Știri
Știri din categoria Externe
SUA reduc prezența militară din Germania cu 5.000 de soldați, o mișcare care readuce efectivele americane din Europa la niveluri apropiate de cele de dinainte de 2022 și amplifică presiunea Washingtonului ca europenii să-și asume rolul principal în securitatea continentului, potrivit Reuters.
Pentagonul a anunțat vineri că retragerea va fi finalizată în următoarele 6–12 luni. Germania găzduiește aproximativ 35.000 de militari americani activi, mai mulți decât oriunde altundeva în Europa.
Decizia vine pe fondul deteriorării relației dintre președintele Donald Trump și cancelarul german Friedrich Merz, în contextul războiului din Iran. Trump a amenințat anterior în această săptămână cu o reducere a trupelor după un schimb de replici cu Merz, care a spus că iranienii „umilesc” SUA în discuțiile pentru încheierea conflictului și că nu vede ce strategie de ieșire urmărește Washingtonul.
Un oficial de rang înalt din Pentagon, care a vorbit sub protecția anonimatului, a calificat retorica germană recentă drept „nepotrivită și nefolositoare” și a spus că președintele „reacționează pe bună dreptate” la aceste remarci.
Potrivit oficialului american, retragerea include două elemente operaționale importante:
Oficialul a mai spus că reducerea va readuce nivelul trupelor americane din Europa la aproximativ nivelul de dinainte de 2022, înainte ca invazia Rusiei în Ucraina să ducă la o consolidare a prezenței SUA decisă de președintele de atunci, Joe Biden.
Reuters notează că administrația Trump își prezintă decizia și ca parte a efortului de a face din Europa principalul furnizor de securitate pe continent, însă măsura este și un semnal că Washingtonul este dispus să reacționeze dur la ceea ce percepe drept lipsă de loialitate din partea aliaților.
În același registru, Reuters a relatat anterior despre un e-mail intern al Pentagonului cu opțiuni de sancționare a unor aliați NATO considerați insuficient de sprijinitori ai operațiunilor SUA în războiul cu Iranul, inclusiv ideea suspendării Spaniei din NATO.
Separat, oficiali militari germani citați de Reuters au spus că anunțul lui Trump de miercuri privind revizuirea nivelului trupelor din Germania i-a surprins, invocând întâlniri pe care le-au descris drept constructive la Pentagon în aceeași zi. Ei susțin că Germania a sprijinit mai mult decât alți aliați efortul SUA în Iran, inclusiv prin permiterea folosirii bazelor și a survolurilor, și amintesc că în Germania se află și marele spital militar american din Landstuhl.
Recomandate
Planul Pentagonului de a retrage circa 5.000 de militari din Germania deschide o perioadă de incertitudine operațională pentru una dintre cele mai importante platforme logistice ale SUA în Europa, într-un moment în care relația Washington–aliați este deja tensionată, potrivit Știrile Pro TV . Oficiali de rang înalt ai Departamentului Apărării, citați de CBS News, au spus că retragerea ar urma să fie un semnal al nemulțumirii președintelui Donald Trump față de nivelul de sprijin oferit de aliații europeni în războiul dintre SUA și Iran. Același efectiv este menționat și într-un articol publicat de The Wall Street Journal. Ce înseamnă retragerea pentru dispozitivul SUA din Germania Germania rămâne un nod central pentru operațiunile americane: găzduiește sediile Comandamentului European al SUA și ale Comandamentului pentru Africa, iar baza aeriană Ramstein este descrisă ca un punct-cheie pentru operațiunile americane. Conform cifrelor Departamentului Apărării, în decembrie anul trecut erau în Germania: peste 36.000 de soldați în serviciu activ; aproape 1.500 de rezerviști; 11.500 de civili. Japonia este singura țară străină cu o prezență mai mare a trupelor americane. Calendar și unități vizate: 6–12 luni, cu redistribuiri Purtătorul de cuvânt șef al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că retragerea va avea loc în următoarele șase până la 12 luni. Potrivit oficialilor din domeniul apărării, o parte dintre forțele retrase din Europa s-ar putea întoarce în SUA și apoi ar putea fi dislocate în străinătate, în cadrul unui efort de concentrare pe prioritățile Pentagonului pe teritoriul SUA și în regiunea Indo-Pacific. Retragerea va afecta o echipă de luptă de brigadă din Germania, după ce numărul acestor echipe în Europa crescuse după invazia Rusiei în Ucraina. Totodată, un batalion de artilerie cu rază lungă de acțiune, care urma să fie dislocat în Germania mai târziu în acest an, va fi redistribuit. „Această decizie vine în urma unei analize aprofundate a poziției forțelor Departamentului în Europa și ține cont de cerințele teatrului de operațiuni și de condițiile de pe teren”, a declarat Parnell, într-un comunicat. Ce nu se schimbă: evacuarea medicală prin Landstuhl Oficialii au precizat că retragerile nu vor afecta transportul trupelor rănite la Centrul Medical Regional Landstuhl din Germania, cel mai mare spital american din străinătate, care a îngrijit militari răniți în urma atacurilor iraniene. Context politic: fricțiuni în NATO și presiune pe aliați Decizia apare pe fondul unor tensiuni mai ample între Donald Trump și aliați din NATO, care au evitat să se alăture direct războiului SUA cu Iranul și s-au confruntat cu prețuri mai mari la energie, în urma întreruperii livrărilor de combustibil. În același context, Trump i-a criticat public pe cancelarul german Friedrich Merz și pe alți lideri NATO pentru lipsa implicării directe în campania militară a SUA împotriva Iranului. Merz a spus, potrivit materialului, că „americanii nu au în mod clar nicio strategie” privind Iranul și că SUA sunt „umilite” de negociatorii iranieni; ulterior, Trump a scris pe Truth Social că Merz „nu știe despre ce vorbește” și că „se amestecă în treburile celor care elimină amenințarea nucleară iraniană”. Merz a declarat miercuri că este în continuare în relații bune cu Trump. Materialul mai amintește că Trump a mai propus retragerea a mii de soldați din Germania spre finalul primului mandat, însă măsura a fost anulată de fostul președinte Joe Biden. De asemenea, o lege din 2023 îl împiedică pe președinte să retragă SUA din NATO fără aprobarea Congresului. [...]
Costul real al operațiunii SUA în Iran a urcat la circa 50 mld. dolari, aproape dublu față de cifra oficială , potrivit Libertatea , care citează estimări interne discutate de oficiali americani cu CBS News . Diferența de raportare mută discuția din zona strict militară în cea bugetară: ce intră, de fapt, în „nota de plată” și cât mai poate crește. Estimarea de aproximativ 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei) vizează operațiunea „Epic Fury ”, desfășurată în ultimele două luni. În schimb, directorul financiar al Departamentului Apărării, Jules Hurst, a indicat public un cost de circa 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde de lei) pentru aceeași operațiune, declanșată pe 28 februarie. De unde vine diferența față de cifra Pentagonului Potrivit surselor citate de CBS News, suma prezentată de Hurst nu ar include o serie de costuri care, în practică, apasă direct pe buget: echipamente deteriorate sau distruse; pagube la instalațiile militare americane; costuri logistice (combustibil, mișcarea trupelor, desfășurarea infrastructurii). Un exemplu de pierderi materiale menționat în articol: armata americană ar fi pierdut cel puțin 24 de drone MQ-9 Reaper, evaluate la 30 de milioane de dolari bucata (adică cel puțin 720 de milioane de dolari, aprox. 3,3 miliarde de lei). Presiune pentru finanțare suplimentară: până la 200 mld. dolari În paralel, Administrația Trump caută fonduri suplimentare pentru continuarea operațiunii și refacerea arsenalului. Potrivit Politico (citat de Libertatea), oficialii americani ar urma să solicite o finanțare de până la 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei). Pe fondul acestor discuții, senatorul democrat Chris Coons a contestat estimarea de 25 de miliarde de dolari, argumentând că nu include costul menținerii trupelor în regiune în ultimele două luni. Reparații și refacerea stocurilor: costuri încă neclare Pentru restaurarea bazelor, Pentagonul nu ar avea încă o estimare, pe motiv că nu este stabilită configurația viitoare a forțelor și nici ce baze vor trebui construite, potrivit declarațiilor lui Hurst. În plus, Mark Cancian, consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), afirmă că o parte din costuri sunt suportate și de Departamentul pentru Securitate Internă, nu doar de Pentagon, iar refacerea arsenalelor ar urma să dureze „câțiva ani”, în condițiile în care stocurile erau deja sub presiune înainte de „Epic Fury”. Ce urmează: scenariu de escaladare și costuri în creștere În plan operațional, Donald Trump ar fi ordonat pregătiri pentru o blocadă navală îndelungată asupra Iranului, în ideea de a crește presiunea economică, inclusiv prin restricții asupra exporturilor de petrol, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal. În același timp, Trump ar fi admis posibilitatea reluării ostilităților, inclusiv cu rachete hipersonice Dark Eagle, și desfășurarea de forțe speciale pentru a prelua rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, dacă Teheranul nu cedează. [...]
Eliminarea finanțării USAI din bugetul apărării pe 2027 mută decizia despre sprijinul militar pentru Ucraina la Congres , într-un proces care poate redesena fluxurile de comenzi pentru industria de apărare și calendarul livrărilor către Kiev, potrivit Digi24 . În audierile din Comisia Senatului SUA pentru forțele armate, senatorii au cerut confirmarea că proiectul de buget nu prevede fonduri pentru „Ukraine Security Assistance Initiative” (USAI), iar Jules Hurst, directorul financiar interimar al Pentagonului, a răspuns că „în acest buget nu există finanțare pentru USAI”. Ce înseamnă USAI și de ce contează operațional USAI funcționează din 2016 și este descris ca unul dintre principalele canale de sprijin militar pentru Ucraina, prin care Pentagonul poate plasa comenzi de armament și echipamente direct la producători pentru Forțele Armate ale Ucrainei. În practică, absența alocării în cererea bugetară pentru 2027 ridică un semn de întrebare asupra continuității acestui mecanism de achiziții, în forma finanțată până acum. Context bugetar: cheltuieli record, dar fără linia USAI În același proiect, cheltuielile totale de apărare solicitate de SUA pentru 2027 sunt de aproximativ 1,5 trilioane de dolari, nivel pe care materialul îl descrie drept record și cu 50% peste nivelul actual. Decizia finală aparține Congresului, care poate modifica documentul. Versiunea finală a bugetului este așteptată în toamnă, până la 1 octombrie, când începe noul an fiscal în SUA. Cum s-a schimbat sprijinul SUA pentru Ucraina Sprijinul militar american pentru Ucraina a crescut după agresiunea rusă din 2014, iar după invazia pe scară largă, ajutorul total acordat prin diferite programe a depășit 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei). Potrivit informațiilor prezentate, odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025, alocarea de noi pachete de ajutor „a încetat de fapt”, continuând doar livrările pe baza alocărilor aprobate anterior sub administrația lui Joe Biden. În bugetele pentru 2025 și 2026 ar fi fost incluse doar sume „simbolice”, de ordinul câtorva sute de milioane de dolari, sub presiunea democraților. [...]
Uniunea Europeană ia în calcul un „Observator al Combustibililor”, după ce a constatat că nu are o imagine în timp real asupra stocurilor comerciale de carburanți , într-un moment în care războiul din Iran împinge în sus costurile energetice și amplifică riscul de întreruperi pe rutele de aprovizionare, potrivit Antena 3 . Conflictul amenință să blocheze aprovizionarea prin Strâmtoarea Ormuz , rută-cheie pentru petrol și gaze, iar președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că situația costă UE aproape 500 de milioane de euro pe zi în costuri energetice mai mari. În paralel, președintele american Donald Trump le-a cerut consilierilor să se pregătească pentru o blocadă prelungită a Iranului, care ar putea perturba și mai mult piețele energetice globale. Problema pentru autoritățile europene este că, dincolo de rezervele deținute de guverne (în general transparente), stocurile relevante pentru funcționarea economiei sunt în mare parte comerciale și fragmentate, iar datele nu sunt raportate sistematic. În special la produsele rafinate – motorină și combustibil pentru avioane – vizibilitatea este descrisă ca fiind foarte redusă, inclusiv din cauza reticenței companiilor de a divulga informații considerate sensibile comercial. De ce contează: risc operațional și presiune de reglementare Miniștri ai energiei și oficiali naționali au semnalat, la un summit recent, „lacune” în cunoașterea situației și au cerut o monitorizare mai intensă, „în timp real”, mai ales pentru produsele rafinate, potrivit minutelor consultate de Politico, citate de Antena 3. Delegatul Greciei ar fi propus inclusiv un canal de comunicare rapidă (WhatsApp sau Signal) între statele membre și executivul UE. Un oficial de rang înalt dintr-un minister european al energiei, citat sub condiția anonimatului, a rezumat problema astfel: datele despre ce intră pe piață, ce este retras și pe ce rute circulă sunt limitate, iar „există cu siguranță o lipsă de monitorizare a pieței”. Ce știe UE și ce nu poate vedea UE se bazează, pentru evaluarea aprovizionării, pe: datele Eurostat și coordonarea cu statele membre; informații despre rezervele guvernamentale, de regulă mai transparente; raportări ocazionale ale companiilor privind propriile stocuri. Dincolo de aceste surse, o parte importantă a stocurilor rămâne în „stocuri comerciale împrăștiate”, iar firmele nu sunt obligate prin lege să raporteze multe dintre aceste date. Un alt oficial a spus că autoritățile știu „ce ar trebui să aibă în stoc” statele, dar „ce au la un moment dat” nu pot ști cu adevărat. În cazul combustibililor rafinați, un al treilea oficial a formulat direct cauza: „Companiile private nu au vrut să împărtășească informații”. Răspunsul Comisiei: un „Observator al Combustibililor”, dar fără calendar Comisia Europeană a recunoscut deficitul de informații și a prezentat planuri pentru un „Observator al Combustibililor”, care ar urma să urmărească producția, importurile, exporturile și nivelurile stocurilor de combustibili pentru transport din UE. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Anna-Kaisa Itkonen, a spus că executivul vrea „o imagine de ansamblu mai bună”, dar că este „prea devreme” pentru detalii despre funcționare. În același timp, rămâne neclar dacă Bruxelles-ul va propune reguli care să oblige statele să raporteze mai mult: un oficial al Comisiei a spus că este „prea devreme să spunem” dacă se va ajunge la astfel de obligații. Context: gazul e mai reglementat, produsele petroliere – mai opace Gazul natural este mai ușor de urmărit decât carburanții, chiar dacă imperfect, deoarece după criza declanșată de invazia Rusiei în Ucraina (2022) statele UE au obligația să-și umple depozitele la 90% din capacitatea națională până în fiecare iarnă. La produsele petroliere, Eurostat monitorizează la nivel european, însă actualizările sunt rare. Potrivit analistei Ana Maria Jaller-Makarewicz (Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară), ultimul set de date „destul de cuprinzător” era din ianuarie, iar atunci majoritatea statelor (cu excepția Letoniei, Irlandei și Ciprului) îndeplineau cerința de stocuri pentru cel puțin 90 de zile. Între timp, stocurile de gaze erau deja scăzute înainte de atacul asupra Iranului – în medie sub 30% din capacitatea națională – după retrageri puternice în timpul iernii, iar reumplerea depinde de stimulentele comercianților, care în mod normal cumpără vara și vând iarna. Războiul din Iran riscă să schimbe această dinamică. Ce urmează Pe termen scurt, UE încearcă să gestioneze șocul de preț și riscurile de aprovizionare, însă miza imediată pentru politicile publice este dacă lipsa de date va împinge Comisia către un mecanism permanent de monitorizare și, eventual, către cerințe de raportare mai stricte pentru stocurile comerciale – o zonă sensibilă atât din perspectiva confidențialității comerciale, cât și a regulilor de concurență invocate de industrie. [...]
Noile sancțiuni anunțate de Trump ridică riscul pentru companiile non-americane care fac afaceri cu Cuba , după ce un decret prezidențial extinde țintele către „sectoare largi” ale economiei cubaneze, potrivit Mediafax . Havana acuză Washingtonul de „pedeapsă colectivă”, pe fondul deteriorării situației economice de pe insulă. În decretul emis vineri, președintele SUA spune că va impune sancțiuni persoanelor implicate în zone extinse ale economiei cubaneze, într-o încercare de a crește presiunea asupra autorităților de la Havana, notează The Guardian, citat de Mediafax. Ministrul cubanez de externe, Bruno Rodríguez , a calificat măsurile drept o „pedeapsă colectivă” și a transmis, într-o postare pe X, că autoritățile cubaneze „resping ferm recentele măsuri coercitive unilaterale” adoptate de guvernul SUA. Ce vizează ordinul și de ce contează pentru mediul de afaceri Ordinul îl are în vedere pe oricine este cunoscut ca „activează sau a activat” în mai multe sectoare ale economiei cubaneze, dar și oficiali cubanezi acuzați de „încălcări grave ale drepturilor omului” sau de corupție. Concret, sunt menționate: sectorul energetic; apărarea și materialele conexe; metalele și mineritul; serviciile financiare; securitatea; „orice alt sector al economiei cubaneze”. Jeremy Paner, fost investigator în domeniul sancțiunilor la Oficiul de Control al Activelor Străine (OFAC) din cadrul Trezoreriei SUA, a spus că măsura este cea mai semnificativă pentru companiile non-americane de la începutul embargoului SUA împotriva Cubei , „acum câteva decenii”. Context: presiune economică și tensiuni politice Materialul arată că situația economică a Cubei s-a înrăutățit după ce Washingtonul a impus, în ianuarie, un blocaj asupra combustibilului, iar de atunci „doar un singur petrolier rus” a reușit să treacă. În același timp, penuria de aprovizionare și întreruperile de curent au devenit obișnuite, iar turismul – descris ca fiind cândva cea mai profitabilă industrie a Cubei – „a scăzut dramatic”. În paralel cu anunțul sancțiunilor, Trump a sugerat din nou, într-un discurs în Florida, că SUA ar putea lansa operațiuni împotriva Cubei, în timp ce la Havana a avut loc o manifestație de 1 mai în fața ambasadei americane. Sancțiunile vin, totuși, pe fondul unor eforturi de dialog: potrivit materialului, oficiali americani de rang înalt au vizitat insula pentru discuții în aprilie. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre confiscarea de nave și petrol în cadrul blocadei navale a porturilor iraniene ridică miza economică a războiului și amplifică riscul pentru fluxurile globale de energie , într-un context în care Strâmtoarea Hormuz – rută pentru circa 20% din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate – este deja puternic perturbată, potrivit Reuters . Președintele SUA a spus că Marina americană acționează „ca pirații” în aplicarea blocadei Washingtonului asupra porturilor iraniene, în timpul războiului SUA și Israelului împotriva Iranului. Trump a făcut comentariile descriind capturarea, „cu câteva zile” înainte, a unei nave de către forțele americane. Într-o declarație care pune accent pe componenta financiară a operațiunilor, Trump a afirmat că SUA au preluat nava, încărcătura și petrolul, adăugând că este „o afacere foarte profitabilă”. Ce se întâmplă pe rutele maritime și de ce contează pentru energie În paralel cu blocada porturilor iraniene impusă de SUA, Iranul a blocat aproape toate navele care trec prin Strâmtoarea Hormuz, cu excepția celor proprii, de la începutul războiului. Reuters notează că unele nave ale Teheranului au fost confiscate de SUA după ce au părăsit porturi iraniene, alături de nave container sancționate și petroliere iraniene interceptate în apele asiatice. Aceste evoluții au împins în sus prețurile petrolului și au accentuat presiunea asupra unui punct de strangulare esențial pentru comerțul energetic global: Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate. Contextul conflictului și reacțiile interne din SUA SUA și Israel au atacat Iranul pe 28 februarie, iar Iranul a răspuns cu lovituri asupra Israelului și a statelor din Golf care găzduiesc baze americane. Loviturile SUA-Israel asupra Iranului și atacurile Israelului în Liban „au ucis mii” și au „strămutat milioane”, potrivit aceleiași surse. Reuters mai arată că Trump a oferit în timp „termene și obiective schimbătoare” pentru război, care rămâne nepopular în SUA, și că a fost condamnat pe scară largă pentru comentarii legate de conflict, inclusiv după ce a amenințat luna trecută că va distruge „întreaga civilizație” a Iranului. De asemenea, „mulți experți americani” au spus luna trecută că loviturile americane asupra Iranului ar putea echivala cu crime de război, după amenințări privind țintirea infrastructurii civile. La ce să ne așteptăm În lipsa unor semnale de detensionare menționate în relatarea Reuters, combinația dintre blocada porturilor iraniene și restricțiile impuse de Iran în Hormuz menține riscurile ridicate pentru transportul maritim și pentru piața energiei, într-un moment în care conflictul a produs deja efecte vizibile asupra prețurilor petrolului. [...]
