Apărare15 apr. 2026
Europa grăbește planurile de apărare NATO în contextul amenințărilor lui Trump - Schimbarea de poziție a Germaniei deschide calea pentru o mai mare responsabilitate europeană în securitate
Europa accelerează un „NATO european”, iar factura se mută pe capacități critice potrivit Mediafax , care citează The Wall Street Journal . În scenariul în care SUA își retrage forțele din Europa sau refuză să o apere, oficiali europeni lucrează la un plan de rezervă care folosește structurile existente ale NATO, dar împinge europenii spre roluri de comandă și control și spre înlocuirea treptată a resurselor americane cu resurse proprii. Planurile avansează informal în și în jurul NATO și, potrivit participanților, nu urmăresc să rivalizeze cu alianța actuală. Miza este menținerea descurajării față de Rusia și a continuității operaționale, chiar dacă Washingtonul își reduce implicarea, pe fondul îngrijorărilor europene legate de „fiabilitatea” SUA. De ce se grăbește planul: schimbarea Berlinului și tensiunile cu Washingtonul Un element-cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii a respins ideea unei suveranități europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant al securității. Sub cancelarul Friedrich Merz , această abordare se modifică, pe fondul îngrijorărilor privind rolul SUA ca aliat „în timpul președinției Trump și ulterior”, potrivit unor persoane familiarizate cu gândirea sa. Planurile au căpătat urgență după ce Donald Trump a amenințat că va prelua Groenlanda de la Danemarca, stat membru NATO, și pe fondul impasului legat de refuzul Europei de a sprijini războiul Americii în Iran. În paralel, Trump a criticat public aliații europeni, numindu-i „lași” și descriind NATO drept „un tigru de hârtie”, potrivit relatării. Ce înseamnă operațional: cine preia funcții pe care azi le țin americanii Provocarea majoră este că arhitectura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape fiecare nivel, de la logistică și informații până la comanda militară superioară. Secretarul general Mark Rutte a spus recent că alianța va fi „mai condusă de Europa”, iar diferența față de trecut este că europenii acționează din proprie inițiativă. După intrarea Germaniei în joc, discuțiile au început să se mute spre chestiuni militare practice, între care: cine ar conduce apărarea antiaeriană și antirachetă a NATO; coridoarele de întărire către Polonia și statele baltice; rețelele logistice; exercițiile regionale majore, în cazul retragerii ofițerilor americani. Două „găuri” greu de acoperit: recrutarea și dependența de capabilități americane Oficialii implicați indică reintroducerea recrutării militare ca un element esențial pentru succesul planului, în condițiile în care multe state au renunțat la serviciul militar obligatoriu după Războiul Rece. Finlanda a păstrat recrutarea, iar președintele Alexander Stubb – unul dintre liderii implicați în planuri – a susținut că, pentru „educația civică” și „unitatea națională”, serviciul militar obligatoriu ar putea fi dificil de înlocuit. În paralel, europenii vor să accelereze producția de echipamente în domenii unde Europa rămâne în urma SUA, inclusiv războiul antisubmarin, capacitățile spațiale și de recunoaștere, realimentarea în zbor și mobilitatea aeriană. Ca exemplu, este menționat un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea rachetelor de croazieră stealth și a armelor hipersonice. Totuși, materialul subliniază limite structurale: Comandantul Suprem al Forțelor Aliate pentru Europa este întotdeauna american, iar oficiali americani ar fi spus că nu intenționează să renunțe la acest post. În plus, niciun stat european nu are, de unul singur, puterea de a înlocui SUA ca lider militar al alianței, inclusiv din cauza rolului umbrelei nucleare americane în descurajare. Cel mai sensibil dosar: umbrela nucleară și informațiile Cea mai mare lacună rămâne în informații și descurajare nucleară. Oficialii europeni spun că sistemele americane de satelit, supraveghere și avertizare antirachetă nu pot fi înlocuite rapid, ceea ce pune presiune pe Franța și Marea Britanie să își extindă rolurile. În acest context, schimbarea de poziție a Germaniei a deschis discuții despre posibilitatea extinderii descurajării nucleare a Franței pentru a acoperi și alte națiuni europene, inclusiv Germania, după ce Trump a amenințat Groenlanda. Trump a legat explicit amenințarea de a părăsi NATO de acest episod: „Totul a început cu, dacă vreți să știți adevărul, Groenlanda. Vrem Groenlanda. Nu vor să ne-o dea și am spus: «Bine, pa pa».” În plan politic, Stubb a spus că o mutare a poverii de la SUA către Europa „este în curs de desfășurare” și că ar trebui făcută „gestionat și controlabil”, nu printr-o retragere rapidă. Potrivit relatării, orice retragere a SUA din NATO ar necesita aprobarea Congresului, însă președintele american ar putea totuși să mute trupe sau active din Europa ori să își retragă sprijinul folosindu-și autoritatea de comandant suprem. [...]
