Știri
Știri din categoria Fiscalitate
Subsidiara locală Google a raportat pierderi în 2022–2025 și, pe acest fond, nu a plătit impozit pe profit în România în ultimii patru ani, potrivit Mediafax, care citează date publicate de Ministerul Finanțelor. Miza fiscală este că rezultatele raportate local nu reflectă integral veniturile generate pe piața românească, în special din publicitate digitală.
Google Bucharest SRL a încheiat 2025 cu o pierdere netă de 52,9 milioane de lei, apropiată de cea din 2024 (53,3 milioane de lei), ceea ce înseamnă al patrulea an consecutiv pe pierdere, conform articolului care preia informații publicate de Gândul. În total, pierderile cumulate în perioada 2022–2025 sunt de aproximativ 160 de milioane de lei, potrivit datelor Ministerului Finanțelor.
În același timp, cifra de afaceri a subsidiarei locale a crescut cu 4,1% în 2025, până la 311,4 milioane de lei (aprox. 61,8 milioane de euro), de la 299,2 milioane de lei în anul precedent.
Publicația notează că situațiile financiare raportate în România nu includ veniturile generate din publicitatea digitală vândută pe piața locală. Aceste încasări sunt facturate prin operațiunile grupului din Irlanda, astfel că valoarea reală a veniturilor obținute de Google din reclamele afișate în România nu este publică.
În acest context, articolul citează estimări din industrie potrivit cărora piața de publicitate digitală din România a depășit 280 de milioane de euro în 2024, iar Google este unul dintre principalii jucători.
Seria pierderilor raportate de subsidiara locală vine după 2021, când compania a înregistrat un profit de 12,3 milioane de lei, pe fondul extinderii operațiunilor locale, inclusiv prin integrarea echipei Fitbit și dezvoltarea centrului tehnologic din București.
Separat, materialul menționează că Gândul a depus o sesizare la ANCOM cu privire la posibile abuzuri ale Google în România.
Recomandate
Pachetul fiscal al Comisiei Europene ar putea relaxa semnificativ deductibilitatea dobânzilor pentru companiile din România , prin creșterea pragului minim obligatoriu („safe harbour”) de la nivelurile aplicate acum local la 3 milioane de euro (aprox. 15 milioane lei), potrivit unei analize publicate de Economedia , bazată pe evaluarea experților Forvis Mazars . Pachetul de simplificare fiscală, publicat de Comisia Europeană la 24 iunie 2026, vizează reducerea complexității în impozitarea directă și a costurilor de conformare generate de suprapunerea normelor și a obligațiilor de raportare. Propunerile trebuie însă negociate și aprobate de statele membre, iar adoptarea necesită unanimitate, ceea ce face puțin probabilă intrarea în vigoare înainte de 2027. Miza pentru România: deductibilitatea costurilor de finanțare În forma analizată, una dintre cele mai relevante schimbări pentru contribuabilii din România privește limitarea deductibilității costurilor excedentare ale îndatorării (în practică, o parte din dobânzi și costuri de finanțare). În prezent, România aplică reguli mai restrictive decât standardul minim european: costurile excedentare ale îndatorării sunt, în general, deductibile până la un prag de 500.000 de euro pentru finanțările de la persoane afiliate și până la 1 milion de euro pentru totalul finanțărilor (afiliați și terți), la care se adaugă un prag variabil în limita a 30% din EBITDA ajustat. Propunerea Comisiei ar majora pragul minim obligatoriu („safe harbour”) la 3 milioane de euro și l-ar indexa anual. Lucian Dumitru, Tax Partner, Forvis Mazars în România, spune că schimbarea ar însemna o relaxare importantă față de regimul actual și ar permite deducerea anuală a unei părți mai mari din costurile de finanțare, cu efecte potențiale asupra bazei de calcul a impozitului pe profit. „Potrivit propunerii Comisiei Europene, pragul minim obligatoriu de deductibilitate (safe harbour) ar urma să fie majorat la 3 milioane de euro și indexat anual. Această modificare ar reprezenta o relaxare semnificativă a regimului fiscal aplicabil în prezent în România, permițând companiilor să deducă anual o parte mai mare din costurile de finanțare și având, totodată, implicații potențiale asupra bazei de calcul a impozitului pe profit.” Directiva „Omnibus”: ce mai poate schimba în conformare și litigii Pachetul include o propunere de Directivă „Omnibus” care ar modifica, printr-un singur act legislativ, șase directive și cadre fiscale existente. Printre direcțiile menționate în analiză: simplificarea procedurilor privind impozitele cu reținere la sursă în tranzacțiile transfrontaliere; actualizări în Directiva anti-evitare (ATAD), inclusiv pe limitarea deductibilității dobânzilor, societăți străine controlate (CFC) și regula generală antiabuz (GAAR); simplificarea normelor pentru reorganizări și fuziuni transfrontaliere; îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor fiscale între statele membre. Analiza notează și posibile obligații noi pentru România, precum introducerea „group escape rule” (o regulă de exceptare la nivel de grup) și excluderi obligatorii pentru anumite împrumuturi cu risc redus acordate de terți, pentru proiecte de investiții publice pe termen lung și pentru finanțări din domeniul apărării. Pe zona de litigii, Liviu Gheorghiu, Tax Partner, Forvis Mazars în România, indică o consolidare a cadrului european de soluționare a disputelor, cu proceduri mai clare și mai puține obstacole practice, ceea ce ar putea face mai previzibile și accesibile mecanismele pentru cazuri transfrontaliere (inclusiv dubla impunere și prețuri de transfer). „Obiectivul este ca mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale transfrontaliere, inclusiv cele privind dubla impunere și prețurile de transfer în care sunt implicate entități din România, să devină mai previzibile și mai accesibile pentru contribuabili.” Reforma DAC: raportări mai puține, reguli reunite într-un singur act În paralel, Comisia propune o reformă amplă a Directivei privind cooperarea administrativă (DAC), care a devenit un set complex de obligații după extinderile succesive din 2011 încoace (DAC1–DAC9). Direcția generală: reunirea dispozițiilor într-o singură directivă și simplificarea raportărilor, fără reducerea standardelor de transparență. Pentru contribuabilii din România, analiza menționează, între altele: notificare unică la nivel de grup pentru obligațiile din DAC4 și DAC9, reducerea raportărilor în temeiul DAC6 (inclusiv exceptarea grupurilor care intră sub incidența Pilonului II), extinderea termenelor de raportare și îmbunătățirea calității datelor prin instrumente de validare a codurilor de identificare fiscală (TIN). Cine e cel mai expus și ce urmează Propunerile sunt relevante în special pentru companiile cu activități în mai multe state membre, care folosesc finanțări transfrontaliere, au impozite cu reținere la sursă, derulează reorganizări corporative sau au cerințe complexe de raportare. Procesul legislativ abia începe, iar forma finală depinde de negocierile dintre statele membre. În acest context, companiile sunt îndemnate să urmărească evoluțiile și să înceapă evaluarea impactului asupra guvernanței fiscale, raportării și conformării, având în vedere că aplicarea efectivă este puțin probabilă înainte de 2027. [...]
Ordinul ANAF 827/2026 introduce „rollback” la acordurile de preț în avans , adică posibilitatea ca efectele unui acord să se extindă, în anumite condiții, și asupra unor perioade fiscale anterioare, potrivit Ziarul Financiar . Schimbarea vizează direct companiile cu tranzacții intragrup (între persoane afiliate), în special multinaționalele, pentru care prețurile de transfer sunt o zonă majoră de risc fiscal. Ordinul nr. 827/2026 a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 543, și intră în vigoare de la data publicării. Actul aprobă o nouă procedură privind emiterea și modificarea acordurilor de preț în avans (APA – „Advance Pricing Agreements”), instrument prin care contribuabilii pot obține, înainte sau în timpul derulării tranzacțiilor, confirmarea ANAF asupra metodei de stabilire a prețurilor între entități afiliate. Ce se schimbă: „rollback”, pentru prima dată reglementat explicit Cea mai importantă noutate este introducerea explicită a mecanismului de „rollback”. În practică, acesta permite ca un acord de preț în avans să producă efecte și pentru perioade fiscale trecute, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și dacă situația analizată este comparabilă cu cea pentru care se solicită acordul. Până acum, legislația românească nu reglementa detaliat această posibilitate, deși mecanismul este folosit în jurisdicții cu sisteme fiscale mature, notează publicația. Impact pentru companii: mai multă predictibilitate, dar și proceduri mai stricte Noua procedură aduce și reguli mai clare pentru modificarea acordurilor deja emise. Ordinul stabilește condițiile în care un APA poate fi revizuit sau extins atunci când apar schimbări semnificative ale circumstanțelor economice, juridice sau operaționale avute în vedere la emiterea acordului. Totodată, sunt detaliate: conținutul cererilor pentru emiterea/modificarea unui APA; documentația necesară; etapele administrative pe care contribuabilii trebuie să le parcurgă în relația cu ANAF. În contextul intensificării controalelor pe prețuri de transfer și al alinierii la standardele OCDE , interesul pentru APA a crescut, în special în rândul grupurilor multinaționale cu tranzacții de valoare ridicată, potrivit articolului. Context: pachet mai larg pe prețuri de transfer, în paralel cu Ordinul 828/2026 Ordinul 827 apare simultan cu Ordinul nr. 828/2026, care modifică regulile privind dosarul prețurilor de transfer. Împreună, cele două acte normative rescriu cadrul procedural aplicabil tranzacțiilor intragrup, cu obiective declarate de simplificare a conformării, creștere a predictibilității și uniformizare a practicii administrative. Ministerul Finanțelor a indicat, într-un comunicat citat de ZF, trei direcții principale ale schimbărilor: clarificarea situațiilor în care un APA poate fi aplicat și pentru perioade anterioare (rollback), în condiții de comparabilitate; reguli mai clare pentru acordurile bilaterale sau multilaterale (cu administrații fiscale din alte state), relevante pentru reducerea riscului de dublă impunere; clarificarea documentelor și informațiilor ce trebuie depuse pentru obținerea unui APA. Ministerul Finanțelor și ANAF spun că vor urmări aplicarea noilor reguli și vor continua dialogul cu mediul de afaceri și specialiștii, astfel încât reglementările să răspundă atât nevoii de certitudine fiscală, cât și obiectivului unei administrări fiscale moderne. [...]
România reține 41,5% din salariul brut prin taxe și contribuții, cel mai mare nivel din UE , potrivit unei analize citate de Mediafax , pe baza datelor Eurostat pentru 2025. Miza economică este directă: ponderea mare a reținerilor reduce venitul net al angajaților și crește costul muncii, cu efecte în consum, recrutare și competitivitate. România, peste media UE și peste toate statele membre În medie, în Uniunea Europeană, taxele și contribuțiile reprezintă 29,1% din salariul brut. România este semnificativ peste acest nivel, cu 41,5% din câștigul brut care ajunge la stat. După România, cele mai ridicate ponderi sunt în: Lituania: 39,1% Belgia: 37,6% Slovenia: 36,9% Germania: 34,8% Danemarca: 34% Ungaria: 33,5% Peste media UE se mai află Luxemburg (32,6%) și Croația (31,5%). La polul opus, Cipru are cele mai mici rețineri (15,1%), urmat de Grecia (17%). Diferențe mari între economiile mari: Germania vs. Spania Dintre cele mai mari patru economii ale UE, Germania are cea mai ridicată pondere a taxelor și contribuțiilor aplicate salariilor (34,8%), în timp ce Spania este la 22,1%. Franța are 26,2%, iar Italia 24,1%. Analiza indică un tipar general: statele din sudul Europei tind să aibă o povară fiscală mai redusă pe salarii, în timp ce în Europa Centrală și de Est nivelurile sunt mai ridicate. Facilitățile pentru familii reduc povara fiscală în UE, dar nu și în România Diferențele devin și mai vizibile la familiile cu copii. Pentru gospodăriile în care un singur părinte lucrează și întreține doi copii, media europeană a taxelor și contribuțiilor scade la 8%. În România, însă, această categorie rămâne cu cea mai mare povară fiscală din UE: 33,4% . În acest segment, Lituania este pe locul al doilea cu 23,8%, la aproape zece puncte procentuale în urma României. Doar Ungaria, Slovenia, Finlanda și Danemarca mai depășesc 20%. În Grecia și Polonia, venitul net poate depăși salariul brut pentru astfel de familii, datorită alocațiilor și facilităților fiscale pentru copii. De ce nu e vorba doar de impozitul pe venit Economistul Alex Mengden, de la Tax Foundation, citat în analiza preluată de Mediafax, susține că taxarea muncii trebuie privită „în ansamblu”, nu doar prin impozitul pe venit, deoarece structura poverii fiscale diferă între state: unele se bazează mai mult pe contribuții sociale, altele pe impozitare directă. Cum au fost făcute calculele Datele provin din statisticile Eurostat pentru 2025, publicate la jumătatea lui 2026 și analizate de Euronews . Comparația pornește de la un angajat singur, fără copii, cu salariul mediu din fiecare stat, și include scenarii pentru alte tipuri de gospodării, pentru a surprinde efectul facilităților fiscale pentru familii. [...]
Guvernul Veștea vizează o reorganizare a Finanțelor și ANAF care să reducă incertitudinea fiscală și să țintească evaziunea, nu contribuabilii conformi , potrivit programului de guvernare citat de Agerpres . Miza, din perspectiva mediului de afaceri, este dublă: reguli mai previzibile (prin interpretări unitare) și controale mai bine direcționate (prin selecție de risc). Ministerul Finanțelor ar urma să-și întărească rolul de „centru de analiză, fundamentare și coordonare” a politicilor fiscal-bugetare, astfel încât deciziile publice să fie susținute de date și evaluări de impact. Documentul leagă această schimbare de obiectivul de a evita măsuri „nepredictibile”, supraestimarea veniturilor și acumularea de presiuni bugetare care pot afecta stabilitatea economică. „Punct unic” de clarificare fiscală: termene standard și interpretări publicate Programul prevede crearea unui punct unic național de clarificare fiscală pentru contribuabili, prin reformarea și consolidarea activității de asistență la nivelul Ministerului Finanțelor și al administrației fiscale. Mecanismul ar urma să includă termene standard de răspuns, proceduri clare și publicarea (anonimizată sau agregată) a interpretărilor relevante pentru situații recurente. „Obiectivul este reducerea incertitudinii fiscale, prevenirea interpretărilor neunitare, creșterea conformării voluntare și diminuarea riscului de litigii între contribuabili și administrația fiscală.” Reorganizarea ANAF: centralizare pe suport și pe analiza de risc Din perspectiva coordonării, documentul susține că ANAF funcționează în prezent pe „silozuri” (control, colectare și trezorerie) care nu cooperează între ele. În consecință, se are în vedere centralizarea activității structurilor-suport la nivel central/regional și în coordonarea structurilor Ministerului Finanțelor. Totodată, programul indică: centralizarea deciziilor pentru analiza de risc (neconformare) și pentru controlul operativ/inopinat; control fiscal la nivel de regiuni, cu selecție „documentată și proporțională cu riscul”, nu dispersată administrativ; consolidarea capacității ANAF și a Autorității Vamale Române pentru dosare complexe (evaziune, fraude de TVA, contrabandă, rambursări nejustificate, diminuarea bazei de impozitare prin cheltuieli intra-grup nejustificate). În zonele cu risc ridicat, programul menționează planuri dedicate și metodologii comune cu alte autorități, inclusiv pentru combustibili, legume-fructe, materiale de construcții, jocuri de noroc și operațiuni cu risc de sub-declarare sau transfer artificial de profit. TVA: digitalizare, detecție timpurie și oprirea rambursărilor la suspiciuni documentate Reducerea „gap-ului de TVA” (diferența dintre TVA teoretic și TVA colectat efectiv) este legată de extinderea indicatorilor de risc, instrumente de digitalizare și detecție timpurie a fraudei și a riscurilor de intrare în insolvență. Programul mai prevede centralizarea analizei de risc la nivelul ANAF și sistarea rambursărilor de TVA în cazul suspiciunilor documentate de fraudă fiscală. Integritate și stimulente: bonus-malus și măsuri în controale Pe componenta de implementare, documentul leagă jaloanele europene și măsurile din PNRR de întărirea integrității, îmbunătățirea legislației și utilizarea indicatorilor de risc în alocarea resurselor ANAF/Vamă. Este menționată și dezvoltarea unui sistem de tip „bonus-malus” corelat cu performanța colectării, precum și stimularea salariaților în funcție de colectarea creanțelor bugetare și realizarea planului de venituri. În paralel, reforma pentru creșterea încrederii contribuabililor ar urma să includă depolitizarea funcțiilor de conducere la nivel regional și local (cu examene la nivel central), reducerea interimatului pe posturi de conducere și introducerea bodycam-urilor pentru inspectorii antifraudă și personalul vamal în controale cu risc fiscal ridicat. Programul mai precizează că majorarea colectării nu ar urma să se facă prin „presiune generalizată” pe contribuabilii conformi, ci prin selecție de risc și concentrare pe marea evaziune. În plan politic, premierul desemnat Adrian Veștea a depus la Parlament lista Cabinetului și programul de guvernare, urmând ca Birourile Permanente reunite să stabilească calendarul dezbaterii și votului. [...]
Creșterea salariului minim de la 1 iulie ridică direct costul total al firmelor cu 284 lei pe angajat plătit la minim , potrivit calculelor prezentate de Economedia . Majorarea vine la pachet cu reducerea sumei netaxabile din salariul minim și cu scumpirea amenzilor rutiere, prin creșterea punctului de amendă. În prezent, salariul minim brut este 4.050 lei, iar salariul net este 2.574 lei, ca urmare a scutirii de taxe pentru 300 lei. Costul salarial total suportat de angajator pentru un salariu minim brut este de 4.134 lei. Ce se schimbă de la 1 iulie 2026: brut mai mare, net mai mic decât ar fi fost fără tăierea scutirii De la 1 iulie 2026, salariul minim brut garantat în plată urcă la 4.325 lei (o creștere de aproximativ 6,8%). În același timp, suma netaxabilă din salariul minim scade de la 300 lei la 200 lei, ceea ce influențează câți bani rămân „în mână”. Conform calculelor din analiză: salariul minim net ajunge la 2.699 lei ; costul salarial total pentru angajator urcă la 4.418 lei , adică +284 lei față de nivelul actual. Majorarea salariului minim este prevăzută în Hotărârea de Guvern nr. 146/2026 , care stabilește și echivalentul orar: 25,949 lei/oră, pentru un program normal de lucru în medie de 166,667 ore pe lună. Scutirea parțială se aplică doar în anumite condiții Reducerea sumei netaxabile la 200 lei de la 1 iulie este prevăzută în „ordonanța trenuleț” din decembrie 2025, respectiv OUG nr. 89/2025 (care stabilește și condițiile de aplicare). Scutirea (300 lei/lună în perioada 1 ianuarie–30 iunie 2026, respectiv 200 lei/lună în perioada 1 iulie–31 decembrie 2026) se aplică doar dacă sunt îndeplinite cumulativ condiții precum: salariul de bază brut lunar (fără sporuri și adaosuri) este egal cu salariul minim brut pe țară din luna respectivă; venitul brut (fără tichete de masă, vouchere de vacanță sau indemnizație de hrană) nu depășește 4.300 lei în prima jumătate a anului, respectiv 4.600 lei în a doua jumătate. Totodată, cota netaxabilă se poate diminua în funcție de situații precum fracțiunea de lună lucrată, data angajării sau încetarea contractului. Agricultură și industria alimentară: dispare salariul minim distinct De la 1 iulie 2026, salariul minim din sectorul agricol și industria alimentară va fi corelat cu salariul minim brut pe țară, după abrogarea articolului care reglementa un nivel distinct, măsură prevăzută în OUG nr. 29/2026, conform unui comunicat al Guvernului citat în analiză. Amenzi mai mari: punctul de amendă trece de 216 lei Pentru șoferi, efectul indirect al creșterii salariului minim este majorarea punctului de amendă, deoarece Codul Rutier îl definește ca 5% din salariul minim brut. Astfel, de la 1 iulie 2026, punctul de amendă ajunge la 216,25 lei . [...]
Decizia ÎCCJ care face imprescriptibilă reportarea soldului negativ de TVA riscă să prelungească inspecțiile fiscale și să crească costurile de conformare ale companiilor , în lipsa unor clarificări de la Ministerul Finanțelor sau ANAF , potrivit unei analize Economedia . Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilește că dreptul persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative a TVA în deconturile perioadelor fiscale ulterioare „nu este prescriptibil”. Deși intenția a fost uniformizarea practicii instanțelor, efectul imediat poate fi o zonă mai mare de interpretare în controale și litigii, pentru situații frecvente în practică. De ce contează pentru companii: controale mai lungi și documente păstrate mai mult În analiza citată, Dragoș Bădescu, Senior Tax Manager la Crowe România, atrage atenția că, deși „în teorie” un contribuabil poate reporta la nesfârșit soldul de TVA, aplicarea practică devine neclară mai ales când soldul provine din perioade mai vechi decât termenul general de prescripție de 5 ani. „Dacă, în teorie, un contribuabil poate reporta la nesfârșit soldul său de TVA, acesta nefiind prescriptibil, în practică însă nu este clar cum va putea fi aplicată această decizie, mai ales în situații unde vorbim de un sold TVA cu o proveniență mai mare de perioada generală de prescripție de 5 ani (...)” Printre efectele posibile, dacă interpretarea autorităților va merge spre extinderea verificărilor, se conturează: obligația practică de a păstra documente pe perioade mai lungi decât cele uzuale, inclusiv cu cerințe de lizibilitate pentru arhive pe hârtie; inspecții fiscale mai îndelungate, cu impact direct asupra activității curente a contribuabililor; perioade de așteptare mai mari pentru rambursările de TVA; costuri mai mari cu consultanți și avocați, pe fondul disputelor și al contestațiilor. „Până unde” se poate întinde verificarea ANAF și riscul de dobânzi/penalități Un punct sensibil este delimitarea drepturilor ANAF de a stabili creanțe și accesorii (dobânzi și penalități). Analiza ridică întrebarea dacă, în contextul în care regularizarea soldului de TVA devine imprescriptibilă, verificarea corectitudinii regularizării ar putea fi tratată similar, chiar dacă, „în teorie”, legea limitează controlul la 5 ani și 6 luni. În practică, acest tip de incertitudine poate afecta contribuabilii care au reportat solduri negative de TVA și le-au folosit ulterior pentru compensarea TVA de plată, mai ales dacă nu au avut inspecții sau rambursări de TVA de mai mult timp. Ce a decis ÎCCJ, pe scurt: rambursare vs. reportare Instanța a descris două opțiuni pentru contribuabil atunci când se naște dreptul de deducere a TVA: solicită rambursarea soldului negativ (prin bifarea în decont), situație asociată termenului de prescripție de 5 ani și posibilității unei inspecții fiscale; optează pentru reportarea soldului negativ în deconturile următoare, pe o perioadă nedefinită (cel puțin până la încetarea activității economice). Semnele de întrebare, potrivit analizei, apar în special la a doua variantă – reportarea pe termen nedefinit – unde pot apărea interpretări diferite în funcție de istoricul inspecțiilor, de modul în care soldurile au fost „resetate” prin rambursări și de corectitudinea sumelor reportate. Ce urmează: nevoie de poziție oficială sau schimbări legislative În lipsa unei poziții oficiale a Ministerului Finanțelor sau ANAF privind efectele deciziei ori a unor modificări legislative care să fixeze reguli de interpretare, analiza anticipează o perioadă cu practici neuniforme, inclusiv cu clarificări care ar putea ajunge din nou în instanțe. Pentru companii, miza imediată este gestionarea riscului de control extins și a costurilor de conformare asociate soldurilor de TVA vechi. [...]
