Știri
Știri din categoria Externe
Kremlinul ridică miza negocierilor de pace, sugerând că frontierele Ucrainei sunt deja schimbate, pe fondul declarațiilor lui Donald Trump despre o „formă puțin diferită” a țării la finalul războiului, potrivit HotNews.
Purtătorul de cuvânt al președinției ruse, Dmitri Peskov, a afirmat că „realitatea de pe teren” ar face ca Ucraina să fie „deja o altă țară” din punct de vedere geografic față de 2022. Declarația vine ca răspuns la comentariile lui Trump, care a spus că, odată încheiat războiul, teritoriul Ucrainei „va avea o altă formă” decât la începutul invaziei ruse.
„Din punct de vedere geografic, Ucraina este deja o altă țară. Realitatea de pe teren este evidentă. Cred că nimeni nu poate nega aceasta.”
Declarațiile lui Trump au fost făcute publice cu o zi înainte de negocierile dintre Rusia și Ucraina, mediate de Statele Unite, programate pentru 10 și 11 noiembrie la Abu Dhabi. În interviul acordat emisiunii „60 minutes” de la CBS News, Trump a spus că se așteaptă la un acord de pace și a respins ideea că Vladimir Putin ar prelungi deliberat negocierile.
Trump a evitat să spună dacă are mai multă încredere în Putin sau în președintele ucrainean Volodimir Zelenski, afirmând că are relații bune cu ambii. Totodată, a susținut că războiul se va termina „datorită” lui.
„Cred că acest război se va termina și se va termina curând. Și singurul motiv pentru care se va termina este datorită mie.”
Potrivit informațiilor citate de HotNews din agențiile EFE și Agerpres, Rusia insistă de ani de zile asupra recunoașterii internaționale a cinci teritorii anexate:
Moscova consideră cele patru regiuni din est și sud drept parte a teritoriului său în granițele administrative din 1991 și spune că această recunoaștere este inclusă în Constituția Rusiei, deși armata rusă nu controlează complet aceste teritorii.
De cealaltă parte, Zelenski a anunțat în octombrie că Ucraina este deschisă să discute problema teritorială doar într-o întâlnire directă între președinții Rusiei și Ucrainei, în condițiile în care, „în principiu”, Kievul nu este dispus să cedeze teritorii.
Kremlinul a exclus „vehement” participarea Uniunii Europene la negocierile de pace. În replică, șeful diplomației franceze, Jean-Noël Barrot, a declarat că Europa va fi „bine reprezentată” la discuțiile de la Abu Dhabi.
În acest context, mesajul Moscovei despre „realitatea de pe teren” indică faptul că tema teritoriilor rămâne punctul central și cel mai dificil al negocierilor, în timp ce părțile rămân „profund divizate” atât asupra concesiilor teritoriale, cât și asupra garanțiilor de securitate după un eventual armistițiu.
Recomandate
Semnalele de flexibilitate privind un posibil schimb de teritorii cresc șansele unui cadru de negociere, dar miza imediată rămâne arhitectura de securitate pentru Ucraina , înaintea discuțiilor mediate de SUA de la Abu Dhabi, potrivit HotNews , care citează declarațiile unui oficial american relatate de Reuters. Negocierile dintre Rusia și Ucraina, programate pentru 10 și 11 noiembrie la Abu Dhabi , sunt prezentate ca un nou efort al administrației Donald Trump de a obține progrese către încheierea conflictului început în 2022. Oficialul american a spus că, deși pozițiile publice rămân ferme, în discuții private există „o oarecare flexibilitate” de ambele părți în privința unui posibil compromis teritorial. Miza operațională a discuțiilor: garanțiile de securitate Potrivit oficialului american citat, un subiect major al negocierilor îl vor reprezenta garanțiile de securitate pentru Ucraina, inclusiv posibilitatea unei formule de apărare „de tipul articolului 5” din Tratatul NATO (clauza de apărare colectivă). În această logică, un acord teritorial ar urma să fie discutat mai degrabă spre final, după ce se conturează un consens pe alte elemente, inclusiv arhitectura de securitate postbelică. Eforturile de mediere ale SUA urmează să fie conduse de emisarii Steve Witkoff și Jared Kushner, iar oficialul a indicat că este posibil ca aceștia să meargă ulterior în Rusia pentru o întâlnire cu Vladimir Putin. Deși a avertizat că negocierile vor dura, oficialul a vorbit despre un „optimism prudent” privind posibilitatea unor progrese. Teritoriul, linia roșie publică și spațiul de compromis „în privat” În plan public, pozițiile rămân incompatibile: Ucraina cere retragerea Rusiei la granița inițială, în timp ce Vladimir Putin urmărește obținerea întregii provincii Donbas (Donețk și Luhansk). Totuși, oficialul american a afirmat că ambele părți arată, în privat, o disponibilitate limitată pentru compromis, inclusiv în ideea unui schimb de teritorii. În paralel, Kremlinul a transmis că Ucraina „este deja o altă țară ” din punct de vedere geografic față de 2022, prin vocea purtătorului de cuvânt Dmitri Peskov, care a invocat „realitatea de pe teren”. Mesajul vine după ce Donald Trump a spus că, la finalul războiului, Ucraina „va avea o altă formă” decât în 2022. Context: UE, anexările și condițiile politice ale Kievului Rusia insistă de ani de zile asupra recunoașterii internaționale a celor cinci teritorii anexate: Crimeea, Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie. Moscova consideră Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie parte a teritoriului său în granițele administrative din 1991, deși nu controlează complet aceste regiuni. În același timp, Kremlinul a exclus „vehement” participarea UE la negocieri, însă ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot a spus că Europa va fi „bine reprezentată” la discuțiile din capitala Emiratelor Arabe Unite. Dinspre Kiev, președintele Volodimir Zelenski a anunțat în octombrie că Ucraina este deschisă să discute problema teritorială doar într-o întâlnire între președinții Rusiei și Ucrainei, menținând totodată poziția de principiu că nu este dispusă să cedeze teritorii. [...]
Rusia și Ucraina iau în calcul „flexibilitate” la teritorii , semnal care poate debloca negocierile privind garanțiile de securitate și, implicit, arhitectura postbelică – elemente cu efect direct asupra riscului geopolitic din regiune, potrivit Digi24 , care citează Reuters. Un oficial american a spus că reprezentanți ai ambelor părți au transmis în discuții private, înaintea negocierilor de la Abu Dhabi , că sunt dispuși să arate „o anumită flexibilitate” în privința unui posibil schimb de teritorii, deși public Kievul și Moscova își mențin poziții dure pe tema teritorială. Oficial, Ucraina urmărește revenirea la granițele de dinainte de război, iar Kremlinul revendică întregul Donbas. Ce se negociază la Abu Dhabi și de ce contează ordinea subiectelor În perioada 10–11 noiembrie sunt programate, la Abu Dhabi, primele negocieri din februarie în format SUA–Ucraina–Rusia, cu obiectivul declarat de a pune capăt războiului. Potrivit sursei citate de Reuters, tema centrală este setul de garanții de securitate pentru Ucraina, inclusiv protecția pe modelul articolului 5 din Statutul NATO (clauza de apărare colectivă). Același oficial a indicat că o înțelegere privind teritoriile ar putea fi posibilă abia spre finalul negocierilor, după ce ar fi convenite alte puncte, inclusiv arhitectura de securitate din perioada postbelică. Presiunea pe teren și condițiile puse în discuție În material este menționat că Financial Times a scris anterior că Vladimir Putin ar fi cerut predarea părții din Donbas care nu este ocupată ca o condiție prealabilă pentru încetarea focului. Potrivit uneia dintre sursele ziarului, Putin ar aștepta concesii teritoriale suplimentare în cadrul acordului final, care ar include și înțelegeri cu NATO privind garanțiile de securitate. În paralel, președintele rus ar urmări intensificarea bombardamentelor asupra orașelor și infrastructurii ucrainene pentru a-și recâștiga avantajul la masa negocierilor, mai notează articolul. Semnalul politic de la Washington Cu o zi înainte, președintele Donald Trump a declarat că Moscova și Kievul sunt aproape de un acord de pace, dar a sugerat că granițele Ucrainei s-ar putea modifica după încheierea războiului. În acest stadiu, informațiile despre „flexibilitatea” privind teritoriile sunt prezentate ca rezultate ale unor discuții private, iar conturul unui compromis rămâne condiționat de evoluția negocierilor și de pachetul de garanții de securitate care ar putea fi acceptat de părți. [...]
Ucraina condiționează un „salt” diplomatic de o întâlnire Zelenski–Putin, sugerând că negocierile trilaterale din Abu Dhabi ar putea rămâne limitate fără un contact direct la vârf , potrivit Kyiv Post , care îl citează pe ambasadorul Ucrainei la ONU, Andrii Melnyk . Melnyk a declarat luni, 9 noiembrie, la o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU la New York, că președintele Volodîmîr Zelenski este gata să se întâlnească cu Vladimir Putin oriunde în lume, cu excepția Moscovei – inclusiv în Florida, în marja summitului G20 din decembrie, „sau chiar în Antarctica”. Declarațiile au fost relatate de Interfax-Ukraine. Miza: negocierile din Abu Dhabi și limita lor fără o întâlnire directă Diplomatul ucrainean a spus că negocierile trilaterale Ucraina–SUA–Rusia programate la Abu Dhabi, marți și miercuri, „ar putea produce rezultate”, însă a avertizat că un progres politic major ar fi dificil fără o întâlnire directă între cei doi președinți. În același timp, Melnyk a acuzat Rusia că încearcă să submineze eforturile diplomatice, în timp ce Ucraina „rămâne angajată” în căutarea păcii. Argumentul Kievului: Rusia „avansează”, dar ar pierde teren net Melnyk a susținut că Putin urmărește în continuare să „frângă voința” Ucrainei și să forțeze capitularea, dar a afirmat că forțele ruse pierd teritoriu pentru a doua lună consecutiv. El a invocat cifre atribuite Institute for the Study of War (ISW) , potrivit cărora trupele ruse au capturat 139 km² de teritoriu ucrainean în octombrie, dar au pierdut controlul asupra a 167 km², ceea ce ar însemna o pierdere netă de 28 km². Presiunea pe aliați: cerere de sisteme de apărare antiaeriană și rachete Patriot În intervenția sa, Melnyk a cerut aliaților europeni și tuturor statelor membre ONU să transfere „imediat” către Ucraina sistemele de apărare antiaeriană disponibile, cu accent pe rachetele interceptoare Patriot. El a descris atacurile rusești drept o „ploaie apocaliptică de rachete” și a criticat păstrarea acestor sisteme „în depozit” în timp ce civilii sunt uciși zilnic. Context: Zelenski a indicat anterior Turcia ca posibil loc de întâlnire Anterior, Zelenski a spus că este pregătit să se întâlnească cu Putin în Turcia și și-a exprimat speranța că președintele turc Recep Tayyip Erdoğan ar putea ajuta la organizarea discuțiilor, într-o declarație pentru CNN Türk, menționată de aceeași sursă. Zelenski a mai spus că o întâlnire față în față ar trebui să vizeze un armistițiu pe linia frontului, mecanisme de monitorizare, garanții de securitate și reconstrucția postbelică, dar a exclus acceptarea cererilor Rusiei privind Donbasul sau recunoașterea Crimeei ca teritoriu rusesc, invocând Constituția Ucrainei. [...]
Europa este împinsă să-și facă propriul plan de securitate pe fondul riscului ca sprijinul SUA să devină mai imprevizibil, iar Rusia să încerce „testarea” solidarității NATO, inclusiv prin atacuri cu drone, potrivit unei analize prezentate de Digi24 . Miza pentru statele europene este una de reglementare și politică de securitate: cât de credibil rămâne Articolul 5 (apărarea colectivă) dacă Washingtonul își reduce implicarea. Analiza o citează pe Liana Fix, expertă în politică externă și de securitate afiliată Council on Foreign Relations (Washington), care pleacă de la un scenariu în care înfrângerea republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului din SUA ar putea avea efecte asupra politicii externe a președintelui Donald Trump. În logica descrisă, președinții care pierd sprijinul Congresului tind să se concentreze mai mult pe politica externă, unde au marjă mai mare de acțiune. Cum ar putea arăta „testarea” Articolului 5 În scenariul considerat cel mai grav de expertă, Moscova ar putea recurge la atacuri cu drone pentru a pune la încercare aplicarea Articolului 5 al Tratatului NATO. Ipoteza de lucru este că Kremlinul ar miza pe faptul că SUA nu ar interveni în sprijinul aliaților europeni, pe fondul unei posibile schimbări de atitudine a lui Trump față de Europa și Ucraina. În același cadru de risc, sunt menționate și alte evoluții posibile: o înțelegere Trump–Putin care ar duce la întreruperea sprijinului logistic și informativ pentru Ucraina sau reducerea prezenței militare americane în Europa, în condițiile în care Rusia cere de mult timp retragerea trupelor SUA din Polonia și statele baltice și restrângerea infrastructurii NATO în regiune. Materialul precizează că acestea sunt scenarii, nu decizii deja luate de Washington sau planuri confirmate ale Moscovei. Ce ar trebui să facă Europa, potrivit analizei Recomandarea centrală este ca statele europene să-și consolideze capacitatea de acțiune independentă de SUA și să treacă de la reacții punctuale la un plan alternativ de securitate. În acest context, analiza notează că Franța și Germania sunt în mare parte absorbite de probleme interne, în timp ce Norvegia și Finlanda sunt descrise ca fiind deosebit de active în menținerea contactelor diplomatice cu Washingtonul și Moscova. Printre măsurile concrete enumerate: formularea unei poziții europene comune împotriva reluării comerțului cu gaze naturale din Rusia și împotriva relaxării premature a sancțiunilor, chiar și în cazul unor presiuni venite dinspre Washington; accelerarea demersurilor pentru utilizarea activelor rusești înghețate în beneficiul Ucrainei. Concluzia analizei, așa cum este redată, este că Europa ar trebui să-și definească obiective strategice proprii și să-și asume un rol mai mare în deciziile de securitate ale continentului, în loc să depindă de direcția politicii externe americane. [...]
Ucraina își construiește acces „suveran” la sateliți, după riscurile dependenței de Starlink , într-un efort cu impact operațional direct asupra comunicațiilor militare și a capacității de avertizare timpurie, potrivit Digi24 . Miza este reducerea vulnerabilităților create de întreruperi sau restricții de acces la servicii comerciale și de escaladarea confruntării în spațiu, inclusiv prin bruiaj și manevre agresive între sateliți. În material este descris un episod care ilustrează extinderea războiului către infrastructura spațială: un atac ucrainean asupra Centrului Spațial și de Rachete Progress din Samara, producătorul rachetelor Soyuz-2, relatat de The Guardian (citat de Digi24). Ținta ar fi avut legătură cu rachetele care ar transporta noul sistem de sateliți rus Rassvet, dezvoltat pentru a înlocui Starlink, din care Rusia ar fi fost exclusă la începutul anului. De ce contează: comunicațiile și informațiile din satelit devin infrastructură critică de război Pe fondul utilizării pe scară largă a dronelor și senzorilor, accesul la sateliți care susțin comunicațiile și identificarea țintelor este prezentat ca tot mai important. În același timp, capacitatea de a perturba operațiunile inamice „în spațiu” capătă greutate, iar conflictul se mută dincolo de frontul terestru. Digi24 notează că Rusia ar fi folosit și rachete balistice Oreșnik în cel puțin trei ocazii, un sistem care se lansează în spațiul apropiat și eliberează mai multe focoase ghidabile independent. În acest context, Kievul își intensifică eforturile de diversificare a accesului la sisteme spațiale, pentru a nu depinde de SUA și de Starlink, al cărui acces ar fi fost restricționat „în mod controversat” în ultimele săptămâni. Ce face Ucraina: satelit propriu și teste de interceptare în spațiul apropiat Un pas concret menționat este lansarea cu succes a Obria Nano , descris ca primul satelit de testare pentru o viitoare rețea independentă de comunicații a Ucrainei, realizată împreună cu compania daneză GomSpace . Potrivit informațiilor citate, rețeaua ar urma să includă aproximativ 245 de sateliți. Separat, Ucraina ar fi efectuat cel puțin trei teste de interceptare în zona spațială apropiată și, potrivit unui oficial citat, ar lucra la posibilitatea de a trece la producția în serie a unor sisteme „exoatmosferice” (capabile să opereze dincolo de atmosfera densă, în spațiul apropiat) pentru a intercepta lansări. Context: militarizarea spațiului și reguli depășite Materialul plasează evoluțiile într-un cadru mai larg, în care tratatele de guvernanță spațială sunt descrise de experți ca „neclare, depășite și greu de aplicat”. Sunt menționate tactici atribuite Rusiei, precum bruiajul semnalelor, „orbirea” sateliților cu laser și folosirea unor sateliți spion „inspectori” în apropierea activelor spațiale străine. Totodată, este amintit un incident în care satelitul rus Kosmos 2612 ar fi fost observat efectuând manevre agresive către un satelit radar comercial operat de grupul finlandez Iceye, care furnizează imagini tridimensionale ale terenului armatei ucrainene, experții descriind gestul drept hărțuire deliberată. Ce urmează: presiune pentru alternative la servicii comerciale În analiza citată de Digi24, dependența de operatori comerciali este văzută ca un risc, mai ales după episoadele de limitare a serviciilor și după pauze în partajarea informațiilor obținute prin satelit. Consecința indicată este accelerarea căutării de alternative: Ucraina își dezvoltă o prezență „suverană” în spațiu, iar tendința este descrisă ca mai largă, inclusiv în Europa, pe fondul competiției strategice și al utilizării spațiului în conflicte active. [...]
Schimbarea majorității în Congres pune sub semnul întrebării finanțarea a două programe de apărare promovate de Donald Trump – cuirasatele din clasa „Trump” și scutul antirachetă „Golden Dome” („Cupola de Aur”), care riscă să fie eliminate sau să rămână fără bani odată cu preluarea comisiilor-cheie de către democrați, potrivit Digi24 . Democrații, care urmează să preia controlul Camerei Reprezentanților și al Senatului, descriu proiectele drept inițiative „de vanitate”, prea extravagante și prea costisitoare, notează The Times, citat de publicația românească. În acest context, miza imediată devine bugetul: fără sprijin politic, programele pot fi fie oprite, fie „înfometate” prin tăieri care să le facă imposibil de dus mai departe. Cuirasatele „clasa Trump”: costuri mari, utilitate contestată Programul prevede 15 nave de război cu propulsie nucleară, cu un cost estimat la aproximativ 275 de miliarde de dolari (aprox. 1.265 miliarde lei) pe 26 de ani, potrivit estimărilor Biroului Bugetar al Congresului (CBO). Dincolo de preț, și rațiunea strategică este pusă sub semnul întrebării, în condițiile în care navele ar avea o deplasare de 35.000 de tone și ar costa, fiecare, mai mult decât un portavion, echivalentul a zece distrugătoare cu rachete ghidate din clasa Arleigh Burke. Adam Smith, congresman democrat care aspiră să conducă din ianuarie Comisia pentru Forțele Armate din Camera Reprezentanților, a argumentat într-o scrisoare ajunsă în presă că SUA ar avea nevoie de un mix de capabilități, inclusiv platforme mai ieftine, fără echipaj, nu de o flotă de cuirasate nucleare. Decizia de a dota navele cu propulsie nucleară – care a împins costurile în sus – a fost confirmată de Marina SUA în luna mai. În forma descrisă în articol, proiectul include armament nuclear și convențional, arme hipersonice și un tun electromagnetic capabil să lanseze un proiectil cu o viteză de șapte ori mai mare decât cea a sunetului. „Golden Dome”: diferențe uriașe între estimările de cost Pentru „Golden Dome”, diferențele de evaluare sunt și mai mari. Pentagonul indică un cost de aproximativ 185 de miliarde de dolari (aprox. 851 miliarde lei) până în 2035 și cere 17,5 miliarde de dolari (aprox. 80,5 miliarde lei) pentru anul viitor. CBO, în schimb, estimează 1,2 trilioane de dolari (aprox. 5.520 miliarde lei) pentru dezvoltarea, desfășurarea și operarea sistemului pe 20 de ani, cifră contestată de Pentagon. Un element central al notei de plată ar fi interceptorii spațiali – rachete menite să lovească rachetele inamice în faza de propulsie – pe care CBO îi evaluează la 740 de miliarde de dolari (aprox. 3.404 miliarde lei). Potrivit materialului, o dificultate pentru Congres este lipsa de detalii: Pentagonul ar fi fost reticent în a oferi informații complete despre costuri, ceea ce complică verificarea și controlul bugetar. De ce contează: banii, nu doar strategia Dezbaterea care începe în ianuarie, într-un Congres controlat de democrați, nu vizează doar eficiența militară, ci și sustenabilitatea financiară. Articolul amintește că programele cu ambiții similare au eșuat în trecut, inclusiv inițiativa „Războiul Stelelor” din anii ’80 , în parte din cauza costurilor. În acest moment, însă, semnalul principal este politic și bugetar: odată cu schimbarea controlului asupra comisiilor și asupra bugetului, cele două proiecte intră într-o zonă de risc ridicat, în care finanțarea poate deveni instrumentul decisiv pentru continuarea sau oprirea lor. [...]
