România intră în sezon cu un avantaj de ofertă la cereale, într-un context în care canicula a tăiat producția în UE și a generat pierderi de peste 2 miliarde de euro pe burse, potrivit Newsweek. Miza economică: o recoltă peste anul trecut poate susține exporturile, dar nu rezolvă problema structurală a valorii adăugate mici, din cauza procesării insuficiente.

Europa: prognoze tăiate, pierderi pe piețe

Valurile de caniculă din iunie au determinat organizația Coceral să reducă prognozele de recoltă pentru Uniunea Europeană și Regatul Unit cu aproape 9 milioane de tone. Scăderea ofertei a fost asociată cu o „gaură” de peste 2 miliarde de euro pe burse, în special pe fondul secetei din Europa Occidentală, în faze critice pentru dezvoltarea culturilor.

În interiorul UE, Franța și Ungaria sunt menționate printre cele mai afectate: pierderi estimate la aproximativ 891 de milioane de euro în Franța și 444 de milioane de euro în Ungaria, după episoade cu temperaturi care au depășit frecvent 40°C, conform b1tv.ro.

România: precipitațiile au schimbat harta riscului

În contrast cu restul continentului, România apare în material ca „oaza de producție” a sezonului, pe fondul unui regim de precipitații generos în intervalul septembrie–iunie, care „a salvat majoritatea regiunilor agricole”.

Excepțiile sunt în vestul țării — Timiș, Arad și parțial Bihor — unde pierderile ar semăna parțial cu cele din alte state europene, însă ar fi compensate de performanța din celelalte regiuni.

Blocaj la compensații și vulnerabilitatea lanțului alimentar

Newsweek notează că, deși Comisia Europeană a aprobat 14,8 milioane de euro (aprox. 74 milioane lei) din rezerva de criză pentru compensarea secetei anterioare, fondurile sunt blocate la București. Suma ar fi trebuit dublată de stat până la 30 de milioane de euro (aprox. 150 milioane lei), însă distribuirea este împiedicată de „impasul guvernamental”.

Pe termen mai lung, materialul indică o vulnerabilitate care rămâne chiar și într-un an bun la producție: procesatorii mici și zootehnia. Lipsa capacităților locale de transformare a materiei prime duce la export de grâne ieftine și import de produse alimentare mai scumpe, ceea ce limitează câștigul economic intern dintr-o recoltă ridicată.