Știri
Știri din categoria Externe
Pentagonul se pregătește pentru posibile operațiuni terestre în Iran, pe fondul consolidării prezenței militare americane în Orientul Mijlociu, potrivit Mediafax, care citează informații publicate de Washington Post din rândul unor oficiali americani sub protecția anonimatului.
Operațiunile avute în vedere ar putea include raiduri ale forțelor speciale și folosirea de trupe convenționale, însă nu este anticipată o invazie de amploare. Misiunile terestre sunt descrise ca având riscuri ridicate pentru militarii americani, inclusiv atacuri cu drone și rachete, foc de armă și explozibili improvizați.
Oficialii citați spun că președintele Donald Trump nu a luat încă o decizie finală privind punerea în aplicare a acestor planuri. În paralel, administrația ar fi discutat, în ultimele săptămâni, inclusiv scenariul ocupării insulei Kharg, un punct important pentru exporturile de petrol ale Iranului în Golful Persic, precum și raiduri în alte zone de coastă.
Estimările privind durata unei astfel de operațiuni variază de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de obiective și de evoluția situației din teren. În acest context, secretarul de stat Marco Rubio a susținut că obiectivele Statelor Unite ar putea fi atinse și fără trupe terestre, deși Pentagonul ar continua să pregătească o opțiune de „atac final”, care ar combina forțe terestre cu o campanie amplă de bombardamente.
„Trebuie făcut totul” pentru a împiedica Irakul să fie tras în război.
În plan intern, opinia publică americană este majoritar împotriva trimiterii trupelor pe teritoriul iranian: 62% dintre respondenți se opun folosirii trupelor terestre, potrivit unui sondaj AP/NORC citat în material. În privința atacurilor aeriene asupra țintelor militare, răspunsurile sunt mai împărțite (39% împotrivă, 33% favorabil).
Dezbaterea se reflectă și în Congres, unde pozițiile sunt divergente: unii parlamentari resping orice operațiune terestră, în timp ce alții compară o eventuală ocupare a insulei Kharg cu operațiuni istorice din al Doilea Război Mondial. În același timp, experți militari citați recomandă ca eventualele acțiuni să fie rapide și mobile, pentru a evita o staționare prelungită în puncte vulnerabile.
Recomandate
Donald Trump a vorbit despre „redeschiderea” Strâmtorii Trump... pardon, Ormuz - într-un discurs timpic președintelui american, într-un context de escaladare a conflictului din Iran, relatează Știrile ProTV . Declarația vine pe fondul unor atacuri reciproce între Iran și Israel și al implicării directe a SUA, inclusiv prin rănirea unor militari americani într-un atac asupra unei baze din Arabia Saudită. Potrivit sursei, emisarul lui Donald Trump, Steve Witkoff, a anunțat posibile discuții cu oficiali de la Teheran „în aceste zile”, însă noaptea precedentă a fost marcată de bombardamente în Iran și Israel, cu victime. În același timp, forțele israeliene au vizat mai multe instalații nucleare iraniene și două fabrici de oțel din orașul Esfahan, iar Agenția Internațională pentru Energie Atomică a transmis că nivelul radiațiilor nu a crescut. În plan politic, secretarul de stat american Marco Rubio a afirmat că războiul „s-ar putea încheia în câteva săptămâni” și că obiectivele pot fi atinse fără trupe terestre. El a mai spus că Iranul nu a oferit încă un răspuns la planul propus de Statele Unite pentru încheierea conflictului. „Suntem în avans cu această operațiune și ne așteptăm să o finalizăm la momentul potrivit, în câteva săptămâni, nu luni. Ne putem atinge toate obiectivele fără trupe terestre, dar vom fi întotdeauna pregătiți să-i oferim președintelui (Trump) opțiuni și oportunități maxime pentru a se adapta la situații neprevăzute, în cazul în care acestea ar apărea.” Știrile ProTV mai notează că atacurile au avut loc la o zi după ce Donald Trump a anunțat amânarea până pe 6 aprilie a loviturilor planificate asupra centralelor electrice iraniene. Totodată, cel puțin 12 soldați americani au fost răniți într-un atac iranian asupra unei baze aeriene din Arabia Saudită, iar mai multe aeronave americane de realimentare ar fi fost avariate; incidentul a venit la câteva ore după ce Iranul anunțase represalii pentru atacurile asupra propriilor centrale electrice și nucleare. Pe partea iraniană, ministrul de Externe Abbas Araghchi a susținut că Iranul „nu a căutat niciodată războiul”, dar că va continua să se apere „cât timp este necesar”. În paralel, rebelii houthi din Yemen au anunțat că se vor alătura războiului dacă atacurile împotriva Iranului vor continua, ceea ce ridică riscul unei extinderi regionale a conflictului, cu impact direct asupra rutelor energetice din Golf, inclusiv Strâmtoarea Ormuz. [...]
Pentagonul ia în calcul trimiterea a încă 10.000 de militari în Orientul Mijlociu , potrivit Digi24 , într-un scenariu care ar duce efectivele terestre americane din regiune la peste 17.000 de soldați, dacă președintele Donald Trump își dă acordul. Articolul arată că această suplimentare ar veni în timp ce Trump analizează posibilitatea unor negocieri de pace cu Teheranul. Conform informațiilor citate, cei 10.000 de militari s-ar alătura celor aproximativ 5.000 de pușcași marini și 2.000 de parașutiști din Divizia 82 Aeropurtată care au primit deja ordin de deplasare, iar pachetul ar include probabil infanterie, vehicule blindate și sprijin logistic. Dimensiunea desfășurării este însă mult sub nivelul asociat unei invazii pe scară largă. Digi24 amintește că, în martie 2003, SUA au desfășurat circa 150.000 de militari pentru invadarea Irakului, o țară mai mică decât Iranul atât ca suprafață, cât și ca populație. În acest context, oficiali americani actuali și foști citați în material susțin că Trump nu a ordonat trimiterea de trupe pe teren în Iran. Secretarul de stat Marco Rubio a spus că nu crede că acestea vor fi necesare și a afirmat că majoritatea obiectivelor pot fi atinse fără trupe terestre, dar a adăugat că președintele „trebuie să fie pregătit pentru multiple situații de urgență”. Miza politică și strategică este legată de presiunea asupra Iranului: Trump a declarat că speră să rezolve conflictul prin diplomație și să obțină acceptarea unor cerințe, inclusiv predarea stocului de uraniu îmbogățit, demontarea principalelor instalații nucleare și redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Teheranul a respins aceste propuneri, iar materialul notează că Iranul ar putea calcula că închiderea strâmtorii ar pune presiune pe Casa Albă pentru compromisuri și ar descuraja atacuri viitoare. Dacă ar fi ordonată desfășurarea, trupele ar putea fi folosite pentru ocuparea unor puncte strategice, precum insule de pe coasta sudică a Iranului sau porțiuni de litoral, inclusiv pentru a facilita redeschiderea Strâmtorii Hormuz. În același timp, foști oficiali și experți citați avertizează că astfel de misiuni ar fi complexe și riscante, atât din cauza amenințărilor cu rachete și drone, cât și a vulnerabilității unor forțe concentrate, iar menținerea controlului pe termen mai lung ar necesita sprijin aerian și logistic consistent. [...]
Donald Trump susține că Iranul vrea „să facă o înțelegere” , potrivit Al Jazeera , într-un material video publicat pe 28 martie 2026. Președintele SUA a afirmat că Iranul „este decimat” și a sugerat că ar exista discuții în desfășurare, susținând că Teheranul caută un acord. În același context, Trump a lăudat forța armatei americane. „Iranul vrea să facă o înțelegere.” Declarațiile vin pe fondul tensiunilor recurente dintre Washington și Teheran, iar mesajul transmis de Trump indică, cel puțin la nivel retoric, o posibilă deschidere către negocieri, fără ca materialul să ofere detalii despre cadrul, agenda sau nivelul acestor discuții. [...]
Donald Trump a sugerat că SUA ar putea să nu ajute NATO dacă Alianța ar cere sprijin, potrivit Euronews . Președintele american a legat această posibilă schimbare de atitudine de nemulțumirea față de lipsa unui sprijin aliat în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al confruntării cu Iranul. Trump a spus că NATO „a comis o greșeală uriașă” pentru că nu a fost „acolo” împotriva Iranului și a pus sub semnul întrebării obligația Washingtonului de a interveni în sprijinul aliaților, invocând costurile pe care SUA le-ar suporta pentru apărarea comună. „Cred că NATO a comis o greșeală uriașă că nu a fost acolo (împotriva Iranului, n.red.). Pur și simplu nu a fost acolo. Va aduce foarte mulți bani Statelor Unite, pentru că am cheltuit sute de miliarde de dolari pe an pentru NATO, sute de miliarde pentru a-i proteja. Și am fi fost mereu acolo pentru ei. Dar acum, pe baza acțiunilor lor, cred că nu mai trebuie să fim, nu-i așa? (...) De ce am fi acolo pentru ei dacă ei nu sunt acolo pentru noi? Nu au fost acolo pentru noi.” În același context, Trump le-a reproșat aliaților că „nu au făcut absolut nimic” în privința Iranului, informație consemnată de Reuters , citată de Euronews. Mesajul a fost publicat pe rețeaua sa Truth Social, unde liderul de la Casa Albă a susținut că SUA „nu au nevoie de nimic de la NATO”, dar că nu vor uita acest moment. Declarațiile vin după ce, în ultimele zile, Trump i-a criticat pe aliați pentru faptul că nu au sprijinit războiul americano-israelian împotriva Iranului, numindu-i „lași” într-o postare anterioară. În plan politic și de securitate, mesajul ridică din nou semne de întrebare privind disponibilitatea Washingtonului de a-și asuma rolul de garant al apărării colective, într-un moment în care coeziunea alianțelor este pusă sub presiune de crize regionale. [...]
Un fost consilier al lui Donald Trump pe dosarul Iran avertizează că războiul se îndreaptă spre escaladare , potrivit Politico , într-un interviu axat pe mizele strategice din Strâmtoarea Hormuz și pe felul în care Teheranul își definește „victoria”. În evaluarea sa, una dintre lecțiile pe care Iranul ar fi tras-o din conflict este legată de capacitatea de a influența traficul prin Strâmtoarea Hormuz , un punct-cheie pentru exporturile de petrol. Fostul consilier spune că, deși o blocare totală ar fi fost nerealistă deoarece ar afecta și propriile interese ale Iranului, Teheranul ar fi ajuns să poată controla selectiv ce intră și ce iese, „astfel încât să funcționeze doar pentru ei”. Pe tema afirmațiilor lui Trump că SUA „câștigă războiul”, interlocutorul nu oferă un răspuns tranșant, susținând că depinde de criteriul folosit. El admite superioritatea militară a SUA și faptul că forțele iraniene sunt „degradate” din punct de vedere militar, dar adaugă că Iranul își poate defini victoria prin simpla supraviețuire a regimului, ceea ce, până acum, se întâmplă. În această logică, spune el, ambele părți pot pretinde că au dreptate. „Iranul își poate defini victoria prin simpla supraviețuire. Până acum, exact asta face. Așa că, într-un fel, amândoi au dreptate.” În privința populației iraniene, fostul consilier afirmă că este dificil de tras concluzii ferme, însă descrie o societate împărțită între anti-regim, pro-regim și un segment care își dorește „o viață mai bună”, dar rămâne pe margine de teamă. În opinia sa, războiul nu produce, deocamdată, schimbări majore de tabere: cei împotriva regimului rămân împotrivă, iar susținătorii rămân susținători, în timp ce cei fără convingeri puternice sunt „marginalizați” și stau acasă. În final, el susține că populația este folosită ca „pion” și avertizează că există riscul ca oamenii să fie „marele perdant”, deși spune că este prea devreme pentru o concluzie definitivă. În același timp, apreciază că, în acest moment, „traiectoria nu este pozitivă” pentru o schimbare de regim, subliniind că prăbușirea regimului „nu este cazul” acum. [...]
Iran a acceptat tranzitul a 20 de nave pakistaneze prin Strâmtoarea Hormuz , potrivit Al Jazeera , într-un aranjament pe care Islamabad îl prezintă drept un pas important pentru atenuarea crizei energetice cu care se confruntă. Ministrul de externe al Pakistanului, Ishaq Dar, a anunțat sâmbătă că, în baza înțelegerii, două nave vor traversa zilnic. Dar a descris decizia Teheranului drept un semnal de detensionare regională și și-a adresat mesajul direct unor oficiali de rang înalt din SUA, precum și ministrului iranian de externe Abbas Araghchi, sugerând că Pakistanul vede acordul ca parte a eforturilor diplomatice legate de războiul în desfășurare, nu doar ca o chestiune de transport maritim. „Strâmtoarea Hormuz nu este un punct de strangulare al petrolului. Este valva aortică a producției globalizate – și, ca orice valvă, când cedează, întregul sistem circulator se prăbușește.” Strâmtoarea este descrisă ca fiind practic blocată de la loviturile coordonate ale Statelor Unite și Israelului asupra Iranului, lansate pe 28 februarie, atacuri în urma cărora a fost ucis liderul suprem Ali Khamenei și a izbucnit un război care, potrivit sursei, a provocat aproximativ 2.000 de morți în Iran și peste 1.100 în Liban, cu efecte puternice asupra piețelor globale. Pe fondul blocajului, aproximativ 2.000 de nave ar fi rămase de o parte și de alta a culoarului maritim, iar prețul petrolului a depășit 100 de dolari pe baril, în creștere cu circa 40%. Traficul maritim prin strâmtoare este raportat în scădere cu 90%, iar de la începutul războiului ar fi trecut doar aproximativ 150 de nave, echivalentul unei zile normale de trafic. Între timp, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) ar fi transformat trecerea într-un sistem de control: navele trebuie să furnizeze detalii despre încărcătură, echipaj și destinație, să obțină un cod de autorizare prin intermediari aprobați și să fie escortate prin apele teritoriale iraniene. Cel puțin două nave ar fi plătit pentru traversare, „raportat 2 milioane de dolari” per trecere, achitat în yuani chinezești, iar parlamentul iranian se mișcă pentru a legaliza și permanentiza colectarea acestor taxe ca sursă de venit. În același timp, alte state încearcă să obțină excepții: premierul Malaeziei, Anwar Ibrahim, a declarat vineri că navele malaeziene au primit permisiunea de a traversa , mulțumindu-i președintelui iranian Masoud Pezeshkian. Șefa Organizației Mondiale a Comerțului, Ngozi Okonjo-Iweala, a spus că schimburile globale trec prin „cele mai grave perturbări din ultimii 80 de ani”. Anunțul Pakistanului vine după o săptămână de contacte diplomatice intense, inclusiv o discuție între șeful armatei pakistaneze, mareșalul Asim Munir, și președintele SUA, Donald Trump, precum și convorbiri ale lui Dar cu omologii săi din Iran și Turcia. Pakistanul are o frontieră de 900 km cu Iranul și a transmis, printr-un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe, că este dispus să găzduiască discuții dacă părțile doresc. Elementele-cheie ale situației descrise de Al Jazeera includ: acordul pentru tranzitul a 20 de nave sub pavilion pakistanez, cu un ritm de două traversări pe zi; blocajul de facto al Strâmtorii Hormuz după 28 februarie și prăbușirea traficului maritim; creșterea prețului petrolului peste 100 de dolari/baril și acumularea de nave în așteptare; mecanismul de autorizare și escortare atribuit IRGC, inclusiv plăți raportate pentru traversare; demersurile Iranului de a obține recunoaștere internațională a autorității sale asupra strâmtorii și de a codifica permanent colectarea taxelor. În plan militar și diplomatic, Al Jazeera notează că Trump a spus că Washingtonul a redus loviturile asupra centralelor electrice iraniene pentru cinci zile, interval care se încheie sâmbătă, în timp ce Israelul a afirmat că își va continua atacurile indiferent. Iranul, la rândul său, cere recunoașterea formală a autorității asupra strâmtorii ca o condiție pentru încheierea războiului, iar un ministru din Emiratele Arabe Unite, Sultan Al Jaber, a calificat blocajul drept „terorism economic”, avertizând că efectele se văd în costurile suportate de consumatori. [...]
