Știri
Știri din categoria Externe
Retragerea a 5.000 de militari americani din Germania pune presiune pe bugetele europene de apărare, iar NATO spune că încearcă să înțeleagă „detaliile” deciziei luate la Washington, potrivit Antena 3. Mesajul Alianței leagă direct mișcarea de nevoia ca Europa să investească mai mult în apărare și să preia o parte mai mare din responsabilitățile de securitate.
Purtătoarea de cuvânt a NATO, Allison Hart, a transmis pe platforma X că Alianța „lucrează” cu SUA pentru a înțelege decizia privind postura forțelor în Germania, după ce secretarul apărării american, Pete Hegseth, a ordonat retragerea a circa 5.000 de militari americani din această țară, notează Agerpres.
În mesajul citat, Hart susține că ajustarea anunțată de SUA „subliniază necesitatea” ca Europa să continue să investească mai mult în apărare și să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea comună. În același context, oficialul NATO amintește că aliații au convenit să investească 5% din PIB la Summitul NATO de la Haga de anul trecut.
„Această ajustare subliniază necesitatea ca Europa să continue să investească mai mult în apărare şi să îşi asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea noastră comună (...)”
Hart mai afirmă că NATO rămâne încrezătoare în capacitatea de descurajare și apărare, pe măsură ce „trecerea către o Europă mai puternică într-un NATO mai puternic” continuă.
Pentagonul a anunțat că SUA vor retrage aproximativ 5.000 de soldați din Germania în următorul an, iar finalizarea ar urma să aibă loc în „șase până la douăsprezece luni”, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt Sean Parnell, citate în material.
Motivarea oficială a Pentagonului este că decizia vine în urma unei „analize amănunțite” a poziției forțelor americane în Europa și reflectă cerințele teatrului de operațiuni și condițiile din teren.
Antena 3 mai relatează că decizia vine după ce președintele Donald Trump l-a criticat dur pe cancelarul german, pe fondul reacțiilor acestuia legate de războiul din Iran. În același context, este menționat că Friedrich Merz a spus că SUA sunt „umilite” de Iran și a acuzat oficiali americani că intră într-un război fără o strategie clară.
Pentru moment, NATO spune doar că încearcă să clarifice „detaliile” deciziei americane, fără a anunța măsuri concrete de compensare a retragerii în Germania.
Recomandate
SUA reduc prezența militară din Germania cu 5.000 de soldați , o mișcare care readuce efectivele americane din Europa la niveluri apropiate de cele de dinainte de 2022 și amplifică presiunea Washingtonului ca europenii să-și asume rolul principal în securitatea continentului, potrivit Reuters . Pentagonul a anunțat vineri că retragerea va fi finalizată în următoarele 6–12 luni. Germania găzduiește aproximativ 35.000 de militari americani activi, mai mulți decât oriunde altundeva în Europa. Retragerea, legată de tensiunile politice pe tema războiului din Iran Decizia vine pe fondul deteriorării relației dintre președintele Donald Trump și cancelarul german Friedrich Merz , în contextul războiului din Iran. Trump a amenințat anterior în această săptămână cu o reducere a trupelor după un schimb de replici cu Merz, care a spus că iranienii „umilesc” SUA în discuțiile pentru încheierea conflictului și că nu vede ce strategie de ieșire urmărește Washingtonul. Un oficial de rang înalt din Pentagon, care a vorbit sub protecția anonimatului, a calificat retorica germană recentă drept „nepotrivită și nefolositoare” și a spus că președintele „reacționează pe bună dreptate” la aceste remarci. Ce unități sunt afectate și ce se schimbă în planurile SUA Potrivit oficialului american, retragerea include două elemente operaționale importante: o brigadă de luptă aflată acum în Germania va fi scoasă din țară; un batalion de artilerie cu rază lungă, pe care administrația Biden plănuia să înceapă să-l desfășoare în Germania mai târziu în acest an, nu va mai fi desfășurat. Oficialul a mai spus că reducerea va readuce nivelul trupelor americane din Europa la aproximativ nivelul de dinainte de 2022, înainte ca invazia Rusiei în Ucraina să ducă la o consolidare a prezenței SUA decisă de președintele de atunci, Joe Biden. Context: presiune asupra aliaților și semnal către NATO Reuters notează că administrația Trump își prezintă decizia și ca parte a efortului de a face din Europa principalul furnizor de securitate pe continent, însă măsura este și un semnal că Washingtonul este dispus să reacționeze dur la ceea ce percepe drept lipsă de loialitate din partea aliaților. În același registru, Reuters a relatat anterior despre un e-mail intern al Pentagonului cu opțiuni de sancționare a unor aliați NATO considerați insuficient de sprijinitori ai operațiunilor SUA în războiul cu Iranul, inclusiv ideea suspendării Spaniei din NATO. Separat, oficiali militari germani citați de Reuters au spus că anunțul lui Trump de miercuri privind revizuirea nivelului trupelor din Germania i-a surprins, invocând întâlniri pe care le-au descris drept constructive la Pentagon în aceeași zi. Ei susțin că Germania a sprijinit mai mult decât alți aliați efortul SUA în Iran, inclusiv prin permiterea folosirii bazelor și a survolurilor, și amintesc că în Germania se află și marele spital militar american din Landstuhl. [...]
Germania cere europenilor să preia mai mult din povara apărării , după ce Washingtonul a anunțat retragerea a circa 5.000 de militari americani din Germania, o mișcare care pune presiune operațională pe capacitatea Europei de a-și susține securitatea în cadrul NATO, potrivit Digi24 . Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a spus că „în cadrul NATO trebuie să devenim mai europeni pentru a continua să fim transatlantici”, argumentând că europenii trebuie „să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria securitate”. Declarația a fost transmisă într-un comunicat distribuit prin canalul WhatsApp al Ministerului Apărării german, conform EFE și Agerpres. Ce înseamnă, concret, „mai multă responsabilitate” pentru Germania Pistorius a susținut că Germania este „pe drumul cel bun”, indicând trei direcții: extinderea forțelor armate ( Bundeswehr ), achiziții „mai ample și mai rapide” de echipamente și construcția de infrastructură. Totodată, el a anunțat că va coordona viitoarele misiuni militare împreună cu „Grupul celor Cinci” (Franța, Italia, Polonia și Regatul Unit), alături de Germania. Retragerea: calendar și dimensiunea prezenței SUA în Germania Secretarul apărării din SUA, Pete Hegseth, a ordonat retragerea a aproximativ 5.000 de militari americani din Germania, a relatat dpa, iar un purtător de cuvânt al Pentagonului a indicat că retragerea ar urma să se încheie în următoarele șase până la 12 luni. Pistorius a estimat numărul actual al militarilor americani staționați în Germania la „aproape 40.000”. În același timp, el a subliniat că SUA și Germania au în continuare interese militare comune și că prezența trupelor americane în Europa, „și în special în Germania”, este „în interesul nostru și în interesul SUA”, într-o declarație pentru dpa. Context: de ce contează pentru NATO și pentru Europa Ministrul german a spus că decizia nu a fost neașteptată și a numit-o „previzibilă”. În paralel, el a indicat că Germania lucrează „îndeaproape cu americanii” în mai multe locații, inclusiv la Ramstein, Grafenwohr și Frankfurt, pentru „pace și securitate în Europa”, pentru Ucraina și pentru „descurajare comună”. Digi24 notează, citând Reuters, că acesta este cel mai concret anunț de până acum al guvernului SUA privind reducerea prezenței militare în Europa, după luni de plângeri ale Washingtonului că regiunea nu face suficient pentru propria securitate și pentru a sprijini SUA în Iran. [...]
Planul Pentagonului de a retrage circa 5.000 de militari din Germania deschide o perioadă de incertitudine operațională pentru una dintre cele mai importante platforme logistice ale SUA în Europa, într-un moment în care relația Washington–aliați este deja tensionată, potrivit Știrile Pro TV . Oficiali de rang înalt ai Departamentului Apărării, citați de CBS News, au spus că retragerea ar urma să fie un semnal al nemulțumirii președintelui Donald Trump față de nivelul de sprijin oferit de aliații europeni în războiul dintre SUA și Iran. Același efectiv este menționat și într-un articol publicat de The Wall Street Journal. Ce înseamnă retragerea pentru dispozitivul SUA din Germania Germania rămâne un nod central pentru operațiunile americane: găzduiește sediile Comandamentului European al SUA și ale Comandamentului pentru Africa, iar baza aeriană Ramstein este descrisă ca un punct-cheie pentru operațiunile americane. Conform cifrelor Departamentului Apărării, în decembrie anul trecut erau în Germania: peste 36.000 de soldați în serviciu activ; aproape 1.500 de rezerviști; 11.500 de civili. Japonia este singura țară străină cu o prezență mai mare a trupelor americane. Calendar și unități vizate: 6–12 luni, cu redistribuiri Purtătorul de cuvânt șef al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că retragerea va avea loc în următoarele șase până la 12 luni. Potrivit oficialilor din domeniul apărării, o parte dintre forțele retrase din Europa s-ar putea întoarce în SUA și apoi ar putea fi dislocate în străinătate, în cadrul unui efort de concentrare pe prioritățile Pentagonului pe teritoriul SUA și în regiunea Indo-Pacific. Retragerea va afecta o echipă de luptă de brigadă din Germania, după ce numărul acestor echipe în Europa crescuse după invazia Rusiei în Ucraina. Totodată, un batalion de artilerie cu rază lungă de acțiune, care urma să fie dislocat în Germania mai târziu în acest an, va fi redistribuit. „Această decizie vine în urma unei analize aprofundate a poziției forțelor Departamentului în Europa și ține cont de cerințele teatrului de operațiuni și de condițiile de pe teren”, a declarat Parnell, într-un comunicat. Ce nu se schimbă: evacuarea medicală prin Landstuhl Oficialii au precizat că retragerile nu vor afecta transportul trupelor rănite la Centrul Medical Regional Landstuhl din Germania, cel mai mare spital american din străinătate, care a îngrijit militari răniți în urma atacurilor iraniene. Context politic: fricțiuni în NATO și presiune pe aliați Decizia apare pe fondul unor tensiuni mai ample între Donald Trump și aliați din NATO, care au evitat să se alăture direct războiului SUA cu Iranul și s-au confruntat cu prețuri mai mari la energie, în urma întreruperii livrărilor de combustibil. În același context, Trump i-a criticat public pe cancelarul german Friedrich Merz și pe alți lideri NATO pentru lipsa implicării directe în campania militară a SUA împotriva Iranului. Merz a spus, potrivit materialului, că „americanii nu au în mod clar nicio strategie” privind Iranul și că SUA sunt „umilite” de negociatorii iranieni; ulterior, Trump a scris pe Truth Social că Merz „nu știe despre ce vorbește” și că „se amestecă în treburile celor care elimină amenințarea nucleară iraniană”. Merz a declarat miercuri că este în continuare în relații bune cu Trump. Materialul mai amintește că Trump a mai propus retragerea a mii de soldați din Germania spre finalul primului mandat, însă măsura a fost anulată de fostul președinte Joe Biden. De asemenea, o lege din 2023 îl împiedică pe președinte să retragă SUA din NATO fără aprobarea Congresului. [...]
Războiul din Iran a scos la iveală riscuri operaționale și de cost pentru apărarea NATO, de la muniție la flotă , într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi capabilă să atace un stat membru al alianței până în 2029, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Politico . Analiza, bazată pe discuții cu diplomați, actuali și foști oficiali NATO și experți în apărare, identifică cinci slăbiciuni care ar putea pune alianța în dificultate într-un scenariu de escaladare cu Moscova. Miza pentru Europa este dublă: capacitatea efectivă de a susține un conflict de durată și presiunea bugetară asociată refacerii stocurilor și accelerării achizițiilor. 1) Muniția se epuizează rapid, iar interceptarea devine prea scumpă Un prim semnal este deficitul de muniție. În războiul din Iran, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete de apărare aeriană Patriot considerate critice, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni ale conflictului. Producători din industria de apărare, precum Rheinmetall și MBDA, au indicat o cerere în creștere și riscul unei penurii. În paralel, apare problema costului: dacă Rusia produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac unidirecționale pe lună, aliații NATO ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în câteva „săptămâni”, potrivit cercetătorului Justin Bronk (Institutul Regal al Serviciilor Unite). El susține nevoia de interceptoare mai accesibile și de măsuri pasive, precum adăposturi din beton întărit pentru aeronave. Lipsa de muniții ar urma să fie un subiect important la summitul liderilor NATO din iulie, potrivit unei persoane familiarizate cu situația, mai notează analiza. 2) Superioritatea aeriană nu mai poate fi presupusă Capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene a SUA, indică limitele strategiei de a „bombarda o țară până la supunere” cu aeronave convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm). În acest context, NATO ar trebui să regândească modul în care își asigură dominația aeriană și să investească mai mult în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi infrastructura de producție de drone și obiective militare în interiorul Rusiei, conform lui Bronk. Acesta a indicat și creșterea achizițiilor de rachete AGM-88G, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Totodată, războiul din Iran a alimentat discuții interne în NATO despre nevoia de capabilități mai mari de lovire „în adâncime”, în condițiile în care începe anul acesta următorul ciclu de planificare a apărării pe patru ani, potrivit a doi diplomați ai alianței citați în analiză. 3) Puterea navală, subfinanțată și cu disponibilitate redusă Un alt punct vulnerabil este flota. Desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat subfinanțarea marinelor NATO. Exemplul dat este Regatul Unit: după trei săptămâni necesare pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful maritim al Marii Britanii, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut luna trecută că Marina Regală nu era pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Într-un conflict cu Rusia, marinele ar fi esențiale pentru vânarea submarinelor din apropierea Peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor cu rachete de croazieră Kalibr cu rază lungă, potrivit expertului Sidharth Kaushal (RUSI). Printre soluțiile menționate: facilități comune de întreținere, reducerea deficitului de personal și investiții în nave flexibile, adaptabile la misiuni diferite. 4) Dezbinarea politică poate limita reacția alianței Războiul a accentuat și tensiunile interne: Europa ar fi respins cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii, potrivit analizei. În același timp, Trump a criticat NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”. Riscul, după Iran, este ca SUA să aleagă să nu se implice sau să se angajeze doar limitat dacă Rusia ar invada, potrivit unei evaluări din interiorul alianței citate de Politico. Fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen a sugerat ca europenii să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. De ce contează: presiune pe bugete și pe capacitatea de producție Dincolo de lecțiile tactice, concluzia practică este că vulnerabilitățile descrise împing aliații spre cheltuieli mai mari și mai rapide: refacerea stocurilor de muniție, extinderea capacităților de apărare aeriană cu soluții mai ieftine, investiții în lovituri la distanță și un efort de recuperare pentru flote și mentenanță. În același timp, analiza plasează aceste nevoi într-un calendar strâns, pe fondul avertismentelor că Rusia ar putea fi în măsură să atace un membru NATO până în 2029, ceea ce ridică miza deciziilor de la summitul din iulie și din următorul ciclu de planificare a apărării al alianței. [...]
Donald Trump a legat public, în cheie de glumă, ideea unei acțiuni militare împotriva Cubei de războiul din Iran, în aceeași zi în care a semnat un ordin executiv de înăsprire a sancțiunilor împotriva Havanei , potrivit Stirile Pro TV . Mesajul, chiar dacă prezentat ca ironie, vine pe fondul unei escaladări pe linie de reglementare – sancțiuni și restricții – cu potențial impact direct asupra băncilor și companiilor care fac afaceri cu statul cubanez. Declarațiile au fost făcute vineri, când Trump a spus că SUA ar „prelua aproape imediat” Cuba, sugerând că forțele americane ar putea acționa „în drum înapoi” din conflictul din Orientul Mijlociu. În relatarea citată de Știrile Pro TV, Trump a descris inclusiv un scenariu cu portavionul USS Abraham Lincoln , afirmând că liderii cubanezi „vor spune: Vă mulțumim foarte mult, ne predăm”, în timp ce publicul a râs, iar el „părea să zâmbească ironic”. Sancțiunile, partea cu efecte concrete Dincolo de componenta retorică, aceeași zi a adus o decizie formală: un ordin executiv care extinde sancțiunile SUA împotriva guvernului cubanez și a entităților afiliate. Potrivit materialului, noile măsuri urmăresc să intensifice presiunea asupra Havanei „în plină criză economică” și includ: țintirea băncilor străine care colaborează cu guvernul cubanez; restricții în materie de imigrație ; sancțiuni pentru persoane și entități implicate în energie, minerit și alte sectoare ale insulei; sancțiuni pentru persoane considerate vinovate de „ încălcări grave ale drepturilor omului ”. Trump a motivat măsurile prin faptul că insula ar reprezenta „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a Statelor Unite, notează Știrile Pro TV. Context: embargou vechi, blocaj petrolier nou și negocieri în paralel SUA au un embargou asupra Cubei din 1962 , iar Washingtonul „nu-și ascunde dorința” de schimbare de regim la Havana, mai arată materialul. În plus, din ianuarie ar fi fost impus un blocaj petrolier , fiind autorizată de atunci sosirea „unui singur petrolier rus”. În același timp, în pofida tensiunilor, cele două țări sunt în negocieri: discuții ar fi avut loc pe 10 aprilie la Havana, la nivel diplomatic înalt, inclusiv o întâlnire cu Raul Guillermo Rodriguez Castro, nepotul lui Raul Castro, potrivit informațiilor preluate de Știrile Pro TV. De ce contează Pentru mediul economic, semnalul relevant nu este gluma despre „preluare”, ci extinderea sancțiunilor : acestea pot crește riscul de conformare (respectarea reglementărilor) pentru bănci și firme din afara SUA care au relații cu entități cubaneze, în special în sectoarele menționate. Materialul nu oferă detalii despre calendarul aplicării sau despre lista completă a entităților vizate. [...]
Noile sancțiuni anunțate de Trump ridică riscul pentru companiile non-americane care fac afaceri cu Cuba , după ce un decret prezidențial extinde țintele către „sectoare largi” ale economiei cubaneze, potrivit Mediafax . Havana acuză Washingtonul de „pedeapsă colectivă”, pe fondul deteriorării situației economice de pe insulă. În decretul emis vineri, președintele SUA spune că va impune sancțiuni persoanelor implicate în zone extinse ale economiei cubaneze, într-o încercare de a crește presiunea asupra autorităților de la Havana, notează The Guardian, citat de Mediafax. Ministrul cubanez de externe, Bruno Rodríguez , a calificat măsurile drept o „pedeapsă colectivă” și a transmis, într-o postare pe X, că autoritățile cubaneze „resping ferm recentele măsuri coercitive unilaterale” adoptate de guvernul SUA. Ce vizează ordinul și de ce contează pentru mediul de afaceri Ordinul îl are în vedere pe oricine este cunoscut ca „activează sau a activat” în mai multe sectoare ale economiei cubaneze, dar și oficiali cubanezi acuzați de „încălcări grave ale drepturilor omului” sau de corupție. Concret, sunt menționate: sectorul energetic; apărarea și materialele conexe; metalele și mineritul; serviciile financiare; securitatea; „orice alt sector al economiei cubaneze”. Jeremy Paner, fost investigator în domeniul sancțiunilor la Oficiul de Control al Activelor Străine (OFAC) din cadrul Trezoreriei SUA, a spus că măsura este cea mai semnificativă pentru companiile non-americane de la începutul embargoului SUA împotriva Cubei , „acum câteva decenii”. Context: presiune economică și tensiuni politice Materialul arată că situația economică a Cubei s-a înrăutățit după ce Washingtonul a impus, în ianuarie, un blocaj asupra combustibilului, iar de atunci „doar un singur petrolier rus” a reușit să treacă. În același timp, penuria de aprovizionare și întreruperile de curent au devenit obișnuite, iar turismul – descris ca fiind cândva cea mai profitabilă industrie a Cubei – „a scăzut dramatic”. În paralel cu anunțul sancțiunilor, Trump a sugerat din nou, într-un discurs în Florida, că SUA ar putea lansa operațiuni împotriva Cubei, în timp ce la Havana a avut loc o manifestație de 1 mai în fața ambasadei americane. Sancțiunile vin, totuși, pe fondul unor eforturi de dialog: potrivit materialului, oficiali americani de rang înalt au vizitat insula pentru discuții în aprilie. [...]
