Știri
Știri din categoria Inflație
Inflația anuală din România a rămas peste 9% pentru a șaptea lună consecutivă, ajungând la 9,31% în februarie 2026 față de aceeași lună din 2025, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică și citate de HotNews. Evoluția ridicată a prețurilor vine într-un context economic complicat, în care tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu riscă să alimenteze noi scumpiri.
Potrivit datelor oficiale, serviciile au înregistrat cele mai mari creșteri de preț, de 11,37% într-un an. În aceeași perioadă, prețurile mărfurilor nealimentare au crescut cu 9,41%, iar cele ale alimentelor cu 7,89%.
În sectorul alimentar, mai multe produse au înregistrat creșteri importante de preț:
| Produs | Creștere anuală |
|---|---|
| Cafea | +25,82% |
| Fructe proaspete | +16,12% |
| Ouă | +14,33% |
| Produse din zahăr și miere | +13,55% |
| Carne de bovine | +11,79% |
| Pâine | +10,12% |
Au existat și câteva ieftiniri: cartofii s-au ieftinit cu 11,82%, iar făina cu 2,29%.
În zona serviciilor, unele dintre cele mai mari scumpiri s-au înregistrat la:
În același timp, energia electrică s-a scumpit cu aproape 57%, după eliminarea schemei de plafonare a prețurilor, devenind una dintre principalele surse de presiune asupra inflației.
Banca Națională a României estima anterior o inflație de aproximativ 3,9% la finalul anului 2026, însă conflictul din Orientul Mijlociu ar putea schimba radical această prognoză.
Economistul-șef al BRD, Florian Libocor, estimează că războiul din Iran ar putea adăuga între 0,4 și 3 puncte procentuale la inflație, în funcție de evoluția prețurilor energiei.
Principalele scenarii analizate sunt:
În acest context, unele bănci estimează că inflația medie din 2026 ar putea ajunge la aproximativ 7,6%, peste nivelul de 6,5% prevăzut în proiectul de buget.
Recomandate
Mugur Isărescu a sugerat că impozitul progresiv ar fi avut un impact mai redus asupra inflației decât majorarea TVA , potrivit unei analize publicate de Ziarul Financiar . Guvernatorul BNR a afirmat că, dintre variantele discutate anul trecut pentru reducerea deficitului bugetar, introducerea cotei progresive nu ar fi generat același efect inflaționist ca creșterea TVA, măsură aleasă în final de Guvern. Potrivit declarațiilor făcute la prezentarea Raportului trimestrial asupra inflației, majorarea TVA a fost transferată aproape integral în prețurile de consum, ceea ce a dus inflația aproape de 10%. În ianuarie 2026, rata anuală a rămas la 9,6%, peste estimările inițiale ale BNR, care nu includeau pachetul fiscal în prognoza de la începutul anului 2025. Isărescu a explicat că, la momentul elaborării prognozei, nu era clar ce măsuri fiscale vor fi adoptate. Ulterior, după aprobarea creșterii TVA în vara anului trecut, banca centrală a revizuit estimările. Pentru finalul lui 2026, BNR a ajustat ușor prognoza de inflație, de la 3,7% la 3,9%. Guvernatorul a menționat și recomandările Fondului Monetar Internațional, care ar fi susținut o corecție fiscală prin impozitare progresivă, nu prin majorarea TVA. Declarația readuce în dezbatere o temă sensibilă în mediul politic și economic, mai ales în contextul presiunilor privind reducerea deficitului și menținerea stabilității prețurilor. În replică, premierul Ilie Bolojan a declarat, potrivit Digi24 , că impozitarea progresivă „nu este de actualitate”, invocând lipsa capacității administrative pentru o astfel de schimbare și contextul bugetar complicat. Mesajul transmis de guvernator pare a fi unul tehnic: modul în care este realizată ajustarea fiscală contează pentru traiectoria inflației. În timp ce TVA afectează rapid prețurile de consum, o modificare a impozitării veniturilor ar avea, potrivit BNR, un impact diferit și mai temperat asupra dinamicii inflației. [...]
BNR anticipează o scădere lentă a inflației în primul trimestru, urmată de o creștere temporară în T2 2026 , potrivit Raportului asupra inflației prezentat de guvernatorul Mugur Isărescu, informează AGERPRES . Documentul, aprobat marți de Consiliul de administrație al BNR, încorporează cele mai recente date disponibile și actualizează traiectoria prognozată a prețurilor. Conform noii proiecții, rata anuală a inflației își va continua scăderea lentă în primul trimestru din 2026, însă în trimestrul al doilea va consemna o creștere, pe fondul efectelor de bază, al evoluției cotațiilor unor mărfuri și al eliminării plafonului pentru adaosul comercial la alimentele de bază. Aceste influențe se suprapun efectelor generate anterior de expirarea schemei de plafonare a prețului la energia electrică și de majorarea cotelor de TVA și a accizelor. BNR estimează însă o corecție descendentă abruptă în trimestrul al treilea din 2026, odată cu disiparea efectelor directe ale acestor șocuri de ofertă. Ulterior, inflația ar urma să scadă gradual, reintrând în interiorul intervalului țintei de variație de la mijlocul semestrului I 2027. Banca centrală indică drept factor determinant consolidarea presiunilor dezinflaționiste fundamentale, în special cele generate de deficitul de cerere agregată. Acesta este anticipat să crească până la finalul anului curent, în contextul progresului corecției bugetare, atingând niveluri semnificative, dar mai reduse decât cele estimate anterior. Raportul prezentat de Mugur Isărescu oferă astfel o imagine a unei traiectorii volatile pe termen scurt, marcată de efecte fiscale și administrative, urmată de o temperare graduală a dinamicii prețurilor începând din a doua parte a anului. [...]
BNR avertizează că liberalizarea gazelor poate împinge inflația peste 10% , potrivit HotNews.ro , în condițiile în care piața ar urma să fie liberalizată la 1 aprilie 2026, iar nivelul actual al inflației rămâne ridicat. În paralel, premierul Ilie Bolojan a propus amânarea cu un an a liberalizării, până în 2027, însă banca centrală subliniază că riscul depinde de prețul gazului în momentul eliminării plafonării. Contextul este o inflație care a atins un vârf de 9,9% în august și a început să coboare spre finalul lui 2025, pe fondul așteptărilor de „dezinflație” (scăderea treptată a ritmului de creștere a prețurilor). BNR atrage însă atenția că liberalizarea gazelor poate întrerupe această tendință, printr-un șoc de preț transmis rapid în coșul de consum și, indirect, în costurile firmelor. Cristian Popa , membru în Consiliul de Administrație al BNR, avertiza încă din decembrie că momentul liberalizării este esențial pentru traiectoria inflației, chiar dacă revenirea la o piață cu intervenție mai redusă a statului este, în principiu, un obiectiv pozitiv. „Este de salutat că revenim la o piață unde statul este mai puțin implicat în sectorul privat, însă timingul contează” Întrebată dacă evaluarea rămâne valabilă, BNR a transmis, prin purtătorul de cuvânt Dan Suciu, că riscul este „real” și depinde de prețul gazului la data liberalizării. Mesajul băncii centrale este că, atunci când inflația anuală este aproape de 9%, trecerea în teritoriu de două cifre nu este un scenariu greu de atins, dacă liberalizarea produce scumpiri semnificative. Un reper invocat de BNR este experiența recentă din energie electrică: eliminarea plafoanelor la curent din iulie 2025 „a avut un impact direct de 2,3 puncte procentuale asupra ratei anuale a inflației”, potrivit lui Dan Suciu. În plus, banca centrală indică riscuri pe termen scurt dinspre ofertă (adică dinspre costuri și prețuri administrate), inclusiv prin efecte indirecte mai mari ale scumpirii energiei și prin incertitudinile legate de alimente și gaze naturale. În Raportul asupra inflației din noiembrie 2025, BNR nota că liberalizarea pieței gazelor naturale, odată cu expirarea schemei de plafonare prevăzută pentru aprilie 2026, „ar putea genera presiuni inflaționiste importante”, iar amploarea lor va depinde de condițiile de pe piețele internaționale de energie la acel moment. Cu alte cuvinte, chiar dacă decizia este internă, efectul final asupra prețurilor din România este legat de cotațiile externe și de nivelul la care se va forma prețul după ridicarea plafonului. Din informațiile prezentate în articol, principalele puncte care leagă liberalizarea gazelor de inflație sunt: momentul liberalizării (1 aprilie 2026 versus o eventuală amânare) și riscul de a „împinge” inflația în sus; nivelul prețului gazului în ziua liberalizării, determinant pentru șocul inițial de preț; efectele directe în inflație (prin facturi) și cele indirecte (prin costuri în economie); precedentul din energia electrică, unde eliminarea plafonării a adăugat 2,3 puncte procentuale la inflația anuală; incertitudinile pe termen scurt privind alimentele și energia, care pot amplifica presiunile. Pe de altă parte, Consiliul Concurenței are o evaluare mai puțin alarmistă privind riscul unei „explozii” a prețurilor: vicepreședintele Dan Pascu a declarat că, din analizele instituției și din ofertele celor mai mari furnizori, nu a rezultat un pericol iminent și serios, iar prețurile ar fi fost „în jurul valorii prețului de acum din piață”. În această abordare, protecția ar trebui concentrată pe consumatorii vulnerabili, prin măsuri țintite, nu prin plafonări generalizate. Pentru inflație, miza imediată este dacă liberalizarea din aprilie 2026 ar produce o scumpire suficient de mare încât să inverseze dezinflația anticipată de BNR și să ducă rata anuală peste pragul de 10%. Amânarea propusă de Guvern ar putea muta riscul în timp, însă, potrivit băncii centrale, nu îl elimină automat: diferența o face nivelul prețurilor la gaze și contextul de pe piețele internaționale în momentul în care plafonarea va fi retrasă efectiv. [...]
BNR anticipează o scădere mai puternică a inflației în a doua jumătate a anului , potrivit Cotidianul , care citează declarațiile purtătorului de cuvânt al băncii centrale, Dan Suciu . Mesajul-cheie din previziunile BNR este că dezinflația (încetinirea ritmului de creștere a prețurilor) ar urma să se accelereze după un început de an cu variații relativ mici. În termeni practici, banca centrală vede o primă jumătate de an cu o coborâre lentă a inflației, urmată de o reducere mai pronunțată în a doua parte a anului. Suciu a indicat că, în primele șase luni, dinamica ar putea rămâne apropiată de cea recentă, cu oscilații limitate, înainte ca scenariul BNR să arate o apropiere de un nivel mult mai redus spre final de an. „Va fi o scădere mai lentă a inflaţiei în primele 6 luni. Probabil că nu va fi cu mult diferită faţă de ultimele luni atunci când au fost variaţii mici legate de inflaţie, între 10 şi 9 procente, creştere anualizată. În partea a doua a anului ne aşteptăm să avem o scădere mai puternică a inflaţiei, spre 4%, aşa arăta ultimul nostru raport”, a afirmat Dan Suciu. Pentru consumatori, o inflație în scădere înseamnă, în primul rând, un cadru mai favorabil pentru ieftiniri, dar nu o garanție că prețurile de la raft se reduc imediat. Textul subliniază explicit această diferență: scăderea inflației indică temperarea scumpirilor, iar eventualele ieftiniri tind să apară cu întârziere, după câteva luni sau trimestre, mai ales la produse de consum și energie, dacă tendința dezinflaționistă se menține. În același timp, BNR semnalează existența unor riscuri care pot influența traiectoria economică și, implicit, evoluția prețurilor. Dan Suciu a indicat drept principal risc lipsa stabilității guvernamentale, idee pe care a formulat-o într-o declarație acordată postului Antena 3 CNN , conform relatării din articol. [...]
BNR spune că „rotunjirea” în sus a prețurilor după creșterea TVA a împins inflația peste așteptări , potrivit Profit.ro . Banca centrală indică faptul că reacția comercianților la modificarea taxei pe valoarea adăugată a amplificat scumpirile, contribuind la abaterea de la prognoza de inflație. Din perspectiva BNR, nu a fost vorba doar de transferul mecanic al TVA în prețuri, ci și de ajustări suplimentare operate la raft, prin „rotunjiri” care au urcat nivelul final plătit de consumatori. Acest tip de comportament poate face ca efectul unei măsuri fiscale să fie mai puternic decât cel anticipat în scenariile de bază. Mesajul este relevant pentru că arată o sursă de presiune inflaționistă care nu ține strict de costuri sau de cerere, ci de modul în care firmele își stabilesc prețurile în perioade de schimbări fiscale. În astfel de episoade, estimarea traiectoriei inflației devine mai dificilă, iar erorile de prognoză se pot accentua. În contextul politicii monetare, o inflație care depășește prognoza complică calibrul deciziilor BNR , deoarece banca centrală urmărește readucerea inflației pe o traiectorie compatibilă cu ținta sa. Când scumpirile sunt alimentate și de astfel de ajustări comerciale, transmisia măsurilor de temperare a inflației poate fi mai lentă. În perioada următoare, atenția se mută pe cât de repede se estompează efectul inițial al creșterii TVA și dacă dinamica prețurilor revine în linie cu așteptările. Pentru consumatori, concluzia practică este că schimbările de taxe pot produce scumpiri mai mari decât ar rezulta strict din noua cotă, atunci când comercianții adaugă majorări suplimentare prin „rotunjiri” ale prețurilor. [...]
Deficitul cronic de angajați calificați a adăugat, în medie, circa 3,1 puncte procentuale la inflație în perioada 2019-2024, potrivit cursdeguvernare , care prezintă o cercetare semnată de Mădălin Viziniuc, din direcția de studii economice a Băncii Naționale a României (BNR). Contribuția anuală estimată a variat între 2,7 și 3,5 puncte procentuale, cu un vârf de 3,5 puncte în 2019 și 2023. Lucrarea urmărește două direcții: evaluează efectul deficitului de forță de muncă asupra salariilor și asupra numărului de angajați la nivelul firmelor, apoi integrează rezultatele într-un model macroeconomic multisectorial pentru a estima impactul asupra inflației. Autorul notează că variația de la un an la altul a fost redusă (0,36 puncte procentuale în valoare absolută), ceea ce sugerează o problemă mai degrabă structurală, care se schimbă lent. În analiză sunt indicate mai multe cauze care alimentează deficitul de personal, atât pe partea de ofertă, cât și pe partea de cerere de muncă: participarea redusă a populației pe piața muncii; emigrația; un sistem educațional insuficient adaptat cerințelor economiei moderne; schimbările tehnologice, care cresc cererea de competențe specializate; creșterea economică rapidă și integrarea în lanțurile de producție europene, care au amplificat cererea de forță de muncă. La nivel microeconomic, cercetarea arată că firmele care se confruntă cu dificultăți majore în recrutarea de personal calificat majorează salariile reale cu 6,6 puncte procentuale pe an, în medie, dar mențin aproape neschimbat numărul de angajați. Pentru a lega această evoluție de prețuri, autorul folosește un model macroeconomic multisectorial care include interacțiuni între ramuri, rigidități ale prețurilor și fricțiuni pe piața muncii. Rezultatele indică faptul că aproximativ 56% din creșterea salariilor reale se transmite în prețurile de consum, ceea ce susține existența unui canal puternic de transfer al costurilor salariale către inflație. Totodată, efectele diferă între sectoare: în unele ramuri, salariile cresc mai mult decât prețurile, pe fondul rigidităților de ajustare, în timp ce în altele scumpirile sunt mai rapide, semn al unei transmisii mai directe a costurilor către prețurile de producție și, ulterior, către consumatori. [...]
