Știri
Știri din categoria Apărare
Washingtonul a aprobat vânzări de armament de peste 8,6 miliarde de dolari (aprox. 39,5 miliarde lei) către aliați din Orientul Mijlociu, în timp ce le transmite unor parteneri europeni să se aștepte la întârzieri mari la livrările deja contractate, pe fondul epuizării stocurilor americane din cauza războiului cu Iranul, potrivit Digi24.
Departamentul de Stat al SUA a anunțat aprobarea vânzărilor către Israel, Qatar, Kuweit și Emiratele Arabe Unite, într-un pachet care include arme și sisteme de apărare precum muniții ghidate, radare, echipamente de comandă și control și sisteme de apărare antirachetă, prin Programul de Vânzări Militare Străine (mecanismul prin care SUA vând echipamente militare guvernelor aliate).
Potrivit informațiilor din notificarea oficială citate în articol, pachetul este justificat de Washington prin nevoia de consolidare a securității regionale și a interoperabilității (capacitatea de a opera împreună) cu aliații strategici, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu.
Principalele elemente menționate:
În paralel, SUA i-au avertizat pe aliați europeni – între care Regatul Unit, Polonia, Lituania și Estonia – să se aștepte la întârzieri mari la livrările de armament american, deoarece războiul împotriva Iranului „continuă să epuizeze stocurile”, potrivit unei relatări Financial Times, care citează persoane familiarizate cu situația, preluată de Reuters.
Conform aceleiași informații, oficiali americani au transmis unor omologi europeni că există riscul ca unele livrări de arme „contractate anterior” să fie amânate din cauza presiunii asupra stocurilor.
Negocierile de pace pentru încheierea războiului început pe 28 februarie sunt descrise ca fiind în impas, ceea ce menține incertitudinea privind ritmul consumului de muniții și echipamente și, implicit, calendarul livrărilor către parteneri.
Recomandate
Posibila desfășurare a sistemului hipersonic terestru „Dark Eagle” în Orientul Mijlociu ar ridica semnificativ costurile și miza operațională a prezenței militare americane în regiune , în condițiile în care o singură muniție este estimată la circa 15 milioane de dolari, iar o baterie completă ar putea ajunge la aproximativ 2,7 miliarde de dolari, potrivit Adevărul . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) ar fi cerut desfășurarea în regiune a sistemului Long Range Hypersonic Weapon (LRHW) , supranumit „Dark Eagle”, potrivit Bloomberg, citat în material. Un oficial din domeniul apărării a confirmat pentru Fox News Digital că sistemul a atins „capacitatea operațională inițială”, ceea ce ar marca o premieră: armata americană ar avea disponibilă o armă hipersonică terestră pregătită pentru o posibilă utilizare. De ce contează: costuri mari pentru o capabilitate rară și greu de contracarat Dincolo de semnalul strategic, „Dark Eagle” vine cu o notă de plată ridicată. În forma prezentată în articol: un singur proiectil „Dark Eagle” este estimat la aproximativ 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei ); o baterie completă (lansatoare și echipamente de suport) ar putea ajunge la circa 2,7 miliarde de dolari (aprox. 12,4 miliarde lei ). Aceste valori sugerează că orice desfășurare ar presupune nu doar decizie militară, ci și un angajament bugetar și logistic consistent, mai ales într-un teatru unde rotațiile de forțe și protecția infrastructurii sunt costisitoare. Motivația operațională invocată: raza de acțiune și ținte „greu accesibile” Solicitarea ar fi fost motivată, „în parte”, de îngrijorări că lansatoarele de rachete balistice iraniene ar fi fost mutate dincolo de raza de acțiune a unor sisteme americane existente, inclusiv Precision Strike Missile (PrSM), menționată ca având capacitatea de a lovi ținte aflate la peste 480 km. În acest context, dacă ar fi desfășurat în Orientul Mijlociu, „Dark Eagle” ar extinde capacitatea SUA de a lovi ținte îndepărtate, cu timp de reacție redus. Sistemul este descris ca fiind proiectat să lovească la distanțe de peste 2.700 km, iar armele hipersonice sunt prezentate ca fiind mai dificil de detectat și interceptat decât rachetele balistice tradiționale, datorită capacității de manevră în zbor. Ce se știe și ce nu se știe, la acest moment Nu a fost anunțată oficial nicio desfășurare în Orientul Mijlociu, iar autoritățile nu au confirmat solicitarea, potrivit articolului. În paralel, materialul notează că SUA și Iranul respectă un armistițiu, în speranța reluării negocierilor privind programul nuclear iranian. Armata americană ar fi început introducerea sistemului într-un grup de forțe multirol în decembrie 2025, după teste și exerciții cu foc real, unități descrise ca fiind proiectate pentru lovituri de precizie la distanțe mari în mai multe domenii operaționale. Context: accelerarea programelor hipersonice și competiția globală Materialul plasează potențiala desfășurare în competiția cu China și Rusia, despre care afirmă că au deja sisteme hipersonice operaționale. Un oficial al Pentagonului a declarat pentru Fox News Digital că desfășurarea și extinderea armelor hipersonice reprezintă o prioritate majoră și că sistemul de achiziții este adaptat la un „ritm de război”, pentru a susține o bază industrială capabilă să livreze rapid astfel de tehnologii. „Desfășurarea și extinderea armelor hipersonice reprezintă o prioritate majoră pentru Departamentul Apărării – iar noi livrăm într-un ritm rapid”, a declarat un oficial al Pentagonului pentru Fox News Digital. [...]
Testul cu laserul LOCUST pe un portavion american indică o opțiune de apărare anti-dronă cu costuri operaționale mai mici și integrare rapidă pe nave , într-un moment în care amenințările cu drone se multiplică în teatre precum Orientul Mijlociu, potrivit Antena 3 . Marina SUA a testat de pe un portavion un sistem laser anti-dronă produs de compania americană AeroVironment. Într-o postare a companiei, sistemul de arme laser LOCUST (LWS) a fost instalat la bordul portavionului USS George H.W. Bush (CVN-77) în octombrie 2025 și a fost demonstrat într-un eveniment cu focuri reale, unde „a urmărit, angajat și neutralizat drone cu ținte multiple”. De ce contează: apărare anti-dronă cu „încărcător” practic nelimitat Potrivit AeroVironment, desfășurarea pe nave este potrivită pentru această tehnologie deoarece laserul poate fi pornit și oprit la nevoie și poate funcționa cu energia navei. În această logică, compania descrie avantajul ca fiind un „încărcător nelimitat cu o sursă de energie practic nelimitată”, adică o capacitate de angajare repetată a țintelor fără constrângerile clasice ale muniției. Un alt element cu impact operațional, subliniat de vicepreședintele AeroVironment pentru Sisteme Energetice Dirijate, John Garrity, este că instalarea și inițierea rapidă a operațiunilor ar facilita extinderea utilizării laserelor de înaltă energie în flotă „fără a fi nevoie de modificări costisitoare și consumatoare de timp ale navei”. „Instalarea LOCUST pe o navă și inițierea rapidă a operațiunilor facilitează utilizarea extinsă a laserelor de înaltă energie în întreaga Flotă, fără a fi nevoie de modificări costisitoare și consumatoare de timp ale navei.” Ce se știe și ce rămâne neclar O analiză Tom’s Hardware, citată în material, notează că nu este cunoscut în prezent dacă LOCUST se află încă la bordul USS George H.W. Bush. Aceeași analiză indică faptul că sistemul ar putea adăuga un strat suplimentar de protecție, în contextul în care portavionul este unul dintre cele trei care operează în Orientul Mijlociu „pentru prima dată în ultimele decenii”. În ianuarie, tehnologia LOCUST a fost modernizată cu „un director de fascicul cu apertură mai mare, îmbunătățind performanța de letalitate”, potrivit companiei. Materialul precizează că nu este clar dacă această modernizare a avut loc înainte sau după demonstrația de pe portavion, având în vedere că instalarea a fost în octombrie 2025. Context: proliferarea dronelor și presiunea pe apărarea aeriană Antena 3 amintește că dronele sunt deja folosite pe scară largă în războiul modern, inclusiv în Ucraina, și menționează utilizarea dronelor Shahed de către Iran împotriva unor ținte și infrastructuri asociate cu aliați ai SUA din Golf, precum și împotriva companiilor americane și israeliene. În același registru, materialul notează că Israelul ar fi început să folosească în luptă sisteme de apărare aeriană cu laser, integrate alături de Iron Dome , care „ar fi interceptat deja rachete și drone”, fiind prezentate ca o soluție mai ieftină pentru contracararea amenințărilor de tip Shahed. [...]
Războiul din Orientul Mijlociu a expus vulnerabilități care pot împinge NATO spre costuri mai mari și achiziții accelerate de armament , în condițiile în care stocurile de muniție, apărarea aeriană și disponibilitatea forțelor navale sunt descrise ca insuficiente pentru un conflict de durată cu Rusia, potrivit unei analize Digi24 , care citează experți intervievați de Politico . Oficiali militari europeni avertizează că Moscova ar putea fi în măsură să atace un stat membru al Alianței până în 2029, ceea ce ridică presiunea pentru pregătire de luptă și coeziune politică. În acest context, Politico a discutat cu diplomați, oficiali actuali și foști ai NATO și experți în apărare, care indică cinci „lacune” scoase în evidență de războiul din Orientul Mijlociu. Muniția și apărarea aeriană: risc de epuizare rapidă Prima problemă indicată este epuizarea muniției. În războiul cu Iranul, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete critice de apărare aeriană Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni de conflict. În paralel, companii din industria de apărare precum Rheinmetall și MBDA au semnalat creșterea cererii și riscul unei penurii. Un diplomat NATO avertizează că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa, iar un alt semnal de alarmă este legat de ritmul producției rusești de drone: Justin Bronk (Royal United Services Institute) spune că Moscova produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac cu sens unic pe lună, ceea ce ar putea lăsa aliații fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”. În consecință, apare o presiune pentru soluții mai ieftine și mai scalabile: Bronk invocă „nevoia urgentă de interceptori aer-aer mai accesibili”, alternative la Patriot (exemplu: racheta ghidată cu laser AGR-20) și măsuri de apărare pasivă, precum adăposturi fortificate din beton pentru avioane. Potrivit unei persoane familiarizate cu subiectul, deficitul de muniție ar urma să fie o temă majoră la summitul NATO din iulie . Superioritatea aeriană și lovirea „în adâncime” A doua vulnerabilitate ține de inferioritatea aeriană și de limitele unei strategii bazate pe bombardament convențional. Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm) afirmă că abilitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată „limitele clare” ale ideii că poți forța capitularea unei țări doar prin lovituri aeriene. În acest cadru, experții citați susțin că NATO ar trebui să-și regândească strategia de supremație aeriană și să accelereze investițiile în arme de precizie cu rază lungă, capabile să lovească inclusiv producția de drone a Rusiei și ținte militare din interiorul teritoriului. Bronk menționează intensificarea achizițiilor de rachete AGM-88G fabricate în SUA, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Forțele navale: disponibilitate scăzută și întreținere insuficientă A treia problemă este subfinanțarea și dotarea insuficientă a forțelor navale. Ca exemplu, analiza indică situația Regatului Unit: după trei săptămâni necesare pentru desfășurarea distrugătorului HMS Dragon în Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful forțelor maritime britanice, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut că Marina Regală nu era pregătită pentru război, iar premierul canadian Mark Carney a declarat anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Ed Arnold, fost oficial NATO, spune că după 2022 accentul a fost pus mai mult pe forțele terestre, iar acum se vede că disponibilitatea flotei în NATO este „destul de slabă”. Într-un conflict cu Moscova, forțele navale sunt prezentate ca esențiale pentru vânătoarea submarinelor din apropierea peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor rusești echipate cu rachete de croazieră Kalibr. Coeziunea politică: riscul unei implicări americane limitate A patra vulnerabilitate este dezbinarea internă. Războiul ar fi adâncit prăpastia din interiorul NATO, pe fondul respingerii de către Europa a cererilor președintelui american Donald Trump privind sprijinul militar, ceea ce ar fi determinat Washingtonul să elaboreze opțiuni de represalii, potrivit diplomaților citați. Arnold avertizează asupra riscului ca președintele SUA să decidă „De data aceasta nu ne implicăm” sau să accepte doar o desfășurare limitată dacă Moscova ar invada. Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen susține că statele europene ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională” similară și să condiționeze sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. „Timpul lingușelilor a trecut”, a spus Rasmussen. Ucraina, tot mai mult ca furnizor de capabilități Al cincilea punct este rolul Ucrainei. La câteva zile după începutul războiului din Iran, Ucraina și-ar fi trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu, iar ulterior ar fi semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu state din Golf. În paralel, NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia, vizite militare la Kiev și un program industrial pentru achiziția de tehnologii inovatoare, denumit UNITE-Brave NATO . Diplomați NATO citați spun că Alianța ar putea aloca fonduri suplimentare pentru acest program și ar putea construi o „centură” de mijloace anti-drone mai aproape de granița cu Rusia, ca primă linie de apărare. Ce urmează: presiune pe bugete și pe lanțurile de producție Din perspectiva impactului operațional, concluzia analizei este că lecțiile din Orientul Mijlociu împing NATO spre decizii rapide privind: refacerea stocurilor de muniție și a interceptoarelor de apărare aeriană; investiții în capabilități de lovire la distanță mare; creșterea disponibilității flotelor și a infrastructurii comune de întreținere; consolidarea cooperării industriale cu Ucraina. În lipsa unor detalii bugetare în material, amploarea costurilor nu poate fi cuantificată, însă direcția este una de accelerare a achizițiilor și de reconfigurare a priorităților de apărare, cu deficitul de muniție anunțat deja ca temă centrală la summitul NATO din iulie. [...]
SUA au livrat către Israel 6.500 de tone de muniții și echipamente în 24 de ore , într-o operațiune logistică care indică menținerea unui flux susținut de aprovizionare pentru armata israeliană, pe fondul escaladării regionale, potrivit The Jerusalem Post . Transportul a fost realizat cu două nave cargo și mai multe aeronave de marfă, iar navele au acostat în porturile Ashdod și Haifa. Ministerul israelian al Apărării a precizat că încărcătura a inclus mii de muniții aeriene și terestre, camioane militare, vehicule tactice ușoare Joint Light Tactical Vehicle (JLTV) și alte echipamente. Operațiunea a fost coordonată de Direcția de Achiziții pentru Apărare din cadrul ministerului, împreună cu divizia de transport internațional, misiunea ministerului în SUA și Direcția de Planificare a IDF (Forțele de Apărare ale Israelului). După descărcare, echipamentele au fost preluate de sute de camioane și distribuite către baze ale IDF din țară, într-o acțiune în portul Ashdod supervizată de directorul general al Ministerului Apărării, gen.-maj. (rez.) Amir Baram. „Podul” aerian și maritim: volum cumulat de peste 115.600 de tone Ministerul Apărării a descris „podul” aerian și maritim drept instrumentul central pentru creșterea nivelului de pregătire „pe măsură ce situația de securitate continuă să evolueze”. Conform datelor comunicate de instituție, de la lansarea „ Operation Roaring Lion ”, Israel ar fi primit peste 115.600 de tone de echipamente militare, prin: 403 transporturi aeriene; 10 transporturi maritime. Mesajul politic și implicația operațională Ministrul Apărării, Israel Katz, a legat explicit aceste livrări de consolidarea capacităților IDF și de menținerea „superiorității operaționale”, în timp ce Amir Baram a indicat că fluxul de transporturi este continuu și că operațiunea „va continua să se extindă în săptămânile următoare”. În termeni operaționali, volumul și ritmul livrărilor sugerează o aprovizionare accelerată pentru nevoi imediate, dar și pentru constituirea de stocuri, în contextul în care ministerul vorbește despre pregătirea pentru „un deceniu de securitate solicitant”. [...]
România a ridicat la nivel ONU și NATO riscul de securitate generat de dronele rusești care ajung pe teritoriul național , după ce un incident recent a implicat o dronă cu încărcătură explozivă căzută într-o gospodărie, potrivit Agerpres . Mesajul transmis de Ministerul Afacerilor Externe (MAE) indică o escaladare a răspunsului diplomatic, pe fondul repetării încălcărilor spațiului aerian. Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a spus la TVR Info că România a intervenit în Consiliul de Securitate al ONU, într-o discuție găzduită de Bahrein despre securitatea maritimă, pentru a semnala „riscurile” și pentru a condamna „ferm, la nivel diplomatic” acțiunile Federației Ruse, inclusiv încălcarea spațiului aerian românesc și aliat. „Este pentru prima dată, de la începutul războiului, când avem acest risc direct la care suntem supuși și atunci, evident, răspunsul diplomatic a trebuit să fie ferm.” În paralel, România a folosit și canalul bilateral: ambasadorul Rusiei a fost convocat la MAE, pentru a i se comunica „protestul ferm” în legătură cu incidentele cu drone intrate în spațiul național, a reamintit ministrul. Incidentul de la Galați și evacuarea a 515 persoane Contextul imediat al demersurilor diplomatice este incidentul din 25 aprilie, când o dronă folosită de Federația Rusă împotriva infrastructurii civile din Ucraina a pătruns neautorizat în spațiul aerian românesc și a avariat o gospodărie și un stâlp de electricitate la marginea municipiului Galați, fără să explodeze și fără victime. Potrivit informațiilor citate, drona avea încărcătură explozivă, a fost ridicată de specialiști și detonată controlat în afara orașului, iar 515 persoane au fost evacuate. Pe 26 aprilie, Ministerul Apărării Naționale a fost informat despre fragmente de dronă semnalate între Luncavița și Văcăreni (județul Tulcea), iar pirotehniștii Serviciului Român de Informații au depistat încărcături explozive în fragmentele respective. Reacție operațională: decolare de F-16 după detectarea unei drone Pe linia de apărare aeriană, Ministerul Apărării Naționale a anunțat că sâmbătă două aeronave F-16 din serviciul de luptă Poliție Aeriană au decolat de la Baza 86 Aeriană de la Fetești , după ce radarele de la sol au detectat pătrunderea unei drone, pentru scurt timp, în spațiul aerian național, în zona Chilia. În plan diplomatic, MAE a transmis că secretarul de stat pentru afaceri strategice și globale, Ana Tinca, aflată la ONU cu prilejul Conferinței de Evaluare a Tratatului privind Neproliferarea Armelor Nucleare (NPT Rev Con), a condamnat „acțiunile iresponsabile” ale Rusiei și a informat despre incidentul recent al căderii unei drone încărcate cu explozibil într-o gospodărie din România. [...]
Modernizarea Y-20B cu motoare chinezești WS-20 reduce dependența de importuri și extinde capacitatea de transport strategic pe distanțe lungi , potrivit Global Times , care citează un material CCTV News despre varianta recent upgradată a avionului de transport militar. Y-20B, parte a flotei Y-20, are ca upgrade principal instalarea completă a patru motoare turbofan WS-20 cu raport mare de bypass (adică un motor care „mută” mult aer pe lângă miezul fierbinte, ceea ce îmbunătățește eficiența consumului). Publicația notează că această schimbare „rezolvă problema” dependenței de sisteme de propulsie importate, cu efecte directe asupra consumului de combustibil, autonomiei, încărcăturii utile și eficienței de zbor. Ce se schimbă operațional: autonomie, sarcină utilă, eficiență Conform materialului citat, raportul mare de bypass al WS-20 se traduce prin eficiență mai bună a combustibilului și, implicit, o creștere semnificativă a razei de acțiune. În plus, WS-20 ar oferi o tracțiune mai mare decât motorul WS-18 folosit anterior, ceea ce ar aduce îmbunătățiri „pe toate planurile” la capacitatea de transport, siguranța zborului și fiabilitatea operațională. Comentatorul militar chinez Fu Qianshao, citat de CCTV News, afirmă că Y-20B este cel mai puternic și avansat avion de transport strategic al Chinei, iar diferența vizibilă față de variantele anterioare este diametrul mai mare al motoarelor, asociat cu WS-20. Parametri menționați și roluri posibile Potrivit lui Fu Qianshao, Y-20B echipat cu WS-20 are: greutate maximă la decolare de „aprox. 220 de tone”; încărcătură utilă maximă de 66 de tone , suficientă pentru a transporta integral un tanc principal de luptă produs intern. Același comentator susține că nivelul tehnic general al aeronavei (sistem de control al zborului, avionică și propulsie modernizată) ar fi ajuns la „standarde de clasă mondială”. Tot el indică și o direcție de utilizare: Y-20B ar putea fi o platformă pentru conversii în aeronave de misiuni speciale, precum război electronic, post de comandă aeropurtat, război psihologic sau avertizare timpurie aeropurtată. Ritm de introducere în serviciu și utilizări recente CCTV News mai arată că Y-20B a apărut public la parada militară din Beijing din 3 septembrie 2025, iar în „circa jumătate de an” ar fi parcurs certificarea de tip, instruirea operațională și formarea capacității de luptă, devenind echipament de bază pentru transport strategic cu „pregătire completă de luptă”. În același context, este menționată o misiune recentă: Y-20B a fost folosit pentru repatrierea rămășițelor celui de-al 13-lea lot de martiri ai „Voluntarilor Poporului Chinez” din Coreea de Sud . Global Times mai notează că seria Y-20 a fost desfășurată în Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Europa și a executat misiuni de transport de urgență, inclusiv la altitudine mare, ca argument pentru capacitatea de proiecție strategică pe distanțe intercontinentale. [...]
