Aplicarea provizorie a acordului UE–Mercosur de la 1 mai 2026 mută presiunea pe România de la dezbaterea „pro sau contra agriculturii” la o miză mai mare: stabilitatea lanțurilor industriale legate de Germania, de care depind 250.000 de locuri de muncă, potrivit Adevărul. În interpretarea eurodeputatului Iuliu Winkler, vicepreședinte al Comisiei pentru Comerț Internațional (INTA) din Parlamentul European, acordul ar putea susține exporturile Germaniei și Italiei către piețe latino-americane, cu efect indirect asupra furnizorilor din România, în special din industria auto.

Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay) intră într-o etapă de „aplicare provizorie” de la 1 mai 2026. Intrarea completă în vigoare depinde de aprobarea Parlamentului European, care, conform articolului, va putea vota doar după avizul Curții de Justiție a Uniunii Europene privind compatibilitatea acordului cu tratatele UE.

De ce contează pentru economia României: dependența de industria germană

Winkler argumentează că discuția publică din România a fost împinsă prea mult spre agricultură, deși acordul acoperă și produse industriale (mașini, produse chimice, piese și componente). În acest context, el leagă direct interesul României de interesul Germaniei și Italiei, principalii parteneri comerciali ai României în UE, care susțin acordul pentru că deschide piețe tradițional protecționiste din America Latină, prin reducerea tarifelor vamale.

Punctul central invocat: „250.000 de locuri de muncă în România” depind de firme germane, iar o parte importantă din exporturile către Germania sunt componente pentru industria auto germană. Dacă economia germană își pierde „oxigenul”, efectul s-ar vedea și în România prin reducerea activității și a locurilor de muncă din companiile conectate la aceste lanțuri de aprovizionare.

Ce protecții sunt prevăzute pentru agricultură în aplicarea provizorie

Acordul rămâne controversat, inclusiv din cauza temerilor fermierilor privind importuri mai ieftine și presiune pe producția locală. În material este descrisă o „clauză de salvgardare” prezentată drept cea mai puternică de până acum, construită pe amendamente venite din zona asociațiilor agricole.

Conform explicațiilor din articol, mecanismul ar permite oprirea importurilor atunci când apare „perturbarea pieței”, definită prin praguri precum:

• scăderea prețului pe piață cu mai mult de 5%; sau
• creșterea cantităților importate cu mai mult de 5% față de media ultimilor trei ani.

Lista produselor sensibile menționată include, între altele: vită, porc, pui, ouă, miere, etanol și bioetanol. Winkler susține că perturbarea pieței poate fi constatată nu doar la nivelul UE, ci și de fiecare stat membru, ceea ce ar presupune monitorizare și reacție din partea autorităților naționale.

Ce urmează: doar partea comercială, cu risc de conflict politic

Potrivit articolului, de la 1 mai intră în vigoare doar partea comercială a acordului, prin decizia Comisiei Europene, în timp ce întregul acord (care include și componente politice legate de drepturile omului, Acordul de la Paris și reguli UE privind defrișările) a fost trimis la Curtea Europeană de Justiție.

Winkler anticipează tensiuni politice, cu Franța în prim-plan, și afirmă că lunile de aplicare ar putea arăta dacă apar sau nu efecte negative pe piețele produselor sensibile. În paralel, el pune nemulțumirea fermierilor mai ales pe seama costurilor (motorină, îngrășăminte), a obligațiilor de reglementare din ultimii ani și a incertitudinilor privind bugetul agricol după 2028, nu exclusiv pe Mercosur.