Știri
Știri din categoria Externe
NATO analizează reducerea frecvenței summiturilor, o schimbare care ar putea diminua presiunea politică și de coordonare asupra Alianței în anii electorali din SUA, potrivit Agerpres, care citează declarații făcute pentru Reuters de o înaltă oficialitate europeană și cinci diplomați din state membre.
Miza, conform surselor, este evitarea unei posibile interacțiuni tensionate cu președintele american Donald Trump în ultimul său an de mandat. Administrația Trump a criticat aliații europeni pentru nivelul insuficient al fondurilor alocate apărării și, mai recent, pentru lipsa unui sprijin suplimentar pentru operațiunile militare ale SUA împotriva Iranului.
În ultimii ani, liderii statelor NATO s-au întâlnit în fiecare vară începând din 2021, iar și în 2026 summitul este programat la Ankara, pe 7 și 8 iulie. Totuși, unii membri fac demersuri pentru scăderea frecvenței acestor reuniuni, au spus sursele citate.
Un diplomat a indicat că summitul din 2027, care urmează să fie găzduit de Albania, ar avea „probabil” loc în toamna anului viitor. Aceeași sursă a adăugat că NATO ia în considerare să nu organizeze nicio reuniune de acest tip în 2028, an al alegerilor prezidențiale din SUA și ultimul an calendaristic al celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump.
Separat, un alt diplomat a afirmat că unele țări promovează varianta organizării summiturilor o dată la doi ani.
Potrivit surselor, nu există încă o decizie, iar secretarul general al NATO, Mark Rutte, ar urma să aibă ultimul cuvânt.
Într-un răspuns transmis la solicitarea Reuters, un oficial aliat a precizat:
„NATO va continua să aibă reuniuni periodice ale șefilor de stat și de guvern și între summituri aliații vor continua să se consulte, să planifice și să ia decizii despre securitatea noastră comună”.
Două dintre surse l-au menționat pe Donald Trump ca factor în discuții, dar au arătat că sunt în joc și alte elemente. În paralel, unii diplomați și analiști au susținut că summiturile anuale creează presiune suplimentară și pot devia atenția de la planificarea pe termen lung a activităților Alianței.
Recomandate
Iranul analizează posibilitatea unor negocieri cu administrația Trump , după ce președintele SUA a transmis o solicitare în acest sens, potrivit The Jerusalem Post , care citează o postare de pe contul de Telegram al ministrului iranian de Externe, Abbas Araghchi . Araghchi a declarat, în Rusia, că Teheranul „se uită” la cererea lui Donald Trump pentru negocieri și a susținut că liderul de la Casa Albă ar fi făcut acest pas deoarece Statele Unite „nu și-au atins niciunul dintre obiective”, conform relatării. Context: discuții la Sankt Petersburg și mesajul lui Putin În aceeași zi, președintele Rusiei, Vladimir Putin , a avut discuții cu Araghchi la Sankt Petersburg. Putin i-a transmis ministrului iranian că speră ca poporul iranian să treacă peste ceea ce a numit o „perioadă dificilă” și că „pacea va prevala în curând”, potrivit presei de stat ruse citate în material. Tot acolo, Putin a afirmat că Rusia intenționează să continue relația cu Iranul și a vorbit despre menținerea unei „relații strategice”. El a mai spus că, săptămâna trecută, a primit un mesaj de la liderul suprem al Iranului și i-a cerut lui Araghchi să transmită mulțumiri. Ce urmează: semnale mixte dinspre Washington Materialul notează că Trump a renunțat la o vizită la Islamabad a emisarilor săi, Steve Witkoff și Jared Kushner, pentru discuții privind încheierea conflictului, și a adăugat că Iranul „poate suna” dacă dorește să negocieze. În acest moment, informația disponibilă indică doar că Teheranul evaluează solicitarea; nu sunt prezentate un calendar, condiții sau un format convenit pentru eventuale negocieri. [...]
Uniunea Europeană își asumă un rol financiar mai mare în susținerea Ucrainei , pe fondul blocajului diplomatic și al percepției că implicarea Statelor Unite scade, potrivit Adevărul . Miza pentru capitalele europene devine gestionarea unui război de uzură, nu apropierea unei păci negociate pe termen scurt. În lipsa unor progrese pe front și a unei „căi clare” spre victorie sau pace pentru oricare dintre părți, conflictul tinde să se transforme într-un război prelungit, arată publicația, care citează o analiză The New York Times. În acest context, oficiali și analiști citați avertizează că Ucraina riscă să rămână, în mare măsură, singură într-un conflict de durată, dacă nu există o strategie coerentă de încheiere a războiului. Pivotul european: bani și sancțiuni, în locul unei soluții rapide Materialul indică drept element-cheie poziția Washingtonului: fără implicare activă și fără presiuni consistente asupra Moscovei, șansele unui acord rămân reduse, iar administrația Donald Trump este descrisă ca reticentă. În absența unui mediator cu influență reală asupra ambelor părți, negocierile rămân blocate. Pe acest fundal, UE își intensifică sprijinul prin instrumente cu impact economic și de reglementare: un împrumut de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 de miliarde de lei), fără dobândă , pentru Ucraina, prezentat ca semnal puternic în condițiile diminuării implicării americane; al 20-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, care vizează inclusiv sectorul energetic și așa-numita „flotă fantomă” (rețele de transport maritim folosite pentru a ocoli restricțiile), în paralel cu lucrul la un nou set de măsuri. De ce contează: războiul se mută în zona de rezistență financiară Analistul James Sherr, citat în articol, susține că europenii ajung la concluzia că interesele Ucrainei și ale Rusiei sunt „fundamental incompatibile”, ceea ce împinge strategia occidentală spre un obiectiv mai limitat: sprijinirea Kievului astfel încât Moscova să nu obțină o victorie nici militară, nici politică. În același timp, presiunea economică asupra Rusiei s-ar fi redus parțial în contextul creșterii prețurilor la energie, factor care, potrivit materialului, diminuează urgența unui acord. Pe teren, Ucraina își menține pozițiile, iar Rusia ar înregistra pierderi semnificative pentru câștiguri teritoriale limitate. Ce urmează: negocieri tot mai îndepărtate, sprijin extern diversificat Încercările de a organiza negocieri trilaterale cu Rusia nu au avut succes, Moscova respingând ideea, iar discuțiile fiind „înghețate”, potrivit articolului. Europa ar spera, în cele din urmă, ca Vladimir Putin să accepte negocieri, însă mai degrabă direct cu Washingtonul decât cu Bruxelles-ul. În paralel, Volodimir Zelenski ar încerca să diversifice sprijinul extern, inclusiv prin consolidarea relațiilor cu state din Golf și cu aliați europeni precum Marea Britanie și Germania. În același timp, liderul ucrainean a criticat administrația Trump, acuzând-o că relaxarea sancțiunilor asupra petrolului rusesc a oferit Moscovei un avantaj și exprimând nemulțumiri față de contactele directe ale oficialilor americani cu Kremlinul. [...]
O eventuală redeschidere a Strâmtorii Ormuz ar putea reduce presiunea pe fluxurile de petrol , după ce Iranul a transmis SUA, prin mediatori pakistanezi, o propunere care pune pe primul loc deblocarea rutei maritime și încetarea războiului, lăsând negocierile nucleare pentru o etapă ulterioară, potrivit Digi24 , care citează Axios. Propunerea apare pe fondul unui impas diplomatic și al diviziunilor din conducerea iraniană privind concesiile legate de programul nuclear. Ideea Teheranului, conform informațiilor citate de Axios, este să ocolească temporar dosarul nuclear pentru a ajunge mai repede la un acord care să rezolve criza din strâmtoare și „blocada americană”. Ce conține, pe scurt, propunerea transmisă prin mediatori Din informațiile prezentate, oferta ar avea o succesiune de pași care mută discuția de la nuclear la navigație și sancțiuni/blocadă: redeschiderea Strâmtorii Ormuz și detensionarea crizei asociate; ridicarea blocadei americane; un armistițiu prelungit sau o încetare definitivă a războiului; abia ulterior, reluarea negocierilor nucleare. Casa Albă a primit propunerea, însă nu este clar dacă SUA sunt dispuse să o analizeze, potrivit aceleiași relatări. Miza pentru Washington: pârghia asupra exporturilor de petrol Materialul indică faptul că ridicarea blocadei și încheierea războiului ar reduce pârghia de negociere a președintelui Donald Trump în discuțiile ulterioare despre două obiective majore: eliminarea stocului de uraniu îmbogățit al Iranului și suspendarea îmbogățirii. Trump a sugerat într-un interviu pentru Fox News că vrea să continue blocada navală care afectează exporturile de petrol ale Iranului, în speranța că Teheranul va ceda „în următoarele câteva săptămâni”, conform textului citat. Ce urmează: ședință la Casa Albă și contacte regionale Se așteaptă ca Trump să țină luni o ședință în „Camera de criză” privind Iranul, împreună cu echipa de vârf pentru securitate națională și politică externă, potrivit a trei oficiali americani citați. În paralel, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a discutat la Muscat cu oficiali din Oman, cu accent pe Strâmtoarea Ormuz, apoi s-a întors la Islamabad pentru o a doua rundă de discuții. Totodată, el urma să se deplaseze la Moscova pentru o întâlnire cu președintele rus Vladimir Putin, conform informațiilor din articol. Pozițiile rămân departe pe dosarul nuclear Washingtonul cere ca Iranul să suspende îmbogățirea uraniului pentru cel puțin un deceniu și să scoată uraniul îmbogățit din țară. În același timp, o sursă citată afirmă că în conducerea iraniană nu există consens privind modul de abordare a cererilor SUA, ceea ce explică, în această etapă, încercarea de a separa discuția despre Ormuz de negocierile nucleare. [...]
România ar putea câștiga o poziție operațională mai puternică în NATO dacă administrația Trump va aplica un sistem de „recompense” și „consecințe” pentru aliați, inclusiv prin relocarea trupelor americane în Europa, potrivit Știrile Pro TV , care citează o analiză POLITICO bazată pe surse din NATO și din administrația SUA. Publicația arată că România apare între „aliații model” care au intrat în grațiile Casei Albe pentru sprijinul acordat SUA în războiul din Iran, inclusiv prin permiterea folosirii unor baze. În paralel, Casa Albă ar fi lucrat la un document intern care împarte statele NATO în țări „prietenoase” și „obraznice”, în funcție de cooperarea cu Washingtonul. Ce ar putea însemna „favoarea” SUA: trupe, exerciții, vânzări militare Conceptul discutat la Washington ar putea oferi administrației americane opțiuni de a redistribui beneficii militare între aliați, potrivit a doi oficiali europeni familiarizați cu planul, citați de POLITICO. În practică, ar putea fi vizate: retragerea sau reducerea unor desfășurări de trupe din țări considerate „rău-voitoare”; diminuarea exercițiilor comune; limitarea vânzărilor militare către anumiți aliați; mutarea acestor resurse către state considerate „aliați model”. Secretarul Apărării, Pete Hegseth , a formulat public ideea încă din decembrie, când a spus că „aliații model” vor primi „favoarea noastră specială”, iar cei care „nu își fac partea pentru apărarea colectivă” se vor confrunta cu „consecințe”. De ce România e menționată: sprijin logistic și infrastructură disponibilă În materialul citat, România este indicată între țările care au permis SUA să își folosească bazele aeriene, în timp ce alți aliați – precum Spania, Marea Britanie și Franța – fie au respins, fie au amânat cererile de ajutor ale Washingtonului. Bulgaria ar fi sprijinit „în liniște” logistica americană în Orientul Mijlociu. Un element operațional important pentru România este baza aeriană Mihail Kogălniceanu , descrisă ca recent extinsă și cu spațiu pentru mai multe trupe americane, după ce România a permis utilizarea ei pentru războiul aerian din Iran. Limitări și riscuri: relocarea trupelor e scumpă, iar „pedepsirea” aliaților are opoziție Chiar dacă mutarea trupelor este discutată ca opțiune, un oficial european citat de POLITICO avertizează că o astfel de măsură ar „pedepsi în principal SUA”, iar relocările ar fi costisitoare și ar dura. În plus, ideea de a „pedepsi” aliați întâmpină deja rezistență în Congres. Senatorul republican Roger Wicker a criticat retorica de dispreț față de alianțe și a cerut ca liderii americani să evidențieze beneficiile politice și strategice ale acestora. NATO nu a răspuns unei solicitări de comentarii, iar sursele citate susțin că detaliile sunt păstrate confidențiale, fără clarificări despre ce ar însemna concret „favorurile” pentru țările „prietenoase” sau „consecințele” pentru celelalte. [...]
China își temperează retorica externă, dar își păstrează pârghiile de presiune , într-o repoziționare calculată înaintea unui summit amânat între Xi Jinping și Donald Trump, potrivit Focus . Miza, în lectura publicației, este una de putere: Beijingul încearcă să pară „ancoră de stabilitate” într-o ordine internațională mai volatilă, fără să facă concesii de fond. Schimbarea de ton vine pe fondul pregătirilor pentru un summit SUA–China, mutat la mijlocul lunii mai, pe care Trump l-ar fi dorit insistent, în ideea unui „big deal” ușor de vândut politic în plan intern. În același timp, Beijingul „nu are motive să se grăbească”, iar această asimetrie de urgență îi oferă Chinei spațiu de manevră. De la „diplomația lupilor războinici” la „moderație controlată” Focus descrie drept „încheiată, cel puțin temporar” faza așa-numitei „diplomații a lupilor războinici” – stilul agresiv și adesea amenințător asociat unor diplomați chinezi, vizibil mai ales în social media și în apariții internaționale. Publicația amintește exemple precum insinuarea că armata americană ar fi adus coronavirusul la Wuhan sau afirmații potrivit cărora democrațiile occidentale ar fi „falimentare moral”. Noua linie este prezentată ca o „strategie a moderației controlate”: China își reduce intensitatea retoricii și se arată mai „dialogală”, însă fără să-și relaxeze obiectivele. Mesajul central: schimbarea este una de tactică, nu de direcție. Taiwan: canale informale și presiune diplomatică în paralel Un exemplu invocat este abordarea față de Taiwan. Xi Jinping a primit recent lidera opoziției taiwaneze din Kuomintang (KMT) , Cheng Li-wun, pentru a testa forme posibile de cooperare dacă partidul, descris ca pro-chinez, ar câștiga alegerile viitoare. În interpretarea Focus, Beijingul păstrează oficial doctrina „o singură Chină”, dar deschide canale informale pentru a întări alternative politice pe insulă. În paralel, presiunea rămâne vizibilă pe frontul diplomatic. Președintele Taiwanului, Lai Ching-te, a fost nevoit să anuleze o vizită în Eswatini după ce Seychelles, Mauritius și Madagascar ar fi retras permisiunile de survol „după presiuni intense” și constrângeri economice din partea Chinei, potrivit unui oficial taiwanez citat de publicație. Beijingul a respins acuzațiile de constrângere și a lăudat cele trei state. Focus notează că acesta ar fi primul caz cunoscut public în care un președinte taiwanez își anulează o deplasare din cauza retragerii permisiunilor de zbor. Eswatini este prezentat ca unul dintre cele 12 state care mai au relații oficiale cu Taiwanul și singurul din Africa, iar Beijingul ar lucra activ pentru reducerea acestui număr. Ce urmează: summitul, ca test al raportului de forțe În această cheie, întâlnirea Xi–Trump este descrisă mai degrabă ca un „test” pentru o nouă ordine globală decât ca un dialog „de la egal la egal”. Dacă situația politică și economică a SUA se deteriorează, Focus sugerează că Xi ar putea profita pentru a „strânge șurubul”, formulând cereri precise, în timp ce Washingtonul ar avea puține instrumente pentru a forța Beijingul să accepte agenda lui Trump. Concluzia publicației este că dispariția temporară a „lupilor războinici” nu înseamnă o Chină mai „blândă”, ci o adaptare: retorica se schimbă, însă obiectivele și presiunea rămân. [...]
Iran a transmis SUA, prin mediatori pakistanezi, o propunere de redeschidere a Strâmtorii Hormuz, dar condiția-cheie este ridicarea blocadei americane , potrivit The Jerusalem Post , care citează Axios, un oficial american și două surse familiarizate cu discuțiile. Miza imediată este reluarea navigației pe una dintre cele mai sensibile rute energetice globale, în timp ce negocierile nucleare ar urma să fie amânate pentru o etapă ulterioară. Propunerea iraniană ar presupune ca SUA să ridice blocada asupra „activelor iraniene” care traversează Strâmtoarea Hormuz. În material se arată că această blocadă este prezentată drept principalul instrument de presiune al Washingtonului asupra Teheranului în perspectiva unui acord nuclear. Președintele american Donald Trump a indicat duminică faptul că intenționează să mențină blocada până la încheierea unui „acord complet” cu regimul iranian. Într-o declarație pentru Fox News, Trump a susținut că Iranul ar fi sub presiune, invocând riscuri tehnice și economice asociate opririi fluxurilor de petrol. Tot duminică, Trump era așteptat să aibă o reuniune în Situation Room pe tema Iranului, împreună cu echipa sa de securitate națională și politică externă, pentru a evalua opțiunile de acțiune în perioada următoare, potrivit aceleiași relatări. Discuții regionale: Oman și Pakistan, în prim-plan În paralel, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a plecat din Oman după „discuții bilaterale”, mulțumind autorităților de la Muscat și indicând că pe agendă s-au aflat și „modalități de a asigura tranzitul în siguranță”, în beneficiul statelor vecine și al economiei globale. Araghchi a transmis mesajul pe platforma X, după vizită. Potrivit articolului, Araghchi a plecat apoi spre Moscova, într-o serie de consultări cu aliați regionali, pe fondul discuțiilor cu SUA. Înainte de Oman, el s-a întâlnit cu oficiali pakistanezi la Islamabad, Pakistanul fiind menționat ca intermediar în transmiterea propunerii către Washington. [...]
