Știri
Știri din categoria Externe
Capitalele europene iau în calcul riscul ca Rusia să „testeze” NATO dincolo de Ucraina, pe fondul pierderilor mari ale armatei ruse și al unei intensificări a amenințărilor la adresa unor state membre ale Alianței, potrivit Digi24. Miza pentru Europa este una operațională și bugetară: orice escaladare în proximitatea flancului estic ar accelera deciziile de întărire a apărării și ar crește presiunea pe capacitățile militare și pe industria de profil.
În ultimele săptămâni, oficiali ruși au lansat declarații agresive la adresa statelor baltice, inclusiv amenințări cu bombardarea unor „centre decizionale” din Letonia, după acuzații (respinse de Riga) că ar găzdui operatori de drone ucraineni. În Lituania, alarmele de raid aerian au sunat după ce mai multe drone rusești „s-ar fi apropiat” de spațiul aerian lituanian dinspre Belarus, iar membri ai guvernului au fost duși într-un buncăr, notează articolul.
Un alt element care alimentează tensiunea este avertismentul Moscovei către companii din opt țări europene: ministrul rus al Apărării a publicat adresele unor firme despre care Rusia susține că ar lucra la producția de drone împreună cu Ucraina, invocând „consecințe imprevizibile” și o „intensificare rapidă” a conflictului dacă ajutorul militar pentru Kiev nu încetează.
Mai mulți oficiali europeni din domeniul securității au avertizat că Rusia ar putea încerca să testeze unitatea Alianței prin acțiuni îndreptate către:
Ministrul suedez al apărării, Pal Jonson, a declarat într-un interviu că starea de securitate în Europa „s-a degradat în ultimele 24 de luni”, iar Rusia și-a asumat riscuri operaționale mai mari în operațiuni hibride (acțiuni sub pragul războiului declarat, precum sabotaj, presiune informațională sau atacuri cibernetice).
Deși nu ar exista „semne clare” că Rusia mută trupe și echipamente pentru un atac asupra țărilor baltice sau a altor teritorii din afara Ucrainei, sursa arată că Vladimir Putin ar putea fi împins spre decizii mai riscante de ritmul pierderilor. Estimările serviciilor de informații din Occident citate în material indică faptul că armata rusă pierde aproape 35.000 de soldați pe lună, mai mult decât poate recruta.
În acest context, Moscova ar putea ajunge la o mobilizare forțată, după modelul „mobilizării parțiale” din septembrie 2022, când a urmărit creșterea efectivelor cu 300.000 de soldați. Kaja Kallas, șefa diplomației europene, avertizează că o mobilizare ar transmite semnalul că Rusia „nu câștigă cu adevărat războiul”, ceea ce ar putea împinge Kremlinul să intensifice conflictul pentru a o justifica.
„Așadar, se ajunge într-un punct unde ei trebuie să intensifice pentru a justifica mobilizarea. Iar acela este un moment foarte periculos.”
Potrivit lui Oleksandr V. Daniliuk, președintele Centrului pentru Reforme de Apărare de la Kiev, Rusia ar putea încerca să schimbe dinamica războiului fie prin creșterea intensității violenței (inclusiv șantaj nuclear, fără folosirea efectivă a armelor nucleare), fie prin extinderea conflictului în alte zone geografice, pentru a „îngheța” războiul în condiții favorabile Moscovei.
Materialul amintește că Rusia a organizat exerciții nucleare, inclusiv prin desfășurarea de focoase nucleare în Belarus, și a avertizat că Kievul va fi ținta unor bombardamente „sistematice” puternice. De asemenea, Moscova le-a transmis ambasadelor străine și cetățenilor acestora aflați la Kiev să părăsească orașul „cât mai repede”.
Articolul indică drept factor de vulnerabilitate și semnalele politice din SUA: amenințările lui Donald Trump privind o posibilă retragere din NATO și reducerea numărului de soldați americani desfășurați în Europa, care ar fi subminat eforturile de descurajare.
În paralel, Wall Street Journal (citat de Digi24) scrie că Moscova ar putea profita în următoarele 12 luni de instabilitatea politică din Europa, apărută pe fondul crizei petrolului și al războiului din Iran, pentru a susține partide de extremă dreapta care cer reluarea importurilor de petrol și gaze din Rusia și oprirea ajutoarelor pentru Ucraina.
Din perspectiva riscului operațional, un scenariu de „testare” a NATO în zona baltică sau în Arctica ar forța statele europene să accelereze măsuri de apărare și să își adapteze planificarea militară la un adversar cu experiență de luptă și capacități extinse de drone. Materialul notează că, în unele simulări recente, operatori de drone ucraineni au învins unități NATO mai mari, iar concluzia sugerată este că Rusia, având un arsenal și o experiență comparabile cu Ucraina, s-ar putea descurca mai bine împotriva armatelor europene decât pe frontul ucrainean, mai ales dacă SUA nu ar interveni rapid.
Recomandate
Ucraina își extinde „zona de drone”, iar Rusia ia în calcul limitarea exporturilor de combustibili , într-un semn că loviturile asupra rafinăriilor și presiunea pe logistică încep să producă efecte care depășesc strict frontul, potrivit Kyiv Post , care publică evaluarea din 27 mai a Institute for the Study of War (ISW) . ISW notează că Ucraina derulează cu succes campanii de lovituri cu drone atât la distanță medie, cât și pe linia frontului, ceea ce „limitează” capacitatea Rusiei de a transporta personal către front și de a aproviziona și susține pozițiile din prima linie. În evaluare, analiștii descriu o „zonă adâncă” de activitate a dronelor, de la distanța intermediară până la contactul direct, care ar reduce eficiența mișcărilor rusești. Efect operațional: mobilizarea suplimentară nu garantează rezultate Un punct central al evaluării este că impactul unei posibile chemări involuntare în rezervă (o mobilizare forțată) rămâne neclar, în condițiile în care Rusia are nevoi crescânde de personal, iar loviturile ucrainene cu drone „inhibă” deplasarea trupelor ruse către linia frontului. ISW apreciază că o mobilizare suplimentară nu ar îmbunătăți „material” performanța pe câmpul de luptă dacă Rusia nu reușește mai întâi să contracareze operațiunile ucrainene cu drone. Separat, evaluarea menționează că recrutarea internă pe bază de contract a Kremlinului „continuă să arate semne de tensiune”, pe fondul pierderilor ridicate pe câmpul de luptă. Efect economic: Moscova ar putea restricționa temporar exporturile de motorină și combustibil de aviație ISW mai arată că guvernul rus ar lua în calcul impunerea unei restricții temporare asupra exporturilor de motorină și combustibil de aviație, după „câteva luni” de lovituri ucrainene asupra rafinăriilor de petrol din Rusia. Evaluarea nu oferă detalii despre amploarea sau durata unei astfel de măsuri, dar semnalul este relevant pentru piețe: o limitare a exporturilor ar indica presiuni asupra lanțului intern de producție și distribuție a combustibililor. Situația de pe front și atacuri aeriene În plan tactic, ISW consemnează avansuri ucrainene în regiunea Sumî și în direcțiile Harkiv și Borova, în timp ce forțele ruse ar fi avansat în direcția Pokrovsk. Totodată, Rusia a lansat 163 de drone către Ucraina peste noapte, potrivit evaluării. Ce urmează, în logica raportului: dacă Ucraina menține presiunea cu drone asupra logisticii și infrastructurii energetice, Rusia ar putea fi împinsă către măsuri administrative (precum restricții la export) și către ajustări operaționale pentru protejarea transporturilor către front, însă ISW subliniază că eficiența unor soluții precum mobilizarea suplimentară rămâne incertă în absența unui răspuns la „zona” de drone creată de Ucraina. [...]
O conductă de combustibil cu utilizare militară propusă de Turcia, cu punct terminus în România, ar putea ridica miza de securitate pe flancul estic al NATO și ar alimenta tensiunile cu Rusia , potrivit unei analize preluate de G4Media . În scenariul descris, proiectul ar întări capacitatea de aprovizionare logistică a Alianței în regiune, dar ar fi perceput la Moscova ca parte dintr-o „încercuire” strategică. Planul, relatat de Bloomberg și menționat în material, vizează o conductă de combustibil „în valoare de 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,5 miliarde lei)”, destinată „aliaților estici ai NATO” și pentru „uz militar exclusiv”, pe care Turcia ar urma să îl prezinte la summitul NATO de la Ankara din această vară. Analiza subliniază că nu este precizat explicit de unde ar proveni combustibilul, dar avansează ipoteza Azerbaidjanului. Din perspectiva operațională, miza pentru România este că ar deveni punctul terminus al unei infrastructuri care ar susține alimentarea cu combustibil a flancului estic, într-un aranjament regional în care Turcia ar facilita livrările către Balcani, iar Polonia ar juca un rol complementar pentru Europa Centrală, inclusiv prin importuri de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA. În această logică, proiectele ar putea fi extinse și către Ucraina, potrivit aceleiași analize. De ce ar crește tensiunile cu Rusia Materialul descrie proiectul ca parte a unei dinamici mai largi, în care „cordonul sanitar” de-a lungul frontierei vestice a Rusiei (sub conducerea Poloniei) s-ar conecta cu unul pe frontiera sudică (sub conducerea Turciei), în cadrul unui model numit „NATO 3.0”. În această interpretare, infrastructura energetică ar fi folosită ca instrument geopolitic, cu efect dublu: presiune economică asupra veniturilor Kremlinului și creșterea riscurilor de securitate percepute de Moscova. Analiza mai susține că, dacă Azerbaidjanul ar deveni sursă-cheie pentru combustibilul militar, NATO și-ar consolida influența „chiar la granița de sud a Rusiei”, ceea ce ar amplifica neliniștea Moscovei. Este invocată și ideea unei „revigorări actualizate” a conductei Nabucco, prin faptul că punctul terminus ar fi în România. Riscul de escaladare în jurul Azerbaidjanului, prezentat ca ipoteză În scenariul descris, „singura modalitate realistă” de a bloca amenințarea ar fi împiedicarea participării Azerbaidjanului la proiect, însă analiza notează că nu este clar ce instrumente ar avea Kremlinul la dispoziție. Este menționat drept „cel mai dramatic scenariu” o „operațiune specială” împotriva Azerbaidjanului, cu riscul unui conflict mai larg, inclusiv din cauza relației acestuia cu Turcia și a acordurilor invocate în material. „Prin urmare, este imposibil să ghicești ce va face Putin.” Contextul sursei și limitările G4Media precizează, prin nota Rador, că analiza a fost publicată pe Substack de Andrew Korybko, prezentat ca analist politic american stabilit la Moscova, iar „mai multe publicații occidentale de combatere a dezinformării” au semnalat articolele lui drept vectori de amplificare a narativelor rusești. În consecință, concluziile privind intențiile Kremlinului și scenariile de escaladare trebuie tratate ca interpretări, nu ca fapte confirmate. [...]
Dronele ucrainene care deviază și intră în spațiul aerian baltic scot la iveală vulnerabilități în apărarea antiaeriană a flancului estic al NATO , într-un context în care riscul de incident și escaladare accidentală crește, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Incursiunile au fost raportate în ultimele săptămâni în Lituania, Letonia și Estonia, pe fondul intensificării atacurilor Ucrainei cu drone explozive asupra unor ținte rusești din regiunea Mării Baltice. În majoritatea cazurilor, dronele nu au produs pagube, prăbușindu-se în câmp deschis sau ieșind din spațiul aerian baltic, însă episoadele au alimentat neliniștea și au dus la măsuri de urgență. Lacune operaționale: drone intrate „nedetectate” și reacții în lanț Materialul notează că mai multe drone au intrat nedetectate în spațiul aerian baltic, ceea ce evidențiază puncte slabe în apărarea antiaeriană la granița NATO cu Rusia și Belarus. În Estonia, un avion militar al NATO a doborât pe 19 mai o presupusă dronă ucraineană, într-un incident pe care NATO l-a descris pentru Reuters drept prima lansare de rachetă „în apărarea Alianței” de la aderarea celor trei state baltice în 2004. În Lituania, pe 20 mai, parlamentari au fost nevoiți să se adăpostească în buncăre când o dronă se apropia de Vilnius, iar a doua zi a fost emisă o alertă aeriană în nordul țării. Presiune politică internă și mesaj către Kiev Pe fondul acestor incidente, oficiali estonieni au transmis Kievului că încălcările spațiului aerian nu ajută și că se așteaptă ca Ucraina să își controleze mai bine dronele. În Letonia, șefa guvernului, Evika Silina, a fost nevoită să demisioneze după ce și-a concediat ministrul Apărării, pe care l-a acuzat de deficiențe în protejarea aeriană a țării, conform aceleiași surse. De ce deviază dronele: acuzații de bruiaj și riscul de „calcul greșit” Kievul și statele baltice au confirmat, în majoritatea cazurilor, că dronele rătăcite sunt ucrainene, dar au acuzat Rusia că le-ar fi deviat traiectoria prin sisteme de război electronic care bruiază sau falsifică semnalele . Ministerul ucrainean de Externe neagă că ar trimite deliberat drone spre spațiul NATO și susține că Rusia le îndreaptă intenționat spre țările baltice; purtătorul de cuvânt Gheorghi Tihii afirmă că Ucraina ar avea informații de la servicii în acest sens. O sursă militară ucraineană a declarat că este în desfășurare o anchetă „serioasă” privind modul în care Rusia ar determina dronele să devieze și să pătrundă în spațiul aerian baltic. Separat, o sursă militară suedeză de rang înalt a susținut pentru Reuters că Ucraina și-ar trimite deliberat dronele în apropierea frontierei baltice cu Rusia, folosind-o ca „scut”, afirmație respinsă de MAE ucrainean. Pe fondul retoricii și acuzațiilor reciproce, Linas Kojala, șeful Centrului de studii de geopolitică și securitate din Vilnius, avertizează asupra riscului de escaladare neintenționată: „Tensiunile sunt mari, există riscul unei escaladări neintenţionate.” Context: miza economică a țintelor din Baltica și incertitudinea privind SUA Analiza citată de Digi24 plasează episoadele și în contextul loviturilor ucrainene asupra porturilor rusești din regiunea Mării Baltice, care, potrivit materialului, gestionează aproape 40% din exporturile naționale de petrol și gaze ale Rusiei. În paralel, sunt menționate semnale contradictorii ale Washingtonului privind angajamentul față de apărarea Europei: președintele Donald Trump a sugerat că SUA ar putea părăsi NATO, iar SUA au anunțat luna aceasta amânarea desfășurării de trupe în Polonia, pentru ca ulterior să comunice că vor trimite totuși 5.000 de soldați suplimentar. Ce urmează: întărirea apărării aeriene și gestionarea riscului de incident Din informațiile prezentate, presiunea imediată pentru statele baltice este dublă: să își reducă vulnerabilitățile operaționale (detectare și reacție) și să limiteze riscul ca incidentele cu drone „rătăcite” să fie interpretate ca provocări deliberate, într-o zonă în care orice eroare de calcul poate avea consecințe de securitate disproporționate. În același timp, Kievul investighează cauzele devierilor, în timp ce acuzațiile de bruiaj și „redirecționare” rămân, deocamdată, dispute între părți, fără o concluzie publică prezentată în material. [...]
Disputa asupra controlului unor sate din Harkiv și Zaporojie arată cât de greu se confirmă câștigurile teritoriale pe front , într-un moment în care Rusia anunță capturi aproape săptămânal, iar Ucraina și surse deschise contestă o parte dintre ele, potrivit Reuters . Ministerul rus al Apărării a transmis că trupele sale au preluat controlul asupra satului Hraniv din regiunea Harkiv (în nord-est, la granița cu Rusia) și asupra satului Vozdvyzhivka din regiunea Zaporojie (sud-est), într-o zonă intens disputată. Ucraina respinge anunțul pentru Hraniv Armata a 14-a a Ucrainei a respins raportarea Rusiei, afirmând că Hraniv se află sub control ucrainean. Într-o postare pe Facebook, unitatea a susținut că forțele ucrainene „țin în mod fiabil” liniile defensive, resping atacurile și provoacă pierderi semnificative în personal și echipamente. DeepState contestă capturarea Vozdvyzhivka DeepState, un blog militar ucrainean care urmărește evoluțiile de pe linia frontului folosind surse deschise, a spus că raportul privind capturarea Vozdvyzhivka este neadevărat. Potrivit acestuia, un grup de militari ruși ar fi intrat pentru scurt timp în sat la începutul lunii, dar ar fi fost alungat sau ucis. Context: revendicări frecvente, confirmări dificile Pe fondul unui front de aproximativ 1.250 km (circa 2.012 km), Rusia — care controlează aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei — anunță capturarea de localități aproape săptămânal, în cadrul campaniei de a obține controlul asupra întregii regiuni Donețk din est. Reuters notează că, în ultimele săptămâni, armata ucraineană a afirmat că avansurile rusești au încetinit și că se află în cea mai puternică poziție din ultimele luni. În acest context, diferențele dintre comunicatele oficiale și evaluările ucrainene indică o „ceață a războiului” în care câștigurile teritoriale sunt greu de verificat rapid și independent. [...]
Șefa diplomației UE avertizează că Rusia încearcă să fractureze poziția europeană prin împingerea Uniunii într-o dezbatere despre „cine vorbește” cu Moscova, în locul unei abordări comune, potrivit Digi24 . Kaja Kallas a spus că UE nu ar trebui să cadă în „capcana” de a discuta numirea unui mediator european pentru războiul din Ucraina. Declarațiile au fost făcute la sosirea la o reuniune informală a miniștrilor de externe ai UE, la Limassol, în Cipru. Kallas a susținut că Rusia ar încerca să dicteze din start cine este „potrivit” pentru discuții, ceea ce ar muta presiunea pe statele membre și ar alimenta divergențe interne. „Cred că aceasta este o capcană pe care Rusia vrea să ne-o întindă: să discutam despre cine vorbeşte cu ei, când ei deja aleg cine este potrivit şi cine nu.” „Să nu cădem în capcana asta. Negocierile sunt întotdeauna un efort de echipă.” De ce contează: riscul de fragmentare a deciziei UE Miza, din perspectiva conducerii diplomației europene, este ca UE să evite o negociere „pe bucăți”, în care actorii externi pot exploata diferențele dintre capitale. În logica exprimată de Kallas, discuția despre un „mediator” poate deveni un instrument de divizare, dacă Moscova ajunge să valideze sau să respingă interlocutori înainte ca UE să-și fixeze o poziție comună. Context: avertismente despre escaladare și presiunea de pe front Într-un interviu acordat publicației The Wall Street Journal , Kallas a mai spus că strategia lui Vladimir Putin ar putea include escaladarea conflictului cu țările NATO, posibil în legătură cu perspectiva unei noi mobilizări în Rusia. Ea a descris acest scenariu drept „un moment foarte periculos”, în care ar putea fi schimbat „caracterul liniar” al războiului. Totodată, Digi24 notează că, potrivit estimărilor serviciilor de informații occidentale, trupele ruse din Ucraina pierd aproximativ 35.000 de soldați în fiecare lună, un nivel care ar depăși capacitatea Kremlinului de a compensa pierderile prin recrutări pe bază de contract și voluntariat. Altă temă abordată: războiul Iran–SUA Separat de dosarul Ucraina, Kallas a declarat că „nu este în interesul nimănui” ca războiul dintre Iran și Statele Unite să continue, în condițiile în care președintele american Donald Trump a avertizat asupra unei reluări a ostilităților dacă negocierile eșuează. [...]
Concentrarea de forțe navale americane în Caraibe ridică presiunea operațională asupra Pentagonului , pe fondul unor misiuni prelungite care, potrivit Antena 3 , ar putea permite SUA să acționeze rapid împotriva Cubei dacă președintele Donald Trump ar da undă verde finală. Potrivit relatării, Pentagonul ar fi petrecut luni întregi poziționând trupe și armament pentru un posibil atac, după ce presiunile economice și politice nu ar fi reușit să răstoarne guvernul comunist de la Havana. În acest context, prezența întărită a Marinei SUA în regiune este descrisă ca fiind cea mai mare din lume în afara Orientului Mijlociu, ceea ce ar reduce timpul de reacție pentru o eventuală operațiune. Ce capabilități sunt deja în zonă Materialul indică o desfășurare care include atât platforme de lovire, cât și mijloace de supraveghere: grupul de atac al portavionului USS Nimitz , intrat în Caraibe în luna mai, împreună cu distrugătoare și crucișătoare capabile să lanseze rachete de precizie asupra țintelor de pe uscat; drone avansate și aeronave de supraveghere care ar fi „înconjurat” Cuba timp de luni, conform site-urilor de urmărire a zborurilor; nave amfibii și escortele USS Kearsarge , care transportă 2.500 de pușcași marini , aflate în largul coastei Virginiei și pregătite pentru o nouă desfășurare, cu posibilitatea de a înlocui nave care se întorc acasă. În același timp, sursa notează că, pentru o invazie terestră de amploare, Pentagonul ar avea nevoie de trupe suplimentare. „Fereastra” de acțiune, limitată de uzura flotei și a echipajelor Un element central al analizei este constrângerea de timp: mai multe dintre cele mai mari nave de război desfășurate în vară se apropie de 10 luni pe mare , peste intervalul obișnuit de șase–șapte luni . Această prelungire ar alimenta îngrijorări privind suprasolicitarea echipajelor și ar pune presiune pe o forță navală care, potrivit textului, derulează și o blocadă a navelor iraniene în Golful Persic . Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului, avertizează că desfășurările consecutive lungi se acumulează și complică recondiționarea și reparațiile după revenirea navelor. Context politic și semnale publice În material este citat și secretarul de stat Marco Rubio , care a susținut că situația Cubei reprezintă un risc de securitate pentru SUA: „Cuba se află în mare pericol. A avea un stat eșuat la 90 de mile de țărmurile noastre reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite.” De asemenea, Mark Cancian, fost oficial al Pentagonului și analist senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, apreciază că prezența portavionului ar putea avea în primul rând rol de descurajare, dar ar putea fi folosită dacă ar fi necesar. El enumeră drept scenarii posibile lovituri aeriene pentru neutralizarea apărării antiaeriene sau țintirea conducerii. Casa Albă ar fi trimis întrebări Pentagonului, însă Marina a refuzat să comenteze desfășurările, iar Comandamentul Sudic al Forțelor Navale nu a răspuns unei solicitări de comentarii, potrivit articolului. Ce urmează, potrivit informațiilor disponibile Din datele prezentate, miza imediată nu este doar decizia politică, ci și sustenabilitatea operațională: menținerea unei prezențe navale mari pentru perioade peste normele uzuale poate reduce flexibilitatea de rotație a navelor și poate amplifica problemele de mentenanță și retenție a personalului. În lipsa unor poziții oficiale publice suplimentare, rămâne neclar dacă și în ce formă ar exista un calendar de decizie sau o schimbare de postură militară în perioada următoare. [...]
