Știri
Știri din categoria Fiscalitate

România are printre cele mai mici cote maxime de impozitare a veniturilor din Europa, arată datele publicate de Tax Foundation, analiză invocată de analistul Iancu Guda într-o postare publică. Conform datelor pentru 2026, cota maximă de impozit pe venit în România este de 10%, la același nivel cu Bulgaria și mult sub media țărilor europene din OCDE, care ajunge la 43,4%.
Clasamentul arată diferențe semnificative între state. Cele mai ridicate cote maxime sunt în:
La polul opus, pe lângă România (10%), se află:
Datele includ ratele combinate la nivel central și local, fără contribuțiile sociale. Majoritatea statelor europene aplică un sistem progresiv, unde impozitul crește odată cu venitul, în timp ce România utilizează o cotă unică.
În analiza sa, Iancu Guda subliniază că, deși contribuțiile sociale și de sănătate sunt peste media europeană, alte tipuri de venituri – chirii, dividende, câștiguri bursiere, drepturi de autor sau activități independente – sunt taxate mai redus comparativ cu multe state din Uniunea Europeană. El arată că salariul mediu din România reprezintă circa 55% din media UE, iar PIB pe locuitor aproximativ 72%, însă nivelul mediu ponderat al taxării veniturilor este la circa o treime din media europeană.

În acest context, analistul susține că eventualele ajustări fiscale ar trebui să vizeze reforma sectorului public și reducerea economiei subterane, nu majorări suplimentare pentru mediul privat. El mai invocă date privind migrația, afirmând că România înregistrează de trei ani consecutiv un sold pozitiv de aproximativ 100.000 de persoane, cu mai mulți intrând în țară decât plecând.
Dezbaterea privind nivelul taxării rămâne însă legată de echilibrul dintre competitivitate fiscală, finanțarea serviciilor publice și sustenabilitatea bugetară, într-un moment în care mai multe state europene ajustează sau majorează cotele maxime de impozitare.
Recomandate

UE mută accentul fiscal spre raportare digitală și schimb automat de date , ceea ce va crește capacitatea autorităților de a identifica venituri impozabile din online și va schimba costurile de conformare pentru companii, potrivit Adevărul . Miza este adaptarea unui sistem construit pe „prezență fizică” la o economie în care firmele pot avea clienți într-o țară fără sediu sau infrastructură locală. De ce devine taxarea mai dificilă în economia digitală Modelul tradițional de impozitare a fost legat de locul în care o companie are sedii și angajați. În economia digitală, o firmă poate genera venituri dintr-o piață și poate folosi datele și interacțiunile utilizatorilor fără o prezență comercială importantă în acel stat. Consecința: o parte din profiturile din activități digitale poate ajunge să nu fie impozitată acolo unde sunt utilizatorii și consumatorii, în limitele regulilor actuale. Reforma pentru marile grupuri: realocare și impozit minim Un pilon al schimbării este reforma globală a impozitării companiilor, construită în jurul acordului OCDE/G20 , cu două componente: Pilonul 1 : realocarea unei părți din drepturile de impozitare către țările unde marile grupuri au clienți și activitate economică, chiar fără prezență fizică tradițională. Pilonul 2 : rată efectivă minimă de impozitare de 15% pentru cele mai mari grupuri multinaționale, pentru a limita transferul profiturilor către jurisdicții cu impozitare foarte redusă. Pentru companii, implicația este că strategia fiscală nu mai poate fi evaluată doar prin prisma sediului: contează tot mai mult unde sunt clienții, unde se generează valoarea și cum sunt distribuite profiturile între jurisdicții. Platforme și criptoactive: mai multă transparență prin schimb de informații UE extinde instrumentele de control prin schimb automat de informații: DAC7 : statele membre fac schimb automat de informații despre veniturile obținute de comercianți prin platforme digitale, cu obiectivul de a reduce evaziunea și de a apropia condițiile de concurență între comerțul online și economia tradițională. DAC8 : schimb automat de informații privind veniturile raportate de furnizorii de servicii pentru criptoactive, pe fondul caracterului transfrontalier și, uneori, descentralizat al tranzacțiilor. Mesajul pentru investitori și companii, în lectura publicației, este că obligațiile fiscale nu dispar odată cu digitalizarea, ci se schimbă modul în care sunt urmărite și verificate. TVA „în era digitală”: raportare aproape în timp real și e-facturare O componentă majoră este pachetul „TVA în era digitală”, aprobat de Consiliul UE în martie 2025, care urmărește reducerea fraudei, simplificarea obligațiilor și digitalizarea raportării. Contextul: pentru 2021, pierderile estimate din TVA la nivelul UE au fost de 61 de miliarde de euro (aprox. 305 miliarde lei ). Elementele-cheie din calendarul menționat: raportare digitală „în timp aproape real” pentru tranzacțiile transfrontaliere, pe baza facturilor electronice; sistemul european ar urma să devină operațional în 2030 ; interoperabilitate deplină între sistemele naționale în 2035 . Estimările europene citate indică un potențial de reducere a fraudei în TVA cu până la 11 miliarde de euro pe an (aprox. 55 miliarde lei ) și scăderea costurilor administrative și de conformare cu peste 4,1 miliarde de euro pe an (aprox. 20,5 miliarde lei ) în următorul deceniu. Ce se schimbă practic pentru firme Digitalizarea fiscalității are două efecte paralele: autoritățile obțin mai multe date și pot identifica mai rapid tranzacții și venituri impozabile, iar companiile pot beneficia de proceduri mai standardizate și de reducerea unor obligații administrative, mai ales când operează în mai multe state membre. Pentru IMM-urile care vând în alte țări din UE, extinderea ghișeelor unice pentru TVA poate reduce nevoia de proceduri fiscale separate în fiecare stat. În ansamblu, direcția este una de control mai automatizat și raportare mai rapidă , pe măsură ce activitatea economică devine tot mai puțin legată de un loc fizic. Pentru context suplimentar din aceeași serie editorială, Adevărul trimite la materialele: studiu despre comerțul online din afara UE și „Economia în era digitală” . [...]

Apple a virat 17 miliarde de dolari (aprox. 77 mld. lei) impozit pe profit în Irlanda în 2025 , sumă care a ajuns să reprezinte 40% din totalul global al companiei, pe fondul scadenței plății din dosarul UE privind taxe restante, potrivit 9to5Mac . Datele provin din noi raportări fiscale cerute de regulile UE pentru companiile mari, relatează Financial Times . Totalul de 17 miliarde de dolari include și taxe restante din disputa de durată cu Uniunea Europeană, încheiată în 2024, când instanța supremă a UE a decis că Irlanda a acordat Apple ajutor de stat ilegal și a menținut ordinul de recuperare a până la 13 miliarde de euro (aprox. 65 mld. lei) în taxe neplătite. Ce arată raportările: profituri mari „trecute” prin Irlanda Potrivit Financial Times, noile documente indică faptul că „un sfert din profiturile globale înainte de impozitare” ale Apple în anul până în septembrie 2025 au fost înregistrate prin entitățile sale din Irlanda, unde compania are circa 3% din forța de muncă. Apple are 5.575 de angajați în Irlanda (sediul său european) și 4.089 în Germania. Publicația citează și o comparație a profitului înainte de impozitare per angajat, pe baza raportărilor: Irlanda: 6 milioane de dolari per angajat Germania: 51.000 de dolari per angajat Taxe plătite în Germania: 153 milioane de dolari (aprox. 695 mil. lei), adică 0,3% din totalul companiei Miza de reglementare: cum a motivat UE cazul „taxelor restante” În disputa cu UE, Apple a negat că ar fi primit ajutor de stat ilegal și a susținut că a respectat legislația fiscală irlandeză. Compania a argumentat că profiturile vizate sunt atribuibile proprietății intelectuale dezvoltate în SUA și ar trebui impozitate acolo. Instanța UE a dat însă dreptate Comisiei Europene , care a susținut că două decizii fiscale irlandeze au permis Apple să aloce cea mai mare parte a profiturilor înregistrate de Apple Sales International și Apple Operations Europe către „sedii centrale” fără angajați și fără prezență fizică. Poziția Apple: „cifrele nu spun toată povestea” În reacția transmisă către Financial Times, Apple a spus că este „în mod constant unul dintre cei mai mari contribuabili din lume” și a susținut că noile raportări nu surprind integral ce plătește în diverse țări. Compania a mai afirmat că aceste date se concentrează pe impozitul pe profit legat de locul unde sunt deținute activele, nu pe alte taxe (de exemplu TVA), colectate în funcție de locul unde se află clienții. [...]

Angajații din Germania pot crește netul din decembrie dacă cer până la 30 noiembrie un „freibetrag” (deducere) la impozitul pe salariu , astfel încât reducerea să fie luată în calcul direct în statul de plată, potrivit Focus . Miza este una operațională: banii ajung mai devreme la angajat, fără să aștepte regularizarea prin declarația anuală. Ce se schimbă practic în fluturașul de salariu Mecanismul descris de publicație presupune depunerea unei cereri de „Lohnsteuer-Ermäßigung” (reducere a reținerii lunare de impozit), prin care administrația fiscală înscrie un „Freibetrag” ca element electronic folosit la calculul impozitului reținut la sursă. Angajatorul îl preia în calcul, iar rezultatul este o reținere mai mică de impozit pe salariu și, implicit, un net lunar mai mare. Termenul-limită pentru anul în curs este 30 noiembrie 2026 . Dacă înscrierea deducerii este procesată la timp și ajunge să fie aplicată în calculul salariului, efectul se poate vedea încă din plata din decembrie . Limitarea importantă: nu scade automat impozitul final pe an Focus subliniază că această facilitate nu reduce automat impozitul anual final . Ea funcționează în principal ca o „devansare” a beneficiului: angajatul primește banii mai repede, în cursul anului, în loc să îi recupereze ulterior prin declarația fiscală. Consecința practică este că, la regularizarea anuală, fiscul calculează impozitul pe baza veniturilor și cheltuielilor efective; dacă situația reală diferă de estimările folosite la acordarea deducerii, poate apărea obligația de plată suplimentară . De ce sunt avantajați navetiștii în 2026 Pentru 2026, Focus indică o schimbare relevantă pentru navetiști: indemnizația de distanță („ Entfernungspauschale ”) este de 38 de cenți/km încă de la primul kilometru , față de regula anterioară, când nivelul de 38 de cenți se aplica abia de la kilometrul 21. Publicația dă și un exemplu de calcul pentru o distanță dus de 22 km și 220 de zile lucrate, care duce la o indemnizație anuală de 1.839,20 euro . Totodată, este menționat pragul de la care are sens cererea de deducere în cursul anului: fiecărui angajat i se aplică automat o deducere forfetară pentru cheltuieli profesionale („Werbungskosten-Pauschale”) de 1.230 euro , iar pentru a cere înscrierea unui „Freibetrag” cheltuielile trebuie să depășească acest nivel cu cel puțin 600 euro (adică, în total, peste 1.830 euro cheltuieli profesionale). În exemplul de 22 km, indemnizația de distanță depășește la limită această bornă, iar alte cheltuieli profesionale pot completa suma. Ce tipuri de cheltuieli pot intra în calcul (exemple din sursă) Pe lângă costurile de deplasare, Focus enumeră cheltuieli care pot crește nivelul deducerii, în funcție de condițiile fiscale și de documentele justificative: formare profesională și echipamente necesare muncii; anumite cheltuieli speciale și poveri excepționale (categorii fiscale distincte); plăți de întreținere, în măsura în care sunt recunoscute fiscal; pierderi din închiriere și arendare; servicii de meșteri și servicii casnice. Publicația notează că pentru multe cheltuieli (cheltuieli profesionale, cheltuieli speciale, poveri excepționale) se aplică o limită de cerere de 600 euro , în timp ce pentru serviciile de meșteri și cele casnice există reguli speciale care pot permite luarea în calcul și fără această limită. Cum se depune cererea și ce obligații apar după Cererea se poate depune online prin portalul Mein ELSTER (platforma fiscală germană), folosind formularul principal și anexele necesare. Pentru depunere, angajatul trebuie să își centralizeze cheltuielile estimate ca fiind deductibile pentru anul respectiv; în funcție de tipul cheltuielilor, pot fi necesare informații suplimentare sau dovezi. Un efect secundar important: cei care își înscriu un „Lohnsteuerfreibetrag” trebuie, de regulă, să depună declarația de venit pentru anul respectiv, cu unele excepții pentru anumite sume forfetare, potrivit sursei. Ce urmează: cerere și pentru 2027 Pentru cei care vor să beneficieze și anul următor, Focus precizează că cererea pentru 2027 poate fi depusă începând cu 1 noiembrie 2026 . În mod obișnuit, deducerea se distribuie pe cele 12 luni, ceea ce poate ridica netul lunar dacă impozitul reținut scade corespunzător. În anumite condiții, se poate cere deducere pentru doi ani calendaristici, iar dacă se schimbă situația (de exemplu, schimbarea jobului sau scăderea semnificativă a costurilor de navetă), angajații trebuie să verifice dacă este necesară informarea fiscului. [...]

Șapte din zece companii nu și-au testat încă pregătirea pentru inspecții fiscale digitale , deși ANAF procesează deja volume masive de date care pot alimenta analize de risc și controale mai țintite, potrivit Economedia , care citează un sondaj EY România . Sondajul „Prețuri de transfer, TVA și inspecții fiscale digitale”, derulat în octombrie 2026, arată că 71% dintre respondenți nu au făcut un exercițiu de pregătire pentru o inspecție fiscală bazată pe datele SAF-T (fișierul standard de control fiscal, transmis către ANAF). În paralel, digitalizarea raportărilor mută „în fapt” începutul unei potențiale controverse fiscale înainte de avizul de inspecție, prin acumularea unei „amprente fiscale digitale” din declarații și documente transmise electronic, avertizează consultanții EY. De ce contează: controale mai puține, dar cu impuneri mai mari Datele citate din activitatea ANAF indică faptul că, în primul semestru din 2026, instituția a procesat peste 1,2 miliarde de facturi electronice, 4,7 milioane de declarații SAF-T și aproape două milioane de deconturi precompletate RO e-TVA. EY susține că acest volum creează premisele unor analize de risc mai sofisticate și ale unor controale mai bine fundamentate. În același timp, raportul de activitate al ANAF pentru S1 2026 consemnează 15.335 de verificări documentare, 3.499 de controale inopinate și 2.729 de notificări de conformare. Călin Stan (Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL) afirmă că, deși numărul controalelor a fost mai mic față de aceeași perioadă a anului anterior, colectarea a rămas la un nivel comparabil, ceea ce ar sugera impuneri mai mari la nivelul contribuabililor. Vulnerabilități: prețuri de transfer și TVA Pe zona prețurilor de transfer (tranzacții intra-grup), sondajul indică probleme de administrare și de susținere a ajustărilor în audit: 59% dintre respondenți nu au un proces formal de testare a rezultatelor tranzacțiilor cu părți afiliate și de corectare din timp a abaterilor față de politica de prețuri de transfer (41% spun că au implementat un astfel de proces); 51% se consideră doar parțial pregătiți să susțină ajustările și rațiunea economică într-un audit fiscal; 29% se declară bine pregătiți și 2% foarte bine pregătiți. EY arată că vulnerabilitatea principală nu mai ține doar de existența documentației, ci de capacitatea de a demonstra că rezultatul economic respectă politica de prețuri de transfer și că ajustările au justificare economică. O altă zonă sensibilă este TVA: aproape două treimi dintre respondenți (63%) spun că nu au analizat sau reanalizat implicațiile de TVA ale ajustărilor de prețuri de transfer în contextul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, menționându-se cauzele Arcomet Towercranes și Stellantis Portugal. Ce spun companiile: solicitări mai complexe și nevoia de transparență Aproape jumătate dintre respondenți (49%) percep controalele fiscale ca fiind mai solicitante, prin volum și complexitate mai ridicate ale cerințelor; 38% le consideră similare experiențelor anterioare, iar 13% spun că solicitările s-au redus. În relația cu autoritățile fiscale, respondenții indică drept priorități pentru îmbunătățirea interacțiunii cu inspectorii (întrebare cu răspunsuri multiple): 40%: mai multă transparență asupra constatărilor; 31%: termene de răspuns mai lungi, raportate la obiectul solicitărilor; 29%: comunicare mai bună. Sondajul mai arată că 39% dintre respondenți folosesc instrumente de inteligență artificială pentru pregătirea informațiilor și documentelor cerute în inspecții, în timp ce 61% nu le utilizează. Potrivit EY, peste jumătate dintre participanți sunt mari contribuabili, iar concluzia generală este că pregătirea pentru un control fiscal ar trebui tratată ca un proces permanent, cu revizuiri periodice ale zonelor de risc și reconcilierea datelor raportate, pentru a identifica din timp neconcordanțele. [...]

România riscă să ajungă la dobânzi de peste 70 mld. lei în 2027, iar presiunea pe buget poate împinge spre taxe noi , avertizează ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare , într-un interviu la Digi24, citat de Economedia . Mesajul central: orice program nou de cheltuieli trebuie să vină cu o sursă de finanțare, altfel crește riscul de derapaj fiscal și de scumpire a finanțării statului. Nazare spune că nu își dorește introducerea de taxe și impozite noi, însă nu exclude scenariul pentru 2027 dacă apar cheltuieli nebugetate care trebuie acoperite. În viziunea sa, Ministerul Finanțelor trasează „linii de siguranță” pentru a evita depășirea țintelor, integrează propunerile ordonatorilor de credite (atât programe noi, cât și măsuri de reducere a risipei) și le prezintă Guvernului, în timp ce decizia politică finală aparține Guvernului și Parlamentului. Miza: buget „credibil” înaintea evaluărilor de rating Ministrul leagă direct politica fiscală de evaluările agențiilor internaționale de rating de la începutul anului viitor și avertizează că România nu își permite un buget necredibil, pentru că ar putea urma un downgrade (retrogradare) și pierderea calificativului de investiții. „În ianuarie avem prima evaluare a agențiilor de rating – în ianuarie vine Fitch, în februarie vine Moody’s, în martie vine S&P. Nu ne putem permite să nu avem un buget credibil, pentru că ar atrage după sine un downgrade, o pierdere a calificativului de investiții, care ar fi extrem de dureroasă pentru toți românii, în special românii vulnerabili”, a declarat Alexandru Nazare. Costul derapajelor: dobânzi mai mari la datoria publică Nazare afirmă că depășirea țintelor bugetare se vede rapid în costurile de finanțare ale statului. Potrivit acestuia, România ar putea plăti peste 70 de miliarde de lei dobânzi anul viitor, după ce în acest an dobânzile ar depăși 60 de miliarde de lei. „Deja avem peste 60 miliarde anul ăsta, probabil că anul viitor vom avea peste 70 miliarde dobânzi”, a spus ministrul. În acest context, ministrul insistă pe menținerea disciplinei fiscal-bugetare și pe identificarea de surse de finanțare, pentru a evita repetarea situațiilor în care execuția bugetară se îndepărtează de țintele anunțate. Ce spune premierul: fără promisiuni până la datele finale Declarațiile ministrului vin după ce premierul Luca Niculescu a transmis că viitorul Guvern își dorește să nu crească taxele și impozitele în 2027, dar evită o promisiune fermă până când sunt disponibile toate datele fiscal-bugetare, inclusiv cele legate de fondurile din PNRR. Niculescu a mai spus că o eventuală decizie privind taxe noi va depinde de situația bugetară de la finalul anului și de încadrarea în ținta de deficit. [...]

Șeful BCR spune că eliminarea impozitului pe cifra de afaceri ar putea reduce presiunea fiscală și susține stabilitatea necesară creditării , într-un context în care banca vede o creștere a creditului de 4–5% în 2027, potrivit Economica . Sergiu Manea leagă însă această perspectivă de „stabilitate” – în special de un buget care să creeze spațiu pentru un model economic bazat pe valoare, nu pe „absorbție brută”. În opinia sa, creșterea creditării ar urma să rămână „foarte segmentată”, iar diferența față de anii anteriori ar veni din felul în care sunt construite condițiile de stabilitate fiscală și legislativă. Miza fiscală: „impozitul pe cifra de afaceri și-a trăit viața” Manea susține că impozitul pe cifra de afaceri (inclusiv cel aplicat sectorului bancar) ar putea fi eliminat și îl descrie drept o soluție temporară („patch”) introdusă într-un moment dificil, care nu ar mai trebui menținută. „Cred că impozitul pe cifră de afaceri și-a trăit viața, a fost un patch într-un moment destul de dificil, putem renunța la el liniștiți.” El afirmă că discuția nu ar trebui limitată la taxa aplicată băncilor, ci extinsă la impozitul pe cifra de afaceri „pe toată economia românească”, argumentând că nu este momentul pentru presiune suplimentară. Bugetul și rigiditatea cheltuielilor: 91 de lei din venituri, cheltuieli „rigide” Un alt punct ridicat de șeful BCR este structura bugetului: el spune că, în prezent, „91 de lei” din veniturile fiscale și din contribuții sociale sunt, practic, cheltuieli rigide, față de o medie europeană „pe la 70”. În același context, Manea compară România cu „competitorii strategici” (menționând că, în afară de Polonia, aceștia sunt între 65 și 71), pe fondul unei reașezări economice în Europa către modele bazate pe creare de valoare. Din această perspectivă, el insistă pe: stabilitate legislativă; stabilitate fiscală; folosirea bugetului ca instrument de creștere economică, nu doar de funcționare a statului. Dosarul ROBOR: BCR anunță că va contesta deciziile Consiliului Concurenței Separat de discuția fiscală, Manea afirmă că BCR intenționează să conteste în instanță deciziile Consiliului Concurenței din dosarul ROBOR, susținând că banca a acționat în cadrul de reglementare și că va urma pașii legali pentru suspendarea și anularea măsurilor dispuse. „Cu foarte multă fermitate, contestăm și vom contesta aceste decizii.” În material nu sunt oferite termene pentru evoluția procesului sau detalii despre calendarul procedural, dincolo de intenția declarată de a parcurge demersurile legale. [...]