Știri
Știri din categoria Agricultură
Recoltarea cerealelor din Rusia întârzie cu 1–2 săptămâni, pe fondul vremii nefavorabile și al tensiunilor din aprovizionarea cu combustibil, potrivit Meduza. Întârzierea are o componentă operațională directă: mai puține suprafețe recoltate la început de iulie și livrări de motorină care ajung mai greu în unele regiuni.
Datele citate de „Kommersant”, din consultanța Neo, arată că la 1 iulie în Rusia au fost treierate 1,3–1,5 milioane hectare de cereale și leguminoase, adică 3% din suprafața planificată și de trei ori mai puțin decât anul trecut (4,2–4,6 milioane hectare la aceeași dată).
Directorul general al Institutului pentru Conjunctura Pieței Agricole, Dmitri Rîlko, pune decalajul pe seama condițiilor meteo: în regiunile agricole a fost mai întâi răcoare, apoi au început ploile. Ministerul Agriculturii a indicat aceeași explicație, menționând că în unele regiuni semănatul a început mai târziu din cauza vremii, ceea ce a împins automat și începutul campaniei de recoltare.
Albina Koriaghina, partener pentru dezvoltarea afacerilor în Neo, a spus că termenele de recoltare s-ar putea deplasa și din cauza deficitului de combustibil. În unele regiuni, fermierii s-au lovit de lipsa volumelor la licitații și la intermediari, dar și de prelungirea termenelor de livrare pentru comenzi deja agreate.
Concret, livrarea combustibilului poate dura acum 5–10 zile, față de intervalul obișnuit de 1–3 zile.
Două surse ale „Kommersant” din piața agricolă susțin că marile companii nu au, în acest moment, un deficit semnificativ de combustibil pentru combine și alte utilaje, deoarece au stocuri. La nivel general, experții citați spun că marii agricultori sunt acoperiți cu motorină până la finalul lui 2026.
În context, Meduza notează că „criza combustibilului” din Rusia a început după lovituri ale forțelor ucrainene asupra rafinăriilor, iar ulterior în aproape toate regiunile au fost introduse diverse restricții la vânzarea de combustibil.
Recomandate
Rusia își mută rapid exporturile de cereale spre Marea Baltică și Arctica , adaptând terminale de îngrășăminte și cărbune, pe fondul scăderii abrupte a livrărilor prin Marea Neagră, potrivit Economica . În ultimele luni, atât Rusia (cel mai mare exportator mondial de grâu), cât și Ucraina au redus drastic exporturile de cereale din cauza atacurilor reciproce asupra navelor și porturilor din Marea Neagră. În sezonul precedent, aproape 90% din exporturile maritime de cereale ale Rusiei au fost realizate via Marea Neagră, notează Agerpres, citând informații din Reuters. Terminale convertite în Baltica: Ultramar , Modul și BSMZ Surse citate de Reuters arată că terminalul privat Ultramar din portul Ust-Luga (Marea Baltică), specializat în exporturi de îngrășăminte și cu o capacitate declarată de 37 de milioane de tone, a fost adaptat rapid pentru a putea exporta cereale. În discuțiile de la Ministerul rus al Transporturilor ar fi fost luată în calcul redirecționarea fluxurilor companiei Demetra (cel mai mare trader rus de cereale) către Ultramar, iar o sursă susține că cerealele Demetra sunt deja expediate către acest terminal. Ultramar a început să manipuleze cereale din august, iar în septembrie cererile de transport feroviar către terminal au ajuns la aproximativ 260.000 de tone, cu destinații precum Egipt și Arabia Saudită, potrivit surselor din piață. Tot în portul Sankt Petersburg, terminalele Modul și BSMZ, care anterior nu intermediaseră transporturi de cereale, preiau acum astfel de mărfuri. O sursă indică faptul că Modul poate gestiona până la 70.000 de tone pe lună în containere, o soluție considerată, în general, mai scumpă. Ce înseamnă pentru capacitatea de export: Baltica rămâne mult sub sud, dar poate crește Analiștii citați în material consideră că utilizarea terminalelor convertite ar putea crește semnificativ potențialul de export al porturilor baltice rusești. În prezent, capacitatea combinată de manipulare a cerealelor în porturile baltice este estimată între două și șapte milioane de tone, comparativ cu peste 60 de milioane de tone în porturile din sud. O sursă citată de Reuters mai spune că operatorul feroviar de stat Russian Railways acordă prioritate transporturilor de cereale către porturile din Baltica și Arctica, care au primit deja subvenții guvernamentale. Murmansk intră în ecuație din octombrie, cu avantajul navelor mari În paralel, portul Murmansk (al patrulea ca mărime din Rusia), cu o capacitate anuală de până la 24 de milioane de tone, a anunțat că se pregătește să înceapă exporturile de cereale în octombrie. Nu este clar ce terminale sunt convertite pentru cereale, iar materialul menționează că nu a fost raportată construcția recentă de noi instalații. Murmansk exportă în mod obișnuit cărbune, minereu și metale. O sursă din industrie susține că, deoarece Murmansk poate primi nave mari din clasa Panamax, creșterea costurilor transportului maritim nu ar fi substanțială. Portul este însă la circa 2.700 km de Novorossiisk, principala poartă sudică de export de cereale a Rusiei. Potrivit aceleiași surse, livrarea primelor 40.000 de tone de cereale pe cale ferată din regiunea Stavropol către Murmansk a fost deja convenită și aprobată de operatorul feroviar de stat. Context: exporturile rusești scad puternic Rusia a exportat 4,4 milioane de tone de cereale în perioada iulie–august, în scădere cu aproximativ 31% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar exporturile din septembrie sunt așteptate să se înjumătățească, la 2,45 milioane de tone, față de septembrie anul trecut, potrivit firmei de consultanță Sovecon. [...]
România ar putea urca producția de porumb la circa 7,8 milioane de tone, în pofida scăderii suprafeței cultivate , pe fondul unui randament mediu estimat la 4,64 tone/hectar, potrivit unei analize publicate de Economica , care citează datele JRC (Serviciul Științific al Comisiei Europene) și informații ale Ministerului Agriculturii . JRC a revizuit în septembrie prognoza pentru porumb cu 4% în plus, după ce în august crescuse deja estimarea cu încă 3% față de iulie. La nivel de randament, estimarea de 4,64 tone/hectar ar însemna un plus de 18% față de anul trecut și cu 15% peste media ultimilor cinci ani, conform datelor Comisiei Europene. Porumb: randament „record din 2022 încoace”, dar pe mai puține hectare Publicația notează că este un record de randament din 2022 încoace, în condițiile în care în 2021 media a fost de 5,8 tone/hectar. În același timp, Institutul Național de Statistică indică pentru 2025 un randament mediu de 3,53 tone/hectar, ceea ce ar face ca diferența până la nivelul estimat de JRC să fie și mai mare (31,4%). Pe partea de suprafață, datele furnizate de Ministerul Agriculturii arată că fermierii au cultivat anul acesta peste 1,6 milioane de hectare cu porumb, față de 1,9 milioane de hectare cu un an în urmă, când producția a fost de 6,8 milioane de tone. În acest context, producția totală ar putea ajunge la aproximativ 7,8 milioane de tone, peste nivelurile din 2024 (5,9 milioane de tone) și 2025 (6,8 milioane de tone). Floarea-soarelui: revenire peste 2 milioane de tone, după doi ani de secetă Comisia Europeană a revizuit în sus și estimarea pentru floarea-soarelui, până la 2,2 tone/hectar, cu 9% peste estimarea din august. Randamentul ar fi cu 29% peste anul trecut și cu 20% peste media ultimilor cinci ani. În termeni de volum, România ar putea ajunge la aproximativ 2,7 milioane de tone, după doi ani sub pragul de 2 milioane de tone, pe fondul secetei. Suprafața cultivată ar fi fost cu 13,7% mai mare decât anul trecut, la 1,2 milioane de hectare. Soia: randament mai bun, dar producție frânată de reducerea suprafeței Pentru soia, prognoza JRC indică un randament de 2,34 tone/hectar, cu 8% peste estimarea din august, cu 16% peste producția din 2025 și cu 11% față de media ultimilor cinci ani. Totuși, producția totală ar urma să fie limitată de scăderea suprafeței cultivate cu peste 14%, de la 101.791 de hectare la 87.000 de hectare, ceea ce ar duce producția la aproximativ 203.600 de tone, cu peste 7% sub nivelul anului trecut. [...]
Guvernul ia în calcul comasarea APIA și AFIR , ceea ce ar muta plățile pe hectar și pe cap de animal la o singură agenție. Potrivit AgroInfo , măsura apare în Programul de Guvernare 2026–2028 transmis Parlamentului de premierul desemnat Siegfried Mureșan, iar primul pas ar urma să fie lansarea unui studiu de fezabilitate. În scenariul comasării, o singură instituție ar urma să gestioneze atât plățile directe din Pilonul 1 (subvenții pe hectar și pe cap de animal), aflate acum în responsabilitatea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), cât și intervențiile de dezvoltare rurală din Pilonul 2, gestionate în prezent de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR). Ce urmărește Guvernul: simplificare și reorganizare în MADR Documentul citat de AgroInfo vorbește despre „lansarea unui studiu de fezabilitate privind comasarea APIA și AFIR”, cu obiectivul de a simplifica procedurile de evaluare și autorizare în cadrul relației MADR–APIA–AFIR (MADR este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale). Separat de comasarea agențiilor, programul prevede și „finalizarea reorganizării” MADR, pentru creșterea capacității instituționale și reducerea birocrației în procesele de avizare și autorizare, inclusiv în perspectiva pregătirii noului PS PAC (Planul Strategic al Politicii Agricole Comune). De ce contează pentru fermieri Dacă planul va fi dus mai departe, schimbarea ar avea impact operațional direct: fermierii și crescătorii de animale ar urma să interacționeze cu o singură agenție pentru plăți și finanțări care, în prezent, sunt împărțite între două instituții. În acest moment, însă, AgroInfo indică doar intenția de a porni un studiu de fezabilitate, fără un calendar de implementare sau detalii despre modul concret în care ar funcționa noua structură. [...]
Un mecanism de compensare a pierderilor din secetă, care ar permite fermierilor să-și recupereze cheltuielile de înființare a culturilor, ar urma să devină operațional din primăvara lui 2027 , potrivit AgroInfo , care citează Programul de Guvernare 2026–2028 depus la Parlament de premierul desemnat Siegfried Mureșan. Miza economică este reducerea riscului financiar în ferme într-un context de secetă, printr-un instrument de compensare pregătit împreună cu Banca Mondială . Conform documentului, schema ar viza fermierii care sunt beneficiari de plăți directe APIA pe hectar. Ce ar urma să acopere noul mecanism Programul de guvernare menționează că fiecare fermier eligibil ar urma: să își poată recupera cheltuielile de înființare a culturilor ; să poată opta pentru asigurarea culturilor . În forma prezentată, mecanismul este descris ca fiind „pregătit” și „ar urma” să devină operațional din primăvara anului 2027, ceea ce indică faptul că implementarea depinde de pașii administrativi și de reglementare care urmează. Context: apă și irigații, pe lista de măsuri Același program include și un pachet de măsuri pentru „gestionarea durabilă a apei”, cu accent pe irigații și investiții asociate, între care: realizarea de rezerve de apă în bazinele hidrografice pentru irigații; sprijin pentru sisteme private de captare și stocare a apei; o schemă de ajutor de stat pentru credite cu dobândă subvenționată destinate captării, stocării și irigațiilor; o hartă a vulnerabilității la secetă și un calendar public al investițiilor; promovarea sistemelor eficiente de irigații (senzori, automatizare, pompare cu energie regenerabilă). Ce urmează Din informațiile publicate nu reies detalii despre buget, nivelul compensațiilor sau procedura de accesare. Elementul de calendar indicat este primăvara 2027, când mecanismul ar urma să devină operațional, dacă măsurile din Programul de Guvernare sunt transpuse în acte normative și implementate. [...]
Producătorii de vin din Italia își reduc deliberat producția pentru a limita presiunea pe prețuri, deși recolta de struguri din 2026 este descrisă drept „de cinci stele”, pe fondul stocurilor ridicate și al unei piețe care absoarbe mai greu volumele, potrivit Agerpres . În regiunea Piemont (nordul Italiei), viticultorii din aria Barbera d’Asti au decis să limiteze cantitățile culese, reducând randamentele de la nouă tone la 8,5 tone pe hectar. Decizia vine într-un context în care multe regiuni italiene au produs prea mult vin în ultimii ani și întâmpină dificultăți la vânzare, pe piețe afectate de războaie, tarifele americane și schimbarea comportamentului de consum, generațiile tinere bând mai puțin. Stocuri mari și prețuri în scădere La finalul lunii iulie, stocurile din cramele italiene erau cu 6,9% peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor Ministerului Agriculturii de la Roma. Volumul a ajuns la echivalentul a peste 5,6 miliarde de sticle, adică aproape un an de producție. În prima jumătate a lui 2026, piața vinului a fost lentă, stocurile au urcat la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, iar prețurile au scăzut din nou, în medie cu 10% față de anul precedent, conform Uniunii Vinurilor Italiene (UIV). Unde se acumulează presiunea: Prosecco, roșii tradiționale și „retrogradarea” vinului Cele mai mari rezerve sunt la Prosecco, chiar dacă spumantul continuă să se vândă bine și să fie exportat. În schimb, vinurile roșii tradiționale din Puglia și Toscana sunt menționate ca fiind mai afectate. În Piemont, unii viticultori au ales în acest an să transforme o parte din producție în oțet. UIV a atras atenția și asupra „retrogradării” unei părți prea mari din strugurii recoltați din podgorii uneori prestigioase, care ajung să fie vânduți ca vinuri mai comune. Fenomenul ar fi afectat una din cinci sticle la începutul lui 2026 și ar fi contribuit la scăderea prețurilor. Recoltă foarte bună, dar cu limitări la producție În zona Agliano Terme, sezonul a fost atipic: culesul a început la sfârșitul lunii iulie, „fără precedent”, pe fondul unei veri descrise drept cea mai fierbinte înregistrată în regiune, cu o temperatură medie de 21,6°C și maxime de 40°C la începutul lui august. Totuși, iarna ploioasă și începutul de primăvară cu precipitații au ajutat vița-de-vie să acumuleze rezerve de apă, iar vinificatorii au protejat strugurii de soare lăsând mai mult frunziș decât de obicei. „Nu am mai văzut niciodată o recoltă atât de frumoasă, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Este o recoltă de cinci stele.” Ce urmează: planificarea producției după cerere Mesajul UIV este că producția ar trebui planificată în funcție de cererea pieței, ceea ce implică o tendință de scădere, iar plantarea de noi podgorii ar trebui prevenită. La nivel local, în Piemont, producătorii citați resping ideea smulgerii viței-de-vie, argumentând că podgoriile au și o dimensiune culturală și de conservare a terenului. [...]
ANSVSA își intensifică mesajele de biosecuritate către micii crescători, pe fondul creșterii riscului de gripă aviară în sezonul rece , odată cu aderarea la campania europeană #NoBirdFlu derulată de EFSA și Comisia Europeană , potrivit Economedia . Miza este reducerea riscului de infectare în gospodării și ferme, într-un context în care transmiterea este asociată frecvent cu contactul indirect cu păsările sălbatice migratoare. Campania vizează în primul rând micii fermieri și crescătorii din gospodăriile populației, pe baza unor cercetări care indică faptul că aceștia au, în medie, mai puține informații despre riscuri și măsuri de prevenire și întâmpină dificultăți în aplicarea lor zilnică. „Sezonul de risc începe acum. Numărul cazurilor de gripă aviară creşte în Europa în lunile reci, când păsările sălbatice migratoare traversează continentul şi se adună în număr mare.” România este inclusă între cele zece state pe care se concentrează campania, alături de Belgia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia și Spania, țări cu producție avicolă importantă și afectate în ultimii ani de boală. Ce presupune, concret, „biosecuritatea” cerută în campanie Mesajul campaniei este structurat în jurul a cinci măsuri de biosecuritate menite să țină virusul departe de adăposturi. În esență, recomandările includ: limitarea intrării persoanelor, vehiculelor, uneltelor și lăzilor doar la situațiile necesare; curățarea și dezinfectarea periodică a spațiilor, în special după fiecare ciclu de producție; folosirea acoperișurilor solide, a pereților etanși și a împrejmuirilor bine închise; separarea speciilor (găini, rațe, curcani) pentru a reduce transmiterea între ele; recunoașterea semnelor de îmbolnăvire (scăderea consumului de hrană sau apă, mortalitate bruscă, semne respiratorii). Dacă apar suspiciuni, recomandarea este izolarea păsărilor bolnave și anunțarea imediată a medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau a Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene. De ce contează pentru sectorul avicol Din perspectiva impactului operațional, campania pune presiune pe zona de gospodării și micro-exploatații să aplice reguli mai stricte, într-o perioadă în care riscul crește sezonier. În ferme, sursa majorității infecțiilor este indicată ca fiind contactul indirect cu păsările sălbatice, ceea ce face ca măsurile de control al accesului și igienă să fie esențiale pentru limitarea răspândirii. (Informațiile sunt atribuite în materialul Economedia agenției Agerpres.) [...]
