Știri
Știri din categoria Externe
Trump spune că i-a propus lui Putin un armistițiu, într-o convorbire telefonică ce a atins atât războiul din Ucraina, cât și criza cu Iranul, potrivit Euronews. Miza practică a discuției, din perspectiva mediului de afaceri și a piețelor, este potențialul – încă incert – de reducere a riscului geopolitic care alimentează volatilitatea la energie și în lanțurile de aprovizionare.
Convorbirea a durat „mai bine de o oră și jumătate”, conform lui Iuri Ușakov, consilier al președintelui rus, citat de agenția rusă TASS. Ușakov a spus că Vladimir Putin și-a exprimat disponibilitatea pentru un armistițiu de Ziua Victoriei, iar Donald Trump ar fi susținut inițiativa, în contextul semnificației istorice a sărbătorii.
Donald Trump a afirmat că discuția a vizat în principal Ucraina, dar și Iranul, și că i-a sugerat lui Putin să încheie războiul. În același timp, Trump a indicat că Putin ar fi arătat interes să se implice pe tema uraniului îmbogățit, însă președintele american a spus că ar prefera ca acesta să se concentreze pe oprirea războiului din Ucraina.
În declarațiile citate de Euronews, Trump a reiterat poziția SUA privind Iranul, spunând că nu va permite Teheranului să obțină arma nucleară și că nici Putin „nu vrea” acest lucru. Totodată, Trump a susținut că i-a propus liderului rus „un fel de armistițiu” și că „ar putea face asta”.
„I-am sugerat un fel de armistițiu și cred că ar putea face asta.”
Trump s-a declarat din nou dezamăgit de NATO, afirmând că alianța nu a ajutat SUA în Orientul Mijlociu. El a spus că, deși NATO este „foarte implicată” în Ucraina, nu a reușit să facă lucrurile „așa cum ne-am fi dorit”, iar în privința Iranului „nu ne-au fost alături”.
Separat, Euronews notează că Trump a transmis miercuri, pe Truth Social, un mesaj dur la adresa Iranului, pe fondul blocajului de câteva zile al discuțiilor dintre Washington și Teheran, trimițând la un articol anterior: Euronews.
Din informațiile disponibile, nu rezultă existența unui acord concret sau a unui calendar pentru un armistițiu; sunt prezentate declarații și intenții, inclusiv prin intermediul consilierului prezidențial rus. În lipsa unor pași operaționali confirmați, impactul imediat rămâne mai degrabă la nivel de semnal politic, cu potențial de influență asupra percepției de risc în regiune.
Recomandate
Volodimir Zelenski încearcă să deblocheze negocierile propunând o întâlnire cu Vladimir Putin în SUA , mizând pe un format care, în evaluarea sa, ar fi mai greu de refuzat de către liderul rus, potrivit Agerpres . Propunerea a fost discutată într-o convorbire telefonică pe care Zelenski a avut-o duminică cu președintele american Donald Trump , a spus liderul ucrainean într-o alocuțiune video publicată pe X. Zelenski a indicat că a vorbit cu Trump despre „posibilitatea de a organiza o astfel de întâlnire în Statele Unite”, într-un format care „lui Putin i-ar fi mult mai greu să-l refuze”. „Vom vedea ce va rezulta din aceasta.” De ce contează: locul întâlnirii rămâne un obstacol major Zelenski a mai propus o întâlnire față în față cu Putin, însă Kremlinul ia în considerare o astfel de întrevedere doar la Moscova, opțiune pe care președintele ucrainean spune că nu o poate accepta. În acest context, mutarea discuției pe teren neutru – în SUA – este prezentată de Zelenski ca o cale de a depăși blocajul legat de locație, fără a face concesia politică implicată de o deplasare la Moscova. Ce urmează Zelenski nu a oferit detalii despre un calendar sau despre un răspuns din partea Moscovei. Informația disponibilă se limitează la faptul că propunerea a fost avansată și discutată cu Trump, iar rezultatul rămâne incert. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Ormuz devine miza economică imediată după ce SUA și Iranul au semnat un memorandum de înțelegere pentru încheierea conflictului, iar traficul maritim ar urma să fie reluat treptat, potrivit HotNews . Donald Trump a spus că vineri va avea loc o ceremonie oficială de semnare la Geneva și că strâmtoarea va fi „complet deschisă”. Președintele SUA a declarat, înaintea reuniunii G7, că acordul este „semnat în întregime” și că textul memorandumului ar urma să fie făcut public la scurt timp după semnarea oficială. Trump a precizat că nu știe dacă va participa la ceremonia de vineri, dar că vicepreședintele JD Vance va fi prezent. JD Vance a afirmat că documentul a fost semnat digital duminică și că, „deocamdată”, nu au fost eliberate fonduri pentru Iran. În privința sancțiunilor, Trump a condiționat orice ridicare de „comportamentul” Teheranului. Ce se schimbă pentru transportul maritim și energie Un oficial american, citat de Reuters, a spus că redeschiderea Strâmtorii Ormuz ar contribui la soluționarea crizei energetice globale provocate de război, care a lovit economia globală. Acesta a anticipat o creștere „semnificativă” a traficului, deja începută, dar a avertizat că revenirea la normal nu va fi rapidă. Potrivit aceluiași oficial, strâmtoarea va fi deschisă fără taxe timp de 60 de zile, conform acordului dintre SUA și Iran. Ce nu este încă limpede: termenii și condițiile politice Termenii memorandumului nu sunt cunoscuți în întregime și nu au fost publicați. Un oficial american a declarat pentru Reuters că se așteaptă ca aceștia să fie făcuți publici în următoarele 24–48 de ore, însă Trump a indicat că publicarea ar putea avea loc după vineri. Deși Trump a spus că navele au început deja să traverseze strâmtoarea, armata americană le-a transmis transportatorilor că nu a ridicat încă blocada asupra porturilor iraniene, ceea ce sugerează că reluarea fluxurilor ar putea rămâne graduală și dependentă de măsuri operaționale. Armistițiu de 60 de zile și dosarele rămase deschise Conform declarațiilor ambelor părți, acordul ar urma să prelungească armistițiul pe o perioadă de negociere de 60 de zile, în care negociatorii ar urma să decidă asupra unor chestiuni controversate, inclusiv viitorul programului nuclear al Iranului. Vance a spus că acordul ar putea permite, în cele din urmă, accesul Iranului la un fond de reconstrucție de până la 300 de miliarde de dolari, cu condiția renunțării la material nuclear, fond care ar urma să fie finanțat de vecinii arabi din Golf. Riscul major: condiționarea de evoluțiile din Liban Soarta imediată a pactului ar putea depinde de Liban, unde Israelul luptă cu Hezbollah. Iranul a susținut că acordul preliminar impune încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, în timp ce Israelul a transmis că își rezervă dreptul de a acționa împotriva amenințărilor Hezbollah. Surse din domeniul securității au spus că luptele din sudul Libanului s-au atenuat, dar nu au încetat complet. În acest context, un oficial israelian a descris acordul, în discuții private cu Reuters, drept „oribil pentru Israel”, iar ministrul apărării, Israel Katz, a declarat că Israelul va rămâne „pe termen nelimitat” în zonele ocupate din sudul Libanului. [...]
Israel ar trebui să-și mute o parte din efort de la lovituri militare la o strategie politică și financiară de erodare a rețelei Iran–Hezbollah , pentru că forța, singură, nu livrează o „victorie finală” împotriva actorilor motivați ideologic și dispuși să susțină costuri mari, argumentează o analiză de opinie din The Jerusalem Post . Autorul pornește de la ideea că ultima rundă de confruntare cu Iranul arată determinarea regimului de a continua lupta și de a-și coordona proxy-urile rămase – Hezbollah în Liban, houthi în Yemen și miliții șiite în Irak – pentru a semnaliza că „Axa Rezistenței” rămâne relevantă. În acest context, răspunsul Israelului ar fi fost, în esență, escaladarea forței („mai multă forță”), cu mențiunea că o eventuală intervenție a președintelui SUA, Donald Trump, ar putea opri o astfel de direcție, potrivit textului. De ce „mai multă forță” nu închide conflictul Analiza susține că, în conflicte cu state sau organizații animate de ideologii religioase ori naționaliste și hotărâte să nu capituleze, loviturile decisive rapide sunt improbabile. În astfel de cazuri, războaiele tind să se prelungească sau să continue la intensități variabile, iar „victoria finală” rămâne greu de atins, cu exemple istorice invocate (Vietnam, Afganistan, Irak, Ucraina). Ca alternativă, textul propune o „a treia cale”: o abordare indirectă și discretă, bazată pe subversiune și manevrare, pentru a destabiliza adversarul din interior, a-l slăbi și, eventual, a-i schimba regimul pe termen lung. Autorul notează că o astfel de metodă a fost folosită în special împotriva Iranului, inclusiv prin acțiuni atribuite Mossad pentru sabotarea programului nuclear și asasinate ale unor oameni de știință, însă obiectivele finale (oprirea unui Iran nuclear sau răsturnarea regimului) nu au fost atinse până acum. Pivotul propus: slăbirea proxy-urilor prin instrumente politice și economice În locul unei concentrări exclusive pe „inima” (Iran), analiza recomandă slăbirea „membrelor” (proxy-urile), prin mijloace adaptate fiecărui teatru. Siria este prezentată ca studiu de caz: ieșirea ei din cercul proxy-urilor ar fi fost, în principal, rezultatul unui proces intern început cu revolta din 2011, la care Israelul ar fi contribuit prin slăbirea regimului. Libanul și Hezbollah: miza este statul, nu doar arsenalul „Provocarea principală” este Hezbollah, iar argumentul central este că, atât timp cât Israelul ocupă teritoriu libanez, organizația își poate întări narațiunea de „protector al Libanului”. În consecință, Israelul ar trebui să sprijine un proces intern libanez de limitare a puterii Hezbollah, într-un moment în care discursul din Liban despre o înțelegere cu Israelul s-ar fi schimbat semnificativ, inclusiv la nivelul președintelui și guvernului, potrivit opiniei. Elementele-cheie ale strategiei descrise în text includ: mobilizarea statelor din regiune și a comunității internaționale (SUA, Uniunea Europeană, Banca Mondială) într-un efort coordonat; o strategie politică și diplomatică pe termen lung, nu doar dezarmare și livrări suplimentare de arme către armata libaneză; încercări persistente de acord cu statul libanez, pentru a crea o separare între instituțiile oficiale și Hezbollah; o retragere israeliană din sudul Libanului, prezentată discret ca fiind condiționată de dezarmarea Hezbollah, pentru a crea un „orizont politic” și presiune internă (inclusiv din partea șiiților strămutați din satele din sud); întărirea armatei libaneze cu personal și echipamente avansate, inclusiv printr-o combinație de armament occidental finanțat de state din Golf și instruire în Iordania sau Egipt (scenariu prezentat ca posibilă soluție). Un punct cu relevanță economică și operațională este că autorul descrie Hezbollah ca o infrastructură complexă, nu doar o forță militară: „bănci, clinici, supermarketuri subvenționate, școli” și alte servicii. În această logică, cheia ar fi ca statul libanez să ocupe acest „vid”, împreună cu actori șiiți din afara Hezbollah, inclusiv prin sprijin financiar și logistic pentru reconstrucția sudului – în contrast cu reconstrucția finanțată anterior din bani iranieni după 2006, potrivit textului. Ce ar urma să câștige Israelul, în această logică Analiza susține că o politică „sub radar” în Liban și Yemen ar reduce antagonismul generat de utilizarea deschisă a forței și ar avea șanse mai mari să producă rezultate pe termen lung, inclusiv o reintegrare diplomatică regională a Israelului după deteriorarea imaginii sale internaționale. Concluzia autorului este că „mai puțină forță” ar putea produce „mai multă putere”, de data aceasta prin diplomație. [...]
Propunerea lui Zelenski de a-l întâlni pe Putin la G7 mută presiunea diplomatică pe Moscova , într-un moment în care liderul ucrainean încearcă să obțină sprijin militar suplimentar și să forțeze o discuție despre încheierea războiului, potrivit Digi24 . Volodimir Zelenski a declarat că s-a oferit să se întâlnească cu Vladimir Putin la summitul G7 din Franța , care se desfășoară la Evian-les-Bains, pentru discuții „menite să pună capăt” războiului care durează de peste patru ani. Declarațiile sunt relatate de Reuters , citată de Digi24. Zelenski a spus că SUA ar fi fost de acord să-l invite pe Putin la reuniune și că mesajul transmis a fost că o întâlnire în formatul G7 ar avea loc în prezența președintelui american Donald Trump și a președintelui francez Emmanuel Macron. „Am transmis mesajul că suntem gata să ne întâlnim cu Putin în cadrul G7 pentru că (Donald) Trump va fi acolo şi (Emmanuel) Macron va fi acolo, deci europenii plus America. Aceasta este o ocazie bună, cred, foarte bună de a ne întâlni cu toţii.” Un responsabil ucrainean a declarat că Zelenski le-a comunicat americanilor și lui Macron propunerea, iar Ucraina a transmis invitația și părții ruse, însă nu a primit „un răspuns clar”. Biroul lui Macron nu a răspuns deocamdată unei solicitări de comentarii, conform aceleiași surse. Contextul: atacuri asupra Kievului și miza de la G7 Zelenski a vorbit dintr-o mănăstire istorică din Kiev, avariată în urma unui atac cu rachete și drone al Rusiei, în noaptea de duminică spre luni. În același val de atacuri, „cel puțin zece persoane” au fost ucise la Kiev și Harkov, potrivit informațiilor citate. Președintele ucrainean l-a acuzat pe Putin de comportament „cinic”, afirmând că atacul major — 70 de rachete și 611 drone — a avut loc la câteva ore după o convorbire telefonică între liderul rus și Donald Trump. Ce urmărește Zelenski: mai multă apărare antiaeriană Pe agenda sa la summit, Zelenski a indicat drept prioritate obținerea „cât mai multor sisteme de apărare antiaeriană”, pentru a crește capacitatea Ucrainei de a se apăra de atacurile rusești. El a mai spus că va avea întâlniri cu liderii europeni și cu Donald Trump, pentru a discuta „cum să-l facem pe Putin să pună capăt acestui război”. În paralel, Digi24 notează că Zelenski i-a adresat luna aceasta o scrisoare deschisă lui Putin, în care s-a oferit pentru discuții față în față și a susținut că războiul amplifică presiunea asupra economiei Rusiei. Putin a răspuns public că nu vede un motiv pentru o astfel de întâlnire și că atacurile ucrainene cu drone cu rază lungă nu reprezintă o amenințare pentru economia rusă. [...]
Israelul riscă o fractură de coordonare cu SUA pe dosarul Iran–Liban , după ce miniștri din coaliția de la Ierusalim au transmis că nu se consideră obligați de acordul anunțat între Washington și Teheran, în timp ce opoziția îl acuză pe Benjamin Netanyahu de „eșec diplomatic” și pierderea influenței asupra deciziilor americane, potrivit Digi24 . Ministrul Apărării, Israel Katz , a promis că armata israeliană va rămâne în sudul Libanului și a avertizat că, dacă Iranul atacă, Israelul va răspunde „cu toată forța”. În același timp, membri ai extremei drepte din coaliția lui Netanyahu au susținut că Israelul nu va fi obligat să respecte termenii acordului, notează The Times of Israel. Acordul SUA–Iran: ce include și ce rămâne neconfirmat Oficiali americani și iranieni au anunțat un cadru pentru un acord de încetare a războiului, care ar urma să ducă la ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și lansarea unei perioade de 60 de zile de negocieri privind programul nuclear al Teheranului. Donald Trump, ajuns la Evian pentru summitul G7, a afirmat că acordul „a fost semnat în întregime”. Potrivit unor înalți responsabili americani, SUA și Iranul ar fi semnat digital un memorandum de înțelegere, iar o ceremonie oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, în Elveția. Detaliile ar urma să fie publicate în 24–48 de ore, însă, la momentul relatării, nu exista o confirmare din partea Teheranului . Potrivit surselor iraniene și pakistaneze citate în material, acordul ar include și un armistițiu în conflictul dintre Israel și Hezbollah. Mesajul coaliției: „acordul nu ne obligă”, retragerea din Liban este exclusă În interiorul coaliției, ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich a calificat acordul drept „dăunător pentru Israel și pentru întreaga lume liberă”. Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben Gvir, a susținut că „acordul lui Trump nu ne obligă” și a insistat că Israelul nu trebuie să se retragă din teritoriile din Liban capturate de armata israeliană. Katz a afirmat că Israelul nu se va retrage din sudul Libanului „în ciuda tuturor presiunilor existente și a celor care vor urma” și a descris o politică de menținere a unor „zone de securitate” în Liban, Siria și Gaza, „fără nicio limită de timp”. Opoziția: „eșec strategic” și pierderea libertății de acțiune Opoziția a atacat dur guvernul, susținând că Israelul nu a reușit să transforme câștigurile militare în rezultate politice și de securitate. Yair Lapid a spus că Netanyahu „a pierdut războiul” și a numit situația un „eșec diplomatic” pe frontul iranian, acuzând inclusiv o relație de subordonare față de președintele american. Și alți lideri politici au criticat acordul în termeni similari: Naftali Bennett a vorbit despre incapacitatea guvernului de a obține „realizări durabile în materie de securitate” și a descris războaiele drept unele de „stagnare și uzură”. Avigdor Liberman a avertizat asupra unui „dezastru diplomatic” și a cerut ca Israelul să transmită SUA că nu acceptă o legare a dosarului iranian de cel libanez. Benny Gantz a numit acordul un „eșec strategic” și a respins orice limitare a libertății de acțiune a Israelului în Liban. Gadi Eisenkot a spus că acordul este „departe de interesele Israelului”, iar Yair Golan a susținut că înțelegerea anulează realizările militare. De ce contează: risc de divergență operațională într-un acord negociat fără Israel Elementul cu impact imediat este că Israelul, deși a început războiul alături de SUA, nu a fost implicat în negocierile privind acordul , iar reacțiile din coaliție sugerează că Ierusalimul ar putea încerca să-și păstreze libertatea de acțiune militară în Liban chiar dacă Washingtonul urmărește o încetare mai largă a ostilităților. În perioada următoare, miza se mută pe publicarea detaliilor acordului-cadru și pe semnarea anunțată pentru vineri, în condițiile în care, potrivit materialului, confirmarea oficială a Teheranului lipsea la momentul relatării. [...]
Liderii G7 discută noi măsuri de presiune asupra Rusiei , după atacul rusesc în urma căruia Mănăstirea Pechersk din Kiev a luat foc, un sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, potrivit Mediafax . Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a spus că tema va fi pe agenda summitului G7 din Franța , în contextul intensificării bombardamentelor asupra Ucrainei, care au produs noi victime în rândul civililor. Informațiile despre pagubele suferite de mănăstire sunt atribuite de publicație European Pravda. Într-un mesaj publicat pe X, von der Leyen a indicat că liderii G7 vor discuta „următoarele măsuri” pentru a crește presiunea asupra Rusiei, cu obiectivul de a-l aduce pe Vladimir Putin la negocieri și de a opri războiul. Ce se discută la G7 și de ce contează Miza imediată este o posibilă înăsprire a presiunilor internaționale asupra Rusiei, într-un moment în care atacurile asupra Ucrainei continuă, iar liderii occidentali caută pârghii suplimentare pentru a influența cursul conflictului. Von der Leyen a mai afirmat că Europa și poporul ucrainean își doresc pacea, în timp ce Rusia ar fi demonstrat „încă o dată” că este interesată de violență și distrugere. Context: contactele cu SUA, pe fondul discuțiilor despre negocieri Președintele ucrainean Volodimir Zelenski așteaptă un răspuns din partea țărilor G7 la ultimele atacuri rusești asupra orașelor ucrainene. Separat, Bloomberg relatează că liderii europeni intenționează să discute cu președintele american Donald Trump, în cadrul summitului, pentru a-l sprijini în planul de reluare a negocierilor între Ucraina și Rusia, cu participarea Europei. Potrivit aceleiași surse, Zelenski a avut o convorbire telefonică cu Trump înaintea reuniunii, iar cei doi au convenit să discute la summit idei suplimentare pentru a apropia o soluție de pace. [...]
