Știri
Știri din categoria Externe
Kremlinul confirmă un summit Trump–Xi–Putin pe 19 noiembrie, dar Beijingul nu îl validează încă, o incertitudine care poate limita din start miza politică și, implicit, predictibilitatea pentru piețele sensibile la riscuri geopolitice, potrivit Digi24.
Întâlnirea ar urma să aibă loc în marja summitului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC), la Shenzhen, în sudul Chinei. Kremlinul a transmis că „s-a ajuns la un acord” pentru o reuniune trilaterală între Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin, declarație făcută de purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov.
În același timp, Beijingul nu a confirmat oficial organizarea întâlnirii, ceea ce lasă deschisă posibilitatea unor ajustări de format sau agendă până în ultimul moment.
Casa Albă, care a oficializat vineri seară organizarea întâlnirii, indică drept posibile subiecte proliferarea nucleară și războiul din Orientul Mijlociu declanșat în februarie, după bombardamentele israeliano-americane asupra Iranului. Un oficial american, sub protecția anonimatului, a spus că președintele SUA intenționează să ridice și „problema Iranului” în cadrul reuniunii.
Olivia Wales, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a indicat că Trump vrea să abordeze reducerea numărului de arme nucleare la nivel mondial, argumentând că proliferarea este „extrem de periculoasă”.
Potrivit aceleiași prezentări a poziției americane, Washingtonul urmează o „cale complet separată” de negocieri cu Kievul și Moscova, iar Beijingul „nu face parte propriu-zis din acest proces”. În consecință, oficialul american a sugerat că nu ar fi oportună abordarea chestiunii Ucrainei în cadrul reuniunii trilaterale.
Din perspectiva riscului geopolitic, mesajul indică o delimitare a dosarelor: discuțiile cu China ar urma să se concentreze pe teme de securitate globală (nuclear, Iran/Orientul Mijlociu), în timp ce Ucraina rămâne gestionată pe un canal separat.
Recomandate
China și SUA încearcă să deblocheze reducerea tarifelor, dar fără acord înaintea întâlnirii Xi–Trump . Potrivit Digi24 , cele două țări au discutat despre scăderea tarifelor vamale și despre comerțul cu produse agricole în prima reuniune a consiliului comercial bilateral, organizată cu câteva zile înaintea summitului programat joi, la Shenzhen, în marja APEC . Miza economică imediată este pachetul de reduceri tarifare reciproce discutat după summitul din septembrie de la Washington: un total de 60 de miliarde de dolari, care ar include și un aranjament de tip „30 de miliarde de dolari pentru 30 de miliarde de dolari”, conform Ministerului Comerțului din China, citat de Reuters. Deocamdată, autoritățile nu au anunțat încheierea unui acord. Tarifele, condiție pentru creșterea importurilor agricole Beijingul insistă ca Washingtonul să pună în aplicare angajamentele privind reducerea tarifelor, prezentând acest pas drept condiție prealabilă pentru majorarea importurilor de produse agricole americane. În ecuație intră și angajamentul Chinei de a cumpăra anual produse agricole din SUA în valoare de 17 miliarde de dolari până în 2028. Totuși, acordul nu a fost finalizat până acum, iar incertitudinile persistă inclusiv în privința volumelor viitoare de achiziții. O analiză Reuters, bazată pe date vamale, arată că achizițiile chineze de produse agricole americane (cu excepția soiei) sunt pe cale să ajungă în acest an la cel mai scăzut nivel din ultimii șapte ani, în pofida angajamentelor asumate. Ce urmează: discuțiile se mută la nivel de lideri Consiliul comercial bilateral va continua să fie folosit pentru a aborda problemele rămase, a extinde cooperarea și a reduce divergențele nerezolvate, potrivit Ministerului Comerțului din China. Următorul test este întâlnirea dintre Donald Trump și Xi Jinping, programată joi, la Shenzhen, unde tarifele și schimburile agricole sunt printre temele centrale ale dialogului economic bilateral. [...]
Consolidarea Ministerului Securității Statului (MSS) sub Xi Jinping ridică riscurile de spionaj economic pentru companiile de tehnologie , într-un moment în care competiția SUA–China pe inteligență artificială se mută tot mai mult în zona protejării secretelor comerciale, potrivit Digi24 . MSS, una dintre cele mai opace instituții ale regimului de la Beijing, a revenit în prim-plan după scandalul care a dus la demisia lui Jensen Huang de la conducerea Nvidia. Autoritățile americane suspectează că agenția chineză ar fi recrutat-o pe Alice Huang, o femeie de afaceri care a avut o relație cu fostul director general, pentru a obține informații despre acesta, relatează CNBC. Financial Times și The New York Times, citând surse familiarizate cu informații ale serviciilor americane, susțin la rândul lor că MSS ar fi urmărit obținerea de date despre Jensen Huang. Huang a recunoscut relația extraconjugală, însă nu este clar dacă au fost transmise informații confidențiale. Acuzațiile de spionaj nu au fost demonstrate public, notează News.ro. De ce contează: tehnologia americană, țintă în cursa pentru inteligența artificială În evaluarea prezentată de Digi24, sectorul tehnologic american a devenit o țintă importantă a operațiunilor de informații atribuite Chinei, pe măsură ce Beijingul încearcă să reducă decalajul față de Statele Unite în domeniul inteligenței artificiale. Matt Pearl, director al programului pentru tehnologii strategice de la Center for Strategic and International Studies, a declarat anterior pentru CNBC că interesul autorităților chineze pentru companiile americane din acest sector se intensifică. Un exemplu de metodă invocată în articol: anul trecut, publicația Universității Stanford a relatat că un presupus agent MSS s-ar fi prezentat ani la rând drept student pentru a obține informații sensibile. Experți citați acolo au susținut că serviciul chinez ar folosi inclusiv civili pentru a colecta discret cunoștințe tehnologice și date despre inovațiile americane. Un serviciu mai influent și mai vizibil, dar tot fără transparență MSS a fost înființat în 1983 și coordonează structuri de informații la nivel național și provincial, însă funcționează într-un regim de secretizare accentuat, fără un site administrativ oficial destinat publicului. Influența politică a ministerului ar fi crescut sub Xi Jinping, pe fondul accentului pus de Beijing pe securitatea națională și combaterea „infiltrării străine”, potrivit cercetătoarei Sheena Chestnut Greitens (Universitatea Texas din Austin), citată de Digi24. Din 2023, instituția și-a intensificat comunicarea publică, inclusiv printr-un cont pe WeChat, folosit pentru mesaje legate de securitatea națională. În septembrie, ministrul securității statului, Chen Yixin, a publicat un articol despre necesitatea îmbunătățirii guvernanței inteligenței artificiale și prevenirea riscurilor asociate. Indicatori de escaladare: intruziuni informatice și sancțiuni Datele companiei americane de securitate cibernetică CrowdStrike indică o intensificare a activităților atribuite Chinei. Un raport publicat în iunie arată că entitățile chineze au fost responsabile pentru peste jumătate dintre intruziunile informatice sponsorizate de state și îndreptate împotriva companiilor tehnologice în cele 12 luni încheiate la 31 martie, în special asupra activelor legate de inteligența artificială. Aceste incidente nu au fost însă atribuite în mod necesar MSS. În paralel, autoritățile americane au impus în ultimii ani sancțiuni unor persoane și entități chineze suspectate de legături cu MSS, în urma unor atacuri informatice. În acest context, cazul Nvidia amplifică preocupările Washingtonului privind protejarea tehnologiilor strategice și a informațiilor comerciale sensibile în competiția cu Beijingul, mai arată articolul. [...]
Rusia condiționează un armistițiu de o redesenare a arhitecturii de securitate în Europa , inclusiv prin limitarea rolului nuclear al Regatului Unit în apărarea colectivă a NATO, potrivit Digi24 , care citează o relatare din The Telegraph . Cererea apare în contextul negocierilor menite să pună capăt războiului din Ucraina și sugerează că Moscova încearcă să obțină concesii structurale, nu doar un acord punctual de încetare a focului. În lista de propuneri prezentată de reprezentanții ruși pentru negocieri, Kremlinul ar insista ca Londra să înceteze să-și folosească „capacitățile nucleare” pentru a apăra alte țări europene. The Telegraph notează că Regatul Unit este singura țară europeană care utilizează submarine dotate cu arme nucleare pentru a asigura apărarea colectivă a NATO. Ce cere Moscova, dincolo de componenta nucleară Aceeași listă de condiții include, potrivit sursei citate, cereri care ar afecta direct postura NATO pe flancul estic și ar limita sprijinul occidental pentru Ucraina: retragerea forțelor NATO din Europa de Est și din statele baltice; excluderea Finlandei din Alianță; angajamentul de a nu desfășura trupe occidentale în Ucraina; încetarea livrărilor occidentale de arme, echipament militar și alte bunuri către Ucraina; renunțarea Ucrainei la perspectiva aderării la NATO. Digi24 mai relatează că liderul de la Kremlin ar fi dispus să ia în considerare un armistițiu numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite. Miza de reglementare: „liniile” NATO și statutul teritoriilor ocupate Pe lângă cererile legate de NATO, Kremlinul urmărește să păstreze controlul asupra teritoriilor ucrainene ocupate după încheierea războiului, potrivit articolului. În schimb, Moscova ar fi dispusă să nu împiedice aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, cu condiția ca Kievul să nu participe la politica comună de apărare a blocului. În paralel, diplomatul rus Alexey Drobinin a declarat că Moscova este deschisă la încheierea unor pacte bilaterale de neagresiune cu țări membre ale NATO. Context: semnale din discuțiile cu SUA și reacții în Europa Digi24 consemnează că prim-ministrul britanic Andy Burnham a spus recent că securitatea Europei nu poate fi condiționată de acorduri cu Rusia. Publicația amintește și de informații atribuite NYT, potrivit cărora oficialii ruși ar fi transmis la Abu Dhabi că privesc în continuare Războiul Rece și Blocul de la Varșovia drept un model pentru Europa postbelică. În același timp, potrivit unei surse a NYT, emisarii speciali ai președintelui SUA, Steve Witkoff și Jared Kushner, le-ar fi cerut reprezentanților ruși să „privească spre viitor”. Totuși, la o întâlnire ulterioară la Moscova, Putin le-ar fi spus americanilor că cererea Rusiei din 2021 privind retragerea trupelor NATO la pozițiile din 1997 reflectă în continuare „viziunea Rusiei asupra pilonilor arhitecturii de securitate”, potrivit articolului. [...]
Acordul Trump–Putin pentru motorină a slăbit credibilitatea sancțiunilor SUA fără să reducă prețurile , după ce livrările promise nu au ajuns în porturile americane, iar Rusia și-a redirecționat exporturile către alte piețe, potrivit unei analize citate de Digi24 . Înțelegerea, anunțată de Donald Trump în octombrie, urmărea să tempereze scumpirea motorinei în SUA înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie. Planul a provocat însă reacții negative în rândul aliaților europeni și al Ucrainei, pentru că punea sub semnul întrebării politica de sancțiuni împotriva Moscovei, arată The Independent . La o lună de la anunț, situația descrisă în analiză indică un bilanț invers față de obiectivul inițial: prețurile la pompă au continuat să crească, iar livrările rusești către SUA au rămas blocate sau redirecționate, în timp ce Rusia a reușit să-și intensifice exporturile în alte direcții. Ce prevedea înțelegerea și de ce a devenit vulnerabilă legal Conform detaliilor prezentate, acordul presupunea suspendarea temporară a unor dispoziții dintr-o nouă lege americană privind sancțiunile impuse Rusiei. În schimb, Moscova urma să exporte „imediat” 300.000 de tone de motorină (aprox. 2,25 milioane de barili) către SUA și piețele internaționale, apoi încă 500.000 de tone în noiembrie și un milion de tone „imediat după aceea”. Licența temporară ar fi permis exporturile către SUA doar până la 7 aprilie anul următor. În practică, potrivit datelor de trafic maritim invocate în articol, primul transport a fost oprit în largul coastei de est a SUA, după avertismente legate de legalitatea acostării. Petrolierul „Agioi Fanendes” (pavilion Malta), cu aproximativ 300.000 de barili (circa 40.000 de tone metrice), și-a schimbat cursul la circa 400 de mile marine (aprox. 740 km) de New York, potrivit Bloomberg și Kyiv Post, menționate în material. Alte două nave au renunțat anterior la ruta către SUA, una întorcându-se spre Marea Mediterană, cealaltă schimbând destinația către Brazilia. Pe plan intern, acordul a întâmpinat opoziție politică și juridică: guvernatoarea democrată a statului New Jersey, Mikie Sherrill, a avertizat operatorii portuari să nu accepte transporturi din Rusia, susținând că ar încălca legislația federală și ar putea expune companiile la sancțiuni civile și penale. În plus, senatori din ambele partide au invocat interdicția importurilor de energie din Rusia până la încetarea agresiunii împotriva Ucrainei. Impact economic limitat: cantități prea mici, timp prea scurt Analiza citată de Digi24 arată că volumele negociate erau insuficiente pentru a influența semnificativ piața americană. Acordul viza 1,8 milioane de tone (aprox. 13,5 milioane de barili), în condițiile în care SUA consumă în jur de 3,6 milioane de barili de motorină pe zi. În paralel, prețul motorinei a continuat să urce: un galon costa 6,19 dolari pe 5 octombrie și 6,29 dolari o lună mai târziu, pe 2 noiembrie. Materialul mai notează că, înaintea crizei din Orientul Mijlociu, un galon era aproximativ 3,75 dolari, iar prețul „actual” era cu circa 40% mai mare. Cui i-a folosit, în final: Rusia și-a crescut exporturile, SUA a creat un precedent Chiar dacă SUA nu au primit motorina promisă, relaxarea restricțiilor a oferit industriei petroliere rusești posibilitatea de a-și relua exporturile către alte piețe, susține analiza. Rusia a exportat 271.000 de barili de motorină pe zi în octombrie, de peste două ori mai mult decât în septembrie (135.000 de barili/zi), potrivit furnizorului de date Kpler. În același timp, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a afirmat într-un articol din Kommersant că acordul este „deja pus în aplicare” și că ar fi contribuit la scăderea prețurilor globale la combustibil. Pe partea americană, însă, Digi24 notează că până la 13 noiembrie nu fusese înregistrată nicio intrare de motorină rusească în SUA. Pe dimensiunea de reglementare și încredere între aliați, materialul citează o evaluare a lui Stephen Sestanovich (Consiliul pentru Relații Externe – CFR), potrivit căreia înțelegerea a arătat disponibilitatea SUA de a începe ridicarea sancțiunilor unilateral, „chiar dacă acest lucru încălca propriile legi”. În plan politic intern, acordul nu a livrat efectul economic așteptat înainte de alegeri: scrutinul de la jumătatea mandatului s-a încheiat, potrivit articolului, cu un rezultat „dezastruos” pentru Trump, democrații obținând controlul atât asupra Senatului, cât și asupra Camerei Reprezentanților. [...]
Europa a ales o formulă de negociere în echipă, nu un lider unic, pentru a-și proteja interesele de securitate în discuțiile de pace privind Ucraina , pe fondul diferențelor dintre state și al limitărilor instituționale ale UE, potrivit Antena 3 . La reuniunea de vineri de la Dublin, liderii europeni au decis ca Europa să fie reprezentată la negocierile de pace de „ grupul E5 ” — Germania, Franța, Polonia, Italia și Regatul Unit — împreună cu reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Consiliului European. Decizia vine după săptămâni de discuții în care s-a căutat un negociator suficient de influent încât să poată discuta „de la egal la egal” cu Vladimir Putin și Donald Trump, dar concluzia a fost că o astfel de persoană nu poate acoperi singură toate interesele europene. De ce contează: miza nu e doar Ucraina, ci arhitectura de securitate a Europei Dincolo de formula de reprezentare, problema centrală pentru europeni este poziția comună pe care o vor avea în discuțiile cu Moscova. Premierul suedez Ulf Kristersson a rezumat această logică înaintea reuniunii: „Ceea ce spunem efectiv este mai important decât cine se află în sală”. Textul indică faptul că Rusia urmărește nu doar un acord privind Ucraina, ci și schimbarea regulilor de securitate din Europa. Vladimir Medinski, principalul negociator rus, a spus că acest subiect a fost în centrul discuțiilor de la Abu Dhabi, argumentând că sistemul de securitate construit după conferințele de la Ialta și Potsdam „nu mai funcționează corespunzător”. De ce nu există un „supernegociator”: Europa nu poate vorbi cu o singură voce Diplomați și oficiali implicați în discuții au ajuns la concluzia că niciun politician nu poate reprezenta singur toate interesele Europei, inclusiv pentru că deciziile relevante sunt împărțite între state, UE și NATO. Un diplomat european citat de Antena 3 explică explicit limita de fond: „Motivul pentru care Europa nu a găsit o persoană care să o reprezinte în întregime este că Europa nu este un superstat”. În practică, articolul punctează câteva blocaje: Comisia Europeană nu poate negocia singură viitorul sistemului de securitate al continentului; astfel de decizii țin de state și de membrii NATO. NATO sau guvernele de la Paris și Berlin nu pot decide singure asupra sancțiunilor UE împotriva Rusiei sau asupra aderării Ucrainei la UE, care implică instituțiile și procedurile Uniunii. Este greu de imaginat că Germania, Franța și Regatul Unit (E3) ar accepta ca o singură instituție/organizație să negocieze „toate aceste chestiuni” în numele lor. Diplomatul mai ridică și problema angajamentelor concrete: cine poate promite trupe pe teren sau finanțări de ordinul miliardelor „în numele restului Europei”. În ce stadiu sunt discuțiile: deocamdată, nivel tehnic Un alt argument pentru formula de echipă este că negocierile nu au ajuns încă la nivelul liderilor politici. Discuțiile de la Abu Dhabi au fost descrise ca tehnice, între oficiali de rang înalt, fără participarea lui Putin, Zelenski sau Trump. Rusia a trimis un consilier de la Kremlin, iar Ucraina a fost reprezentată de șeful serviciului de informații. Potrivit articolului, dacă apar progrese, liderii politici ar putea intra ulterior în discuții și ar urma să semneze eventualele acorduri. În acel moment, participarea mai multor președinți sau premieri europeni ar fi posibilă, inclusiv ca semnatari sau garanți. Divergențe în UE: când se discută cererile Rusiei despre securitatea europeană O dispută majoră rămâne ordinea negocierilor: când ar trebui acceptată o discuție despre schimbarea sistemului de securitate european, așa cum cere Moscova. Miza ar putea include, conform textului, subiecte precum poziționarea trupelor NATO, prezența militară aliată în anumite state și mecanismele de dialog Rusia–Occident. În interiorul UE există abordări diferite: Kaja Kallas, șefa diplomației europene, susține că viitorul sistemului de securitate al Europei nu trebuie discutat înainte de un acord de pace pentru Ucraina. La Abu Dhabi, oficiali europeni au transmis că ar putea accepta desfășurarea în paralel a celor două procese: negocieri pentru pace și discuții despre securitatea europeană. Ce urmează: participarea Europei rămâne incertă Chiar dacă europenii au stabilit o formulă de reprezentare, rămâne neclar dacă Rusia va accepta participarea lor. Articolul notează că reprezentanții americani au afirmat joi seară că Putin și-ar fi dat acordul pentru implicarea europenilor, dar vineri Kremlinul a pus sub semnul întrebării această informație. În acest context, Jared Kushner, unul dintre reprezentanții americani implicați în negocieri, a sintetizat dificultatea de a obține o voce unică europeană: „Dacă Europa ar reuși să identifice o singură persoană care să vorbească în numele ei, aceasta ar fi o realizare mai mare decât să-i convingem pe ruși să accepte participarea europenilor la negocieri”. Decizia de la Dublin mută accentul de la „cine negociază” la „ce mandat comun are Europa”, însă articolul subliniază că tocmai această poziție comună — mai ales pe cererile Rusiei privind securitatea europeană — rămâne punctul vulnerabil. [...]
Ucraina și Rusia au convenit un schimb de până la 1.300 de prizonieri de război de fiecare parte , iar Europa ar urma să intre direct la masa negocierilor în runda următoare, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile președintelui ucrainean Volodîmîr Zelenski din 13 noiembrie. Acordul pentru schimbul de prizonieri – estimat între 1.200 și 1.300 de persoane din fiecare tabără – vine după discuții mediate de SUA, desfășurate la Abu Dhabi și, ulterior, la Moscova. Zelenski a spus că negociatorii încă definitivează cifra exactă, dar „semnalul principal” ar fi realizarea celui mai mare schimb de prizonieri din întregul război. Schimbul de prizonieri: miza operațională și dimensiunea fără precedent Zelenski a precizat că Ucraina a susținut la Abu Dhabi o propunere mai ambițioasă, de tip „toți pentru toți”, însă consultările ulterioare de la Moscova – între Vladimir Putin și emisarii speciali ai SUA Steve Witkoff și Jared Kushner – au dus la un angajament pentru un schimb de peste 1.000 de persoane de fiecare parte. Dacă se concretizează, operațiunea ar depăși semnificativ schimburile recente, inclusiv cel din 23 octombrie, când Ucraina a repatriat 270 de militari și civili, mulți dintre ei ținuți în captivitate din 2022, după asediul Mariupolului. Europa, din „camera alăturată” la masa negocierilor Un element cu impact direct asupra arhitecturii negocierilor este acceptarea participării europene „la aceeași masă” în runda următoare. Zelenski a afirmat că insistența Kievului pentru includerea deplină a Europei a fost acceptată de Washington și apoi agreată de Moscova în discuțiile de la Kremlin. În viziunea prezentată, Europa ar urma să fie reprezentată de o delegație de trei până la cinci oficiali, iar Zelenski le-a cerut aliaților europeni să definitiveze componența până la finalul lunii noiembrie, menționând că Ucraina ar avea ultimul cuvânt asupra configurației. Printre variantele discutate la Abu Dhabi, potrivit lui Zelenski, s-ar fi aflat: lideri de vârf din UE și NATO; sau consilieri de securitate națională din grupul E4 (Marea Britanie, Franța, Germania, Italia), cu posibile participări din Finlanda, Norvegia și Polonia. Ordinea negocierilor: avertismentul Kievului către SUA Zelenski a avertizat și asupra unor demersuri americane de a atrage Rusia în discuții prin prioritizarea unei noi arhitecturi globale și europene de securitate „post-război” înainte de oprirea ostilităților. În opinia sa, o astfel de abordare ar fi „periculoasă”, deoarece Moscova ar urmări rescrierea regulilor de securitate europene în avantaj propriu. Președintele ucrainean a insistat asupra unei succesiuni „stricte” a pașilor: încetarea focului, oprirea războiului Rusiei împotriva Ucrainei și obținerea unor garanții de securitate obligatorii pentru Kiev, abia apoi discuții mai largi despre cadre continentale. [...]
