Știri
Știri din categoria Externe
Războiul din Iran a scos la iveală riscuri operaționale și de cost pentru apărarea NATO, de la muniție la flotă, într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi capabilă să atace un stat membru al alianței până în 2029, potrivit Antena 3, care citează o analiză Politico.
Analiza, bazată pe discuții cu diplomați, actuali și foști oficiali NATO și experți în apărare, identifică cinci slăbiciuni care ar putea pune alianța în dificultate într-un scenariu de escaladare cu Moscova. Miza pentru Europa este dublă: capacitatea efectivă de a susține un conflict de durată și presiunea bugetară asociată refacerii stocurilor și accelerării achizițiilor.
Un prim semnal este deficitul de muniție. În războiul din Iran, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete de apărare aeriană Patriot considerate critice, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni ale conflictului. Producători din industria de apărare, precum Rheinmetall și MBDA, au indicat o cerere în creștere și riscul unei penurii.
În paralel, apare problema costului: dacă Rusia produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac unidirecționale pe lună, aliații NATO ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în câteva „săptămâni”, potrivit cercetătorului Justin Bronk (Institutul Regal al Serviciilor Unite). El susține nevoia de interceptoare mai accesibile și de măsuri pasive, precum adăposturi din beton întărit pentru aeronave.
Lipsa de muniții ar urma să fie un subiect important la summitul liderilor NATO din iulie, potrivit unei persoane familiarizate cu situația, mai notează analiza.
Capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene a SUA, indică limitele strategiei de a „bombarda o țară până la supunere” cu aeronave convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm).
În acest context, NATO ar trebui să regândească modul în care își asigură dominația aeriană și să investească mai mult în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi infrastructura de producție de drone și obiective militare în interiorul Rusiei, conform lui Bronk. Acesta a indicat și creșterea achizițiilor de rachete AGM-88G, cu o rază de acțiune de până la 300 km.
Totodată, războiul din Iran a alimentat discuții interne în NATO despre nevoia de capabilități mai mari de lovire „în adâncime”, în condițiile în care începe anul acesta următorul ciclu de planificare a apărării pe patru ani, potrivit a doi diplomați ai alianței citați în analiză.
Un alt punct vulnerabil este flota. Desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat subfinanțarea marinelor NATO. Exemplul dat este Regatul Unit: după trei săptămâni necesare pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice.
Șeful maritim al Marii Britanii, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut luna trecută că Marina Regală nu era pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională.
Într-un conflict cu Rusia, marinele ar fi esențiale pentru vânarea submarinelor din apropierea Peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor cu rachete de croazieră Kalibr cu rază lungă, potrivit expertului Sidharth Kaushal (RUSI). Printre soluțiile menționate: facilități comune de întreținere, reducerea deficitului de personal și investiții în nave flexibile, adaptabile la misiuni diferite.
Războiul a accentuat și tensiunile interne: Europa ar fi respins cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii, potrivit analizei. În același timp, Trump a criticat NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”.
Riscul, după Iran, este ca SUA să aleagă să nu se implice sau să se angajeze doar limitat dacă Rusia ar invada, potrivit unei evaluări din interiorul alianței citate de Politico. Fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen a sugerat ca europenii să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO.
Dincolo de lecțiile tactice, concluzia practică este că vulnerabilitățile descrise împing aliații spre cheltuieli mai mari și mai rapide: refacerea stocurilor de muniție, extinderea capacităților de apărare aeriană cu soluții mai ieftine, investiții în lovituri la distanță și un efort de recuperare pentru flote și mentenanță.
În același timp, analiza plasează aceste nevoi într-un calendar strâns, pe fondul avertismentelor că Rusia ar putea fi în măsură să atace un membru NATO până în 2029, ceea ce ridică miza deciziilor de la summitul din iulie și din următorul ciclu de planificare a apărării al alianței.
Recomandate
SUA reduc prezența militară din Germania cu 5.000 de soldați , o mișcare care readuce efectivele americane din Europa la niveluri apropiate de cele de dinainte de 2022 și amplifică presiunea Washingtonului ca europenii să-și asume rolul principal în securitatea continentului, potrivit Reuters . Pentagonul a anunțat vineri că retragerea va fi finalizată în următoarele 6–12 luni. Germania găzduiește aproximativ 35.000 de militari americani activi, mai mulți decât oriunde altundeva în Europa. Retragerea, legată de tensiunile politice pe tema războiului din Iran Decizia vine pe fondul deteriorării relației dintre președintele Donald Trump și cancelarul german Friedrich Merz , în contextul războiului din Iran. Trump a amenințat anterior în această săptămână cu o reducere a trupelor după un schimb de replici cu Merz, care a spus că iranienii „umilesc” SUA în discuțiile pentru încheierea conflictului și că nu vede ce strategie de ieșire urmărește Washingtonul. Un oficial de rang înalt din Pentagon, care a vorbit sub protecția anonimatului, a calificat retorica germană recentă drept „nepotrivită și nefolositoare” și a spus că președintele „reacționează pe bună dreptate” la aceste remarci. Ce unități sunt afectate și ce se schimbă în planurile SUA Potrivit oficialului american, retragerea include două elemente operaționale importante: o brigadă de luptă aflată acum în Germania va fi scoasă din țară; un batalion de artilerie cu rază lungă, pe care administrația Biden plănuia să înceapă să-l desfășoare în Germania mai târziu în acest an, nu va mai fi desfășurat. Oficialul a mai spus că reducerea va readuce nivelul trupelor americane din Europa la aproximativ nivelul de dinainte de 2022, înainte ca invazia Rusiei în Ucraina să ducă la o consolidare a prezenței SUA decisă de președintele de atunci, Joe Biden. Context: presiune asupra aliaților și semnal către NATO Reuters notează că administrația Trump își prezintă decizia și ca parte a efortului de a face din Europa principalul furnizor de securitate pe continent, însă măsura este și un semnal că Washingtonul este dispus să reacționeze dur la ceea ce percepe drept lipsă de loialitate din partea aliaților. În același registru, Reuters a relatat anterior despre un e-mail intern al Pentagonului cu opțiuni de sancționare a unor aliați NATO considerați insuficient de sprijinitori ai operațiunilor SUA în războiul cu Iranul, inclusiv ideea suspendării Spaniei din NATO. Separat, oficiali militari germani citați de Reuters au spus că anunțul lui Trump de miercuri privind revizuirea nivelului trupelor din Germania i-a surprins, invocând întâlniri pe care le-au descris drept constructive la Pentagon în aceeași zi. Ei susțin că Germania a sprijinit mai mult decât alți aliați efortul SUA în Iran, inclusiv prin permiterea folosirii bazelor și a survolurilor, și amintesc că în Germania se află și marele spital militar american din Landstuhl. [...]
Washingtonul amână relansarea negocierilor de pace pentru Ucraina , pe fondul temerilor că o nouă rundă de diplomație nu ar aduce rezultate și al mutării atenției SUA către războiul cu Iranul, în condițiile în care emisarii lui Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner , nu se grăbesc să ajungă la Kiev, potrivit Digi24 , care citează Kyiv Independent. Ezitarea vine după luni de discuții interne despre o posibilă vizită care ar fi fost prima deplasare a celor doi emisari în Ucraina, deși ambii au mers în repetate rânduri la Moscova pentru întâlniri cu Vladimir Putin. Un înalt oficial ucrainean citat de publicația ucraineană spune că au existat promisiuni repetate privind o vizită la Kiev, fără ca acestea să fie respectate. Președintele Volodimir Zelenski a criticat public această abordare, considerând că vizitele repetate în Rusia, fără o deplasare similară în Ucraina, transmit un semnal politic negativ. „Este lipsit de respect să vii la Moscova și nu și la Kiev, este pur și simplu lipsit de respect.” De ce contează: fără vizită la Kiev, formatul trilateral rămâne blocat Potrivit unei persoane familiarizate cu discuțiile, vizita ar fi trebuit să funcționeze ca un „declanșator” pentru reluarea diplomației trilaterale Ucraina–Rusia–SUA, într-un moment în care discuțiile sunt practic stagnante. Negocierile ar fi fost înghețate de peste două luni, iar atenția Washingtonului s-a mutat către conflictul cu Iranul și eforturile diplomatice asociate. Ultima rundă de discuții trilaterale a avut loc pe 16 februarie, iar o întâlnire planificată pentru finalul aceleiași luni a fost amânată cu puțin timp înainte de atacurile americano-israeliene asupra Iranului, mai notează materialul citat. Obstacolele invocate: agenda SUA, logistica și lipsa „substanței” în negocieri Două surse citate spun că planul inițial era ca Witkoff și Kushner să meargă mai întâi la Kiev, să se întâlnească cu Zelenski și abia apoi să se deplaseze la Moscova pentru discuții cu Putin. Între timp, mai mulți factori complică o astfel de vizită: prioritizarea negocierilor SUA–Iran , care domină agenda de politică externă a Washingtonului; logistica deplasărilor în Ucraina , în condițiile în care spațiul aerian este închis, iar trenul rămâne ruta viabilă către Kiev; o sursă citată afirmă că „este dificil pentru Witkoff”; impasul de fond privind teritoriul , care face ca o vizită să riște să fie mai degrabă simbolică decât utilă. În centrul blocajului rămâne disputa asupra Donbasului: Rusia ar cere retragerea forțelor ucrainene din părțile controlate de Ucraina din regiune ca precondiție pentru un acord, cerere respinsă de Kiev, care susține că înghețarea actualei linii a frontului este singura bază realistă pentru un armistițiu. Un oficial ucrainean citat afirmă că „nu există încă substanță”, iar un oficial american a declarat pentru Kyiv Independent că vizita rămâne în discuție, dar „nu a fost încă confirmată”. Ce urmează Deși dialogul Kiev–Washington continuă „prin mai multe canale”, Ucraina caută „noi formate” pentru a revitaliza relația cu SUA, în contextul în care, potrivit unui oficial ucrainean citat, situația din SUA „nu este potrivită” pentru o astfel de vizită, tocmai din cauza războiului din Iran. Vizita emisarilor rămâne, așadar, incertă. [...]
Retragerea a 5.000 de militari americani din Germania pune presiune pe bugetele europene de apărare , iar NATO spune că încearcă să înțeleagă „detaliile” deciziei luate la Washington, potrivit Antena 3 . Mesajul Alianței leagă direct mișcarea de nevoia ca Europa să investească mai mult în apărare și să preia o parte mai mare din responsabilitățile de securitate. Purtătoarea de cuvânt a NATO, Allison Hart, a transmis pe platforma X că Alianța „lucrează” cu SUA pentru a înțelege decizia privind postura forțelor în Germania, după ce secretarul apărării american, Pete Hegseth , a ordonat retragerea a circa 5.000 de militari americani din această țară, notează Agerpres. Ce spune NATO: investiții mai mari și „o Europă mai puternică” În mesajul citat, Hart susține că ajustarea anunțată de SUA „subliniază necesitatea” ca Europa să continue să investească mai mult în apărare și să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea comună. În același context, oficialul NATO amintește că aliații au convenit să investească 5% din PIB la Summitul NATO de la Haga de anul trecut. „Această ajustare subliniază necesitatea ca Europa să continue să investească mai mult în apărare şi să îşi asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea noastră comună (...)” Hart mai afirmă că NATO rămâne încrezătoare în capacitatea de descurajare și apărare, pe măsură ce „trecerea către o Europă mai puternică într-un NATO mai puternic” continuă. Calendarul retragerii și justificarea Pentagonul ui Pentagonul a anunțat că SUA vor retrage aproximativ 5.000 de soldați din Germania în următorul an, iar finalizarea ar urma să aibă loc în „șase până la douăsprezece luni”, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt Sean Parnell, citate în material. Motivarea oficială a Pentagonului este că decizia vine în urma unei „analize amănunțite” a poziției forțelor americane în Europa și reflectă cerințele teatrului de operațiuni și condițiile din teren. Context politic invocat în material Antena 3 mai relatează că decizia vine după ce președintele Donald Trump l-a criticat dur pe cancelarul german, pe fondul reacțiilor acestuia legate de războiul din Iran. În același context, este menționat că Friedrich Merz a spus că SUA sunt „umilite” de Iran și a acuzat oficiali americani că intră într-un război fără o strategie clară. Pentru moment, NATO spune doar că încearcă să clarifice „detaliile” deciziei americane, fără a anunța măsuri concrete de compensare a retragerii în Germania. [...]
Donald Trump a legat public, în cheie de glumă, ideea unei acțiuni militare împotriva Cubei de războiul din Iran, în aceeași zi în care a semnat un ordin executiv de înăsprire a sancțiunilor împotriva Havanei , potrivit Stirile Pro TV . Mesajul, chiar dacă prezentat ca ironie, vine pe fondul unei escaladări pe linie de reglementare – sancțiuni și restricții – cu potențial impact direct asupra băncilor și companiilor care fac afaceri cu statul cubanez. Declarațiile au fost făcute vineri, când Trump a spus că SUA ar „prelua aproape imediat” Cuba, sugerând că forțele americane ar putea acționa „în drum înapoi” din conflictul din Orientul Mijlociu. În relatarea citată de Știrile Pro TV, Trump a descris inclusiv un scenariu cu portavionul USS Abraham Lincoln , afirmând că liderii cubanezi „vor spune: Vă mulțumim foarte mult, ne predăm”, în timp ce publicul a râs, iar el „părea să zâmbească ironic”. Sancțiunile, partea cu efecte concrete Dincolo de componenta retorică, aceeași zi a adus o decizie formală: un ordin executiv care extinde sancțiunile SUA împotriva guvernului cubanez și a entităților afiliate. Potrivit materialului, noile măsuri urmăresc să intensifice presiunea asupra Havanei „în plină criză economică” și includ: țintirea băncilor străine care colaborează cu guvernul cubanez; restricții în materie de imigrație ; sancțiuni pentru persoane și entități implicate în energie, minerit și alte sectoare ale insulei; sancțiuni pentru persoane considerate vinovate de „ încălcări grave ale drepturilor omului ”. Trump a motivat măsurile prin faptul că insula ar reprezenta „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a Statelor Unite, notează Știrile Pro TV. Context: embargou vechi, blocaj petrolier nou și negocieri în paralel SUA au un embargou asupra Cubei din 1962 , iar Washingtonul „nu-și ascunde dorința” de schimbare de regim la Havana, mai arată materialul. În plus, din ianuarie ar fi fost impus un blocaj petrolier , fiind autorizată de atunci sosirea „unui singur petrolier rus”. În același timp, în pofida tensiunilor, cele două țări sunt în negocieri: discuții ar fi avut loc pe 10 aprilie la Havana, la nivel diplomatic înalt, inclusiv o întâlnire cu Raul Guillermo Rodriguez Castro, nepotul lui Raul Castro, potrivit informațiilor preluate de Știrile Pro TV. De ce contează Pentru mediul economic, semnalul relevant nu este gluma despre „preluare”, ci extinderea sancțiunilor : acestea pot crește riscul de conformare (respectarea reglementărilor) pentru bănci și firme din afara SUA care au relații cu entități cubaneze, în special în sectoarele menționate. Materialul nu oferă detalii despre calendarul aplicării sau despre lista completă a entităților vizate. [...]
Uniunea Europeană ia în calcul un „Observator al Combustibililor”, după ce a constatat că nu are o imagine în timp real asupra stocurilor comerciale de carburanți , într-un moment în care războiul din Iran împinge în sus costurile energetice și amplifică riscul de întreruperi pe rutele de aprovizionare, potrivit Antena 3 . Conflictul amenință să blocheze aprovizionarea prin Strâmtoarea Ormuz , rută-cheie pentru petrol și gaze, iar președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că situația costă UE aproape 500 de milioane de euro pe zi în costuri energetice mai mari. În paralel, președintele american Donald Trump le-a cerut consilierilor să se pregătească pentru o blocadă prelungită a Iranului, care ar putea perturba și mai mult piețele energetice globale. Problema pentru autoritățile europene este că, dincolo de rezervele deținute de guverne (în general transparente), stocurile relevante pentru funcționarea economiei sunt în mare parte comerciale și fragmentate, iar datele nu sunt raportate sistematic. În special la produsele rafinate – motorină și combustibil pentru avioane – vizibilitatea este descrisă ca fiind foarte redusă, inclusiv din cauza reticenței companiilor de a divulga informații considerate sensibile comercial. De ce contează: risc operațional și presiune de reglementare Miniștri ai energiei și oficiali naționali au semnalat, la un summit recent, „lacune” în cunoașterea situației și au cerut o monitorizare mai intensă, „în timp real”, mai ales pentru produsele rafinate, potrivit minutelor consultate de Politico, citate de Antena 3. Delegatul Greciei ar fi propus inclusiv un canal de comunicare rapidă (WhatsApp sau Signal) între statele membre și executivul UE. Un oficial de rang înalt dintr-un minister european al energiei, citat sub condiția anonimatului, a rezumat problema astfel: datele despre ce intră pe piață, ce este retras și pe ce rute circulă sunt limitate, iar „există cu siguranță o lipsă de monitorizare a pieței”. Ce știe UE și ce nu poate vedea UE se bazează, pentru evaluarea aprovizionării, pe: datele Eurostat și coordonarea cu statele membre; informații despre rezervele guvernamentale, de regulă mai transparente; raportări ocazionale ale companiilor privind propriile stocuri. Dincolo de aceste surse, o parte importantă a stocurilor rămâne în „stocuri comerciale împrăștiate”, iar firmele nu sunt obligate prin lege să raporteze multe dintre aceste date. Un alt oficial a spus că autoritățile știu „ce ar trebui să aibă în stoc” statele, dar „ce au la un moment dat” nu pot ști cu adevărat. În cazul combustibililor rafinați, un al treilea oficial a formulat direct cauza: „Companiile private nu au vrut să împărtășească informații”. Răspunsul Comisiei: un „Observator al Combustibililor”, dar fără calendar Comisia Europeană a recunoscut deficitul de informații și a prezentat planuri pentru un „Observator al Combustibililor”, care ar urma să urmărească producția, importurile, exporturile și nivelurile stocurilor de combustibili pentru transport din UE. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Anna-Kaisa Itkonen, a spus că executivul vrea „o imagine de ansamblu mai bună”, dar că este „prea devreme” pentru detalii despre funcționare. În același timp, rămâne neclar dacă Bruxelles-ul va propune reguli care să oblige statele să raporteze mai mult: un oficial al Comisiei a spus că este „prea devreme să spunem” dacă se va ajunge la astfel de obligații. Context: gazul e mai reglementat, produsele petroliere – mai opace Gazul natural este mai ușor de urmărit decât carburanții, chiar dacă imperfect, deoarece după criza declanșată de invazia Rusiei în Ucraina (2022) statele UE au obligația să-și umple depozitele la 90% din capacitatea națională până în fiecare iarnă. La produsele petroliere, Eurostat monitorizează la nivel european, însă actualizările sunt rare. Potrivit analistei Ana Maria Jaller-Makarewicz (Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară), ultimul set de date „destul de cuprinzător” era din ianuarie, iar atunci majoritatea statelor (cu excepția Letoniei, Irlandei și Ciprului) îndeplineau cerința de stocuri pentru cel puțin 90 de zile. Între timp, stocurile de gaze erau deja scăzute înainte de atacul asupra Iranului – în medie sub 30% din capacitatea națională – după retrageri puternice în timpul iernii, iar reumplerea depinde de stimulentele comercianților, care în mod normal cumpără vara și vând iarna. Războiul din Iran riscă să schimbe această dinamică. Ce urmează Pe termen scurt, UE încearcă să gestioneze șocul de preț și riscurile de aprovizionare, însă miza imediată pentru politicile publice este dacă lipsa de date va împinge Comisia către un mecanism permanent de monitorizare și, eventual, către cerințe de raportare mai stricte pentru stocurile comerciale – o zonă sensibilă atât din perspectiva confidențialității comerciale, cât și a regulilor de concurență invocate de industrie. [...]
Noile sancțiuni anunțate de Trump ridică riscul pentru companiile non-americane care fac afaceri cu Cuba , după ce un decret prezidențial extinde țintele către „sectoare largi” ale economiei cubaneze, potrivit Mediafax . Havana acuză Washingtonul de „pedeapsă colectivă”, pe fondul deteriorării situației economice de pe insulă. În decretul emis vineri, președintele SUA spune că va impune sancțiuni persoanelor implicate în zone extinse ale economiei cubaneze, într-o încercare de a crește presiunea asupra autorităților de la Havana, notează The Guardian, citat de Mediafax. Ministrul cubanez de externe, Bruno Rodríguez , a calificat măsurile drept o „pedeapsă colectivă” și a transmis, într-o postare pe X, că autoritățile cubaneze „resping ferm recentele măsuri coercitive unilaterale” adoptate de guvernul SUA. Ce vizează ordinul și de ce contează pentru mediul de afaceri Ordinul îl are în vedere pe oricine este cunoscut ca „activează sau a activat” în mai multe sectoare ale economiei cubaneze, dar și oficiali cubanezi acuzați de „încălcări grave ale drepturilor omului” sau de corupție. Concret, sunt menționate: sectorul energetic; apărarea și materialele conexe; metalele și mineritul; serviciile financiare; securitatea; „orice alt sector al economiei cubaneze”. Jeremy Paner, fost investigator în domeniul sancțiunilor la Oficiul de Control al Activelor Străine (OFAC) din cadrul Trezoreriei SUA, a spus că măsura este cea mai semnificativă pentru companiile non-americane de la începutul embargoului SUA împotriva Cubei , „acum câteva decenii”. Context: presiune economică și tensiuni politice Materialul arată că situația economică a Cubei s-a înrăutățit după ce Washingtonul a impus, în ianuarie, un blocaj asupra combustibilului, iar de atunci „doar un singur petrolier rus” a reușit să treacă. În același timp, penuria de aprovizionare și întreruperile de curent au devenit obișnuite, iar turismul – descris ca fiind cândva cea mai profitabilă industrie a Cubei – „a scăzut dramatic”. În paralel cu anunțul sancțiunilor, Trump a sugerat din nou, într-un discurs în Florida, că SUA ar putea lansa operațiuni împotriva Cubei, în timp ce la Havana a avut loc o manifestație de 1 mai în fața ambasadei americane. Sancțiunile vin, totuși, pe fondul unor eforturi de dialog: potrivit materialului, oficiali americani de rang înalt au vizitat insula pentru discuții în aprilie. [...]
