Știri
Știri din categoria Externe
Volodimir Zelenski pune extinderea UE în centrul arhitecturii de securitate europene în scenariul în care SUA s-ar retrage din NATO, potrivit digi24.ro. Mesajul are o miză de reglementare și politică publică: ar muta discuția despre apărare de la NATO spre capacitatea instituțională a UE, inclusiv prin lărgirea blocului comunitar.
Zelenski susține că UE, „în forma sa actuală”, nu ar fi suficientă pentru a garanta securitatea Europei fără sprijinul american și că, dacă Washingtonul ia în calcul ieșirea din alianță, securitatea europeană „se va baza exclusiv” pe Uniunea Europeană.
Președintele ucrainean indică patru state europene din afara UE care, în opinia sa, ar întări semnificativ capacitatea de apărare a continentului:
El afirmă că aceste patru țări ar fi „puternice” și că, împreună, ar avea armate „mai puternice decât armata Rusiei”. În aceeași logică, Zelenski spune că fără Ucraina și Turcia Europa „nu poate face față Rusiei” și că, prin includerea celor patru, UE ar putea „prelua controlul asupra mărilor”, ar avea „un spațiu aerian sigur” și „cele mai mari forțe terestre”.
În postarea citată, Zelenski leagă urgența consolidării de apărare de perspectiva creșterii efectivelor armatei ruse la 2,5 milioane și cere ca Europa să se gândească la „modul de a-și păstra independența”.
„Securitatea pe primul loc, economia pe al doilea. Nu invers.”
În același timp, articolul notează că președintele SUA, Donald Trump, a amenințat în ultimele săptămâni cu retragerea din NATO, invocând frustrarea față de reticența aliaților Washingtonului de a se implica în conflictul din Orientul Mijlociu, declanșat de atacurile americano-israeliene asupra Iranului din februarie. Trump a criticat frecvent NATO, acuzând statele membre că se bazează prea mult pe SUA pentru propria securitate.
Declarațiile lui Zelenski nu reprezintă o decizie a UE, ci o poziționare politică într-un moment în care viitorul garanțiilor de securitate transatlantice este pus sub semnul întrebării. Dacă tema ar prinde tracțiune la nivel european, ar implica negocieri de aderare și recalibrarea rolului UE în apărare, însă articolul nu indică pași concreți sau un calendar.
Recomandate
Ucraina ridică miza descurajării militare la granița de nord , avertizând că ar lovi infrastructura critică din Belarus dacă Minskul s-ar alătura războiului de partea Rusiei, potrivit Digi24 . Mesajul a fost transmis de Mihailo Podoliak , consilier principal al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, într-o declarație pentru Centrum Europy, organizație parteneră a TVP World. Podoliak a spus că Ucraina a observat o intensificare a activității logistice în Belarus, ceea ce ar putea indica pregătirea unui nou „front nordic”. „Există acolo puncte vitale care ar fi distruse imediat.” Ce urmărește Kievul: descurajarea unei intrări a Belarusului în conflict Podoliak a susținut că o eventuală implicare directă a Belarusului ar fi „nechibzuită”, argumentând că Ucraina a fortificat deja zona de la nord și nu ar avea nevoie să-și regrupeze trupele de pe linia actuală a frontului. În același context, el a afirmat că Belarusul este „în întregime în raza de tragere”, iar Ucraina ar putea lovi rapid ținte considerate vitale, dacă Minsk ar intra în război. Semnale invocate: logistică intensificată și infrastructură pentru drone Consilierul lui Zelenski a indicat și un exemplu concret: o tentativă anterioară de instalare în Belarus a unor stații de control pentru drone rusești care ar survola vestul Ucrainei, despre care a spus că ar fi vizate de lovituri ucrainene. Podoliak a adăugat că Zelenski ar fi vorbit „direct” despre acest subiect. Context diplomatic și riscul de escaladare regională Digi24 mai relatează că, într-o convorbire telefonică în weekendul precedent, președintele francez Emmanuel Macron l-ar fi avertizat pe liderul belarus Aleksandr Lukașenko să nu implice Belarusul în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Avertismentele vin pe fondul temerilor exprimate de Ucraina că Moscova ar putea pregăti o nouă ofensivă în nordul țării, cu sprijinul Belarusului. În cazul unei intrări a Minskului în conflict, Podoliak a spus că Ucraina s-ar pregăti pentru un contraatac defensiv rapid. Belarus a participat recent la exerciții rusești cu arme nucleare, ceea ce a amplificat îngrijorările privind activitatea militară din apropierea flancului estic al NATO, însă Podoliak a caracterizat aceste exerciții drept tactici de intimidare. Belarus rămâne unul dintre cei mai apropiați aliați ai Moscovei de la invazia pe scară largă din 2022, permițând folosirea teritoriului său ca bază de operațiuni, dar trupele belaruse nu au intrat direct în război, conform informațiilor din articol. [...]
Dronele ucrainene care deviază și intră în spațiul aerian baltic scot la iveală vulnerabilități în apărarea antiaeriană a flancului estic al NATO , într-un context în care riscul de incident și escaladare accidentală crește, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Incursiunile au fost raportate în ultimele săptămâni în Lituania, Letonia și Estonia, pe fondul intensificării atacurilor Ucrainei cu drone explozive asupra unor ținte rusești din regiunea Mării Baltice. În majoritatea cazurilor, dronele nu au produs pagube, prăbușindu-se în câmp deschis sau ieșind din spațiul aerian baltic, însă episoadele au alimentat neliniștea și au dus la măsuri de urgență. Lacune operaționale: drone intrate „nedetectate” și reacții în lanț Materialul notează că mai multe drone au intrat nedetectate în spațiul aerian baltic, ceea ce evidențiază puncte slabe în apărarea antiaeriană la granița NATO cu Rusia și Belarus. În Estonia, un avion militar al NATO a doborât pe 19 mai o presupusă dronă ucraineană, într-un incident pe care NATO l-a descris pentru Reuters drept prima lansare de rachetă „în apărarea Alianței” de la aderarea celor trei state baltice în 2004. În Lituania, pe 20 mai, parlamentari au fost nevoiți să se adăpostească în buncăre când o dronă se apropia de Vilnius, iar a doua zi a fost emisă o alertă aeriană în nordul țării. Presiune politică internă și mesaj către Kiev Pe fondul acestor incidente, oficiali estonieni au transmis Kievului că încălcările spațiului aerian nu ajută și că se așteaptă ca Ucraina să își controleze mai bine dronele. În Letonia, șefa guvernului, Evika Silina, a fost nevoită să demisioneze după ce și-a concediat ministrul Apărării, pe care l-a acuzat de deficiențe în protejarea aeriană a țării, conform aceleiași surse. De ce deviază dronele: acuzații de bruiaj și riscul de „calcul greșit” Kievul și statele baltice au confirmat, în majoritatea cazurilor, că dronele rătăcite sunt ucrainene, dar au acuzat Rusia că le-ar fi deviat traiectoria prin sisteme de război electronic care bruiază sau falsifică semnalele . Ministerul ucrainean de Externe neagă că ar trimite deliberat drone spre spațiul NATO și susține că Rusia le îndreaptă intenționat spre țările baltice; purtătorul de cuvânt Gheorghi Tihii afirmă că Ucraina ar avea informații de la servicii în acest sens. O sursă militară ucraineană a declarat că este în desfășurare o anchetă „serioasă” privind modul în care Rusia ar determina dronele să devieze și să pătrundă în spațiul aerian baltic. Separat, o sursă militară suedeză de rang înalt a susținut pentru Reuters că Ucraina și-ar trimite deliberat dronele în apropierea frontierei baltice cu Rusia, folosind-o ca „scut”, afirmație respinsă de MAE ucrainean. Pe fondul retoricii și acuzațiilor reciproce, Linas Kojala, șeful Centrului de studii de geopolitică și securitate din Vilnius, avertizează asupra riscului de escaladare neintenționată: „Tensiunile sunt mari, există riscul unei escaladări neintenţionate.” Context: miza economică a țintelor din Baltica și incertitudinea privind SUA Analiza citată de Digi24 plasează episoadele și în contextul loviturilor ucrainene asupra porturilor rusești din regiunea Mării Baltice, care, potrivit materialului, gestionează aproape 40% din exporturile naționale de petrol și gaze ale Rusiei. În paralel, sunt menționate semnale contradictorii ale Washingtonului privind angajamentul față de apărarea Europei: președintele Donald Trump a sugerat că SUA ar putea părăsi NATO, iar SUA au anunțat luna aceasta amânarea desfășurării de trupe în Polonia, pentru ca ulterior să comunice că vor trimite totuși 5.000 de soldați suplimentar. Ce urmează: întărirea apărării aeriene și gestionarea riscului de incident Din informațiile prezentate, presiunea imediată pentru statele baltice este dublă: să își reducă vulnerabilitățile operaționale (detectare și reacție) și să limiteze riscul ca incidentele cu drone „rătăcite” să fie interpretate ca provocări deliberate, într-o zonă în care orice eroare de calcul poate avea consecințe de securitate disproporționate. În același timp, Kievul investighează cauzele devierilor, în timp ce acuzațiile de bruiaj și „redirecționare” rămân, deocamdată, dispute între părți, fără o concluzie publică prezentată în material. [...]
Concentrarea de forțe navale americane în Caraibe ridică presiunea operațională asupra Pentagonului , pe fondul unor misiuni prelungite care, potrivit Antena 3 , ar putea permite SUA să acționeze rapid împotriva Cubei dacă președintele Donald Trump ar da undă verde finală. Potrivit relatării, Pentagonul ar fi petrecut luni întregi poziționând trupe și armament pentru un posibil atac, după ce presiunile economice și politice nu ar fi reușit să răstoarne guvernul comunist de la Havana. În acest context, prezența întărită a Marinei SUA în regiune este descrisă ca fiind cea mai mare din lume în afara Orientului Mijlociu, ceea ce ar reduce timpul de reacție pentru o eventuală operațiune. Ce capabilități sunt deja în zonă Materialul indică o desfășurare care include atât platforme de lovire, cât și mijloace de supraveghere: grupul de atac al portavionului USS Nimitz , intrat în Caraibe în luna mai, împreună cu distrugătoare și crucișătoare capabile să lanseze rachete de precizie asupra țintelor de pe uscat; drone avansate și aeronave de supraveghere care ar fi „înconjurat” Cuba timp de luni, conform site-urilor de urmărire a zborurilor; nave amfibii și escortele USS Kearsarge , care transportă 2.500 de pușcași marini , aflate în largul coastei Virginiei și pregătite pentru o nouă desfășurare, cu posibilitatea de a înlocui nave care se întorc acasă. În același timp, sursa notează că, pentru o invazie terestră de amploare, Pentagonul ar avea nevoie de trupe suplimentare. „Fereastra” de acțiune, limitată de uzura flotei și a echipajelor Un element central al analizei este constrângerea de timp: mai multe dintre cele mai mari nave de război desfășurate în vară se apropie de 10 luni pe mare , peste intervalul obișnuit de șase–șapte luni . Această prelungire ar alimenta îngrijorări privind suprasolicitarea echipajelor și ar pune presiune pe o forță navală care, potrivit textului, derulează și o blocadă a navelor iraniene în Golful Persic . Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului, avertizează că desfășurările consecutive lungi se acumulează și complică recondiționarea și reparațiile după revenirea navelor. Context politic și semnale publice În material este citat și secretarul de stat Marco Rubio , care a susținut că situația Cubei reprezintă un risc de securitate pentru SUA: „Cuba se află în mare pericol. A avea un stat eșuat la 90 de mile de țărmurile noastre reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite.” De asemenea, Mark Cancian, fost oficial al Pentagonului și analist senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, apreciază că prezența portavionului ar putea avea în primul rând rol de descurajare, dar ar putea fi folosită dacă ar fi necesar. El enumeră drept scenarii posibile lovituri aeriene pentru neutralizarea apărării antiaeriene sau țintirea conducerii. Casa Albă ar fi trimis întrebări Pentagonului, însă Marina a refuzat să comenteze desfășurările, iar Comandamentul Sudic al Forțelor Navale nu a răspuns unei solicitări de comentarii, potrivit articolului. Ce urmează, potrivit informațiilor disponibile Din datele prezentate, miza imediată nu este doar decizia politică, ci și sustenabilitatea operațională: menținerea unei prezențe navale mari pentru perioade peste normele uzuale poate reduce flexibilitatea de rotație a navelor și poate amplifica problemele de mentenanță și retenție a personalului. În lipsa unor poziții oficiale publice suplimentare, rămâne neclar dacă și în ce formă ar exista un calendar de decizie sau o schimbare de postură militară în perioada următoare. [...]
SUA au lovit din nou ținte militare în Iran, invocând protecția traficului prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care Washingtonul susține că armistițiul general din conflict „încă se menține”, potrivit Politico . Miza imediată este operațională și economică: securitatea unei rute maritime prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. Loviturile aeriene au vizat un obiectiv militar de pe coasta sudică a Iranului, considerat o amenințare pentru forțele americane și pentru navigația comercială în Strâmtoarea Hormuz, a declarat un oficial american sub protecția anonimatului. În paralel, forțele SUA au doborât patru drone iraniene, despre care același oficial a spus că reprezentau, de asemenea, o amenințare. „Forțele SUA au lovit și o stație iraniană de control la sol în Bandar Abbas care era pe punctul de a lansa o a cincea dronă. Aceste acțiuni au fost măsurate, strict defensive și au avut ca scop menținerea armistițiului.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru petrol și transport maritim Atacurile vin în contextul negocierilor pentru încheierea campaniei militare comune SUA–Israel în Iran, conflict care, potrivit publicației, a dus la mii de morți și a împins în sus prețurile petrolului la nivel global. Chiar dacă Washingtonul descrie loviturile drept „defensive”, ele au loc într-o zonă cu sensibilitate ridicată pentru piețele energetice și pentru lanțurile logistice maritime. Politico notează că acesta este al doilea atac al SUA în Iran într-o săptămână. Luni, Washingtonul a anunțat „lovituri de autoapărare” în sudul Iranului asupra mai multor ținte, inclusiv lansatoare de rachete și ambarcațiuni iraniene care ar fi încercat să planteze mine în Strâmtoarea Hormuz. Semnal politic: Trump spune că „un acord ar putea fi atins”, dar lasă deschisă escaladarea Președintele Donald Trump a declarat miercuri că un acord „ar putea fi atins”, însă a sugerat că, în lipsa unei înțelegeri, SUA „vor trebui să termine treaba”, relatează Politico. Tot miercuri, Trump a respins o propunere care ar fi presupus ca Iranul și Omanul (descris ca facilitator important al discuțiilor din culise) să supravegheze traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Potrivit relatării, Trump a insistat că Iranul nu ar trebui să aibă control asupra acestei rute și a spus că își dorește ca SUA să „vegheze” asupra ei, tratând-o ca pe o zonă de apă internațională. [...]
Următoarele șase luni ar putea decide poziția Ucrainei la masa negocierilor , pe fondul unei intensificări a războiului dronelor și al semnelor de uzură în armata rusă, potrivit Adevărul , care citează declarațiile generalului de brigadă Andrii Bilețki pentru Reuters. Comandantul Corpului 3 Armată al Ucrainei spune că intervalul de „șase până la nouă luni” ar putea reprezenta un punct de cotitură, dar că „următoarele șase” sunt cele mai critice. Miza, în viziunea sa, este ca Kievul să mențină presiunea și să își îmbunătățească pozițiile pe teren înaintea unor eventuale discuții, pentru a negocia „dintr-o poziție de forță” un armistițiu „cu adevărat stabil”. De ce contează: fereastra operațională se traduce în pârghie politică Deși Rusia continuă să avanseze lent pe anumite sectoare ale frontului început în februarie 2022, ritmul câștigurilor ar fi scăzut în 2026, pe fondul presiunii ucrainene asupra logisticii, apărării antiaeriene și infrastructurii militare ruse. Unul dintre blocajele majore rămâne controlul asupra regiunii Donețk: Moscova insistă pe preluarea integrală, în timp ce Kievul refuză retragerea din zone neocupate de trupele ruse. Kremlinul nu a comentat imediat declarațiile lui Bilețki, însă Vladimir Putin a afirmat recent că Rusia se apropie de obiectivele sale militare. Semne de uzură în armata rusă și presiune pe „Centura Fortificată” Bilețki susține că Rusia începe să resimtă pierderile și dificultatea de a susține ofensive la nivelul anilor anteriori. „Lipsa de personal nu le mai permite să avanseze așa cum o făceau acum un an” Evaluarea este susținută, în material, de analistul militar John Helin (Black Bird Group, Finlanda), care afirmă că Rusia pare tot mai afectată de uzură, în timp ce Ucraina, deși are la rândul ei probleme de personal, nu ar fi ajuns la un prag critic de colaps operațional. Separat, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) apreciază că forțele ucrainene „contestă activ caracterul pozițional al conflictului” și ar putea lansa în curând atacuri mecanizate limitate. Luptele continuă în jurul așa-numitei „Centuri Fortificate” din estul Ucrainei, lanț de orașe fortificate care susține apărarea în Donbas; între punctele fierbinți este menționată Kostiantînivka, unde presiunea rusă rămâne ridicată. Războiul dronelor și comunicațiile, noul diferențiator Generalul ucrainean indică dronele ca factor care schimbă rapid dinamica de pe front: Ucraina ar avea un avantaj la drone de atac și sisteme terestre fără pilot, în timp ce Rusia ar compensa parțial cu drone cu fibră optică, descrise ca imposibil de bruiat electronic. Bilețki mai afirmă că limitarea accesului forțelor ruse la Starlink, decisă de Elon Musk, ar fi afectat capacitatea de coordonare a Moscovei. „Rusia pierde în mod radical la capitolul comunicații pe câmpul de luptă” În ultimele luni, Ucraina și-ar fi intensificat atacurile cu drone cu rază medie asupra infrastructurii militare ruse, ceea ce ar fi permis lovituri la distanțe mai mari în interiorul Federației Ruse. În același context, președintele Volodimir Zelenski a declarat recent că armata ucraineană ar fi recucerit aproape 600 de kilometri pătrați de teritoriu în 2026. Bilețki vorbește și despre o transformare structurală a armatei ucrainene, prin integrarea accelerată a sistemelor robotizate, cu ținta ca până în 2027 circa 30% din funcțiile de luptă să fie preluate de sisteme autonome sau semi-autonome. Ce urmează: presiune pentru negocieri, dar fără consens asupra duratei războiului Materialul notează și o dispută privind orizontul conflictului. Administrația prezidențială ucraineană respinge informațiile apărute în presa internațională potrivit cărora Kievul ar pregăti populația pentru încă doi-trei ani de război, după ce The Economist a relatat despre un scenariu de conflict prelungit și a avertizat asupra presiunilor interne, inclusiv scandaluri de corupție și vulnerabilități economice. Consilierul prezidențial Dmitro Lîtvîn a catalogat informațiile drept o „scurgere veche” reciclată. În paralel, sunt menționate scenarii privind reluarea negocierilor „încă din această vară”, deși „majoritatea estimărilor” ar indica un război care continuă până când una dintre părți va fi forțată la concesii majore. Pe fundal, economia Rusiei este descrisă ca afectată de sancțiuni și stagnare, dar parțial susținută de prețurile ridicate la petrol. Totodată, Zelenski a spus în fața parlamentarilor că faza „fierbinte” a războiului s-ar putea încheia până în noiembrie, condiționat de obținerea unor garanții de securitate clare din partea aliaților occidentali. Pentru context operațional separat, Adevărul mai relatează despre explozii în lanț în Crimeea, în apropierea unor obiective militare , unde guvernatorul prorus susține că Ucraina a folosit rachete Storm Shadow. [...]
Capitalele europene iau în calcul riscul ca Rusia să „testeze” NATO dincolo de Ucraina , pe fondul pierderilor mari ale armatei ruse și al unei intensificări a amenințărilor la adresa unor state membre ale Alianței, potrivit Digi24 . Miza pentru Europa este una operațională și bugetară: orice escaladare în proximitatea flancului estic ar accelera deciziile de întărire a apărării și ar crește presiunea pe capacitățile militare și pe industria de profil. În ultimele săptămâni, oficiali ruși au lansat declarații agresive la adresa statelor baltice, inclusiv amenințări cu bombardarea unor „centre decizionale” din Letonia, după acuzații (respinse de Riga) că ar găzdui operatori de drone ucraineni. În Lituania, alarmele de raid aerian au sunat după ce mai multe drone rusești „s-ar fi apropiat” de spațiul aerian lituanian dinspre Belarus, iar membri ai guvernului au fost duși într-un buncăr, notează articolul. Un alt element care alimentează tensiunea este avertismentul Moscovei către companii din opt țări europene: ministrul rus al Apărării a publicat adresele unor firme despre care Rusia susține că ar lucra la producția de drone împreună cu Ucraina, invocând „consecințe imprevizibile” și o „intensificare rapidă” a conflictului dacă ajutorul militar pentru Kiev nu încetează. Zonele considerate vulnerabile pentru un „test” al unității NATO Mai mulți oficiali europeni din domeniul securității au avertizat că Rusia ar putea încerca să testeze unitatea Alianței prin acțiuni îndreptate către: țările baltice; insule daneze și suedeze din Marea Baltică; teritorii ale NATO din regiunea arctică. Ministrul suedez al apărării, Pal Jonson, a declarat într-un interviu că starea de securitate în Europa „s-a degradat în ultimele 24 de luni”, iar Rusia și-a asumat riscuri operaționale mai mari în operațiuni hibride (acțiuni sub pragul războiului declarat, precum sabotaj, presiune informațională sau atacuri cibernetice). Presiunea pierderilor și dilema mobilizării în Rusia Deși nu ar exista „semne clare” că Rusia mută trupe și echipamente pentru un atac asupra țărilor baltice sau a altor teritorii din afara Ucrainei, sursa arată că Vladimir Putin ar putea fi împins spre decizii mai riscante de ritmul pierderilor. Estimările serviciilor de informații din Occident citate în material indică faptul că armata rusă pierde aproape 35.000 de soldați pe lună, mai mult decât poate recruta. În acest context, Moscova ar putea ajunge la o mobilizare forțată, după modelul „mobilizării parțiale” din septembrie 2022, când a urmărit creșterea efectivelor cu 300.000 de soldați. Kaja Kallas , șefa diplomației europene, avertizează că o mobilizare ar transmite semnalul că Rusia „nu câștigă cu adevărat războiul”, ceea ce ar putea împinge Kremlinul să intensifice conflictul pentru a o justifica. „Așadar, se ajunge într-un punct unde ei trebuie să intensifice pentru a justifica mobilizarea. Iar acela este un moment foarte periculos.” Ce forme ar putea lua escaladarea Potrivit lui Oleksandr V. Daniliuk, președintele Centrului pentru Reforme de Apărare de la Kiev, Rusia ar putea încerca să schimbe dinamica războiului fie prin creșterea intensității violenței (inclusiv șantaj nuclear, fără folosirea efectivă a armelor nucleare), fie prin extinderea conflictului în alte zone geografice, pentru a „îngheța” războiul în condiții favorabile Moscovei. Materialul amintește că Rusia a organizat exerciții nucleare, inclusiv prin desfășurarea de focoase nucleare în Belarus, și a avertizat că Kievul va fi ținta unor bombardamente „sistematice” puternice. De asemenea, Moscova le-a transmis ambasadelor străine și cetățenilor acestora aflați la Kiev să părăsească orașul „cât mai repede”. Context politic care slăbește descurajarea Articolul indică drept factor de vulnerabilitate și semnalele politice din SUA: amenințările lui Donald Trump privind o posibilă retragere din NATO și reducerea numărului de soldați americani desfășurați în Europa, care ar fi subminat eforturile de descurajare. În paralel, Wall Street Journal (citat de Digi24) scrie că Moscova ar putea profita în următoarele 12 luni de instabilitatea politică din Europa, apărută pe fondul crizei petrolului și al războiului din Iran, pentru a susține partide de extremă dreapta care cer reluarea importurilor de petrol și gaze din Rusia și oprirea ajutoarelor pentru Ucraina. De ce contează pentru Europa Din perspectiva riscului operațional, un scenariu de „testare” a NATO în zona baltică sau în Arctica ar forța statele europene să accelereze măsuri de apărare și să își adapteze planificarea militară la un adversar cu experiență de luptă și capacități extinse de drone. Materialul notează că, în unele simulări recente, operatori de drone ucraineni au învins unități NATO mai mari, iar concluzia sugerată este că Rusia, având un arsenal și o experiență comparabile cu Ucraina, s-ar putea descurca mai bine împotriva armatelor europene decât pe frontul ucrainean, mai ales dacă SUA nu ar interveni rapid. [...]
