Știri
Știri din categoria Externe
Deși circa 1,6 milioane de sirieni s-au întors în Siria după tranziția politică de la sfârșitul lui 2024, repatrierile din Germania rămân marginale, sub 4.000, potrivit G4Media, care citează date UNHCR și informații ale autorităților germane.
Datele furnizate de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați (UNHCR), preluate de dpa și citate de Welt am Sonntag, arată că revenirea are loc în principal din statele vecine Siriei: 634.000 de persoane s-au întors din Turcia, 621.000 din Liban și 284.000 din Iordania.
În schimb, potrivit Biroului german pentru migrație (BAMF), în februarie, anul trecut 3.678 de refugiați sirieni s-au întors în Siria din cei peste 900.000 de sirieni care locuiesc în prezent în Germania.
În material se arată că, după înlăturarea regimului Assad în decembrie 2024, numărul sirienilor care cer azil în Germania a crescut rapid. Noul președinte sirian, Ahmed al-Sharaa, a cărui grupare HTS a înlăturat regimul Assad, a încercat o apropiere de Occident.
Guvernul german a transmis că nu mai vede motive pentru a oferi protecție refugiaților sirieni, însă nu a trecut la repatrierea forțată, pe fondul dezbaterii interne privind condițiile din Siria.
Partidele de opoziție din Germania susțin ideea ca refugiații sirieni să poată reveni temporar în țară pentru a evalua situația, însă legea actuală îi expune riscului de a-și pierde statutul de protecție dacă pleacă temporar în Siria.
Totodată, Germania oferă sprijin financiar pentru repatriere, de până la 1.000 de euro (aprox. 5.000 lei) pentru adulți, notează dpa.
Recomandate
Aplicarea provizorie a acordului UE–Mercosur de la 1 mai 2026 mută presiunea pe România de la dezbaterea „pro sau contra agriculturii” la o miză mai mare: stabilitatea lanțurilor industriale legate de Germania, de care depind 250.000 de locuri de muncă , potrivit Adevărul . În interpretarea eurodeputatului Iuliu Winkler , vicepreședinte al Comisiei pentru Comerț Internațional (INTA) din Parlamentul European, acordul ar putea susține exporturile Germaniei și Italiei către piețe latino-americane, cu efect indirect asupra furnizorilor din România, în special din industria auto. Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay) intră într-o etapă de „aplicare provizorie” de la 1 mai 2026. Intrarea completă în vigoare depinde de aprobarea Parlamentului European, care, conform articolului, va putea vota doar după avizul Curții de Justiție a Uniunii Europene privind compatibilitatea acordului cu tratatele UE. De ce contează pentru economia României: dependența de industria germană Winkler argumentează că discuția publică din România a fost împinsă prea mult spre agricultură, deși acordul acoperă și produse industriale (mașini, produse chimice, piese și componente). În acest context, el leagă direct interesul României de interesul Germaniei și Italiei, principalii parteneri comerciali ai României în UE, care susțin acordul pentru că deschide piețe tradițional protecționiste din America Latină, prin reducerea tarifelor vamale. Punctul central invocat: „250.000 de locuri de muncă în România” depind de firme germane , iar o parte importantă din exporturile către Germania sunt componente pentru industria auto germană. Dacă economia germană își pierde „oxigenul”, efectul s-ar vedea și în România prin reducerea activității și a locurilor de muncă din companiile conectate la aceste lanțuri de aprovizionare. Ce protecții sunt prevăzute pentru agricultură în aplicarea provizorie Acordul rămâne controversat, inclusiv din cauza temerilor fermierilor privind importuri mai ieftine și presiune pe producția locală. În material este descrisă o „ clauză de salvgardare ” prezentată drept cea mai puternică de până acum, construită pe amendamente venite din zona asociațiilor agricole. Conform explicațiilor din articol, mecanismul ar permite oprirea importurilor atunci când apare „perturbarea pieței”, definită prin praguri precum: scăderea prețului pe piață cu mai mult de 5% ; sau creșterea cantităților importate cu mai mult de 5% față de media ultimilor trei ani. Lista produselor sensibile menționată include, între altele: vită, porc, pui, ouă, miere, etanol și bioetanol. Winkler susține că perturbarea pieței poate fi constatată nu doar la nivelul UE, ci și de fiecare stat membru, ceea ce ar presupune monitorizare și reacție din partea autorităților naționale. Ce urmează: doar partea comercială, cu risc de conflict politic Potrivit articolului, de la 1 mai intră în vigoare doar partea comercială a acordului, prin decizia Comisiei Europene, în timp ce întregul acord (care include și componente politice legate de drepturile omului, Acordul de la Paris și reguli UE privind defrișările) a fost trimis la Curtea Europeană de Justiție. Winkler anticipează tensiuni politice, cu Franța în prim-plan, și afirmă că lunile de aplicare ar putea arăta dacă apar sau nu efecte negative pe piețele produselor sensibile. În paralel, el pune nemulțumirea fermierilor mai ales pe seama costurilor (motorină, îngrășăminte), a obligațiilor de reglementare din ultimii ani și a incertitudinilor privind bugetul agricol după 2028, nu exclusiv pe Mercosur. [...]
Retragerea a circa 5.000 de militari americani din Germania riscă să adâncească incertitudinea de securitate în Europa , într-un moment în care relația transatlantică este deja tensionată de decizii comerciale ale Washingtonului, potrivit Stirile Pro TV . Premierul Poloniei, Donald Tusk , avertizează că pericolul major nu vine din exterior, ci din „dezintegrarea” alianței. Tusk a reacționat sâmbătă, după anunțul Pentagonului privind retragerea din Germania, spunând că principala amenințare pentru comunitatea transatlantică este erodarea internă a coeziunii. „Cea mai mare ameninţare pentru comunitatea transatlantică nu sunt duşmanii săi externi, ci dezintegrarea în curs a Alianţei noastre. Trebuie să facem cu toţii tot ce este necesar pentru a inversa acest trend dezastruos.” Calendarul retragerii și dimensiunea prezenței SUA în Germania Secretarul apărării din SUA, Pete Hegseth, a ordonat retragerea a aproximativ 5.000 de militari americani din Germania, a relatat sâmbătă dpa. Un purtător de cuvânt al Pentagonului a declarat pentru agenția de presă germană că retragerea ar urma să se încheie în următoarele șase până la 12 luni. Germania găzduiește aproximativ 35.000 de militari americani în serviciu activ, cel mai mare contingent american din Europa, conform informațiilor din articol. Context: tensiuni comerciale și revenirea la nivelurile de dinainte de 2022 Planurile Pentagonului vin după o altă decizie a SUA care a iritat Berlinul în același weekend: Donald Trump a anunțat că va crește taxele vamale pentru importurile auto din Uniunea Europeană cu 25%, acuzând UE că nu respectă acordul comercial, notează Reuters, citată de Știrile Pro TV. Publicația menționează că măsura „amenință să coste economia Germaniei miliarde de euro”, fără a oferi o estimare numerică. În paralel, un oficial citat în articol afirmă că reducerea va readuce numărul militarilor americani din Europa la nivelurile de dinainte de 2022, înainte ca invazia Rusiei în Ucraina să ducă la creșterea efectivelor, decisă de președintele de atunci, Joe Biden. De ce contează Mesajul lui Tusk pune accent pe riscul ca decizii succesive ale Washingtonului — militare și comerciale — să slăbească încrederea și coordonarea în cadrul alianței transatlantice. În lipsa altor detalii în sursă despre redistribuirea trupelor sau despre măsuri compensatorii, rămâne de urmărit cum va fi implementată retragerea în intervalul de șase până la 12 luni indicat de Pentagon. [...]
Iranul a transmis Washingtonului un plan în 14 puncte care condiționează orice armistițiu de ridicarea sancțiunilor și deblocarea activelor , o abordare care ar putea complica negocierile și ar prelungi incertitudinea regională, inclusiv pe rutele energetice și comerciale, potrivit Mediafax . Informația este atribuită agenției semi-oficiale iraniene Tasnim , citată de Al Jazeera. Demersul vine după ce, potrivit acelorași relatări, SUA ar fi trimis Iranului o propunere separată, în nouă puncte. Ce cere Teheranul și care este miza Conform Tasnim, SUA ar fi solicitat un armistițiu cu un termen limită de două luni. Iranul ar fi insistat ca „problemele” să fie rezolvate în 30 de zile și ca accentul să fie pus pe „încheierea războiului”, nu pe prelungirea armistițiului. Planul iranian ar include, între altele: garanții de neagresiune; retragerea forțelor americane din vecinătatea Iranului; ridicarea blocadei navale; deblocarea activelor înghețate ale Iranului; ridicarea sancțiunilor; încetarea războiului „pe toate fronturile”, inclusiv în Liban. Ce urmează Iranul așteaptă un răspuns din partea SUA la propunerea sa. Materialul nu oferă detalii despre poziția oficială a Washingtonului sau despre un calendar de negocieri, dincolo de termenele menționate în relatările Tasnim. [...]
SUA le-au transmis unor aliați europeni să se pregătească pentru întârzieri semnificative la livrările de armament american , pe fondul eforturilor Pentagonului de a-și reface stocurile după războiul cu Iranul, potrivit Mediafax , care citează Financial Times . Avertismentul ar viza, între alții, Marea Britanie, Polonia, Estonia și Lituania, iar mai multe surse familiarizate cu subiectul au declarat pentru Financial Times că Pentagonul a informat aceste țări să se aștepte la întârzieri pentru mai multe sisteme de rachete. Impact operațional: livrări amânate pentru muniții și sisteme cheie Potrivit Financial Times, întârzierile ar urma să afecteze muniția pentru Himars, Nasams și alte sisteme de rachete. În paralel, armata americană ar fi fost nevoită să transfere arme din alte regiuni, inclusiv din zona Indo-Pacific, pentru a susține continuarea războiului în Iran. Pentagonul a transmis că „evaluează cu atenție noile solicitări de echipamente din partea partenerilor, precum și cazurile existente de transfer de arme, pentru a asigura alinierea la nevoile operaționale”. Surse citate de Financial Times susțin că întârzierile nu ar urmări „pedepsirea” Europei, ci ar reflecta îngrijorări legate de nivelul stocurilor SUA. Semnal și pentru Asia: presiune spre alternative non-americane Financial Times notează că experți în securitate avertizează că și aliații SUA din Asia ar trebui să se aștepte la întârzieri, în condițiile în care Japonia și Coreea de Sud se bazează pe armament american, inclusiv pe rachete interceptoare Patriot. Christopher Johnstone, fost înalt funcționar al Pentagonului, în prezent la The Asia Group, a declarat pentru publicația britanică: „Aliații din Asia probabil subestimează impactul pe care îl va avea asupra lor deficitul de muniție din SUA și durata acestui impact. (…) Această realitate va determina Japonia, Coreea de Sud și alți aliați să se concentreze mai mult pe opțiuni autohtone și non-americane, chiar și în domenii în care echipamentul american este clar superior”. Context: precedente în mandatul Biden, dar un avertisment „mai grav” acum În mandatul fostului președinte Joe Biden, Washingtonul a amânat livrări de arme către aliați; în 2024, Biden a suspendat livrările de rachete de interceptare pentru sistemele Patriot și NASAMS către alte țări, pentru a accelera livrările către Kiev, potrivit Financial Times. De această dată, publicația apreciază că avertismentul către aliații europeni este „mai grav”, având în vedere contextul geopolitic și amploarea mai mare a problemei. În același timp, președintele american Donald Trump a respins îngrijorările legate de stocuri, afirmând: „Avem stocuri peste tot în lume și le putem folosi dacă avem nevoie”. [...]
Escaladarea retoricii dintre Washington și Havana riscă să se traducă în noi restricții economice și presiuni asupra fluxurilor energetice către Cuba , după ce președintele cubanez Miguel Díaz-Canel a cerut comunității internaționale să reacționeze la amenințările lui Donald Trump privind o posibilă intervenție militară, potrivit HotNews . Díaz-Canel a spus că amenințările de „agresiune militară” au ajuns la „un nivel periculos și fără precedent” și a cerut comunității internaționale „să ia notă” și să decidă, „alături de poporul SUA”, dacă va permite ca „un act criminal atât de radical să fie comis”. Reacția a venit după ce Trump a reiterat, vineri, într-o alocuțiune în Florida, că SUA ar putea „prelua controlul” Cubei, sugerând inclusiv că un portavion american s-ar putea opri acolo „pe drumul de întoarcere din Iran”. Sancțiuni mai dure și efecte directe asupra economiei Cubei Declarațiile lui Trump au fost făcute la câteva ore după semnarea unui decret prezidențial care înăsprește sancțiunile americane împotriva guvernului de la Havana și a entităților care colaborează cu acesta. În paralel, președintele american aplică „o politică de presiune maximă” împotriva Cubei „de la începutul anului”, considerând că insula reprezintă „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a SUA. Pe lângă embargoul american în vigoare din 1962, Washingtonul impune din ianuarie și o „blocadă petrolieră” a insulei, permițând trecerea unui singur petrolier rusesc — o măsură cu impact potențial imediat asupra alimentării cu energie și, implicit, asupra activității economice. Mesajul Havanei: miza politică internă din Florida Președintele cubanez a susținut că o intervenție militară americană ar urmări în primul rând „satisfacerea” intereselor comunității de exilați cubanezi din Florida, descrisă drept „un grup restrâns dar bogat și influent, animat de o dorință de revanșă și de dominație”. În același timp, Díaz-Canel a transmis că „niciun agresor, oricât de puternic ar fi el, nu va avea parte de predarea Cubei”. Context: mobilizare publică la Havana Înaintea acestui schimb de declarații, la Havana a avut loc vineri, de 1 Mai, o defilare în fața ambasadei SUA, organizată pentru a denunța amenințările de agresiune americană. La eveniment au participat Raul Castro, în vârstă de 94 de ani, și președintele cubanez. [...]
Erodarea încrederii dintre Kiev și Washington riscă să blocheze accesul Ucrainei la armament și să slăbească presiunea sancțiunilor asupra Rusiei , într-un moment în care administrația Trump este concentrată pe războiul cu Iranul și pe gestionarea consecințelor acestuia, potrivit Digi24 , care citează o analiză Kyiv Independent . Schimbarea de ton a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski – de la sprijin public pentru o operațiune militară americană în Orientul Mijlociu la critici deschise la adresa politicii externe a SUA – vine pe fondul unor „promisiuni încălcate”, al incertitudinii privind stocurile de armament și al mesajelor publice de la Washington care alimentează frustrarea Kievului, potrivit unor persoane familiarizate cu discuțiile, citate de Kyiv Independent. Oficialii ucraineni evită să vorbească despre o ruptură, dar recunosc că deficitul de încredere devine tot mai vizibil. De ce contează: sancțiunile și armele au devenit pârghii instabile Pentru Ucraina, miza imediată este dublă: menținerea presiunii economice asupra Rusiei și asigurarea fluxului de armament, în special pentru apărarea aeriană. Analiza descrie o relație bilaterală care intră într-un „impas dificil”, în timp ce SUA sunt absorbite de conflictul cu Iranul și de o diplomație „fragilă” privind o posibilă soluționare. În plan economic și de reglementare (sancțiuni), Kyiv Independent notează că Washingtonul a emis, la jumătatea lunii aprilie, o a doua derogare de la sancțiuni pentru petrolul rusesc, permițând vânzări limitate pe fondul îngrijorărilor privind penuria globală legată de război și de perturbările asociate blocadei Strâmtorii Hormuz . La Kiev, decizia a fost percepută drept „trădare”, mai ales că, cu două zile înainte, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, declarase public că administrația „nu va reînnoi licența generală pentru petrolul rusesc”. Tot potrivit sursei, chiar și unii oficiali americani ar fi considerat în privat că derogarea nu era necesară și că ar fi avut un impact redus asupra piețelor, ceea ce a amplificat neîncrederea Kievului. Prelungirea a venit la scurt timp după o vizită în SUA a trimisului rus Kirill Dmitriev, despre care „se crede” că a făcut lobby pentru derogare. Critici mai directe de la Kiev, după luni de reținere După o perioadă în care Zelenski a încercat să gestioneze relația cu Trump „înghițindu-și frustrarea în public”, ultimele luni au adus o schimbare vizibilă, arată analiza. Printre episoadele menționate: Zelenski i-a criticat direct pe cei doi emisari americani implicați în procesul de pace, acuzând lipsă de respect față de Kiev. L-a criticat pe vicepreședintele JD Vance pentru că a lăudat suspendarea ajutorului militar american pentru Ucraina, susținând că poziția avantajează Rusia și slăbește SUA. Un oficial ucrainean a explicat de ce Kievul a evitat să comenteze public după împușcăturile de la Cina Corespondenților de la Casa Albă, invocând lipsa unor reacții similare din partea americană atunci când Ucraina este supusă atacurilor masive. „Este o lipsă de respect să mergi la Moscova și nu la Kiev, este pur și simplu o lipsă de respect”, a declarat Zelenski pe 20 aprilie. Oficialii ucraineni susțin, însă, că nu ar fi vorba despre o strategie deliberată de confruntare, ci despre adaptarea mesajelor la o relație care „s-a schimbat”. Războiul cu Iranul a scos Ucraina de pe agenda Washingtonului, susține analiza Kyiv Independent arată că Zelenski a fost printre primii lideri care au susținut public campania americană și israeliană împotriva Iranului, argumentând că Teheranul este implicat de mult timp în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. „Regimul iranian a adus atâta rău Ucrainei”, a spus Zelenski. Kievul ar fi sperat că acest sprijin va consolida relevanța strategică a Ucrainei pentru Trump. În schimb, SUA ar fi devenit „și mai ostile” față de Kiev, iar Ucraina ar fi fost „efectiv scoasă de pe agenda de lucru” pe măsură ce Washingtonul s-a concentrat pe gestionarea escaladării. Armamentul: de la ajutor direct la vânzări, cu blocaje pe Patriot Pe dimensiunea operațională, cooperarea militară este descrisă ca o sursă de „anxietate tăcută”. Spre deosebire de administrația Biden, Casa Albă a lui Trump s-a abținut de la acordarea de ajutor militar direct, iar asistența ar veni tot mai mult prin vânzări de arme și mecanisme de achiziție care implică aliații NATO. Unele rapoarte au sugerat că Washingtonul ar folosi livrările către Ucraina ca pârghie în negocieri mai ample cu guvernele europene; un oficial al Apărării din SUA a respins această idee, potrivit analizei. În Europa, frustrarea ar crește, iar o sursă familiarizată cu discuțiile a spus că acest lucru afectează direct capacitatea Ucrainei de a obține armele de care are nevoie „urgent”, inclusiv rachete pentru sistemele Patriot. „Este foarte greu să canalizăm acești bani chiar și pentru achiziționarea de rachete pentru sistemele Patriot”, a spus sursa citată. Analiza mai notează că penuria a devenit atât de gravă încât Zelenski i-a cerut comandantului Forțelor Aeriene să contacteze direct partenerii care promiseseră anterior rachete Patriot și alte sisteme de apărare aeriană. Ce urmează: relație mai tranzacțională și reacții publice mai dure Un semnal al schimbării este și reacția publică a ambasadoarei Ucrainei în SUA, Olha Stefanișina, care a criticat derogarea privind petrolul rusesc și a cerut reinstituirea sancțiunilor, potrivit analizei. Pentru Kiev, „problema mai profundă” nu ar fi petrolul în sine, ci încrederea – iar odată erodată, spațiul pentru compromisuri discrete se îngustează, cu efecte directe asupra sancțiunilor și a livrărilor de armament. [...]
