Știri
Știri din categoria Agricultură
Scăderea efectivului matcă pune presiune pe progresul genetic, iar Parada Taurilor 2026 devine un punct de lucru pentru fermieri în alegerea reproducătorilor, potrivit Agronet. Evenimentul are loc la Sângeorgiu de Mureș pe 2–3 octombrie, cu accent pe rasa Bălțată românească și pe prezentarea unor tăurași aflați în testare.
În contextul în care efectivul total de bovine a crescut ușor, dar efectivul matcă a scăzut, selecția reproducătorilor capătă o miză mai mare pentru ferme. Publicația amintește date INS (1 iunie 2026): efectiv total în creștere cu 0,5% la aproximativ 1,858 milioane de capete, în timp ce efectivul matcă a coborât cu 0,7% la aproximativ 1,216 milioane de capete.
Într-un efectiv de reproducție mai restrâns, deciziile de împerechere și alegerea taurilor pot influența pe termen lung producția (lapte și carne), fertilitatea, conformația și longevitatea animalelor din fermă.
Ediția a XXIV-a a Paradei Taurilor, organizată de Semtest-BVN Mureș, pune accent pe:
Pentru fermieri, relevanța este legată de caracterele urmărite în selecție, precum producția, fertilitatea, sănătatea ugerului, viteza de muls, aplomburile (picioarele) și alte caractere funcționale.
Evenimentul se desfășoară la centrul Semtest-BVN din Sângeorgiu de Mureș (Strada Tofalău nr. 677, județul Mureș):
Organizarea este asigurată de Semtest-BVN Mureș împreună cu Genetica din Transilvania Cooperativa Agricolă și organizația națională a operatorilor de însămânțări artificiale. Evenimentul a fost prezentat inițial de Revista Ferma.
Până la informațiile publice verificate la 22 septembrie, organizatorul nu afișa pe site o oră confirmată pentru deschiderea zilei de 3 octombrie; participanții sunt îndrumați să urmărească actualizările pe canalele oficiale ale Semtest-BVN.
Recomandate
Campania de vaccinare a ovinelor, prevăzută să înceapă cel târziu la 1 octombrie 2026, devine o condiție operațională pentru reluarea și stabilizarea exporturilor de animale vii , potrivit Mediafax . ANSVSA spune că Planul de Acțiune pentru sectorul ovin, aprobat la nivel european, nu mai are nevoie de un vot sau de o aprobare formală din partea Comisiei Europene pentru a fi pus în aplicare. Planul respectă cerințele Regulamentului (UE) nr. 361/2022, iar ANSVSA îl consideră „aprobat” din perspectiva formei și conținutului. În practică, calendarul depinde de livrarea dozelor din Banca Europeană de Vaccinuri și de finalizarea achiziției pentru restul necesarului. Calendarul și pașii făcuți cu Comisia Europeană ANSVSA indică o succesiune de etape derulate în a doua jumătate a lunii septembrie: 14–17 septembrie: forma finală a Planului de Acțiune și solicitarea de doze au fost agreate cu Comisia Europeană, la întâlnirea șefilor serviciilor veterinare din UE, în Irlanda; 17 septembrie: celelalte state membre au fost informate în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, alimente și furaje (SCoPAFF) ; 21 septembrie: ANSVSA a transmis oficial Comisiei Europene solicitarea de sprijin cu „un număr cât mai mare” de doze din Banca Europeană de Vaccinuri. Campania de vaccinare este „previzionată” să înceapă cel târziu la 1 octombrie 2026 , imediat după primirea dozelor din bancă. În paralel, autoritatea spune că urgentează procedurile administrative pentru achiziția restului de doze. Ce se vaccinează și unde Planul prevede vaccinări diferențiate, în funcție de boală și de arealul de risc: pentru Pesta Micilor Rumegătoare (PMR) : vaccinare exclusiv în județele Constanța și Tulcea (Dobrogea, areal de risc); pentru Variola Ovină și Caprină (VOC) : vaccinare la nivelul întregii țări . De ce contează pentru exporturi și pentru lanțul de procesare ANSVSA leagă explicit implementarea planului de reluarea și stabilitatea exporturilor de animale , subliniind o separare între trasabilitatea animalelor vii și regimul produselor procesate: carne și produse procesate: planul nu afectează schimburile comerciale cu carne (carcase), lapte și produse lactate din zonele libere; unitățile de abatorizare și procesare își pot continua activitatea „fără restricții”; animale vii către state terțe: deși regulile UE impun condiții severe în interiorul Pieței Unice, ANSVSA afirmă că a securizat acorduri bilaterale cu șase piețe terțe (Arabia Saudită, Iordania, Maroc, Tunisia, Israel și Libia), iar după implementarea vaccinării exporturile ar urma să se poată relua prin coridoare logistice maritime și aeriene directe . Riscul major indicat de autoritate ANSVSA avertizează că eficiența planului și respectarea calendarului de ridicare a restricțiilor depind „critic” de disciplina operatorilor economici, iar factorul care poate periclita calendarul este reprezentat de mișcările clandestine de animale și comerțul ilegal . [...]
Rusia își mută rapid exporturile de cereale spre Marea Baltică și Arctica , adaptând terminale de îngrășăminte și cărbune, pe fondul scăderii abrupte a livrărilor prin Marea Neagră, potrivit Economica . În ultimele luni, atât Rusia (cel mai mare exportator mondial de grâu), cât și Ucraina au redus drastic exporturile de cereale din cauza atacurilor reciproce asupra navelor și porturilor din Marea Neagră. În sezonul precedent, aproape 90% din exporturile maritime de cereale ale Rusiei au fost realizate via Marea Neagră, notează Agerpres, citând informații din Reuters. Terminale convertite în Baltica: Ultramar , Modul și BSMZ Surse citate de Reuters arată că terminalul privat Ultramar din portul Ust-Luga (Marea Baltică), specializat în exporturi de îngrășăminte și cu o capacitate declarată de 37 de milioane de tone, a fost adaptat rapid pentru a putea exporta cereale. În discuțiile de la Ministerul rus al Transporturilor ar fi fost luată în calcul redirecționarea fluxurilor companiei Demetra (cel mai mare trader rus de cereale) către Ultramar, iar o sursă susține că cerealele Demetra sunt deja expediate către acest terminal. Ultramar a început să manipuleze cereale din august, iar în septembrie cererile de transport feroviar către terminal au ajuns la aproximativ 260.000 de tone, cu destinații precum Egipt și Arabia Saudită, potrivit surselor din piață. Tot în portul Sankt Petersburg, terminalele Modul și BSMZ, care anterior nu intermediaseră transporturi de cereale, preiau acum astfel de mărfuri. O sursă indică faptul că Modul poate gestiona până la 70.000 de tone pe lună în containere, o soluție considerată, în general, mai scumpă. Ce înseamnă pentru capacitatea de export: Baltica rămâne mult sub sud, dar poate crește Analiștii citați în material consideră că utilizarea terminalelor convertite ar putea crește semnificativ potențialul de export al porturilor baltice rusești. În prezent, capacitatea combinată de manipulare a cerealelor în porturile baltice este estimată între două și șapte milioane de tone, comparativ cu peste 60 de milioane de tone în porturile din sud. O sursă citată de Reuters mai spune că operatorul feroviar de stat Russian Railways acordă prioritate transporturilor de cereale către porturile din Baltica și Arctica, care au primit deja subvenții guvernamentale. Murmansk intră în ecuație din octombrie, cu avantajul navelor mari În paralel, portul Murmansk (al patrulea ca mărime din Rusia), cu o capacitate anuală de până la 24 de milioane de tone, a anunțat că se pregătește să înceapă exporturile de cereale în octombrie. Nu este clar ce terminale sunt convertite pentru cereale, iar materialul menționează că nu a fost raportată construcția recentă de noi instalații. Murmansk exportă în mod obișnuit cărbune, minereu și metale. O sursă din industrie susține că, deoarece Murmansk poate primi nave mari din clasa Panamax, creșterea costurilor transportului maritim nu ar fi substanțială. Portul este însă la circa 2.700 km de Novorossiisk, principala poartă sudică de export de cereale a Rusiei. Potrivit aceleiași surse, livrarea primelor 40.000 de tone de cereale pe cale ferată din regiunea Stavropol către Murmansk a fost deja convenită și aprobată de operatorul feroviar de stat. Context: exporturile rusești scad puternic Rusia a exportat 4,4 milioane de tone de cereale în perioada iulie–august, în scădere cu aproximativ 31% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar exporturile din septembrie sunt așteptate să se înjumătățească, la 2,45 milioane de tone, față de septembrie anul trecut, potrivit firmei de consultanță Sovecon. [...]
Un apicultor din Olt își apără veniturile prin vânzare directă, într-o piață a mierii sub presiunea importurilor , potrivit Agronet . Marinel Băltărețu, din Călinești (comuna Radomirești), lucrează cu 380 de familii de albine și își valorifică producția atât la târguri, cât și la o tarabă din Piața Obor , în București. De ce contează: prețul angro nu mai acoperă mereu costurile Într-un sezon în care valorificarea angro rămâne dificilă, contactul direct cu clienții la târguri și în piețe devine o soluție practică pentru apicultorii care își îmbuteliază mierea în gospodărie. Publicația amintește că apicultorii reclamă în 2026 oferte de achiziție care pot coborî sub costul de producție , ceea ce crește interesul pentru canale fără intermediari. Băltărețu produce opt sortimente de miere: polifloră de primăvară, rapiță, salcâm, tei, polifloră de munte, mentă, floarea-soarelui și brad. La Târgul Național al Mierii de la Băneasa, prețurile prezentate porneau de la 15 lei și ajungeau la 50 de lei pentru borcanele mai mari, iar polenul era vândut cu 70–150 de lei/kg. Model operațional: pastoral, procesare și etichetare în familie Familia își mută stupii în funcție de culesuri, într-un regim de apicultură pastorală care începe în jurul jumătății lunii martie și continuă până spre sfârșitul lunii septembrie, urmat de pregătirea pentru sezonul rece. După recoltare, mierea este îmbuteliată în unitatea proprie, iar etichetele sunt realizate intern. Investiții și productivitate: mătci selecționate la 100 de euro Una dintre investițiile recente a fost cumpărarea a două regine, fiecare la 100 de euro (aprox. 500 lei). Apicultorul spune că există și regine care ajung la 200–300 de euro bucata (aprox. 1.000–1.500 lei), în funcție de origine, selecție și caracteristicile urmărite. Într-o stupină de această dimensiune, calitatea mătcilor influențează dezvoltarea familiilor și capacitatea coloniilor de a intra suficient de puternice în sezonul de producție. Băltărețu estimează că iarna o familie poate avea în jur de 10.000 de albine, iar primăvara și vara efectivul poate urca la aproximativ de trei ori acest nivel. Ce urmează: posibil sprijin de minimis, dar schema nu e deschisă În paralel cu presiunea importurilor și a prețurilor mici la achiziție, Parlamentul discută un proiect de ajutor de minimis de 15 euro pentru fiecare familie de albine (aprox. 75 lei), cu condiția propusă ca beneficiarii să poată demonstra comercializarea unei cantități minime de miere. Conform informațiilor din articol, schema nu este încă deschisă. [...]
Tariful de 50% impus de SUA riscă să blocheze rapid fluxul de numerar al fermelor canadiene de lactate , pentru că pierderea cererii din partea procesatorilor poate duce la excedent de lapte care nu poate fi redirecționat „peste noapte”, potrivit unei relatări Al Jazeera din Abbotsford, British Columbia. În centrul problemei este caracterul perisabil al laptelui și dependența fermierilor de procesatori. Casey Pruim, fermier și președinte al British Columbia Dairy Association (care reprezintă circa 400 de fermieri din provincie), spune că producătorii nu decid individual ce se exportă: ei livrează în sistemul provincial de comercializare a laptelui, care distribuie către procesatori în funcție de cerere, inclusiv pentru produse destinate exportului în SUA. Dacă un procesator își pierde piața americană, poate cere mai puțin lapte, iar efectul se propagă în „pool”-ul provincial. „Dacă procesatorul care exportă nu mai poate vinde în SUA pentru că este scos din piață de tariful de 50%, așa ajunge să fie afectată ferma”, a spus Pruim. De ce contează: laptele nu poate fi „oprit”, iar ajustarea durează Pruim avertizează că, dacă cererea procesatorilor se comprimă, fermierii ar putea fi forțați să arunce laptele, iar în scenariul cel mai rău să reducă efectivele. „Vaca nu e ca un robinet; nu o poți porni sau opri”, a spus el. Al Jazeera notează că vulnerabilitatea sectorului într-un război tarifar vine din constrângerile operaționale: colectare la intervale fixe, stocare limitată și dependență de capacitatea procesatorilor, care se poate schimba mai repede decât producția din fermă. Context: tarifele SUA și răspunsul Canadei Vânzările către SUA „au ajuns în mare parte în impas” după ce tariful de 50% aplicat de administrația Trump pentru bunuri canadiene în valoare de 20 miliarde de dolari a intrat în vigoare pe 22 august, incluzând produse lactate. Al Jazeera face trimitere la un material separat despre măsură: Al Jazeera . Canada a introdus tarife de retorsiune, intrate în vigoare pe 8 septembrie, care acoperă la rândul lor 20 miliarde de dolari în produse americane. Pentru lactate, lista include: tarif de 50% pentru lapte, smântână și produse din zer; tarif de 25% pentru multe tipuri de brânzeturi importate din SUA. Premierul Mark Carney a prezentat răspunsul Ottawa drept retorsiune și încercare de creștere a rezilienței economice, afirmând că Canada va egala tarifele SUA „dolar pentru dolar” pentru a proteja lucrători, fermieri, familii și companii. Comerțul bilateral: deficitul Canadei s-a adâncit după CUSMA Schimburile au funcționat în principal sub acordul de liber schimb SUA–Mexic–Canada (CUSMA). Washington critică sistemul canadian de „supply management” (gestionarea ofertei prin cote de producție și controale la import, inclusiv tarife), susținând că limitează exporturile americane. Producătorii canadieni resping acuzația și spun că acordul oferă deja acces fără taxe pentru importuri americane, care nu este folosit integral. Potrivit Dairy Processors Association of Canada, deficitul comercial al Canadei la lactate față de SUA a crescut semnificativ după intrarea în vigoare a CUSMA (1 iulie 2020). Datele citate de Al Jazeera arată: în 2020: exporturi canadiene către SUA de 241,3 milioane dolari canadieni (173 milioane dolari) și importuri de 647,4 milioane dolari canadieni (462,7 milioane dolari); în 2025: exporturi de 308,7 milioane dolari canadieni (220,7 milioane dolari), în timp ce importurile din SUA au urcat la 1,355 miliarde dolari canadieni (968,5 milioane dolari), reprezentând 13,8% din valoarea totală a exporturilor americane de lactate. Ce urmează: „durere” pe termen scurt și incertitudine pe lanțul de aprovizionare Dylan Kruger, director de afaceri publice la BC Dairy, spune că există „încă o incertitudine considerabilă” privind impactul tarifelor și că este prea devreme pentru a ști dacă laptele care nu mai merge în SUA poate fi vândut în alte piețe, reducând pierderile. Economistul-șef al Central 1 credit union, Bryan Yu, avertizează că șocul pierderii unei piețe majore este greu de absorbit rapid, deoarece cumpărătorii alternativi nu pot fi găsiți imediat, iar marjele nu permit „jocuri” de preț care să compenseze un tarif de 50%. Yu anticipează că SUA și Canada ar putea ajunge la un acord în lunile următoare, însă până atunci perioada de tranziție poate aduce „prețuri mai mari, activitate economică mai slabă și o neîncredere mai profundă”. În paralel, Oxford Economics avertizează într-un raport citat de Al Jazeera că tarifele de retorsiune ale Canadei pot ajuta unele industrii, dar „vor afecta majoritatea” și vor slăbi creșterea economică prin costuri mai mari pentru producători și consumatori. Pentru bunuri perisabile precum lactatele, geografia rămâne decisivă: redirecționarea către piețe îndepărtate cere cumpărători noi, logistică și aprobări de reglementare, care nu se obțin rapid. [...]
Dezbaterea despre plafonarea și redistribuirea subvențiilor în viitoarea PAC 2028–2034 poate reduce sprijinul pentru fermele mari , iar miza nu este doar germană: același tip de schimbare ar putea redesena distribuția plăților directe și în România, potrivit Agronet . În centrul discuției se află modul în care, după 2027, Uniunea Europeană ar putea introduce plafoane sau reduceri progresive (degresivitate) ale plăților directe, respectiv mecanisme de redistribuire către fermele mici și mijlocii. În estul Germaniei, unde există numeroase exploatații mari, impactul ar fi mai puternic, avertizează Manuela Schwesig , ministru-președinte al landului Mecklenburg-Vorpommern, într-un interviu pentru Bauernzeitung . De ce estul Germaniei este mai expus Schwesig leagă dimensiunea mare a multor exploatații din est de moștenirea fostelor cooperative agricole din RDG (LPG). Chiar dacă după reunificare s-au schimbat structurile juridice și proprietatea, multe ferme au rămas cu suprafețe întinse, ceea ce le face vulnerabile la orice formulă care taie sprijinul odată cu creșterea dimensiunii. În acest context, ea susține că viitoarea Politică Agricolă Comună nu ar trebui să introducă mecanisme care să reducă automat sprijinul pentru exploatațiile mari și afirmă că landurile est-germane și organizațiile agricole fac presiuni asupra guvernului federal pentru a se opune plafonării și degresivității. Reglementările finale nu sunt însă stabilite. Parlamentul European: 15% redistribuire obligatorie Pe masa negocierilor europene există și o direcție explicită de redistribuire. Analiza citată de Agronet arată că, în proiectul privind PAC 2028–2034, raportorul Parlamentului European, Norbert Lins, propune ca 15% din fondurile pentru plăți directe să fie rezervate obligatoriu redistribuirii către exploatațiile mici și mijlocii . Mecanismul ar funcționa prin transferarea unei părți din sprijin către „primele hectare” ale fermelor mai mici, în timp ce statele membre ar urma să stabilească detaliile de aplicare (cuantum pe hectar, tranșe de suprafață, număr maxim de hectare eligibile). Propunerea este în negociere și nu reprezintă forma finală. Germania, între presiunea de a tăia bugetul UE și apărarea plăților Disputa nu este doar tehnică, ci și politică. În timp ce Schwesig cere intervenție la nivel federal pentru menținerea finanțării agriculturii și împotriva plafonării/degresivității, la nivelul guvernului federal există presiune pentru reducerea viitorului buget al UE, inclusiv economii în agricultură, în cadrul negocierilor pentru Cadrul Financiar Multianual 2028–2034. Rezultatul: Germania nu are o poziție unitară, iar tensiunea dintre reducerea cheltuielilor europene și protejarea plăților agricole se vede deja în negocierile despre PAC. De ce contează pentru România: aceeași fractură între ferme mici și mari Pentru România, relevanța este directă: structura agriculturii include atât un număr foarte mare de exploatații mici, cât și un segment important de ferme comerciale care lucrează sute sau mii de hectare. Orice schimbare a regulilor de distribuire a plăților directe poate modifica raportul dintre aceste două categorii după 2027. Agronet indică trei elemente pe care fermierii români ar trebui să le urmărească separat în negocierile PAC 2028–2034: dimensiunea totală a bugetului agricol european; regulile privind plafonarea, degresivitatea și plata redistributivă; modul în care România va aplica aceste reguli prin propriul plan național. Deocamdată, nici cuantumul plăților după 2027, nici forma finală a mecanismelor de redistribuire nu sunt stabilite. Dar disputa din Germania arată că plafonarea, degresivitatea și redistribuirea au devenit teme centrale, cu potențial de a schimba semnificativ cine câștigă și cine pierde din subvențiile europene în următorul ciclu PAC. [...]
Câștigul de 6.000–7.000 euro/ha la mentă depinde mai mult de procesare și contracte decât de producție , iar fără uscătoare, distilare și cumpărători stabili cifra rămâne, în practică, un scenariu optimist, arată o analiză Agronet , care pornește de la un model economic vehiculat în presa sârbă. Estimarea citată pentru Serbia pleacă de la un randament de până la 1.500 kg de frunză uscată/ha și un preț de 4–5 euro/kg, ceea ce duce la un venit brut de 6.000–7.500 euro/ha (aprox. 30.000–37.500 lei). În același calcul, costurile sunt evaluate la circa 2.000 euro/ha (aprox. 10.000 lei), iar rezultatul după aceste cheltuieli poate ajunge la aproximativ 5.000 euro/ha (aprox. 25.000 lei). Publicația atrage atenția că suma de 6.000–7.000 euro/ha, des invocată, descrie în principal încasarea posibilă în condiții favorabile, nu profitul net. De ce „veriga lipsă” este după recoltare Menta are utilizări în industria alimentară, farmaceutică și cosmetică, însă produsul vândut poate fi foarte diferit: frunză proaspătă, frunză uscată sau ulei esențial. Fiecare variantă presupune alt lanț tehnologic și comercial. Pentru frunza uscată, ferma are nevoie de capacitate proprie de uscare sau de acces rapid la un operator care poate prelua recolta. Pentru ulei esențial este necesară distilarea. În ambele cazuri, infrastructura de condiționare și procesare poate cântări aproape la fel de mult ca producția la hectar, deoarece influențează direct prețul și posibilitatea de a onora cerințe de calitate constante. Modelul economic din Serbia: util ca reper, nu ca „preț garantat” Agronet notează că aceste cifre circulă în presa sârbă cel puțin din 2025, fiind publicate de Biznis i Finansije cu trimitere la BizPortal și reluate ulterior de Serbia Danas și NPortal. Concluzia este că datele sunt mai utile ca model orientativ pentru o cultură specializată decât ca o cotație sigură pentru un anumit an. Un detaliu cu impact direct asupra veniturilor este sensibilitatea la preț: la 1.500 kg/ha, o diferență de 1 euro/kg schimbă venitul cu 1.500 euro/ha (aprox. 7.500 lei). Dacă producția este sub nivelul maxim folosit în calcul, venitul scade proporțional. Ce se schimbă pentru fermele din România: finanțare pentru procesare și irigații Pentru 2026, analiza indică drept element practic relevant intervenția DR-18 „Investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice”, deschisă între 1 septembrie și 31 octombrie 2026 , potrivit Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) . Bugetul sesiunii este de 5 milioane de euro, iar sprijinul poate ajunge la 100.000 euro/proiect (aprox. 500.000 lei), cu o intensitate de până la 85% din cheltuielile eligibile, în funcție de dimensiunea economică a exploatației. Sunt eligibile, între altele, investiții în: înființarea, extinderea și modernizarea exploatațiilor cu plante aromatice și medicinale; utilaje și echipamente agricole; unități de condiționare și depozitare; procesare la nivelul fermei; sisteme de irigații și facilități de stocare a apei. Concluzia operațională: pornești de la cumpărător, nu de la hectar Agronet insistă că menta „comercială” nu înseamnă planta crescută spontan: pentru industrie contează materialul biologic, uniformitatea și standardizarea, iar apa (irigarea) este o cerință agronomică importantă, inclusă și în calculele de cost din Serbia. Înainte de a înființa o suprafață comercială, ecuația economică ar trebui construită „invers”: cumpărătorul și specificațiile cerute, apoi capacitatea de uscare sau distilare, necesarul de apă și forță de muncă, iar abia la final suprafața cultivată. În lipsa acestor verigi, potențialul de 6.000–7.000 euro/ha rămâne mai degrabă o proiecție decât un rezultat repetabil. [...]
