Știri
Știri din categoria Externe
Volodimir Zelenski pune extinderea UE în centrul arhitecturii de securitate europene în scenariul în care SUA s-ar retrage din NATO, potrivit digi24.ro. Mesajul are o miză de reglementare și politică publică: ar muta discuția despre apărare de la NATO spre capacitatea instituțională a UE, inclusiv prin lărgirea blocului comunitar.
Zelenski susține că UE, „în forma sa actuală”, nu ar fi suficientă pentru a garanta securitatea Europei fără sprijinul american și că, dacă Washingtonul ia în calcul ieșirea din alianță, securitatea europeană „se va baza exclusiv” pe Uniunea Europeană.
Președintele ucrainean indică patru state europene din afara UE care, în opinia sa, ar întări semnificativ capacitatea de apărare a continentului:
El afirmă că aceste patru țări ar fi „puternice” și că, împreună, ar avea armate „mai puternice decât armata Rusiei”. În aceeași logică, Zelenski spune că fără Ucraina și Turcia Europa „nu poate face față Rusiei” și că, prin includerea celor patru, UE ar putea „prelua controlul asupra mărilor”, ar avea „un spațiu aerian sigur” și „cele mai mari forțe terestre”.
În postarea citată, Zelenski leagă urgența consolidării de apărare de perspectiva creșterii efectivelor armatei ruse la 2,5 milioane și cere ca Europa să se gândească la „modul de a-și păstra independența”.
„Securitatea pe primul loc, economia pe al doilea. Nu invers.”
În același timp, articolul notează că președintele SUA, Donald Trump, a amenințat în ultimele săptămâni cu retragerea din NATO, invocând frustrarea față de reticența aliaților Washingtonului de a se implica în conflictul din Orientul Mijlociu, declanșat de atacurile americano-israeliene asupra Iranului din februarie. Trump a criticat frecvent NATO, acuzând statele membre că se bazează prea mult pe SUA pentru propria securitate.
Declarațiile lui Zelenski nu reprezintă o decizie a UE, ci o poziționare politică într-un moment în care viitorul garanțiilor de securitate transatlantice este pus sub semnul întrebării. Dacă tema ar prinde tracțiune la nivel european, ar implica negocieri de aderare și recalibrarea rolului UE în apărare, însă articolul nu indică pași concreți sau un calendar.
Recomandate
Estimările Kievului indică pierderi rusești de 1.310.110 militari , un nivel care sugerează o presiune operațională și de resurse tot mai mare asupra capacității Rusiei de a susține războiul pe termen lung, potrivit news.ro , care citează Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei. Raportul ucrainean se referă la perioada de la începutul invaziei pe scară largă, din 24 februarie 2022, și include 1.440 de victime înregistrate în ultima zi. Datele nu pot fi verificate independent în materialul citat. Pe lângă pierderile de personal, Statul Major ucrainean estimează pierderi semnificative de echipamente, între care 11.851 de tancuri, 24.381 de vehicule blindate de luptă și 39.798 de sisteme de artilerie. Lista mai include 1.726 de sisteme de lansare multiplă a rachetelor, 1.344 de sisteme de apărare aeriană, 435 de avioane, 350 de elicoptere, 231.785 de drone, 33 de nave și ambarcațiuni, precum și două submarine. De ce contează: costul de resurse și ritmul de înlocuire Din perspectivă operațională, combinația dintre pierderile de personal și cele de tehnică militară ridică miza pentru capacitatea de rotație a trupelor, refacerea unităților și înlocuirea echipamentelor, mai ales într-un context în care războiul a intrat într-o fază de uzură. În același timp, amploarea raportată a pierderilor este parte din războiul informațional, iar cifrele trebuie citite cu prudență. Context: datele despre pierderile Ucrainei și estimări occidentale Statul Major al Ucrainei nu își face publice propriile pierderi, invocând secretul operațional. Totuși, președintele Volodimir Zelenski a declarat pentru France TV, pe 4 februarie, că cel puțin 55.000 de soldați ucraineni au fost uciși în luptă de la începutul războiului, pe lângă persoane declarate dispărute în luptă (MIA). Materialul notează și că intensitatea atacurilor cu drone și a luptelor îngreunează recuperarea corpurilor, necesară pentru confirmarea prin ADN. În paralel, rapoarte ale unor organizații occidentale independente indică un raport al pierderilor în favoarea Ucrainei: Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) estimează raportul la „aproximativ 2,5:1 sau 2:1”. Un raport CSIS din ianuarie 2026 arată că Ucraina ar fi avut probabil între 500.000 și 600.000 de victime în perioada februarie 2022 – decembrie 2025, dintre care între 100.000 și 140.000 ar fi fost uciși în luptă. [...]
Favoritul Péter Magyar nu garantează o schimbare de linie a Ungariei față de Ucraina , ceea ce menține incertitudinea pentru Bruxelles înaintea alegerilor de duminică, 12 aprilie, potrivit stirileprotv.ro . Miza pentru UE este una de reglementare și decizie politică: dacă Budapesta își păstrează pozițiile, pot rămâne blocate sau întârziate dosare europene legate de sprijinul pentru Kiev. Magyar, liderul partidului Tisza și cotat ca favorit în sondaje, „sună” în multe puncte similar cu Viktor Orbán, notează analiza citată. El s-a opus accelerării aderării Ucrainei la UE, a respins trimiterea de arme către Kiev și a indicat că ar supune aderarea Ucrainei la UE unui referendum – scenariu care, în practică, ar putea deraia procesul. Un exemplu concret invocat este votul partidului Tisza împotriva împrumutului de 90 de miliarde de euro al UE pentru Ucraina în Parlamentul European, deși Ungaria nu era obligată să contribuie financiar. În plus, Magyar a criticat ceea ce numește erodarea drepturilor minorității maghiare din Ucraina și a declarat la final de martie că „nimeni nu vrea un guvern pro-ucrainean”. Bruxelles: speranță de „reset”, dar pregătire pentru continuitate Liderii UE, tot mai frustrați de blocajele puse de Orbán în sprijinul pentru Kiev, ar fi sperat ca o victorie a lui Magyar să reducă tensiunile, inclusiv în relația cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Totuși, aceeași sursă arată că Bruxelles-ul rămâne într-o poziție ambiguă: își dorește schimbare, dar se pregătește pentru continuitate. Eurodeputata Verzilor Tineke Strik, raportoarea Parlamentului European pentru Ungaria, descrie situația drept o „enigmă” pentru UE, în condițiile în care prioritățile lui Magyar în cazul unei victorii nu sunt pe deplin previzibile. Fondurile UE înghețate, posibilă pârghie de negociere Un element care ar putea influența poziționarea viitorului guvern este interesul pentru deblocarea fondurilor europene înghețate din cauza problemelor legate de statul de drept. Tisza ar vrea să înceapă negocierile cu Comisia Europeană „din prima zi”, însă programul partidului este descris ca vag în privința angajamentelor ulterioare față de Bruxelles, mizând mai ales pe promisiuni generale de cooperare mai bună. Unii diplomați și oficiali ucraineni citați în material cred că Magyar ar putea deveni mai flexibil dacă ajunge la putere, dar sunt puține garanții. O persoană familiarizată cu viziunea Tisza indică faptul că o eventuală retragere a veto-ului Ungariei pe dosare precum împrumutul UE pentru Ucraina ar depinde, în final, de opinia publică. Context intern: sentiment anti-ucrainean și spațiu limitat de manevră Materialul citează un sondaj din toamna lui 2025 realizat de think tank-ul Policy Solutions: 64% dintre maghiari se opun aderării Ucrainei la UE, iar 74% cred că guvernul ungar nu ar trebui să trimită ajutor financiar la Kiev. În acest context, directorul Policy Solutions, András Biró-Nagy, spune că Magyar nu are o marjă mare de manevră pe tema Ucrainei, pe fondul unei campanii anti-Ucraina derulate în ultimii ani. În paralel, Magyar a încercat să atace relația lui Orbán cu Rusia, acuzând guvernul de „trădare pur și simplu” în raport cu Kremlinul, dar fără să transforme Ucraina într-un subiect central de campanie. Ce urmează Alegerile din 12 aprilie sunt urmărite la Bruxelles nu doar ca un test politic intern, ci ca un posibil punct de inflexiune în capacitatea UE de a avansa decizii privind Ucraina. Din datele prezentate, scenariul unei schimbări rapide de linie la Budapesta rămâne incert, iar instituțiile europene par să ia în calcul că o eventuală alternanță la putere nu va aduce automat o repoziționare pe dosarele sensibile. [...]
Keir Starmer leagă menținerea SUA în NATO de securitatea rutelor energetice , pe fondul tensiunilor din Golf și al blocajului din Strâmtoarea Ormuz, potrivit mediafax.ro . Mesajul premierului britanic vine în contextul în care Donald Trump a reluat amenințările privind o posibilă retragere a Washingtonului din alianță. Starmer a vorbit la finalul unei vizite cu mai multe opriri în state din Golf, unde a discutat despre armistițiul provizoriu și despre opțiuni pentru redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz, descrisă ca vitală din punct de vedere comercial. În Qatar, el a respins ideea ieșirii SUA din NATO și a susținut că alianța rămâne în interesul american și european. Presiune pentru cheltuieli mai mari, dar cu SUA în interiorul alianței În același timp, premierul britanic s-a declarat de acord cu solicitările lui Trump ca statele europene să aloce mai mult pentru apărare, insistând însă că soluția nu este slăbirea NATO, ci întărirea contribuției europene în cadrul ei. „Suntem susținători foarte puternici ai NATO și argumentez de ceva vreme că trebuie să facem mai mult. Este cea mai eficientă alianță militară pe care a cunoscut-o vreodată lumea.” Starmer a mai spus că NATO este o alianță defensivă care „timp de decenii” a crescut siguranța membrilor și a pledat pentru o coordonare strategică mai strânsă între aliați. Strâmtoarea Ormuz, în centrul discuțiilor cu Trump Potrivit informațiilor citate, Starmer și Trump au discutat joi seară, iar o parte importantă a convorbirii a vizat modul în care poate fi asigurată trecerea în siguranță a navelor prin Strâmtoarea Ormuz, rută-cheie pentru transportul de petrol și gaze, dar și pentru alte mărfuri. În material se arată că Iranul a blocat practic strâmtoarea după atacurile SUA și Israelului. În paralel, Trump a criticat în repetate rânduri statele europene din NATO pentru implicarea redusă în atacurile asupra Iranului și a inclus, în acest context, o amenințare privind retragerea completă a SUA din alianță. De ce contează Miza imediată este dublă: pe de o parte, coeziunea NATO într-un moment în care Washingtonul pune presiune pe aliați; pe de altă parte, securitatea unei rute comerciale esențiale pentru fluxurile globale de energie, cu efecte potențiale în lanț asupra prețurilor și aprovizionării, dacă blocajul persistă. [...]
Marea Britanie pregătește o nouă rundă de discuții pentru deblocarea Strâmtorii Hormuz , un demers cu miză directă pentru fluxurile globale de petrol și gaze, potrivit politico.eu . Londra va reuni săptămâna viitoare oficiali din 41 de țări, prima întâlnire de acest tip după ce președintele SUA, Donald Trump, a anunțat un armistițiu cu Iranul. Discuțiile vin pe fondul presiunilor puse de Trump asupra aliaților din NATO să vină cu „acțiuni concrete” pentru asigurarea libertății de navigație prin strâmtoare, potrivit a trei persoane informate despre o întâlnire de joi cu secretarul general al NATO, Mark Rutte. Față de prima rundă din 2 aprilie, la care au participat miniștri de externe, întâlnirea de săptămâna viitoare va avea loc la un nivel mai jos, de „director politic” (funcție de conducere în aparatul diplomatic). Un oficial britanic citat sub protecția anonimatului nu a precizat ziua exactă, dar a spus că discuțiile vor urma unor grupuri de lucru multinaționale care ar urma să contureze soluții practice. Ce măsuri sunt pe masă și de ce contează pentru economie Miza imediată este evitarea unor costuri suplimentare și a unor blocaje logistice într-un punct prin care „în mod normal” tranzitează aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale ale lumii, notează publicația. Londra se așteaptă ca discuțiile să acopere atât instrumente economice, cât și opțiuni politice: măsuri economice și politice, inclusiv sancțiuni; cooperare cu Organizația Maritimă Internațională (IMO) pentru eliberarea navelor blocate în Golful Persic. Linia roșie a Londrei: fără „taxe de trecere” pentru transportul maritim Guvernul britanic susține că nu pot exista taxe pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Hormuz. Ministrul apărării, John Healey, a avertizat că acceptarea unor plăți „per trecere” de către statele din Golful Persic ar crea un precedent care ar putea fi „folosit și abuzat” în alte zone. În paralel, Trump a avansat anterior ideea implicării SUA în perceperea unor astfel de taxe, dar, după reacții internaționale, a scris joi seară că există informații potrivit cărora Iranul ar percepe taxe și că „mai bine să nu fie așa” și, dacă sunt, „să se oprească acum”. Premierul Keir Starmer a declarat vineri că l-a informat pe Trump despre planuri într-o convorbire de joi și că această coaliție lucrează la un plan „politic și diplomatic”, dar analizează și capabilități militare și logistica necesară pentru a muta efectiv navele prin strâmtoare. [...]
Marea Britanie a pus pe pauză cedarea suveranității asupra Insulelor Chagos, pentru că acordul depinde de aprobarea SUA, iar administrația Trump îl contestă , potrivit reuters.com . Decizia menține incertitudinea asupra unui dosar cu miză strategică și operațională: baza aeriană Diego Garcia, folosită de SUA și Marea Britanie. Guvernul britanic a transmis că a „înghețat” acordul prin care urma să cedeze suveranitatea asupra arhipelagului către Mauritius. The Times a relatat că legislația necesară pentru implementarea înțelegerii nu va fi inclusă în următoarea agendă parlamentară, iar biroul premierului Keir Starmer a spus că Londra va încerca să convingă Washingtonul să ofere aprobarea formală. De ce contează: Diego Garcia și condiția sprijinului american Insulele Chagos găzduiesc baza aeriană Diego Garcia, un punct militar considerat strategic. Conform acordului negociat, Marea Britanie ar fi păstrat controlul asupra bazei printr-un contract de închiriere pe 99 de ani, astfel încât operațiunile SUA să continue. Un purtător de cuvânt al guvernului britanic a spus că securitatea operațională pe termen lung a bazei rămâne o prioritate și că Londra consideră în continuare acordul „cea mai bună” soluție pentru protejarea viitorului bazei, dar că va merge mai departe doar dacă există sprijinul SUA. Context: opoziția lui Trump și tensiuni recente în relația bilaterală Donald Trump a criticat în februarie acordul, numindu-l o „mare greșeală”, după ce anterior spusese că este „cel mai bun” rezultat pe care Starmer îl putea obține. Reuters notează că relația Washington–Londra a fost tensionată în ultimele săptămâni, inclusiv din cauza reticenței lui Starmer de a se implica în războiul SUA–Israel cu Iranul și a refuzului inițial de a permite folosirea bazelor britanice pentru atacuri. Ulterior, forțele americane au primit permisiunea de a efectua ceea ce premierul a numit lovituri defensive. Ce urmează Londra spune că va continua discuțiile cu SUA și Mauritius. Momentul reluării procesului legislativ rămâne neclar, în condițiile în care guvernul britanic leagă explicit avansarea acordului de obținerea sprijinului american. [...]
Blocada din Strâmtoarea Ormuz riscă să se prelungească , după ce Iranul nu ar putea redeschide ruta pentru navigație fiindcă nu este în măsură să localizeze și să îndepărteze toate minele pe care le-a amplasat acolo, potrivit digi24.ro . Miza este una cu impact economic direct: perturbarea continuă a aprovizionării globale cu energie. Informația este atribuită unor oficiali americani citați de The New York Times, care susțin că rutele „aparent sigure” printre minele instalate de Garda Revoluționară Islamică sunt limitate, din cauza modului „neglijent” în care ar fi fost minată strâmtoarea. De ce contează: risc operațional ridicat pe o rută critică pentru energie Potrivit aceleiași surse, problema nu este doar existența minelor, ci și imposibilitatea de a le gestiona complet după amplasare. Articolul notează că atât SUA, cât și Iranul nu ar avea capacitățile necesare pentru a îndepărta minele nautice, iar unele dintre ele ar putea pluti, ceea ce complică identificarea și neutralizarea. În plus, nu este clar dacă Iranul a documentat fiecare mină amplasată în canalul navigabil, ceea ce crește riscul ca zona să rămână periculoasă chiar și dacă se încearcă reluarea traficului. Cum s-a ajuns aici: minare „haotică” și pierderea capacității de intervenție În conflictul izbucnit la sfârșitul lunii februarie 2026, Gardienii Revoluției Islamice ar fi folosit zeci de ambarcațiuni mici pentru a planta mine „în mod haotic”, adesea fără înregistrarea precisă a locațiilor, mai arată materialul. O parte dintre mine s-ar fi deplasat din cauza curenților, iar altele ar fi fost amplasate în zone greu accesibile. După loviturile americane care ar fi distrus cel puțin 16 nave iraniene de minare, capacitatea Iranului de a gestiona aceste arme ar fi fost „grav afectată”. Ce urmează: presiune politică și promisiunea SUA că vor redeschide ruta SUA au susținut că strâmtoarea a fost deja deschisă miercuri, negând informațiile că Iranul bloca o mare parte din trafic și percepea o taxă de trecere. Totuși, articolul indică faptul că, în ultimele zile, președintele Donald Trump a părut să recunoască blocarea efectivă a traficului, prin postări în care a amenințat Iranul. Teheranul s-a angajat să continue blocarea traficului până când Israelul va înceta să atace Hezbollah, condiție despre care SUA spun că a rezultat dintr-o „neînțelegere legitimă” și insistă că nu au acceptat includerea Libanului în armistițiu. În acest context, Trump a declarat vineri că Strâmtoarea Ormuz se va redeschide „destul de curând”, cu sau fără ajutorul Iranului, în timp ce blocada continuă să perturbe aprovizionarea globală cu energie. „Nu va fi ușor. Aș spune asta: îl vom deschide destul de curând.” [...]
