Știri
Știri din categoria Externe
Washingtonul încearcă să repornească negocierile cu Teheranul, sub presiunea unui termen de 60 de zile, după ce emisarul american Steve Witkoff pleacă în Elveția pentru discuții cu Iranul, potrivit G4Media.
Miza imediată este reluarea discuțiilor „tehnice”, care fuseseră amânate, în contextul în care cele două părți ar avea la dispoziție 60 de zile pentru a ajunge la un acord final, potrivit informațiilor citate de CNN și preluate de MEDIAFAX.
Din informațiile disponibile, se așteaptă ca Jared Kushner, ginerele președintelui Donald Trump, să i se alăture lui Witkoff. Cei doi ar fi condus negocierile cu Iranul pentru a ajunge la un memorandum inițial de înțelegere.
Nu este clar când vor avea loc discuțiile din Elveția. Următoarea rundă ar fi trebuit să înceapă vineri, dar a fost anulată „brusc”, pe fondul escaladării violențelor dintre Israel și Hezbollah, conform aceleiași surse.
Casa Albă a anunțat joi că vicepreședintele JD Vance este, la rândul său, pregătit să zboare pentru discuții la „prima ocazie disponibilă”.
Recomandate
Iran și Oman au convenit un cadru pentru Strâmtoarea Hormuz , dar decizia finală rămâne la nivel politic , potrivit Al Jazeera , care citează presa de stat iraniană și un oficial. Înțelegerea vizează un „cadru” de cooperare privind Strâmtoarea Hormuz, unul dintre cele mai importante puncte de tranzit pentru transporturile maritime de energie, însă oficialul citat a precizat că „o decizie finală urmează să fie luată la niveluri superioare”. Informația este limitată la acest element din actualizarea în timp real publicată pe 8 august 2026, fără detalii despre conținutul cadrului convenit, calendar sau mecanisme de implementare. [...]
Iran vrea să introducă taxe de până la 7% din valoarea mărfii pentru navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Hormuz , într-un plan aflat în analiza Parlamentului de la Teheran, cu potențial de a crește costurile de transport pe una dintre cele mai importante rute pentru petrol și gaze, potrivit NPR . Proiectul prevede și interzicerea tranzitului pentru nave asociate SUA, Israelului și altor „țări ostile”, până când Iranul ar fi „compensat pentru pagubele de război”, conform presei de stat iraniene citate de publicație. Planul ar introduce un mecanism de cost direct pentru companii: o taxă de până la 7% din valoarea încărcăturii pentru navele comerciale care trec prin strâmtoare. În plus, ar exista amenzi de 20% din valoarea mărfii pentru navele care ar încălca condițiile impuse de Iran. Rute „temporare” și disputa privind controlul strâmtorii Iranul a transmis miercuri că finalizează un acord privind rutele de navigație cu Oman , aliat al SUA aflat pe cealaltă parte a Strâmtorii Hormuz. Potrivit presei de stat iraniene, Ministerul de Externe de la Teheran ar fi indicat că navele ar urma să intre prin coridorul nordic, aproape de coasta iraniană, și să iasă prin coridorul sudic, aproape de coasta Omanului. Oman nu a comentat, notează NPR. Administrația Trump contestă însă această interpretare. Un oficial american, citat de NPR sub protecția anonimatului, a spus că eventualele rute temporare nu ar implica „aprobări sau permisiuni și nici taxe ori tarife”, argumentând că Strâmtoarea Hormuz este o cale navigabilă internațională. Ulterior, președintele Donald Trump a afirmat că SUA „controlează” în prezent strâmtoarea prin blocada navală asupra Iranului. Context: războiul și efectele economice ale închiderii Evoluția vine la peste cinci luni după ce SUA și Israel au început războiul împotriva Iranului, la 28 februarie, conform NPR. Strâmtoarea Hormuz a rămas deschisă pentru transportul maritim până la declanșarea conflictului, însă, după atacurile comune ale Israelului și SUA, Iranul a ripostat în regiune și a susținut că a preluat controlul asupra acestei rute critice. În acest context, SUA au impus o blocadă navală asupra Iranului în aprilie și din nou în iulie, pe care o mențin, potrivit aceleiași surse. NPR notează că închiderea strâmtorii a produs „o perturbare majoră” a aprovizionării cu combustibil și îngrășăminte, a împins prețurile în sus și a afectat economii din întreaga lume. Ce urmează: negocieri pentru redeschidere și presiune regională Președintele Trump a declarat joi că negocierile pentru redeschiderea strâmtorii avansează. Tot joi, ministrul de externe al Turciei, implicat în mediere, a spus că un acord temporar între SUA și Iran ar putea fi anunțat curând, potrivit NPR. Statele din Golf, expuse represaliilor iraniene asupra unor situri militare americane în timpul războiului, împing părțile către un acord interimar de detensionare, de teama unei noi escaladări care ar putea pune în pericol infrastructura lor petrolieră, vulnerabilă la atacuri cu drone și rachete, mai arată publicația. [...]
Acordul Iran–Oman pentru un nou traseu prin Ormuz riscă să nu deblocheze rapid comerțul cu petrol , deoarece Teheranul condiționează înțelegerea de absența „părților terțe” și susține că factorii de insecuritate rămân, potrivit HotNews . Iranul a anunțat miercuri că a ajuns la un acord cu Sultanatul Oman privind „un nou traseu” pentru tranzitul navelor prin Strâmtoarea Ormuz , după ce „coordonatele geografice” ale rutei au fost aprobate de ambele părți, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al ministerului iranian de externe, Esmail Baghaei, citat de agenția Irna. Oficialul iranian a spus că cele două state lucrează la o „declarație comună”, dar a introdus o condiție explicită: „Părțile terțe să nu vină să împiedice procesul”. De ce contează: Ormuz rămâne blocată, iar riscul operațional persistă De la reluarea ostilităților cu Statele Unite la începutul lunii iulie, Iranul „blochează din nou” Strâmtoarea Ormuz, rută strategică prin care, înainte de război, trecea „o cincime din comerțul mondial cu hidrocarburi”, potrivit aceleiași surse. În acest context, chiar și un acord tehnic cu Omanul nu garantează automat o trecere sigură și predictibilă pentru nave. Baghaei a susținut că, inclusiv în scenariul unui acord, tranzitul nu ar deveni „lipsit de riscuri”, deoarece „factorii care fac ca Strâmtoarea Ormuz să fie nesigură” ar veni „din partea Statelor Unite”. El a invocat blocada navală impusă de Washington ca represalii, precum și „alte acțiuni agresive și amenințătoare” împotriva Iranului și intereselor sale. Negocieri paralele și mesaje contradictorii SUA–Iran Președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Teheranul ar dori un acord pentru redeschiderea rutei navale, însă Iranul neagă existența discuțiilor cu Washingtonul și indică drept alternativă o înțelegere cu Omanul. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat miercuri la Fox News că negocierile cu Iranul au fost dificile și că procesul va fi de durată: „Va fi complicat și va dura mult timp până se va ajunge la un acord”. Totodată, Trump a spus marți că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând”, avertizând că, în caz contrar, Iranul ar urma să fie lovit „foarte puternic”, și a indicat că un acord ar putea fi încheiat până joi. Teheranul a negat însă orice discuție cu Washingtonul. (În context, HotNews trimite la un material anterior despre declarațiile lui Trump: HotNews .) Miza imediată: rute, taxe și dreptul mării Iranul nu vizează o revenire la situația de dinainte de război și permite, „deocamdată”, doar o singură rută, de-a lungul coastelor sale. În plus, Teheranul ia în calcul introducerea unor „taxe de serviciu”, idee respinsă de Statele Unite și de alte țări și care, potrivit sursei, contravine dreptului internațional al mării. Pe fondul tensiunilor, instituirea unei rute omaneze în luna iunie a provocat reacția Iranului și a fost urmată de „o serie de atacuri asupra navelor”, ceea ce amplifică incertitudinea pentru operatorii maritimi și pentru lanțurile de aprovizionare cu energie. [...]
Donald Trump a transmis că SUA își prioritizează refacerea stocurilor de armament , după ce Volodimir Zelenski a cerut din nou rachete Patriot și muniție cu rază lungă, potrivit Mediafax . Întrebat la Casa Albă dacă Washingtonul va răspunde solicitărilor Kievului, Trump a replicat: „Și noi vrem rachete”. Unghiul principal al mesajului este unul operațional: administrația americană sugerează că livrările suplimentare către Ucraina sunt condiționate de nevoia SUA de a-și reface propriile rezerve, după volumul mare de armament trimis în ultimii ani. De ce contează: semnal despre ritmul și condițiile sprijinului militar Trump a reluat criticile la adresa fostului președinte Joe Biden pentru amploarea ajutorului militar acordat Ucrainei. El a susținut că administrația precedentă ar fi furnizat armament și muniție în valoare de aproximativ 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei), ceea ce, în versiunea prezentată de Trump, ar fi contribuit la diminuarea stocurilor militare americane. „Biden i-a dat muniție în valoare de 300 de miliarde de dolari.” Ce cere Kievul și ce răspunde Casa Albă Pe fondul intensificării atacurilor rusești cu rachete balistice asupra orașelor ucrainene, Zelenski încearcă să obțină sprijin suplimentar pentru apărarea antiaeriană, inclusiv sisteme Patriot și rachete cu rază lungă de acțiune. În plus, liderul ucrainean a cerut acordarea unei licențe care să permită producerea în Ucraina a rachetelor pentru sistemele Patriot. Casa Albă a transmis însă că nu a fost luată încă o decizie finală în această privință. „Nu suntem implicați direct în război” Întrebat despre atacurile asupra țintelor civile, Trump a insistat că SUA nu participă direct la conflict. „Nu suntem implicați. Suntem despărțiți de un ocean.” Totodată, el a afirmat că Rusia și Ucraina pierd, în medie, aproximativ 25.000 de oameni în fiecare lună, majoritatea militari, potrivit relatării citate de Mediafax. [...]
Noua majoritate din Ungaria accelerează schimbarea conducerii statului : partidul de guvernământ Tisza l-a nominalizat pe fostul șef al Curții Supreme, András Baka, pentru funcția de președinte, într-o mișcare care vine după un amendament constituțional ce ar încheia mandatul actualului șef al statului, potrivit Antena 3 . Grupul parlamentar al Tisza a făcut nominalizarea pentru președinția Ungariei, iar, potrivit Reuters, Baka ar urma să fie ales marți de Parlament. Funcția de președinte este descrisă ca fiind în mare parte una ceremonială. Demersul este prezentat ca un gest simbolic al premierului Peter Magyar de a „demonta bastioanele de putere” ale fostului premier Viktor Orbán. Magyar susține că ar fi primit un mandat puternic din partea alegătorilor pentru a face aceste schimbări, conform aceleiași surse. Ce se schimbă procedural și de ce contează În Ungaria, președintele este ales de Parlament pentru un mandat de cinci ani, nu prin vot direct. Alegerea unui nou președinte are loc după ce Parlamentul a adoptat un amendament constituțional care prevede încetarea mandatului lui Tamás Sulyok, actualul șef al statului. Amendamentul a fost promovat de noua majoritate parlamentară condusă de Peter Magyar și este parte dintr-un demers mai larg de înlăturare din funcțiile-cheie a persoanelor asociate cu fostul guvern condus de Viktor Orbán. [...]
Turcia, Arabia Saudită și Pakistan au semnat un pact de apărare colectivă care poate ridica riscul de escaladare militară în Golf , printr-o clauză de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, într-un moment în care tensiunile cu Iranul rămân ridicate, potrivit Adevărul . Acordul, semnat vineri la Mecca , prevede și exerciții militare comune, schimb de informații și întărirea capacității de descurajare colectivă. În logica acestui aranjament, un nou atac major asupra Arabiei Saudite ar putea activa pactul și ar putea atrage în conflict Pakistanul și Turcia, notează publicația, care citează CNN. Ce schimbă pactul în arhitectura de securitate din regiune Din perspectiva Riadului, înțelegerea adaugă un strat de protecție peste parteneriatul tradițional de securitate cu Statele Unite, pe fondul îndoielilor din regiune privind capacitatea Washingtonului de a-și proteja în continuare aliații din Golf. Adevărul punctează și greutatea militară a celor doi parteneri ai Arabiei Saudite: Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO , după SUA, iar Pakistanul este singura țară musulmană care deține arme nucleare. În acest context, pactul este prezentat ca un semnal de descurajare în fața amenințării iraniene. Ce prevede, concret, și ce rămâne neclar Elementul central este angajamentul politic potrivit căruia un atac împotriva uneia dintre cele trei țări „va fi considerat un atac împotriva tuturor”. În plus, alianța include: organizarea de exerciții militare comune; schimb de informații; consolidarea descurajării colective. Totuși, declarația comună nu detaliază ce obligații concrete ar avea fiecare stat și nici în ce măsură pactul ar impune intervenție militară efectivă pentru apărarea reciprocă. Rezerve publice și posibilă extindere Un oficial turc a declarat pentru CNN că acordul nu vizează un actor anume, iar Ministerul saudit de Externe a susținut că nu este un demers de creare a unei „axe militare” sau a unui „bloc sectar”. Același oficial turc a adăugat că și alte țări din regiune s-ar putea alătura, ceea ce ar deschide perspectiva unei alianțe mai largi, pe un model similar NATO. Contextul imediat: Iran, Israel și tensiuni între aliați regionali Acordul vine pe fondul extinderii prezenței militare a Israelului în regiune și al deteriorării relațiilor dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. În paralel, Pakistanul și Turcia au fiecare graniță cu Iranul și au propriile motive pentru a evita extinderea conflictului: Pakistanul gestionează o populație șiită numeroasă și o relație sensibilă cu Teheranul, iar Turcia și Iranul au interese comune legate de separatismul kurd, deși concurează pe alte dosare regionale. Reacția Iranului și miza de descurajare Primele reacții de la Teheran au fost negative. Ebrahim Rezaei, membru al Comisiei pentru securitate națională și politică externă a Parlamentului iranian, a transmis pe X că un „acord pe hârtie” nu ar garanta securitatea Arabiei Saudite, potrivit materialului. În același timp, Adevărul amintește că Iranul a atacat în repetate rânduri ținte din Arabia Saudită în timpul războiului, inclusiv infrastructură civilă și instalații energetice, iar deși atacurile directe s-au redus după armistițiul din 8 aprilie, grupări susținute de Iran din Yemen și Irak au continuat să vizeze regatul. În această logică, pactul de la Mecca funcționează ca avertisment: un atac major ar putea declanșa o reacție în lanț, cu potențial de extindere rapidă a conflictului. [...]
