Știri
Știri din categoria Agricultură
Diferențele mari de preț au început să scoată îngrășăminte din SUA spre export, chiar în sezonul de plantare, pe fondul scumpirilor globale generate de războiul cu Iranul, potrivit news.ro. Mișcarea indică o presiune suplimentară pe lanțul de aprovizionare și un risc de volatilitate pentru fermieri, într-o piață în care traderii și retailerii controlează o parte importantă din fluxuri.
Un analist din sector, Josh Linville (vicepreședinte pentru îngrășăminte la StoneX), spune că barje cu uree importată în SUA au fost cumpărate în această săptămână în Portul New Orleans pentru a fi exportate către alte regiuni. Potrivit lui, unele transporturi ar putea fi achiziționate pe fluviul Mississippi, reîncărcate pe nave maritime și trimise în străinătate.
De la începutul războiului cu Iranul, pe 28 februarie, prețurile îngrășămintelor pe bază de azot au crescut puternic, iar peste 30% din exporturile globale au fost afectate de aproape închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran. SUA și Israel au anunțat vineri că ruta maritimă a fost complet redeschisă după armistițiul dintre Israel și Liban, ceea ce a dus la o scădere abruptă a prețurilor petrolului.
Chiar și așa, diferența de preț rămâne un factor cheie: la New Orleans, ureea este cu aproximativ 170 de dolari pe tonă scurtă mai ieftină decât pe piețele externe, ceea ce creează oportunitatea de a profita de arbitraj (cumpărare ieftin într-o piață și revânzare mai scump în alta).
În contextul începerii sezonului de plantare de primăvară în SUA, unele organizații ale fermierilor și senatorul republican Josh Hawley din Missouri au acuzat companiile de îngrășăminte de majorări excesive de prețuri. Linville susține însă că prețurile interne sunt suficient de joase față de cele externe încât îngrășămintele destinate pieței americane sunt cumpărate în porturi și revândute în afara SUA.
Totuși, în piața „relativ opacă” a îngrășămintelor din SUA nu este clar cine revinde aceste importuri. Materialul notează și o diferență de roluri în lanțul comercial: producătorii controlează producția și vânzarea până la distribuitori, în timp ce retailerii și traderii ajung să controleze o mare parte din fluxurile de aprovizionare către fermieri.
Producătorul CF Industries a anunțat la finalul lunii martie că renunță temporar la unele comenzi de export cu prețuri mai mari în timpul sezonului de plantare, pentru a se asigura că fermierii americani au acces la suficiente cantități.
La nivel global, costul îngrășămintelor a devenit o problemă majoră pentru agricultori, în condițiile în care prețurile culturilor sunt mult mai mici decât în 2022, când îngrășămintele s-au scumpit după invazia Rusiei în Ucraina. Rabobank a transmis luni că îngrășămintele pe bază de azot și fosfați au intrat deja într-o zonă de preț „inaccesibilă”, iar o scădere semnificativă este puțin probabilă în următoarele luni.
„Această situaţie ar putea avea efecte de durată”, a spus Stephen Nicholson, director pentru cereale şi oleaginoase în America de Nord la Rabobank.
Recomandate
Ministerul Mediului spune că a oprit tăierea unor arbori seculari din pădurile de lângă Iași, după aplicarea unor „criterii obiective” , o intervenție punctuală care poate schimba, în practică, modul în care sunt luate deciziile de exploatare în zone cu valoare ridicată pentru biodiversitate, potrivit Digi24 . Ministrul Mediului, Diana Buzoianu , a transmis că arborii seculari din jurul municipiului Iași, care fuseseră marcați și urmau să fie tăiați, „vor fi lăsați pentru biodiversitate”. Ea afirmă că, în urmă cu câteva săptămâni, a mers pe teren împreună cu Direcția Silvică Iași și cu Asociația Codrii Iașilor , a discutat cu specialiștii și a cerut aplicarea unor criterii obiective pentru ca arborii cu valoare importantă pentru biodiversitate să poată fi salvați. Într-o postare pe Facebook, ministrul a precizat că „de câteva zile este oficial” că arborii seculari identificați pe teren au fost salvați și a mulțumit asociației pentru atenționare și conducerii direcției silvice pentru mobilizarea experților și decizia luată. Presiune pentru schimbarea regimului de protecție în zona Bârnova–Dobrovăț Asociația Codrii Iașilor a lansat o petiție prin care cere demararea de urgență a procedurilor pentru desemnarea Sit-ului Natura 2000 Pădurea Bârnova Repedea, aflat în imediata vecinătate a Iașiului, ca Parc Natural. În textul petiției, inițiatorii invocă nevoia de spații verzi și aer mai curat pentru populația din zona urbană extinsă a Iașiului, descrisă ca fiind una dintre cele mai poluate, și susțin că oamenii au nevoie de natură pentru recreere „nu de lemn exploatat și urme de TAF-uri” (utilaje forestiere). Contextul exploatării: pădure cu situri Natura 2000, dar gestionată „strict economic” Potrivit organizației, la sud de oraș există încă o pădure întinsă cu codri seculari – Bârnova–Dobrovăț – o rămășiță a istoriciilor Codrii ai Iașilor, frecventată de mii de ieșeni la sfârșit de săptămână. Reprezentanții asociației mai susțin că pe zonă se suprapun două situri Natura 2000, că există specii protejate (inclusiv unele „nou descoperite pentru România” în ultimii ani), însă pădurea este exploatată în regim de producție „strict economic” pe 99% din suprafață. Ei indică drept risc „amenajamentul silvic” în vigoare (planul de gospodărire a pădurii), aflat în anul 3 din 10, despre care afirmă că a generat nemulțumiri prin amploarea și agresivitatea tăierilor, inclusiv doborârea unor arbori multi-seculari, uneori pentru a fi transformați în lemn de foc. [...]
Ucraina cere Israelului să blocheze o încărcătură de grâu suspectată că provine din teritorii ocupate , într-un demers care poate complica tranzacțiile cu cereale din Marea Neagră și crește riscul juridic pentru cumpărători și porturi, potrivit Kyiv Post . Kievul a solicitat autorităților israeliene să aresteze o încărcătură de cereale ajunsă în portul Haifa la bordul navei rusești ABINSK, pe care o leagă de așa-numita „flotă din umbră” a Moscovei. Ministerul ucrainean de Externe susține că nava ar putea fi implicată în operațiuni prin care Rusia „exportă, transportă și vinde ilegal grâne ucrainene furate” din teritorii ocupate, pentru a finanța războiul. Deși Ucraina a cerut intervenția Israelului, încărcătura a fost descărcată, conform unor surse ale publicației la Ambasada Ucrainei în Israel. Nava a plecat ulterior din Haifa. Ce știe Ucraina despre transport Încărcătura este estimată la 43.765 de tone de grâu și ar fi fost încărcată în portul rusesc Kavkaz. Kievul afirmă că marfa ar proveni din regiuni ucrainene aflate sub ocupație rusă. În sprijinul solicitării, Ucraina invocă materiale ale Parchetului General, inclusiv o decizie a unei instanțe ucrainene care ar fi dispus arestarea atât a navei, cât și a încărcăturii, în cadrul unei anchete penale. Pe această bază, Ucraina spune că a transmis Israelului o cerere de asistență juridică internațională și a cerut aplicarea mecanismelor legale disponibile în jurisdicția israeliană pentru a aresta transportul. Ce a răspuns partea israeliană și ce rămâne neclar Autoritățile israeliene nu au clarificat public dacă transportul a fost pus sub reținere administrativă sau dacă este analizată vreo măsură suplimentară. În același timp, jurnalistul Axios Barak Ravid a relatat că ministrul israelian de Externe, Gideon Saar, i-ar fi spus omologului ucrainean că nava nu mai putea fi reținută pentru că plecase deja. Potrivit materialului, nu este clar dacă solicitarea Ucrainei viza nava, încărcătura sau ambele. Rămân neclare și destinația finală a transportului, identitatea cumpărătorului, precum și dacă grâul a fost autorizat pentru distribuție sau se află încă sub verificare. De ce contează pentru piața cerealelor Cazul indică un risc în creștere pentru lanțul de aprovizionare: încărcături de cereale cu origine contestată pot ajunge în porturi și pot fi descărcate înainte ca disputele juridice să fie tranșate. Ucraina acuză în mod repetat Rusia că exportă grâne din teritoriile ocupate, descriind aceste livrări drept parte a unei exploatări economice mai largi. [...]
Peste 90% din inputurile folosite de fermieri sunt cumpărate pe credit, iar distribuitorii spun că mecanismul se blochează pe fondul creșterii creanțelor nerecuperate și al scăderii finanțării bancare, motiv pentru care cer accelerarea unor reguli și garanții legale pentru creditul comercial, potrivit Agrointel , care citează un comunicat al Asociației Input Agro România (AIAR) . AIAR susține că distribuitorii rămân „principalul creditor” în relația cu fermierii și că asigură finanțarea pentru 80% din necesarul de semințe, produse fitosanitare, fertilizanți și motorină. În paralel, organizația afirmă că în ultimii doi ani creditarea bancară către fermieri și distribuitori „a scăzut în mod considerabil”, iar programele de finanțare cu garanție de stat și/sau dobândă subvenționată „lipsesc”, ceea ce a mărit presiunea pe creditul furnizor (credit comercial acordat de furnizor prin termene de plată extinse). Presiune pe distribuție: termene lungi, risc mai mare, capacitate mai mică de finanțare Potrivit AIAR, după 2024 capacitatea sistemului de distribuție de a acoperi nevoia de finanțare din piață „a scăzut considerabil”, pe fondul unui „procent tot mai mare al creanțelor nerecuperate” și al unei disponibilități mai reduse a băncilor de a susține acest mecanism. Organizația indică și o deteriorare a capitalizării în rândul fermierilor, cu mai puțini producători care își permit plăți imediate sau la maximum 90 de zile. În același timp, AIAR semnalează creșterea numărului de insolvențe și falimente „la un nivel îngrijorător” în agricultură, atât la fermieri, cât și la distribuitori sau traderi. În comunicat este menționat și un nivel al sumelor nerecuperate de „aproximativ patru miliarde de lei” la finalul lui 2024, valoare care ar fi crescut la finalul lui 2025, în contextul dobânzilor și inflației ridicate. AIAR leagă presiunea din 2026 și de „noi crize globale” generate de conflictul din Orientul Mijlociu , cu efecte precum scumpirea combustibililor și fertilizanților, dar și o nouă creștere a dobânzilor și a inflației, în timp ce prețurile producției agricole „fie au stagnat, fie au scăzut”. Ce schimbări legislative cere AIAR În acest context, asociația cere prioritizarea a trei direcții de reglementare, cu miză directă asupra modului în care se finanțează producția agricolă: Legea creditului comercial : AIAR arată că, deși există norme europene privind termenele de plată (în mod uzual până la 60 de zile), în agricultura din România termenele pot ajunge la 360 de zile (de exemplu, pentru campania de toamnă, până la recoltare). Organizația spune că lipsește o lege care să ofere garanții creditorilor și cere mecanisme de protecție, inclusiv asigurarea creditului comercial, garantarea încasărilor și un statut juridic care să dea prioritate la recuperarea sumelor în insolvență/faliment. Standard de definire al distribuitorului : AIAR susține că este necesară o definire și reglementare mai clară a activității de distribuție (autorizare, obligații), invocând existența unor jucători care ar opera fără toate autorizațiile și ar crea concurență neloială, inclusiv prin vânzări între companii sau online. Clarificări privind practicile comerciale : pe fondul acuzațiilor apărute în presa agricolă despre practici abuzive, AIAR afirmă că politicile de tip „discount la plată, nu la factură” (reducere acordată dacă plata se face la termen) sunt un standard internațional, aplicat de producători și transmis pe lanț, iar întârzierile la plată duc la pierderea discounturilor și penalități și pentru distribuitori. De ce contează pentru piață Mesajul central al AIAR este că finanțarea pe lanțul de aprovizionare – în care distribuitorul acoperă o parte majoră din necesarul de capital de lucru al fermierilor – devine mai greu de susținut în condițiile creșterii riscului și ale scumpirii finanțării. În lipsa unor garanții și reguli adaptate specificului agricol (termene lungi până la recoltare), asociația avertizează că se reduce capacitatea de a menține condițiile de creditare care susțin achiziția de inputuri. AIAR spune că își asumă un rol activ într-un proces de consultare cu fermieri, distribuitori, producători și autorități pentru inițierea celor trei priorități legislative menționate. [...]
Scumpirea accelerată a îngrășămintelor riscă să reducă producția agricolă și să împingă în sus prețurile la alimente , pe fondul unui șoc dublu de cost și aprovizionare, arată Știrile Pro TV . Fermierii spun că, la prețurile actuale, o parte dintre exploatații nu mai pot fertiliza la nivelul necesar, ceea ce ar urma să se vadă în recolte mai mici și, ulterior, în scumpiri la raft. În județul Brașov, un fermier care lucrează peste 300 de hectare (grâu, cartofi, rapiță și lucernă) descrie o piață în care furnizorii cer plata „pe loc”, inclusiv în numerar, iar soluțiile de tip „plata la recoltă” devin mai greu de găsit. El spune că a reușit să cumpere îngrășăminte pentru acest an, dar nu mai are resurse pentru campania de toamnă. „La noi în zonă au fost două TIR-uri cu îngrășăminte, dar cu bani cash. Adică venea TIR-ul, descărca, plăteai!” Un alt fermier avertizează că acolo unde nu se fertilizează, producția va scădea. „Producția unde nu o să se fertilizeze, o să fie mică.” De ce s-au scumpit îngrășămintele: taxă de carbon și blocaje în Ormuz Agricultorii invocă două cauze principale. Prima ține de aplicarea, de la începutul anului, a mecanismului european de ajustare a carbonului la frontieră ( CBAM ) – un sistem prin care importatorii din Uniunea Europeană plătesc pentru emisiile de carbon asociate bunurilor produse în afara UE. A doua cauză este escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu, care a perturbat tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz , rută esențială pentru exporturile unor mari producători regionali de îngrășăminte (Iran, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrain). În condiții de blocaj, marfa devine mai rară și mai scumpă. Salt de preț și lipsă de stocuri: ureea „deja e un lux” Un reprezentant al Uniunii Cooperativelor Agricole din Sectorul Vegetal indică o creștere puternică a prețurilor în ultimii ani: în 2020: circa 250 de euro (aprox. 1.250 lei); în 2025: circa 500–550 de euro (aprox. 2.500–2.750 lei); în prezent: până la 800 de euro (aprox. 4.000 lei). Pe partea de aprovizionare, un depozit care avea în mod obișnuit circa 200 de tone pe stoc a ajuns la mai puțin de 20 de tone, iar ureea lipsește complet, potrivit reportajului. „Nu, nu am, deja e un lux, e aur!” Ce spun autoritățile și ce urmează Întrebat despre evoluția prețurilor, ministrul Economiei, Irineu Darău, a indicat existența unor factori externi și a unei volatilități care afectează întreaga piață. „Cred că există anumiţi factori externi României pe care nu putem să-i oprim și există o anumită volatilitate care afectează toată piața.” În paralel, asociațiile europene de fermieri și cooperativele agricole Copa și Cogeca au cerut, printr-o scrisoare comună, sprijin din partea Comisiei Europene. Pentru piața locală, miza imediată rămâne accesul fermierilor la fertilizanți (ca preț și disponibilitate): dacă achizițiile se reduc, riscul de producții mai mici crește, iar presiunea se poate transfera în lanț către prețurile alimentelor. [...]
Atacurile cu drone asupra fabricilor rusești de îngrășăminte cu azot reduc capacitatea de export și amplifică riscul de scumpiri pe piața globală , într-un moment în care lanțurile de aprovizionare sunt deja tensionate, potrivit Mediafax , care citează declarațiile miliardarului Andrei Melnichenko (fondatorul EuroChem). Melnichenko a spus, vineri, la o conferință la Moscova, că intensificarea atacurilor cu drone asupra întreprinderilor rusești de îngrășăminte a avut un impact „suficient de semnificativ”. Contextul este unul de presiune suplimentară asupra securității alimentare globale, pe fondul penuriei și creșterii prețurilor asociate blocadei Strâmtorii Ormuz , rută prin care trece aproximativ o treime din comerțul mondial cu îngrășăminte, potrivit Reuters. Rusia deține aproximativ o cincime din comerțul mondial cu îngrășăminte, însă capacitatea limitată, restricțiile interne la export și atacurile recente asupra unor fabrici importante îi reduc posibilitatea de a crește producția, conform aceleiași surse. Lovitură directă în capacitate: cazul Dorogobuj Un atac ucrainean cu drone asupra fabricii Dorogobuj (deținută de Acron), din 25 februarie, a ucis șapte persoane și a scos temporar din funcțiune aproximativ 5% din capacitatea totală de producție a Rusiei. Fabrica reprezintă 11% din producția rusă de azotat de amoniu și 9% din producția de îngrășăminte NPK (amestec de azot, fosfor și potasiu). Reluarea activității este estimată pentru luna mai. De ce azotul este mai vulnerabil decât potasiul și fosfații Melnichenko a afirmat că prețurile pentru cele trei tipuri principale de îngrășăminte au crescut, dar, în evaluarea sa, închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz nu a afectat comerțul cu potasiu, iar perturbarea comerțului cu fosfați a fost temporară, după ce producătorii din Orientul Mijlociu au trecut la porturi din afara Golfului. În schimb, producția de îngrășăminte azotate pe bază de gaz natural ar fi fost cea mai afectată, deoarece o parte importantă este produsă din gaz extras din zăcămintele din jurul Golfului. Restricții la export: semnal de presiune pe piață Rusia, care controlează până la 40% din comerțul mondial cu azotat de amoniu, a anunțat pe 21 martie că va opri exporturile de îngrășământ pentru o lună. În acest context, orice reducere de producție sau blocaj logistic are potențialul de a se transmite rapid în prețuri și disponibilitate, cu efect direct asupra costurilor din agricultură. [...]
SUA cere G20, FMI și Banca Mondială să coordoneze măsuri pentru acces la îngrășăminte , într-un demers care mută presiunea pe instituțiile internaționale să trateze îngrășămintele ca o verigă critică de stabilitate economică și alimentară, pe fondul perturbărilor din lanțurile alimentare globale generate de războiul din Orientul Mijlociu, potrivit Agerpres . Inițiativa vizează statele membre ale G20, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, care ar urma să adopte „acțiuni coordonate” pentru a asigura accesul la îngrășăminte, au declarat pentru Reuters surse care au dorit să-și păstreze anonimatul. Din informațiile disponibile în material, miza este reducerea riscului ca blocajele logistice și tensiunile regionale să se traducă în probleme de aprovizionare cu inputuri agricole, cu efecte în cascadă asupra producției și prețurilor alimentare. Articolul integral este însă disponibil doar abonaților, astfel că nu sunt publice detalii despre tipul de măsuri avute în vedere sau calendarul discuțiilor. [...]
