Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump spune că SUA vor bloca Strâmtoarea Ormuz și că NATO ar urma să ajute la deminare, o combinație cu potențial de a afecta direct fluxurile de petrol și, implicit, prețurile la energie, potrivit Mediafax. Declarațiile au fost făcute într-o intervenție telefonică la Fox News, în contextul negocierilor SUA–Iran desfășurate la Islamabad.
Trump a susținut că discuțiile au fost „foarte intense” și că SUA ar fi obținut „aproape fiecare punct” dorit, cu excepția refuzului Iranului de a renunța la „ambițiile nucleare”. În același mesaj, liderul american a legat miza de exporturile de petrol ale Iranului și a formulat o poziție de tip ultimatum.
„Nu vom lăsa Iranul să facă bani din vânzarea de petrol (...) Va fi totul sau nimic.”
În ceea ce privește rolul NATO, Trump a spus că este „foarte dezamăgit” de Alianță, dar că aceasta „vrea să vină în ajutor” și să sprijine deminarea Strâmtorii Ormuz. El a afirmat că operațiunea de curățare „nu va dura mult” și a indicat că, „din câte înțelege”, Regatul Unit și „alte câteva țări” trimit dragoare de mine.
Totodată, Trump a reluat ideea că SUA ar trebui să „reexamineze NATO”, argumentând că aliații „nu au fost acolo” pentru Washington, în timp ce acum ar urma să participe la o operațiune pe care a descris-o drept una militară, „nu un lucru greu” pentru SUA.
Trump a extins criticile și către Japonia și Coreea de Sud, invocând dependența lor de petrolul care tranzitează Strâmtoarea Ormuz: aproximativ 93% pentru Japonia și circa 45% pentru Coreea de Sud, conform declarațiilor sale. În același timp, a menționat prezența militară americană în cele două țări — aproximativ 45.000 de soldați în Japonia și aproximativ 50.000 în Coreea de Sud — susținând că, în schimb, aceste state „nu ne-au ajutat cu adevărat”.
Trump a abordat și tema prețului petrolului, afirmând că „în cele din urmă, prețurile vor scădea”, chiar dacă „s-ar putea să nu se întâmple imediat”, odată ce situația se „rezolvă”. În același context, a avertizat că utilizarea armelor nucleare ar putea duce la „prăbușirea pieței bursiere”.
Mediafax mai notează că Trump a susținut că SUA ar putea distruge Iranul „într-o singură zi” și ar putea „tăia curentul electric timp de 10 ani”, fără ca articolul să ofere detalii suplimentare despre baza acestor afirmații sau despre pașii concreți ai unei eventuale operațiuni în Ormuz.
Recomandate
La șase luni de la atacurile SUA și Israelului, războiul din Iran continuă să perturbe Strâmtoarea Ormuz și să apese pe economia globală , într-un impas care împinge Washingtonul de la opțiunea militară spre presiune economică, potrivit Recorder , care citează o analiză Reuters. Conflictul nu are, deocamdată, o ieșire conturată: Iranul „nu s-a predat”, iar traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne „grav perturbat”, într-un context în care președintele Donald Trump estimase anterior că războiul s-ar putea încheia în trei-patru săptămâni. În paralel, secretarul de stat Marco Rubio le-a transmis aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze noi atacuri „deocamdată”, semnalând o repoziționare către o campanie de presiune economică. Strâmtoarea Ormuz: șoc energetic, dar sub scenariile de criză Miza economică imediată rămâne Ormuz, un punct de tranzit prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu combustibil; strâmtoarea se îngustează până la circa 34 km între Iran și Oman. Perturbarea a împins în sus prețurile petrolului și a alimentat temeri de recesiune globală, însă efectele macro au fost, până acum, mai mici decât anticipau unii economiști. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere globală de la începutul războiului și estimează acum un avans de 3,0% în acest an, față de 3,3% în ianuarie. Reuters notează că economia globală a arătat mai multă reziliență decât în crizele petroliere din anii 1970, pe fondul unei dependențe energetice mai reduse și al cheltuielilor și investițiilor încă solide, inclusiv în zona inteligenței artificiale. Costuri în lanț: transport, asigurări și rute comerciale Dincolo de prețul petrolului, conflictul ridică costuri operaționale pentru comerțul regional: atacurile asupra transportului maritim, combinate cu un blocaj impus de Houthi care vizează traficul legat de Arabia Saudită în Marea Roșie, au crescut costurile de asigurare și de transport în regiune, potrivit analizei citate. Textul Recorder este trunchiat în această secțiune, astfel că amploarea exactă a efectului și detaliile suplimentare nu pot fi redate din sursa furnizată. De ce contează pentru piețe: impas militar, presiune economică În lipsa unei „căi clare” de încheiere a conflictului, revenirea SUA la presiune economică sugerează un orizont mai lung de incertitudine pentru fluxurile energetice și pentru costurile logistice asociate rutelor din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza indică faptul că șocul inițial a fost amortizat la nivel global, chiar dacă riscurile rămân ridicate cât timp Ormuz este „grav perturbată”. [...]
Iranul condiționează reluarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz , menținând riscul de volatilitate pe piața energiei , după ce Teheranul a anunțat că ar redeschide ruta doar dacă SUA fac „pași concreți” pentru îndeplinirea unei liste de cerințe, potrivit G4Media . Mesajul a fost transmis de Mohsen Rezaei , secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională de la Teheran, într-un context în care comunitatea internațională urmărește cu atenție orice semnal privind revenirea la fluxuri comerciale normale. Iranul spune că pregătește o listă explicită de condiții, la solicitarea mediatorilor internaționali, iar „încheierea războiului din regiune” este menționată între cerințe. În același timp, Teheranul avertizează că redeschiderea nu va veni „automat” și că SUA trebuie să ia măsuri practice înainte ca traficul să revină la normal. Ce condiții pune Teheranul și ce rămâne neclar În material sunt amintite drept cerințe „vehiculate anterior” de Iran: ridicarea blocadei asupra porturilor iraniene, despăgubiri și eliminarea sancțiunilor economice. Publicația notează însă că nu este clar dacă Teheranul își va modifica lista astfel încât să poată fi acceptată de Washington. Evoluția este legată și de eforturile diplomatice ale Qatarului: declarația vine după vizita la Teheran a premierului și ministrului de Externe al Qatarului, care a discutat inclusiv despre viitorul strâmtorii și despre posibilitatea reluării dialogului dintre Iran și SUA. Un posibil „coridor” maritim Iran–Oman, încă în negociere Rezaei a mai spus că Iranul și Omanul ar fi ajuns la un acord privind un posibil coridor pentru transportul maritim prin strâmtoare. Planul ar presupune un traseu împărțit între apele teritoriale ale Omanului și cele ale Iranului, cu utilizarea unui canal central desemnat, dar numai dacă SUA îndeplinesc condițiile Teheranului. Detaliile mecanismului sunt descrise ca fiind încă în negociere. Miza economică este ridicată: înainte de război, prin Strâmtoarea Ormuz trecea aproximativ 20% din petrolul mondial, potrivit articolului. Mesaje opuse de la Washington și Teheran, trafic încă sub nivelul de dinainte de război SUA transmit că strâmtoarea ar fi fost deminată și că este sigură pentru tranzit, iar Casa Albă susține că nu există negocieri cu Iranul „în acest moment” și nici discuții programate. În aceeași linie, comandantul Comandamentului Central al SUA, amiralul Brad Cooper, a declarat că forțele americane au eliminat minele marine din rutele internaționale. Cu toate acestea, traficul maritim rămâne mult sub nivelul de dinaintea războiului: articolul indică faptul că tranzitele ar fi crescut în ultima perioadă, dar transportul comercial funcționează încă „în condiții de criză”. În paralel, Gardienii Revoluției Islamice susțin că Iranul păstrează „controlul decisiv” asupra strâmtorii și acuză oficialii americani că ar prezenta fals situația pentru a influența prețurile energiei. În acest moment, redeschiderea „în mod normal” nu s-a produs, iar Teheranul plasează decizia efectivă în sarcina Washingtonului. [...]
Vizita secretă la Moscova a șefului CIA indică o repoziționare a SUA între războiul din Ucraina și presiunea economică asupra Iranului , într-un moment în care Washingtonul încearcă să limiteze riscurile pentru NATO și să reducă sprijinul Rusiei pentru Teheran, potrivit Știrile Pro TV , care citează o analiză CNN. John Ratcliffe ar fi mers la Moscova „săptămâna aceasta”, pentru discuții cu oficiali ai serviciilor ruse, într-un context în care atât Vladimir Putin, cât și Donald Trump sunt descriși ca fiind prinși în conflicte pe care nu le pot câștiga decisiv, dar nici nu le pot încheia fără costuri de prestigiu: Ucraina, respectiv Iran. Analiza notează că ambii ar fi subestimat capacitatea adversarilor, iar avantajele militare convenționale au fost erodate de tactici asimetrice și tehnologii ieftine, precum dronele. Ce a urmărit șeful CIA la Moscova Conform a două persoane familiarizate cu subiectul, citate de CNN, agenda lui Ratcliffe ar fi inclus două mesaje principale: avertizarea Rusiei în privința oricăror atacuri deschise sau ascunse asupra teritoriului NATO, pe fondul temerilor din Europa că Putin ar putea „testa” apărarea alianței; încurajarea Moscovei să întrerupă sprijinul economic și militar acordat Iranului. Misiunea este prezentată și ca un posibil semnal de reasigurare pentru aliații SUA, care au avut îngrijorări legate de angajamentul lui Trump față de NATO. În același timp, tentativa SUA de a impulsiona o încheiere a războiului din Ucraina ar fi „primită cu brațele deschise”, deși reducerea ajutorului militar pentru Kiev alimentează suspiciuni privind motivele administrației americane. În material se menționează și că Trump nu ar fi dat curs unei oferte din această vară privind licențierea producției sistemelor antirachetă Patriot pentru Ucraina. Miza economică: izolarea Iranului depinde de Moscova și Beijing Analiza CNN plasează în centru trecerea administrației americane, după șase luni de război cu Iranul, de la acțiune militară la „un război economic total” — adică o strategie de presiune prin sancțiuni și restricții comerciale extinse. În acest cadru, Washingtonul ar avea nevoie de cooperarea unor actori care sunt parteneri comerciali importanți ai Iranului, inclusiv Rusia și China. Firas Maksad, director general la Eurasia Group pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a declarat pentru CNN International că eficiența presiunii economice depinde de obținerea unei forme de cooperare din partea chinezilor, rușilor și a altor actori regionali, dar că acest lucru va fi „foarte greu”. De ce ar putea Rusia să nu ajute și ce ar câștiga din slăbirea SUA Materialul sugerează că Rusia ar avea un interes strategic redus să ușureze situația lui Trump în Iran, iar orice „schimb de servicii” care ar implica Ucraina s-ar lovi de eșecul anterior al președintelui american de a forța Kievul să accepte concesii teritoriale. În plus, CNN a relatat în martie că Rusia ar fi furnizat Iranului informații despre locațiile și mișcările trupelor, navelor și aeronavelor americane, o parte importantă fiind imagini din constelația de sateliți de supraveghere a Moscovei, potrivit mai multor persoane familiarizate cu rapoartele serviciilor de informații americane. Pe acest fundal, The Washington Post a relatat că vizita ar fi fost precedată de informații recente ale serviciilor secrete americane care ar sugera că Kremlinul consideră SUA slăbite de războiul cu Iranul. Analiza mai susține că lipsa unei victorii decisive ar fi afectat credibilitatea SUA, ar fi epuizat stocurile de muniție și ar fi pus presiune pe forțele navale și aeriene — elemente care ar putea încuraja adversari precum Rusia și China să pună sub semnul întrebării capacitatea sau interesul Washingtonului de a răspunde la crize în Europa sau Asia. Diferențe între cele două conflicte și limita comparației Deși trasează paralele între Putin și Trump, analiza subliniază că acestea au o valabilitate limitată. Spre deosebire de Putin, Trump „nu a copiat” decizia de a trimite trupe terestre într-un blocaj, iar Putin este descris ca fiind mai puțin constrâns de dinamica internă decât un președinte american. În material este citat și un bilanț de „peste 1,4 milioane” de ruși morți, răniți sau dispăruți, atribuit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale . În privința țintelor, analiza afirmă că Putin lovește orașe și infrastructură energetică în Ucraina, în timp ce Trump ar fi evitat în mare măsură vizarea deliberată a civililor și infrastructurii civile, dar se menționează și un atac cu rachete care ar fi lovit o școală iraniană în februarie, ucigând aproape 200 de copii și adulți, despre care Trump nu ar fi oferit o explicație publică completă, iar atacul ar fi rezultat din folosirea unor informații învechite. Ce urmează: presiune pe două fronturi, cu risc de escaladare În lectura CNN, vizita lui Ratcliffe vine într-un moment „sumbru” al relațiilor internaționale, cu războaiele din Ucraina și Iran care destabilizează Orientul Mijlociu, implică marile puteri și alimentează temeri de extindere a conflictului. În acest context, Washingtonul încearcă simultan să descurajeze orice testare a NATO de către Rusia și să reducă sprijinul Moscovei pentru Iran, în timp ce strategia de izolare economică a Teheranului ar putea depinde tocmai de cooperarea unor adversari geopolitici. [...]
Donald Trump susține că Vladimir Putin nu va ataca un teritoriu al NATO , într-un mesaj care vizează direct riscul de escaladare și, implicit, stabilitatea de securitate de care depind piețele și deciziile de investiții în Europa, potrivit Agerpres . Într-o discuție cu reporterii în Biroul Oval, la Casa Albă, Trump a invocat „discuții bune” cu liderul de la Kremlin și a afirmat că „nu va ataca un teritoriu al NATO”. Declarația vine după ce Kremlinul a respins drept „povești alarmiste”, fără „vreo legătură cu realitatea”, informațiile din presa americană potrivit cărora directorul CIA, John Ratcliffe , ar fi mers la Moscova în această săptămână pentru a descuraja Rusia să atace NATO. Tot joi, Trump a declarat pentru Axios , într-un interviu telefonic, că nu va exista un astfel de atac și că Ratcliffe nu a fost trimis la Moscova pentru a transmite un mesaj. Potrivit lui Trump, șeful CIA se întâlnește cu omologul său rus „odată la șase luni sau odată pe an”, iar întrevederea ar fi fost una obișnuită, fără „nimic neobișnuit”. [...]
Disputa simbolică SUA–Canada se adâncește după ce premierul canadian Mark Carney a reacționat public la un decret semnat de președintele american Donald Trump privind redenumirea Lacului Ontario, potrivit Agerpres . Carney a transmis, într-un mesaj în limba franceză pe contul său de X, că lacul „se numește Lacul Ontario – astăzi și pentru totdeauna”, după ce Trump a semnat un decret care, potrivit acestuia, îi schimbă numele în „Lacul America”, notează AFP. În mesajul său, premierul canadian a legat episodul de o schimbare mai amplă pe care o vede în Statele Unite, enumerând „relațiile lor comerciale, politica lor externă, monumentele lor naționale, hidronimele lor” (hidronimele sunt denumiri geografice ale apelor). Carney a invocat și argumentul istoric, afirmând că numele Lacului Ontario, situat la granița americano-canadiană, „datează de mai bine de 400 de ani, cu mult înainte de Confederația Canadiană și de Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii”. [...]
Donald Trump a lăsat neclar dacă SUA vor sancționa bănci chineze , un semnal care menține incertitudinea pentru relațiile financiare dintre Washington și Beijing, potrivit Agerpres . Informația a fost relatată joi, iar materialul Agerpres citează AFP. Din conținutul disponibil public reiese doar că președintele american „a lăsat să planeze îndoiala” în legătură cu „eventuale sancțiuni economice” care ar viza unele bănci din China. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că nu sunt accesibile detalii despre ce instituții ar putea fi vizate, ce tip de sancțiuni ar fi luate în calcul sau care ar fi calendarul unei decizii. [...]
