Știri
Știri din categoria Externe
Escaladarea retoricii dintre Washington și Havana riscă să se traducă în noi restricții economice și presiuni asupra fluxurilor energetice către Cuba, după ce președintele cubanez Miguel Díaz-Canel a cerut comunității internaționale să reacționeze la amenințările lui Donald Trump privind o posibilă intervenție militară, potrivit HotNews.
Díaz-Canel a spus că amenințările de „agresiune militară” au ajuns la „un nivel periculos și fără precedent” și a cerut comunității internaționale „să ia notă” și să decidă, „alături de poporul SUA”, dacă va permite ca „un act criminal atât de radical să fie comis”. Reacția a venit după ce Trump a reiterat, vineri, într-o alocuțiune în Florida, că SUA ar putea „prelua controlul” Cubei, sugerând inclusiv că un portavion american s-ar putea opri acolo „pe drumul de întoarcere din Iran”.
Declarațiile lui Trump au fost făcute la câteva ore după semnarea unui decret prezidențial care înăsprește sancțiunile americane împotriva guvernului de la Havana și a entităților care colaborează cu acesta. În paralel, președintele american aplică „o politică de presiune maximă” împotriva Cubei „de la începutul anului”, considerând că insula reprezintă „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a SUA.
Pe lângă embargoul american în vigoare din 1962, Washingtonul impune din ianuarie și o „blocadă petrolieră” a insulei, permițând trecerea unui singur petrolier rusesc — o măsură cu impact potențial imediat asupra alimentării cu energie și, implicit, asupra activității economice.
Președintele cubanez a susținut că o intervenție militară americană ar urmări în primul rând „satisfacerea” intereselor comunității de exilați cubanezi din Florida, descrisă drept „un grup restrâns dar bogat și influent, animat de o dorință de revanșă și de dominație”.
În același timp, Díaz-Canel a transmis că „niciun agresor, oricât de puternic ar fi el, nu va avea parte de predarea Cubei”.
Înaintea acestui schimb de declarații, la Havana a avut loc vineri, de 1 Mai, o defilare în fața ambasadei SUA, organizată pentru a denunța amenințările de agresiune americană. La eveniment au participat Raul Castro, în vârstă de 94 de ani, și președintele cubanez.
Recomandate
Președintele Cubei, Miguel Díaz-Canel , avertizează că amenințările de agresiune militară ale lui Donald Trump au ajuns la un „nivel periculos și fără precedent” și cere o reacție a comunității internaționale , potrivit Agerpres , care citează AFP. Declarația a fost făcută sâmbătă și plasează din nou relația Washington–Havana într-o zonă de tensiune politică ridicată, cu potențial de a complica dialogul diplomatic și de a alimenta incertitudini în regiune. Ce spune liderul cubanez și ce cere Díaz-Canel susține că mesajele lui Trump privind o posibilă acțiune militară împotriva Cubei depășesc un prag „fără precedent” și face apel la comunitatea internațională să reacționeze, conform informațiilor disponibile în materialul Agerpres. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că detalii suplimentare despre contextul exact al declarațiilor sau despre eventuale reacții oficiale nu pot fi verificate din textul accesibil public. [...]
Comisia Europeană își păstrează opțiunile deschise după ce președintele SUA, Donald Trump, a anunțat tarife vamale de 25% pentru automobilele și camioanele importate din Uniunea Europeană, potrivit Mediafax . Mesajul Bruxelles-ului indică riscul unei escaladări comerciale cu impact direct asupra industriei auto europene și a lanțurilor de aprovizionare. Comisia a transmis că UE analizează amenințarea lui Trump de a impune tariful de 25% asupra autovehiculelor și pieselor auto provenite din blocul comunitar și că „își va păstra opțiunile deschise”. Ce invocă Bruxelles-ul: acordul de la Turnberry Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, citat de POLITICO, a declarat că UE pune în aplicare acordul de la Turnberry „în conformitate cu practica legislativă standard”, menționând că administrația SUA este ținută „pe deplin informată” pe parcursul procesului. Reacție politică: „inacceptabil” și „atacuri arbitrare” Bernd Lange , președintele Comisiei pentru comerț internațional a Parlamentului European, a criticat anunțul lui Trump, într-o declarație pentru Reuters. „Comportamentul președintelui Trump este inacceptabil. Această ultimă măsură demonstrează cât de neserioasă este partea americană. Am asistat deja la astfel de atacuri arbitrare din partea SUA în cazul Groenlandei; acesta nu este modul în care trebuie tratați partenerii apropiați. Acum nu putem decât să răspundem cu maximă claritate și fermitate, bazându-ne pe puterea poziției noastre.” Ce a anunțat Trump și cine ar fi exceptat Donald Trump a scris pe rețeaua Truth Social că va majora tariful pentru autoturisme și camioane la 25%, motivând că UE „nu respectă” acordul comercial încheiat între cele două părți vara trecută. Potrivit anunțului, măsura nu s-ar aplica producătorilor care își fabrică vehiculele pe teritoriul american. „Este pe deplin înțeles și agreat că, dacă produc mașini și camioane în fabrici din SUA, nu va exista niciun tarif”, a transmis președintele american. [...]
Riscul reluării conflictului dintre Iran și SUA reapare pe fondul blocadei din Strâmtoarea Ormuz , după ce un oficial militar iranian a spus că reînceperea războiului este „probabilă”, iar forțele armate sunt „pe deplin pregătite”, potrivit G4Media . Declarația vine după ce președintele american Donald Trump a respins o nouă ofertă transmisă de Teheran pentru reluarea negocierilor. Mohammad Jafar Asadi, inspector adjunct al Comandamentului Forțelor Armate Khatam Al-Anbiya, a susținut că „evenimentele au demonstrat” că SUA „nu au respectat nicio promisiune sau acord” și a avertizat asupra unei posibile escaladări. „Forţele armate sunt pe deplin pregătite pentru orice nouă aventură sau acţiune imprudentă din partea americanilor.” Strâmtoarea Ormuz, miza imediată: redeschidere înaintea dosarului nuclear În paralel, un înalt oficial iranian, citat de Reuters, a descris o propunere care ar schimba ordinea negocierilor: Iranul ar accepta redeschiderea Strâmtorii Ormuz și reluarea transportului maritim înainte ca discuțiile privind programul nuclear să intre în faza dificilă. Conform aceleiași relatări, planul ar include: garanții că Israelul și SUA nu vor mai ataca; deschiderea strâmtorii de către Iran; ridicarea blocadei americane; amânarea negocierilor privind restricțiile asupra programului nuclear pentru o etapă ulterioară, în schimbul ridicării sancțiunilor, cu solicitarea Iranului ca SUA să îi recunoască dreptul de a îmbogăți uraniu în scopuri pașnice, chiar dacă ar fi de acord să suspende această activitate. Oficialul a spus că un „nou calendar” a fost detaliat într-o propunere transmisă Statelor Unite prin intermediul mediatorilor, Pakistan, însă fără publicarea conținutului integral. Context: armistițiu fragil și negocieri fără rezultat Materialul menționează că un armistițiu a intrat în vigoare la 8 aprilie, după aproape 40 de zile de atacuri israeliene și americane asupra Iranului și contraatacuri iraniene în regiune. O primă rundă de discuții directe, la Islamabad, pe 11 aprilie, a eșuat, iar divergențele au rămas „semnificative”, de la situația Strâmtorii Ormuz până la chestiunea nucleară. Donald Trump a declarat vineri că „nu este mulțumit” de ultima versiune a acordului și a reiterat că reluarea războiului rămâne „o opțiune”, adăugând că a fost informat joi de armată cu privire la posibile noi acțiuni militare. De ce contează: blocada maritimă prelungește presiunea economică Potrivit informațiilor citate de Reuters, Iranul blochează aproape toate transporturile maritime din Golf, cu excepția celor proprii, de mai bine de două luni, iar luna trecută SUA au impus propria blocadă a navelor din porturile iraniene. În acest context, orice eșec al negocierilor crește riscul de prelungire a blocajelor și de noi episoade militare, cu efecte directe asupra fluxurilor maritime din regiune. Separat, articolul notează că, deși armistițiul a permis revenirea la o „aparentă normalitate”, populația este afectată de inflație și șomaj în creștere, pe fondul deceniilor de sancțiuni internaționale. [...]
Iran a propus redeschiderea Strâmtorii Hormuz înaintea negocierilor nucleare, dar planul a fost respins de Donald Trump , potrivit Reuters . Miza imediată este fluxul de energie: războiul a provocat, conform sursei, „cea mai mare perturbare de până acum” a aprovizionării globale cu energie. La patru săptămâni după ce SUA și Israel au suspendat campania de bombardamente împotriva Iranului, nu există încă un acord care să încheie conflictul. Între timp, Iran blochează de peste două luni aproape toate transporturile maritime din Golf, cu excepția celor proprii, iar luna trecută SUA au impus la rândul lor o blocadă asupra navelor care pleacă din porturi iraniene. Ce conținea propunerea Teheranului Un oficial iranian de rang înalt, care a vorbit sub protecția anonimatului din cauza caracterului confidențial al discuțiilor, a descris un cadru în care elementele cu impact imediat asupra transportului maritim ar fi fost rezolvate înaintea dosarului nuclear: încetarea războiului, cu o garanție că Israelul și SUA nu vor ataca din nou; redeschiderea Strâmtorii Hormuz pentru navigație; ridicarea blocadei americane asupra Iranului; abia ulterior, negocieri privind limitarea programului nuclear iranian, în schimbul ridicării sancțiunilor. Iranul ar fi cerut ca Washingtonul să îi recunoască dreptul de a îmbogăți uraniu în scopuri pașnice, chiar dacă ar accepta suspendarea îmbogățirii, potrivit aceleiași surse. De ce a respins Trump și ce condiții pune Washingtonul Donald Trump a declarat vineri că nu este „mulțumit” de cea mai recentă propunere a Iranului, fără să detalieze ce elemente respinge. Președintele american a spus reporterilor la Casa Albă: „Cer lucruri cu care nu pot fi de acord.” Washingtonul a reiterat, potrivit Reuters, că nu va încheia războiul fără un acord care să împiedice Iranul să obțină vreodată o armă nucleară — obiectivul principal invocat de Trump când a lansat loviturile în februarie, în timpul unor discuții pe tema nucleară. Iranul susține că programul său nuclear este pașnic. Ce urmează: presiune pe rutele energetice, negocieri împinse în plan secund Oficialul iranian a susținut că Teheranul vede amânarea discuțiilor nucleare pentru o etapă ulterioară drept o „schimbare semnificativă” menită să faciliteze un acord. Reuters notează că presa relatase deja în ultima săptămână că Iranul propunea redeschiderea strâmtorii înainte de rezolvarea chestiunilor nucleare, iar oficialul a confirmat că acest calendar a fost inclus într-o propunere formală transmisă SUA prin mediatori. În lipsa unui acord, blocajele reciproce — ale Iranului asupra transporturilor din Golf și ale SUA asupra navelor din porturile iraniene — rămân principalul factor de risc pentru fluxurile energetice și pentru stabilitatea rutelor maritime din regiune. [...]
Washingtonul amână relansarea negocierilor de pace pentru Ucraina , pe fondul temerilor că o nouă rundă de diplomație nu ar aduce rezultate și al mutării atenției SUA către războiul cu Iranul, în condițiile în care emisarii lui Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner , nu se grăbesc să ajungă la Kiev, potrivit Digi24 , care citează Kyiv Independent. Ezitarea vine după luni de discuții interne despre o posibilă vizită care ar fi fost prima deplasare a celor doi emisari în Ucraina, deși ambii au mers în repetate rânduri la Moscova pentru întâlniri cu Vladimir Putin. Un înalt oficial ucrainean citat de publicația ucraineană spune că au existat promisiuni repetate privind o vizită la Kiev, fără ca acestea să fie respectate. Președintele Volodimir Zelenski a criticat public această abordare, considerând că vizitele repetate în Rusia, fără o deplasare similară în Ucraina, transmit un semnal politic negativ. „Este lipsit de respect să vii la Moscova și nu și la Kiev, este pur și simplu lipsit de respect.” De ce contează: fără vizită la Kiev, formatul trilateral rămâne blocat Potrivit unei persoane familiarizate cu discuțiile, vizita ar fi trebuit să funcționeze ca un „declanșator” pentru reluarea diplomației trilaterale Ucraina–Rusia–SUA, într-un moment în care discuțiile sunt practic stagnante. Negocierile ar fi fost înghețate de peste două luni, iar atenția Washingtonului s-a mutat către conflictul cu Iranul și eforturile diplomatice asociate. Ultima rundă de discuții trilaterale a avut loc pe 16 februarie, iar o întâlnire planificată pentru finalul aceleiași luni a fost amânată cu puțin timp înainte de atacurile americano-israeliene asupra Iranului, mai notează materialul citat. Obstacolele invocate: agenda SUA, logistica și lipsa „substanței” în negocieri Două surse citate spun că planul inițial era ca Witkoff și Kushner să meargă mai întâi la Kiev, să se întâlnească cu Zelenski și abia apoi să se deplaseze la Moscova pentru discuții cu Putin. Între timp, mai mulți factori complică o astfel de vizită: prioritizarea negocierilor SUA–Iran , care domină agenda de politică externă a Washingtonului; logistica deplasărilor în Ucraina , în condițiile în care spațiul aerian este închis, iar trenul rămâne ruta viabilă către Kiev; o sursă citată afirmă că „este dificil pentru Witkoff”; impasul de fond privind teritoriul , care face ca o vizită să riște să fie mai degrabă simbolică decât utilă. În centrul blocajului rămâne disputa asupra Donbasului: Rusia ar cere retragerea forțelor ucrainene din părțile controlate de Ucraina din regiune ca precondiție pentru un acord, cerere respinsă de Kiev, care susține că înghețarea actualei linii a frontului este singura bază realistă pentru un armistițiu. Un oficial ucrainean citat afirmă că „nu există încă substanță”, iar un oficial american a declarat pentru Kyiv Independent că vizita rămâne în discuție, dar „nu a fost încă confirmată”. Ce urmează Deși dialogul Kiev–Washington continuă „prin mai multe canale”, Ucraina caută „noi formate” pentru a revitaliza relația cu SUA, în contextul în care, potrivit unui oficial ucrainean citat, situația din SUA „nu este potrivită” pentru o astfel de vizită, tocmai din cauza războiului din Iran. Vizita emisarilor rămâne, așadar, incertă. [...]
Războiul din Iran a scos la iveală riscuri operaționale și de cost pentru apărarea NATO, de la muniție la flotă , într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi capabilă să atace un stat membru al alianței până în 2029, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Politico . Analiza, bazată pe discuții cu diplomați, actuali și foști oficiali NATO și experți în apărare, identifică cinci slăbiciuni care ar putea pune alianța în dificultate într-un scenariu de escaladare cu Moscova. Miza pentru Europa este dublă: capacitatea efectivă de a susține un conflict de durată și presiunea bugetară asociată refacerii stocurilor și accelerării achizițiilor. 1) Muniția se epuizează rapid, iar interceptarea devine prea scumpă Un prim semnal este deficitul de muniție. În războiul din Iran, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete de apărare aeriană Patriot considerate critice, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni ale conflictului. Producători din industria de apărare, precum Rheinmetall și MBDA, au indicat o cerere în creștere și riscul unei penurii. În paralel, apare problema costului: dacă Rusia produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac unidirecționale pe lună, aliații NATO ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în câteva „săptămâni”, potrivit cercetătorului Justin Bronk (Institutul Regal al Serviciilor Unite). El susține nevoia de interceptoare mai accesibile și de măsuri pasive, precum adăposturi din beton întărit pentru aeronave. Lipsa de muniții ar urma să fie un subiect important la summitul liderilor NATO din iulie, potrivit unei persoane familiarizate cu situația, mai notează analiza. 2) Superioritatea aeriană nu mai poate fi presupusă Capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene a SUA, indică limitele strategiei de a „bombarda o țară până la supunere” cu aeronave convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm). În acest context, NATO ar trebui să regândească modul în care își asigură dominația aeriană și să investească mai mult în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi infrastructura de producție de drone și obiective militare în interiorul Rusiei, conform lui Bronk. Acesta a indicat și creșterea achizițiilor de rachete AGM-88G, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Totodată, războiul din Iran a alimentat discuții interne în NATO despre nevoia de capabilități mai mari de lovire „în adâncime”, în condițiile în care începe anul acesta următorul ciclu de planificare a apărării pe patru ani, potrivit a doi diplomați ai alianței citați în analiză. 3) Puterea navală, subfinanțată și cu disponibilitate redusă Un alt punct vulnerabil este flota. Desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat subfinanțarea marinelor NATO. Exemplul dat este Regatul Unit: după trei săptămâni necesare pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful maritim al Marii Britanii, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut luna trecută că Marina Regală nu era pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Într-un conflict cu Rusia, marinele ar fi esențiale pentru vânarea submarinelor din apropierea Peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor cu rachete de croazieră Kalibr cu rază lungă, potrivit expertului Sidharth Kaushal (RUSI). Printre soluțiile menționate: facilități comune de întreținere, reducerea deficitului de personal și investiții în nave flexibile, adaptabile la misiuni diferite. 4) Dezbinarea politică poate limita reacția alianței Războiul a accentuat și tensiunile interne: Europa ar fi respins cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii, potrivit analizei. În același timp, Trump a criticat NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”. Riscul, după Iran, este ca SUA să aleagă să nu se implice sau să se angajeze doar limitat dacă Rusia ar invada, potrivit unei evaluări din interiorul alianței citate de Politico. Fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen a sugerat ca europenii să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. De ce contează: presiune pe bugete și pe capacitatea de producție Dincolo de lecțiile tactice, concluzia practică este că vulnerabilitățile descrise împing aliații spre cheltuieli mai mari și mai rapide: refacerea stocurilor de muniție, extinderea capacităților de apărare aeriană cu soluții mai ieftine, investiții în lovituri la distanță și un efort de recuperare pentru flote și mentenanță. În același timp, analiza plasează aceste nevoi într-un calendar strâns, pe fondul avertismentelor că Rusia ar putea fi în măsură să atace un membru NATO până în 2029, ceea ce ridică miza deciziilor de la summitul din iulie și din următorul ciclu de planificare a apărării al alianței. [...]
