Pachetul fiscal al Comisiei Europene ar putea relaxa semnificativ deductibilitatea dobânzilor pentru companiile din România, prin creșterea pragului minim obligatoriu („safe harbour”) de la nivelurile aplicate acum local la 3 milioane de euro (aprox. 15 milioane lei), potrivit unei analize publicate de Economedia, bazată pe evaluarea experților Forvis Mazars.

Pachetul de simplificare fiscală, publicat de Comisia Europeană la 24 iunie 2026, vizează reducerea complexității în impozitarea directă și a costurilor de conformare generate de suprapunerea normelor și a obligațiilor de raportare. Propunerile trebuie însă negociate și aprobate de statele membre, iar adoptarea necesită unanimitate, ceea ce face puțin probabilă intrarea în vigoare înainte de 2027.

Miza pentru România: deductibilitatea costurilor de finanțare

În forma analizată, una dintre cele mai relevante schimbări pentru contribuabilii din România privește limitarea deductibilității costurilor excedentare ale îndatorării (în practică, o parte din dobânzi și costuri de finanțare).

În prezent, România aplică reguli mai restrictive decât standardul minim european: costurile excedentare ale îndatorării sunt, în general, deductibile până la un prag de 500.000 de euro pentru finanțările de la persoane afiliate și până la 1 milion de euro pentru totalul finanțărilor (afiliați și terți), la care se adaugă un prag variabil în limita a 30% din EBITDA ajustat.

Propunerea Comisiei ar majora pragul minim obligatoriu („safe harbour”) la 3 milioane de euro și l-ar indexa anual. Lucian Dumitru, Tax Partner, Forvis Mazars în România, spune că schimbarea ar însemna o relaxare importantă față de regimul actual și ar permite deducerea anuală a unei părți mai mari din costurile de finanțare, cu efecte potențiale asupra bazei de calcul a impozitului pe profit.

„Potrivit propunerii Comisiei Europene, pragul minim obligatoriu de deductibilitate (safe harbour) ar urma să fie majorat la 3 milioane de euro și indexat anual. Această modificare ar reprezenta o relaxare semnificativă a regimului fiscal aplicabil în prezent în România, permițând companiilor să deducă anual o parte mai mare din costurile de finanțare și având, totodată, implicații potențiale asupra bazei de calcul a impozitului pe profit.”

Directiva „Omnibus”: ce mai poate schimba în conformare și litigii

Pachetul include o propunere de Directivă „Omnibus” care ar modifica, printr-un singur act legislativ, șase directive și cadre fiscale existente. Printre direcțiile menționate în analiză:

• simplificarea procedurilor privind impozitele cu reținere la sursă în tranzacțiile transfrontaliere;
• actualizări în Directiva anti-evitare (ATAD), inclusiv pe limitarea deductibilității dobânzilor, societăți străine controlate (CFC) și regula generală antiabuz (GAAR);
• simplificarea normelor pentru reorganizări și fuziuni transfrontaliere;
• îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor fiscale între statele membre.

Analiza notează și posibile obligații noi pentru România, precum introducerea „group escape rule” (o regulă de exceptare la nivel de grup) și excluderi obligatorii pentru anumite împrumuturi cu risc redus acordate de terți, pentru proiecte de investiții publice pe termen lung și pentru finanțări din domeniul apărării.

Pe zona de litigii, Liviu Gheorghiu, Tax Partner, Forvis Mazars în România, indică o consolidare a cadrului european de soluționare a disputelor, cu proceduri mai clare și mai puține obstacole practice, ceea ce ar putea face mai previzibile și accesibile mecanismele pentru cazuri transfrontaliere (inclusiv dubla impunere și prețuri de transfer).

„Obiectivul este ca mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale transfrontaliere, inclusiv cele privind dubla impunere și prețurile de transfer în care sunt implicate entități din România, să devină mai previzibile și mai accesibile pentru contribuabili.”

Reforma DAC: raportări mai puține, reguli reunite într-un singur act

În paralel, Comisia propune o reformă amplă a Directivei privind cooperarea administrativă (DAC), care a devenit un set complex de obligații după extinderile succesive din 2011 încoace (DAC1–DAC9). Direcția generală: reunirea dispozițiilor într-o singură directivă și simplificarea raportărilor, fără reducerea standardelor de transparență.

Pentru contribuabilii din România, analiza menționează, între altele: notificare unică la nivel de grup pentru obligațiile din DAC4 și DAC9, reducerea raportărilor în temeiul DAC6 (inclusiv exceptarea grupurilor care intră sub incidența Pilonului II), extinderea termenelor de raportare și îmbunătățirea calității datelor prin instrumente de validare a codurilor de identificare fiscală (TIN).

Cine e cel mai expus și ce urmează

Propunerile sunt relevante în special pentru companiile cu activități în mai multe state membre, care folosesc finanțări transfrontaliere, au impozite cu reținere la sursă, derulează reorganizări corporative sau au cerințe complexe de raportare.

Procesul legislativ abia începe, iar forma finală depinde de negocierile dintre statele membre. În acest context, companiile sunt îndemnate să urmărească evoluțiile și să înceapă evaluarea impactului asupra guvernanței fiscale, raportării și conformării, având în vedere că aplicarea efectivă este puțin probabilă înainte de 2027.