Viitorul buget al UE ar aloca aproape 300 miliarde euro pentru PAC, potrivit AgroInfo, care citează o informare a europarlamentarului Dan Motreanu despre direcția finanțărilor europene pentru agricultură. Miza, în discuțiile de la nivelul Parlamentului European, este păstrarea Politicii Agricole Comune (PAC) ca instrument separat în bugetul Uniunii Europene, cu arhitectura actuală pe doi piloni, ceea ce influențează direct plățile derulate în România prin APIA (subvenții) și AFIR (investiții și plăți compensatorii).

„Viitorul buget al UE va asigura o alocare pentru Politica Agricolă Comună de aproape 300 miliarde de euro, din care 6,3 miliarde de euro pentru rezerva de criză.”

În mesajul prezentat, Dan Motreanu arată că grupul PPE susține menținerea celor doi piloni ai PAC și respinge ideea eliminării Pilonului II, asociat dezvoltării rurale. Totodată, europarlamentarul avertizează asupra riscului ca finanțarea PAC să fie condiționată de mecanisme de tip „ținte și jaloane” din planuri naționale și regionale, ceea ce ar reduce predictibilitatea pentru fermieri dacă un guvern nu își îndeplinește anumite obiective.

Din perspectiva alocărilor financiare, elementele punctate în informare vizează atât dimensiunea totală a bugetului PAC, cât și modul în care ar putea fi direcționate resurse suplimentare către mediul rural și către sprijinirea fermierilor începând cu 2028. În acest context, sunt menționate și discuțiile din Consiliul UE, în condițiile în care Cipru deține președinția Consiliului, iar ministrul cipriot al agriculturii, Maria Panayiotou, a vorbit despre nevoia de echilibru între gestionarea fondurilor comune și coerența regulilor de sprijin.

Principalele repere financiare și de arhitectură bugetară menționate în informare sunt:

• alocare „de aproape 300 miliarde de euro” pentru Politica Agricolă Comună, inclusiv „6,3 miliarde de euro” pentru rezerva de criză;
• solicitarea ca alocările de „10% pentru ținta rurală” și posibilitatea de a mobiliza mai rapid „45 de miliarde de euro” să fie incluse în textul legislativ, nu doar în angajamente prin scrisori;
• opoziția față de eliminarea Pilonului II al PAC (dezvoltare rurală);
• propunerea Comisiei Europene ca statele membre să aloce „cel puțin 10%” din resursele fiecărui Plan Național și Regional de Parteneriat (în afara fondurilor dedicate agriculturii) pentru investiții în zonele rurale, estimată la „aproximativ 49 miliarde de euro”;
• pentru România, pragul minim ar însemna „aproximativ 3,8 miliarde de euro” pentru infrastructură rurală, servicii publice, economie rurală și combaterea depopulării;
• „45 de miliarde de euro” ar putea fi mobilizate „încă din 2028” pentru sprijinirea fermierilor și a comunităților rurale, cu acces până la „două treimi” din suma disponibilă în mod normal la revizuirea de la jumătatea perioadei.

Deși titlul materialului face trimitere la „sume” pentru subvenții APIA pe hectar și pe cap de animal, precum și la plăți AFIR, textul publicat se concentrează pe cadrul bugetar european și pe negocierile privind viitoarea finanțare a PAC. Consecința practică pentru România ține de cât de clar vor fi fixate în legislația europeană alocările și regulile de accesare, inclusiv pentru dezvoltarea rurală și pentru eventuale mobilizări accelerate de fonduri începând cu 2028.