Știri
Știri din categoria Apărare
Germania vrea să mute în țară producția unor arme americane esențiale pentru a-și acoperi mai rapid nevoile de înzestrare, pe fondul limitărilor de capacitate din SUA și al presiunii din NATO pentru creșterea cheltuielilor de apărare, potrivit Agerpres.
Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a spus că Berlinul este interesat de acorduri care să permită fabricarea în Germania a „anumitor sisteme, sau componente de sisteme” americane, invocând faptul că „capacitățile de producție americane sunt limitate” și că este nevoie de o creștere urgentă a acestora. Declarațiile au fost făcute la Berlin, într-o conferință de presă alături de cancelarul Friedrich Merz și de secretarul general al NATO, Mark Rutte.
Miza este una operațională: cererea pentru echipamente americane – în special rachete și interceptoare, precum Patriot – a crescut pe fondul multiplicării crizelor globale, iar stocurile sunt descrise ca fiind limitate, inclusiv după utilizarea pe scară largă în Ucraina și în Golf.
În acest context, producția pe teritoriul Germaniei ar putea reduce timpii de livrare și dependența de liniile de fabricație din SUA, fără a elimina însă nevoia de sisteme americane pe termen mediu.
Germania și alți membri europeni ai NATO vor să își dezvolte în paralel propriile industrii de apărare, în condițiile în care președintele american Donald Trump a amenințat că ar putea retrage forțe americane din Europa. Pistorius a susținut însă că o „mai mare independență” nu înseamnă renunțarea la echipamentele americane, argumentând că există arme pe care Europa nu le produce și „de care avem nevoie urgentă în următorii cinci până la zece ani”.
La rândul său, Mark Rutte a lăudat eforturile Germaniei de consolidare a forțelor armate și a indicat că summitul NATO din Turcia (7–8 iulie) va discuta și despre întărirea industriei de apărare. În evaluarea sa, chiar și în ipoteza încheierii războiului din Ucraina, Rusia „va rămâne o amenințare pe termen lung” pentru securitatea euro-atlantică.
Recomandate
Turcia cere acces la finanțarea europeană pentru apărare prin Programul SAFE , mizând pe summitul NATO din 7-8 iulie pentru a pune presiune pe partenerii europeni, potrivit news.ro . Miza este una de reglementare și politică industrială: includerea într-un instrument al UE care finanțează achiziții comune de apărare, în condițiile în care Ankara este în prezent exclusă. Programul SAFE este descris ca un instrument menit să consolideze apărarea Europei prin finanțarea unor achiziții comune. Turcia urmărește să fie integrată în structurile apărării europene și, totodată, cere ridicarea unor sancțiuni impuse de unele state industriei turce de apărare. De ce este Turcia exclusă din SAFE Conform informațiilor citate, excluderea are două cauze principale: reticențele unor state membre UE, menționate explicit Franța și Germania; condițiile impuse de UE pentru includerea țărilor terțe, respectiv alinierea la Politica Externă și de Securitate a UE. În acest context, nivelul de aliniere al Turciei era estimat la 4% în 2025, „un nivel istoric de scăzut”, ceea ce complică accesul Ankarei la program. Argumentele Ankarei și alternativa de moment Turcia își susține cererea invocând dimensiunea armatei (a doua din NATO), ascensiunea industriei sale de apărare și poziția strategică între Europa, Rusia, Caucaz și Orientul Mijlociu. Ankara mai argumentează că poate dialoga cu actori aflați în conflict, precum Rusia și Ucraina. Pe fondul neîncrederii unor aliați, Turcia se limitează, „pentru moment”, la cooperări bilaterale cu unele state membre UE, fiind menționate Spania și Italia. [...]
NATO pregătește contracte de apărare de zeci de miliarde de dolari la summitul din 7–8 iulie de la Ankara, într-un test al capacității aliaților de a transforma creșterea bugetelor militare în producție efectivă, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile secretarului general Mark Rutte . Rutte a spus, într-o intervenție la Atlantic Council, că la reuniunea din Turcia aliații vor prezenta „zeci de miliarde” de dolari în noi contracte legate de apărare. Miza, în formularea sa, este trecerea de la angajamente de cheltuieli la livrări concrete: extinderea bazei industriale de apărare din Europa, creșterea producției de muniție și armament și reducerea unor „goluri de capabilități” (deficite de echipamente și capacități militare) la nivelul Alianței. Sprijinul pentru Ucraina rămâne pe agendă, cu accent pe apărare aeriană Pe lângă pachetul de contracte, NATO ar urma să își reafirme sprijinul pentru Ucraina la același summit, iar președintele Volodîmîr Zelenski este așteptat să participe, conform lui Rutte. Contextul invocat este presiunea pusă de Kiev pentru mai multe sisteme de apărare aeriană, interceptori și capabilități cu rază lungă, după atacuri repetate ale Rusiei cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, infrastructurii energetice și obiectivelor civile. Rutte a reiterat ideea că securitatea Ucrainei este inseparabilă de securitatea Europei și a avertizat că o victorie a Rusiei ar reprezenta o amenințare directă pentru flancul estic al NATO. Ankara, „momentul livrărilor” și rolul industriei turcești Oficialii NATO descriu summitul drept un moment-cheie pentru a converti creșterea cheltuielilor de apărare în producție industrială. Rutte a indicat că aliații au făcut „progrese bune” înaintea reuniunii, inclusiv prin creșterea investițiilor în forțele și capabilitățile necesare apărării teritoriului Alianței, și a cerut statelor membre să „cheltuiască mai mult și mai bine”, astfel încât producția să țină pasul cu nivelul amenințării pe care o reprezintă Rusia. Turcia, ca stat gazdă, își poziționează industria de apărare ca parte importantă a efortului de reînarmare al NATO, iar oficiali turci au descris producția de apărare drept o temă centrală la Ankara, alături de sprijinul pe termen lung pentru Ucraina. „NATO 3.0”: de la descurajare la mobilizare industrială Rutte a folosit conceptul „NATO 3.0” pentru a descrie o nouă etapă a Alianței, determinată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de intensificarea amenințărilor globale, în care accentul se mută spre mobilizare industrială. În această logică, aliații europeni ar urma să își asume o responsabilitate mai mare pentru apărarea convențională, prin capacitatea de a produce armament, muniție și sisteme de apărare aeriană la un ritm adecvat noii realități de securitate din Europa. [...]
Țările de Jos își accelerează investițiile în apărare, mizând pe drone, pe fondul evaluării că Rusia ar putea testa NATO la un an după încheierea războiului din Ucraina , potrivit Adevărul , care citează strategia anuală de politică de apărare a Ministerului olandez al Apărării . Documentul descrie Europa ca fiind într-o „zonă gri” între război și pace și susține că serviciile de informații olandeze estimează că Rusia se pregătește pentru o confruntare pe termen lung cu Europa. În „cel mai pesimist scenariu”, un război limitat împotriva unor state membre NATO ar putea deveni posibil în decurs de un an de la încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, avertizează oficialii. Pivot operațional: jumătate din capacități, sisteme fără pilot Ca răspuns, autoritățile olandeze și-au propus ca, în următorii cinci ani, jumătate din capacitățile operaționale ale armatei să fie formate din sisteme fără pilot (platforme operate de la distanță sau autonome), cu accent pe drone. În acest scop, guvernul intenționează să înființeze un laborator special de dezvoltare pentru proiectarea și construirea de drone capabile să combată alte drone. Context regional: Finlanda și semnalul către NATO Avertismentul apare în contextul în care Kremlinul a amenințat Finlanda după ce aceasta și-a anunțat intenția de a elimina o interdicție veche privind găzduirea armelor nucleare pe teritoriul său, notează publicația, trimițând la relatarea Daily Mail . Finlanda, care are o frontieră de aproximativ 1.340 de kilometri cu Rusia, a anunțat în martie că va modifica legea privind energia nucleară, ceea ce ar putea deschide calea desfășurării de arme nucleare pe teritoriul finlandez în timp de război (context detaliat în materialul Adevărul ). Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a spus că măsura reprezintă „amenințări reale” la adresa securității naționale a Rusiei și că Moscova își va adapta „rapid și eficient” poziția militară și politică. Ce urmează: summitul NATO de la Ankara Statele membre ale Alianței se pregătesc pentru summitul NATO de la Ankara (Turcia), programat pe 7 și 8 iulie, unde amenințarea reprezentată de Rusia va fi unul dintre subiectele centrale. În acest context, secretarul general al NATO, Mark Rutte , a avertizat că Rusia „ar putea fi pregătită să folosească forța militară împotriva NATO în următorii cinci ani”, potrivit Adevărul . Ministrul olandez al Apărării, Dilan Yesilgöz, a pus presiunea pe calendarul de pregătire, întrebând dacă Europa și Țările de Jos vor fi suficient de puternice la timp pentru a-și proteja „libertatea, securitatea și modul de viață”, apreciind că urgența este rar întâlnită. [...]
Recep Tayyip Erdoğan cere acces la finanțarea europeană pentru apărare și ridicarea restricțiilor comerciale , într-o mișcare care poate influența atât lanțurile de aprovizionare, cât și competiția industrială din sectorul militar european, potrivit G4Media . Președintele Turciei a solicitat integrarea Ankarei în „arhitectura de apărare a Europei” și eliminarea restricțiilor care afectează industria turcă de apărare , în contextul pregătirilor pentru summitul NATO programat pe 7 și 8 iulie la Ankara . Informația este relatată de AFP, citată de Times of Israel, conform articolului. Cererea vine pe fondul criticilor lui Erdoğan față de excluderea Turciei din programul european SAFE, descris ca un mecanism prin care Uniunea Europeană mobilizează și distribuie fonduri pentru consolidarea capacităților industriale și tehnologice de apărare ale statelor membre. Miza: acces la proiecte și la comerțul intra-aliat cu tehnologie militară În discursul susținut la deschiderea summitului parlamentar NATO de la Istanbul, Erdoğan a susținut că Turcia ar trebui inclusă în inițiativele europene de securitate și apărare, argumentând că participarea sa ar fi „esențială” pentru consolidarea capacităților de apărare ale continentului. Separat, liderul turc a cerut eliminarea restricțiilor privind comerțul cu echipamente și tehnologii militare între statele aliate, invocând nevoia de „distribuire echitabilă a responsabilităților” în interiorul alianței. „Dacă vrem să facem față provocărilor cu care ne confruntăm, trebuie să împărțim povara în mod corect și echitabil între aliați și să eliminăm obstacolele din calea comerțului în domeniul apărării.” Context: ambiția Ankarei și greutatea militară în NATO Articolul notează că Ankara încearcă de mai mulți ani să își consolideze rolul în proiectele europene de securitate, pe fondul dezvoltării accelerate a industriei turce de apărare. Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO după Statele Unite, iar sectorul său de apărare este prezentat ca fiind între cele mai importante la nivel mondial, ocupând locul 11 în clasamentele internaționale, conform aceleiași surse. [...]
Summitul NATO de la Ankara ar putea împinge Europa spre achiziții militare de miliarde, cu efect direct asupra industriei americane de apărare , într-un posibil „troc” strategic menit să refacă relația transatlantică în jurul angajamentelor financiare și al producției de armament, potrivit unei analize publicate de Adevărul . În text, generalul în rezervă Adriean Pârlog, fost șef adjunct al Direcției Informații Militare, susține că summitul din 7-8 iulie, organizat la Ankara, ar putea deveni unul „istoric”, inclusiv printr-o „împăcare” între Donald Trump și aliații europeni, după o perioadă de deteriorare a relației transatlantice. Un element central ar fi angajamentele europene pentru contracte noi de armament și creșterea producției proprii, informație vehiculată și de Politico. Miza financiară: comenzi europene, bani în industria americană Analiza pornește de la ideea că Europa Occidentală ar urma să treacă de la „mimarea” implicării financiare la comenzi militare majore, inclusiv către Statele Unite. În această logică, achizițiile ar funcționa ca un semnal politic către Washington, într-un moment în care SUA își recalibrează prioritățile. „Europa Occidentală probabil că nu va mai mima în perioada imediat următoare implicarea financiară masivă în ceea ce privește bugetul pentru apărare al Alianței.” Pârlog argumentează că, în scenariul în care distanța dintre Europa și SUA s-ar adânci, China și Rusia ar fi principalii beneficiari strategici. De aici, concluzia sa că europenii ar transmite un „mesaj împăciuitor”, iar Trump „va reacționa cel mai probabil ca atare”. Tot în această cheie, o parte din capacitățile cumpărate ar urma să ajungă în Ucraina, în timp ce statele europene ar păstra alte capabilități și ar înlocui echipamente mai vechi. Achiziții „extrem de costisitoare” și testul AWACS Un exemplu invocat este zona de supraveghere aeriană (AWACS), unde generalul spune că platformele Boeing 707 folosite pentru echipamentele principale de supraveghere ar fi ajuns „la limita de resources” și ar trebui înlocuite. În acest moment, menționează existența „unei singure propuneri” din partea Saab (Suedia) pentru preluarea responsabilității, dar rămâne deschis dacă SUA vor fi sau nu „scoase în totalitate” din viitorul joc. În interpretarea sa, deciziile privind astfel de sisteme scumpe ar deveni un indicator pentru nivelul de încredere reciprocă în NATO. Declarație cu mesaj către Iran și repoziționare strategică Pe lângă componenta de achiziții, proiectul de declarație ar include și cereri către Iran privind libertatea de navigație pe o arteră comercială „crucială”, precum și un mesaj că NATO nu va permite Teheranului să dobândească o armă nucleară, la îndemnul lui Donald Trump, potrivit analizei. În același timp, Pârlog susține că summitul ar consfinți o schimbare de perspectivă strategică: pe lângă Rusia, China ar fi tratată explicit drept al doilea actor major generator de îngrijorări strategice în zona eurasiatică. România: menținerea potențialului american pe axa estică Pentru România, generalul afirmă că țara este pe o „traiectorie” care îi poate asigura stabilitatea, printr-un echilibru între pilonul american și Occidentul european. El anticipează că SUA vor dori menținerea cel puțin la nivelul actual a potențialului operațional pe axa Baltice–Polonia–România–Bulgaria, cu rol logistic pentru România și Bulgaria. „Nu văd ca în viitorul relativ apropiat vom înregistra o diminuare a potențialului operațional american în partea asta a Europei.” Ce urmează Summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie) este prezentat ca momentul în care ar putea fi anunțate angajamentele financiare și direcțiile de achiziții, într-un context în care SUA își concentrează atenția pe Indo-Pacific și Orientul Mijlociu, iar europenii ar fi împinși să gestioneze mai direct dosarul ucrainean. În analiza citată, dimensiunea economică a acestor decizii – comenzi mari de armament și programe scumpe – este tratată ca pivotul unei posibile re-coagulări a relației transatlantice. [...]
Ucraina cere acces rapid la 6,6 miliarde de euro pentru a accelera producția de drone și rachete , mizând pe o fereastră scurtă în care loviturile asupra logisticii și infrastructurii petroliere ruse ar fi readus Kievul în inițiativă, potrivit Digi24 . Miza imediată este ca finanțarea occidentală să vină „în plus” înainte ca Moscova să se adapteze, astfel încât Rusia să fie ținută în defensivă. Solicitarea vizează, în principal, redirecționarea către Kiev a banilor din Fondul European pentru Pace , care ar urma să ramburseze parțial statele UE pentru ajutorul militar deja trimis Ucrainei. Ministrul ucrainean al Apărării, Mykhailo Fedorov, susține că suma ar trebui transferată direct Ucrainei, nu întoarsă în trezoreriile naționale. De ce contează: presiune pe bugetele UE și pe viteza de execuție a ajutorului Ucraina a transmis săptămâna trecută o cerere urgentă către țările UE pentru eliberarea integrală a celor 6,6 miliarde de euro din Fondul European pentru Pace, fond care a fost blocat ani de zile de fostul guvern maghiar condus de Viktor Orban . În logica Kievului, banii ar funcționa ca „accelerator” pentru câștigurile recente de pe front, însă efectul depinde de rapiditatea cu care statele europene pot lua decizii și vira fondurile. În paralel, Kievul caută și alte surse: președintele Volodimir Zelenski este așteptat la summitul NATO de săptămâna viitoare de la Ankara, unde ar putea fi agreat un nou pachet de sprijin. Dimensiunea finanțării: nevoi de 136 mld. euro, acoperire internă de 53 mld. euro Potrivit datelor prezentate în material, Ucraina estimează că nevoile de cheltuieli militare din acest an se ridică la 136 de miliarde de euro, din care poate acoperi 53 de miliarde de euro din resurse proprii. Un împrumut de sprijin convenit recent de UE ar promite aproximativ 28,3 miliarde de euro în ajutor militar în acest an, ca parte a unui împrumut total de 90 de miliarde de euro pe doi ani. Chiar și cu aceste fluxuri, Fedorov spune că nu este suficient și că este nevoie de „încă câteva miliarde” în ajutor specific, „și avem nevoie de ele mâine”. Cum ar vrea Kievul să fie cheltuiți banii: mai puține tancuri, mai multe drone Fedorov indică o schimbare de priorități: ajutorul ar trebui orientat către capabilități utile în actuala dinamică a războiului, nu către ce este mai ușor pentru donatori să livreze. Exemplele din material includ: ajustarea comenzilor de muniție de artilerie de 155 mm către variante cu rază extinsă (exemplul Danemarcei); redirecționarea a 200 de milioane de euro din reparații de tancuri către drone de atac cu rază medie, capabile să lovească ținte logistice la aproximativ 100 km în spatele frontului; revizuirea contractelor existente și renunțarea la cele „care nu sunt prioritare”. Componenta operațională: achiziții, anticorupție și recrutare Materialul descrie și o reorganizare a achizițiilor de armament în primul trimestru al anului, inclusiv introducerea de licitații pentru drone și muniție și măsuri „severe” împotriva corupției. În același timp, Fedorov spune că Ucraina a cumpărat „pe risc” drone cu fibră optică, drone de atac la distanță medie și interceptori, în perioada în care împrumutul UE era blocat. Pe zona de personal, Ucraina încearcă să repare un sistem de recrutare descris ca fiind în dificultate, în contextul în care aproximativ 200.000 de bărbați care ar trebui să-și îndeplinească serviciul militar sunt „dispăruți”, iar soldații sunt trimiși în misiuni lungi fără rotație. Guvernul a introdus noi forme de contracte, a facilitat reîntoarcerea dezertorilor, a permis demobilizarea celor cu vechime îndelungată și a majorat salariile: salariul de bază ar fi 30.000 de grivne, iar pentru posturi periculoase de pe linia frontului ar putea ajunge până la 400.000 de grivne. „Cu cât partenerii trimit mai repede ajutorul militar, cu atât avem șanse mai mari să eliberăm fonduri de stat pentru a plăti noile salarii”, a spus Fedorov. În ansamblu, mesajul Kievului către UE și NATO este că fereastra de oportunitate este limitată: finanțarea rapidă ar permite un nou „ciclu de inovații militare” înainte ca Rusia să se adapteze, cu efect direct asupra ritmului operațiunilor de pe front. [...]
