu un cost estimat între 100.000 și 125.000 de dolari (aprox. 460.000–575.000 lei), potrivit lui Sawyers. Implicații operaționale: mobilitate pentru scenarii din Indo-Pacific Pe lângă cost, mobilitatea MADIS este prezentată ca un argument operațional pentru pușcașii marini, în contextul pregătirilor pentru o posibilă confruntare cu China în jurul Taiwanului și în Marea Chinei de Sud. În exercițiul din Filipine, sergentul american Noah Konie a descris dificultatea luptei antidrone, inclusiv faptul că unele rafale au ratat înainte ca ținta să fie doborâtă, în timp ce o rachetă Stinger „și-a lovit ținta din prima încercare”. „Sunt așa de multe tipuri de drone, încât nu știi exact cu ce o să te lupți”, a explicat Konie. „Speri că informațiile pe care le ai sunt corecte, dar pleci la luptă cu tot ce ai la dispoziție, sperând că totul va fi bine.” În ansamblu, MADIS este prezentat ca o soluție care lărgește „meniul” de opțiuni tactice – de la bruiaj la foc de tun și rachete – pentru a potrivi arma cu ținta și a limita consumul de muniție scumpă în fața dronelor ieftine. [...]
Northrop Grumman își propune un test orbital în 2027 pentru interceptori antirachetă bazați în spațiu , într-un demers care poate accelera trecerea de la prototipuri la programe mari de achiziții și producție pentru arhitecturi de apărare cu „constelații” de sateliți, potrivit Interesting Engineering . Compania își leagă planurile de inițiativa „Golden Dome” a administrației Trump și mizează pe o colaborare cu producătorul comercial de sateliți Apex . Ținta este demonstrarea tehnologiilor pentru așa-numiții „space-based interceptors” (interceptori spațiali), o componentă propusă de apărare antirachetă care ar angaja amenințările din orbită, în timpul zborului. De ce contează: semnal pentru bugete și capacitate industrială Dincolo de aspectul tehnologic, calendarul anunțat și parteneriatul cu un jucător comercial sugerează o direcție de piață: sisteme care ar necesita producție în serie și lanțuri de aprovizionare adaptate pentru volume mari. În material se arată că arhitecturile vizate ar putea ajunge să implice „sute sau mii” de nave spațiale care să lucreze împreună pentru acoperire persistentă și reacție rapidă. Northrop spune că a finalizat deja „mai multe teste-cheie la sol” în acest an și că rămâne pe traiectoria de a livra o capacitate de demonstrație pe orbită în 2027. Cum arată proiectul și cine face ce Parteneriatul îmbină două tipuri de competențe: Northrop Grumman : experiență în apărare antirachetă și tehnologii avansate (inclusiv utilizarea de tehnologii „ghidate de inteligență artificială”, conform sursei), plus infrastructură de producție. Apex : capacități de fabricație pentru sateliți și platforme standardizate („satellite buses” – structura/platforma pe care se montează sarcina utilă), orientate către constelații în orbită joasă. Apex este o companie fondată în 2022, cu sediul în Los Angeles, care dezvoltă astfel de platforme standardizate pentru constelații mari în orbită joasă. Finanțare și competiție: miza se mută spre contracte Northrop afirmă că efortul este finanțat intern și se bazează pe peste 1 miliard de dolari investiții ale companiei în tehnologii de apărare antirachetă și infrastructură de producție. În paralel, competiția pentru programul SBI (space-based interceptors) se intensifică: în aprilie, Forța Spațială a SUA a acordat 20 de contracte către 12 companii , cu o valoare potențială cumulată de până la 3,2 miliarde de dolari (aprox. 14,7 miliarde lei), pentru abordări concurente privind interceptorii și sistemele conexe. Materialul mai menționează că Apex a conturat și „Project Shadow”, o inițiativă separată, autofinanțată, pentru testarea unei arhitecturi de interceptori spațiali folosind una dintre platformele sale și un vehicul interceptor. Ce urmează Dacă demonstrația din 2027 are loc și validează conceptul, ea ar putea oferi un indiciu timpuriu despre cum ar arăta viitoare rețele de apărare antirachetă din orbită: constelații distribuite, operare autonomă și calcul avansat pentru detectare, urmărire și interceptare. Sursa nu oferă însă detalii despre configurația tehnică a interceptorilor sau despre un calendar de achiziție guvernamentală după demonstrație. [...]
SUA iau în calcul extinderea „partajării nucleare” în Europa , într-o discuție confidențială cu aliații NATO menită să întărească garanțiile de securitate pe fondul temerilor că Washingtonul ar putea reduce prezența militară convențională pe continent, potrivit HotNews , care citează surse Financial Times . Oficiali americani și-au exprimat disponibilitatea pentru desfășurări suplimentare dincolo de cele șase țări care găzduiesc deja componente ale aranjamentelor nucleare ale SUA în Europa, au declarat pentru Financial Times trei persoane informate asupra discuțiilor. Potrivit acelorași surse, discuțiile sunt „extrem de confidențiale” și este posibil să nu ducă la nicio schimbare a acordurilor existente. Miza operațională ar fi extinderea posibilității ca mai multe state să găzduiască aeronave americane cu dublă capacitate (DCA) – avioane care pot executa atât misiuni convenționale, cât și nucleare – în contextul în care aliații europeni sunt presați să preia o parte mai mare din povara apărării convenționale. Cine ar fi cel mai interesat Potrivit surselor citate de Financial Times, cele mai interesate sunt „țările de pe flancul estic al NATO”, inclusiv Polonia și unele state baltice. O persoană familiarizată cu discuțiile a spus că acestea se poartă pe canalele NATO și că statele cele mai apropiate de granițele Rusiei au manifestat cel mai mare interes. Materialul Financial Times, preluat de HotNews, precizează că numele României nu este menționat. Context: temeri legate de retrageri și mesajul Pentagonului Discuțiile au loc pe fondul îngrijorărilor din Europa privind măsuri atribuite lui Donald Trump de retragere a trupelor americane și a unor sisteme de armament critice de pe continent. În acest cadru, două surse au indicat că deschiderea către o extindere a prezenței „nucleare” urmărește să demonstreze angajamentul SUA de a menține „umbrela nucleară”, chiar dacă sprijinul convențional ar putea fi redus. Șeful pentru politici al Pentagonului a declarat recent că Statele Unite vor continua să-și folosească armele nucleare pentru a proteja țările NATO, chiar dacă europenii vor prelua rolul principal în ceea ce privește forțele convenționale. Ce există deja în Europa și ce poate (și nu poate) face Franța În Europa sunt amplasate permanent bombe nucleare gravitaționale B61 la baze din Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia, care pot înarma avioane de luptă cu dublă capacitate precum F-16, Tornado și, în viitor, F-35. SUA nu mențin permanent în Europa bombardiere grele cu capacitate nucleară, dar acestea sunt desfășurate periodic pentru exerciții și „semnalizare strategică”, inclusiv B-52H și, uneori, B-2A, de regulă în Marea Britanie sau în baze din Europa continentală. În paralel, Franța a propus extinderea protecției umbrelei sale nucleare către alte state europene. La finalul lunii mai, Emmanuel Macron a anunțat că Norvegia a decis să adere la „descurajarea nucleară avansată” propusă de Paris, potrivit HotNews . Totuși, „cel puțin deocamdată”, Franța nu poate suplini capacitatea de descurajare oferită de SUA, potrivit experților citați de HotNews într-o analiză separată, disponibilă aici . În România, președintele Nicușor Dan a spus, la începutul lunii martie, că țara se află sub umbrela nucleară oferită de SUA prin apartenența la NATO, iar ministrul de Externe, Oana Țoiu, a confirmat că România și alte state au fost invitate de Franța la discuții, subliniind că proiectul este în faze incipiente și că decizia ar urma să fie luată de CSAT , potrivit HotNews . Ce urmează Deocamdată, discuțiile despre o eventuală extindere a aranjamentelor nucleare americane în Europa rămân la nivel exploratoriu și nu există, potrivit surselor citate, o certitudine că vor produce modificări ale acordurilor NATO de „partajare nucleară”, în care Washingtonul păstrează autoritatea exclusivă asupra utilizării armelor. [...]
