Știri
Știri din categoria Externe
Europa a ales o formulă de negociere în echipă, nu un lider unic, pentru a-și proteja interesele de securitate în discuțiile de pace privind Ucraina, pe fondul diferențelor dintre state și al limitărilor instituționale ale UE, potrivit Antena 3.
La reuniunea de vineri de la Dublin, liderii europeni au decis ca Europa să fie reprezentată la negocierile de pace de „grupul E5” — Germania, Franța, Polonia, Italia și Regatul Unit — împreună cu reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Consiliului European. Decizia vine după săptămâni de discuții în care s-a căutat un negociator suficient de influent încât să poată discuta „de la egal la egal” cu Vladimir Putin și Donald Trump, dar concluzia a fost că o astfel de persoană nu poate acoperi singură toate interesele europene.
Dincolo de formula de reprezentare, problema centrală pentru europeni este poziția comună pe care o vor avea în discuțiile cu Moscova. Premierul suedez Ulf Kristersson a rezumat această logică înaintea reuniunii:
„Ceea ce spunem efectiv este mai important decât cine se află în sală”.
Textul indică faptul că Rusia urmărește nu doar un acord privind Ucraina, ci și schimbarea regulilor de securitate din Europa. Vladimir Medinski, principalul negociator rus, a spus că acest subiect a fost în centrul discuțiilor de la Abu Dhabi, argumentând că sistemul de securitate construit după conferințele de la Ialta și Potsdam „nu mai funcționează corespunzător”.
Diplomați și oficiali implicați în discuții au ajuns la concluzia că niciun politician nu poate reprezenta singur toate interesele Europei, inclusiv pentru că deciziile relevante sunt împărțite între state, UE și NATO.
Un diplomat european citat de Antena 3 explică explicit limita de fond:
„Motivul pentru care Europa nu a găsit o persoană care să o reprezinte în întregime este că Europa nu este un superstat”.
În practică, articolul punctează câteva blocaje:
Diplomatul mai ridică și problema angajamentelor concrete: cine poate promite trupe pe teren sau finanțări de ordinul miliardelor „în numele restului Europei”.
Un alt argument pentru formula de echipă este că negocierile nu au ajuns încă la nivelul liderilor politici. Discuțiile de la Abu Dhabi au fost descrise ca tehnice, între oficiali de rang înalt, fără participarea lui Putin, Zelenski sau Trump. Rusia a trimis un consilier de la Kremlin, iar Ucraina a fost reprezentată de șeful serviciului de informații.
Potrivit articolului, dacă apar progrese, liderii politici ar putea intra ulterior în discuții și ar urma să semneze eventualele acorduri. În acel moment, participarea mai multor președinți sau premieri europeni ar fi posibilă, inclusiv ca semnatari sau garanți.
O dispută majoră rămâne ordinea negocierilor: când ar trebui acceptată o discuție despre schimbarea sistemului de securitate european, așa cum cere Moscova. Miza ar putea include, conform textului, subiecte precum poziționarea trupelor NATO, prezența militară aliată în anumite state și mecanismele de dialog Rusia–Occident.
În interiorul UE există abordări diferite:
Chiar dacă europenii au stabilit o formulă de reprezentare, rămâne neclar dacă Rusia va accepta participarea lor. Articolul notează că reprezentanții americani au afirmat joi seară că Putin și-ar fi dat acordul pentru implicarea europenilor, dar vineri Kremlinul a pus sub semnul întrebării această informație.
În acest context, Jared Kushner, unul dintre reprezentanții americani implicați în negocieri, a sintetizat dificultatea de a obține o voce unică europeană:
„Dacă Europa ar reuși să identifice o singură persoană care să vorbească în numele ei, aceasta ar fi o realizare mai mare decât să-i convingem pe ruși să accepte participarea europenilor la negocieri”.
Decizia de la Dublin mută accentul de la „cine negociază” la „ce mandat comun are Europa”, însă articolul subliniază că tocmai această poziție comună — mai ales pe cererile Rusiei privind securitatea europeană — rămâne punctul vulnerabil.
