Știri
Știri din categoria Externe
Escaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran menține volatilitatea pe piețele de energie, pe fondul riscului ca Strâmtoarea Ormuz să fie folosită ca pârghie economică și de securitate, într-un conflict care a produs deja mișcări bruște ale cotațiilor petrolului. Potrivit Stirile Pro TV, Teheranul a respins ultimatumul lansat de Donald Trump și a transmis că nu va ceda „intimidării”, în timp ce liderul american spune că „nu se grăbește”.
Iranul afirmă că a primit „punctele de vedere” ale părții americane și că le analizează, însă Ministerul de Externe de la Teheran vorbește despre o „mare neîncredere” în Statele Unite. În același timp, partea iraniană își reiterează cerințele: „dezghețarea averilor iraniene blocate” în străinătate și oprirea blocadei americane impuse porturilor iraniene.
Declarațiile vin după o a doua vizită, în doar câteva zile, la Teheran a ministrului pakistanez de Interne Mohsen Naqvi, în contextul în care Pakistanul este prezentat ca mediator.
De partea americană, Donald Trump a spus că negocierile ar fi „în ultima fază” și a lăsat deschisă opțiunea diplomației, avertizând totodată că, în lipsa unui acord, SUA ar putea lua „măsuri un pic mai dure”. El indicase anterior un termen de „două sau trei zile” pentru un răspuns din partea Teheranului.
Iranul a respins însă ultimatumul. Negociatorul-șef iranian Mohammad Bagher Ghalibaf a avertizat că „Iranul nu va ceda niciodată intimidării” și a cerut consolidarea pregătirilor pentru un răspuns „în forță” la orice nou atac, susținând că adversarul urmărește declanșarea unui nou război. Gardienii Revoluției au avertizat, la rândul lor, împotriva extinderii războiului „dincolo de regiunea” Orientului Mijlociu.
Sursa descrie un armistițiu „fragil”, intrat în vigoare la 8 aprilie, după o lună de război, dar cu negocieri care „bat pasul pe loc”. A existat o singură întâlnire de negociere, la 11 aprilie, în Pakistan, care s-a încheiat cu un eșec, iar ulterior discuțiile ar continua „în culise”.
Pe piețe, speranța unor progrese în negocieri a dus la o prăbușire a cotațiilor petrolului și la creșteri pe burse, cu piețele europene închizând „într-o creștere clară”, potrivit aceleiași relatări. Contextul rămâne însă sensibil: conflictul a perturbat economia mondială prin salturi ale prețului petrolului și penurii de materii prime, pe fondul „cvasi-blocării” Strâmtorii Ormuz.
Teheranul controlează în continuare strâmtoarea și a anunțat înființarea unui nou organism care să o supervizeze și să impună taxe de trecere. Marina Gardienilor Revoluției a anunțat că aproximativ 26 de nave au tranzitat strâmtoarea în ultimele 24 de ore.
În paralel, Arabia Saudită a îndemnat Iranul să „profite de ocazie” pentru a evita „repercusiunile periculoase ale unei escaladări”. În pofida armistițiului, Emiratele Arabe Unite au fost vizate de noi atacuri cu dronă în apropierea Centralei Nucleare Barakah, identificate ca provenind din Irak, iar armata EAU a cerut Bagdadului să împiedice „urgent” orice act ostil de pe teritoriul irakian.
În Israel, armata a ridicat nivelul de alertă la maximum și s-a declarat „pregătită de orice evoluție”. Separat, armata americană a anunțat că a imobilizat un petrolier sub pavilion iranian, suspectat că ar fi încercat să încalce blocada americană impusă porturilor iraniene.
În acest context, riscul pentru economie rămâne legat de Ormuz: orice nouă escaladare sau măsură de control/taxare a tranzitului poate alimenta din nou volatilitatea petrolului și, implicit, costurile de transport și prețurile la energie.
Recomandate
Un posibil acord SUA–Iran care ar „deschide Strâmtoarea Ormuz ” ar reduce riscul de șoc pe piața petrolului , dacă se confirmă calendarul anunțat de Donald Trump, potrivit Antena 3 . Președintele american a spus la summitul G7 din Franța că, în lipsa unei înțelegeri, SUA ar fi putut continua războiul cu Iranul „încă doi ani”. Trump a afirmat că acordul ar urma să fie semnat „joi sau vineri” și că ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, ar „deschide” Strâmtoarea Ormuz și ar împiedica Iranul să dețină sau să producă arme nucleare. În același context, el a avertizat că bombardamentele ar putea fi reluate dacă „următoarea fază a discuțiilor eșuează”, în timp ce, potrivit CNN (citat de Antena 3), mai mulți aliați din administrația republicană ar fi interesați de încheierea conflictului. Ce ar conține înțelegerea, în versiunea prezentată de Trump În declarațiile de la G7, Trump a indicat trei direcții principale: Angajament nuclear : Iranul „nu va produce și nici nu va achiziționa arme nucleare”, formulare pe care Trump a spus că o consideră importantă inclusiv pentru a bloca achiziții din alte țări. Uraniul îmbogățit : discuțiile privind „eliminarea stocurilor” ar urma să înceapă imediat după semnarea memorandumului. Componenta „non-nucleară” : negocieri care ar implica statele din Golful Persic și ar include „rachetele balistice convenționale” ale Iranului; Trump a sugerat că Teheranul va păstra totuși „câteva” rachete. Miza economică: Ormuz și riscul de volatilitate Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile de petrol, iar orice semnal de detensionare care ar „deschide” ruta poate reduce prima de risc inclusă în prețuri. Totuși, chiar în versiunea lui Trump, rămâne un element de incertitudine: el a condiționat stabilitatea înțelegerii de succesul etapelor următoare ale negocierilor și a lăsat deschisă posibilitatea reluării loviturilor. Fondul de 300 de miliarde de dolari, respins de Trump Trump a negat informațiile potrivit cărora Iranul ar primi acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei), catalogându-le drept „știri false”. „Nu le dăm bani. Nu le dăm nimic din toate astea.” El a adăugat că Teheranul ar urma să beneficieze de fondurile obținute din vânzarea de țiței doar dacă respectă înțelegerea. „Schimbarea de regim”, o afirmație fără detalii verificabile în material Trump a susținut că în Iran ar exista „un nou grup de lideri” și că, în timpul săptămânilor de război, ar fi avut loc o „schimbare de regim”, argumentând că mai multe grupuri de lideri „au dispărut complet”. Materialul nu oferă detalii independente care să confirme această afirmație. În perioada imediat următoare, atenția piețelor va fi pe două repere: dacă acordul este semnat în intervalul indicat de Trump și dacă discuțiile ulterioare (uraniu îmbogățit, rachete) avansează fără escaladări care să readucă riscul asupra fluxurilor prin Ormuz. [...]
Rusia cere Israelului să respecte memorandumul SUA–Iran, pe fondul mizelor pentru strâmtoarea Ormuz , într-un demers care poate influența riscul geopolitic și, implicit, costurile de transport și energia la nivel global, potrivit Agerpres . Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a discutat telefonic cu omologul său iranian, Abbas Araghchi, și a insistat ca „toate părțile implicate în conflictul armat, inclusiv Israelul, să respecte ce s-a convenit, fără excepție”, conform unui comunicat al Ministerului rus de Externe. Ce prevede, în linii mari, memorandumul și de ce contează economic Memorandumul de înțelegere pe care Iranul și Statele Unite intenționează să îl semneze vineri, în Elveția, ar urma să stabilească încheierea conflictului din Orientul Mijlociu și să deschidă negocieri pentru un acord mai amplu între Iran și SUA, potrivit informării transmise de Araghchi în convorbirea cu Lavrov. Detaliile acordului nu sunt cunoscute, însă președintele american Donald Trump a rezumat miza astfel: „Este foarte simplu. Asta spune: Iranul nu va avea niciodată o armă nucleară.” Trump a mai spus că strâmtoarea Ormuz va fi deschisă „fără taxe de trecere” — un element cu potențial impact asupra fluxurilor de petrol și gaze și asupra costurilor de transport maritim, în condițiile în care Ormuz este un punct-cheie pentru exporturile energetice din Golf. Poziționarea Rusiei și presiunea asupra Israelului Lavrov și-a exprimat sprijinul pentru acordurile obținute „prin mediere pakistaneză și qatareză privind dezescaladarea tensiunii din regiune” și a transmis „dispoziția constantă a Rusiei” de a contribui la soluționarea „crizei iraniene”, invocând „experiența și competența sa unică”. În paralel, Trump l-a criticat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu, cerându-i să fie „mai responsabil” în privința Libanului. Deși a afirmat că acordul cu Iranul va continua chiar și în scenariul unor acțiuni viitoare ale Israelului, liderul de la Casa Albă a dezaprobat atacuri israeliene pe teritoriul libanez în plin proces de negociere. Context: poziția G7 privind Libanul Liderii G7, reuniți la Evian (Franța), au convenit că Israelul trebuie să pună capăt ofensivei din Liban și să se retragă din partea ocupată, iar în zonă ar fi necesară o nouă forță multinațională care să sprijine armata libaneză în recâștigarea controlului asupra teritoriului, în detrimentul Hezbollah, mai notează Agerpres. [...]
SUA condiționează sprijinul pentru Ucraina de o contribuție europeană la deminarea Strâmtorii Ormuz , o legătură care mută o parte din costurile și riscurile de securitate maritimă către Europa și poate influența atât fluxurile de petrol, cât și prețurile de asigurare în transportul naval, potrivit news.ro . La summitul G7 de la Evian-les-Bains , președintele american Donald Trump s-a întâlnit cu omologul ucrainean Volodimir Zelenski și cu alți șase lideri europeni și s-a declarat pregătit să restabilească sancțiunile impuse petrolului rusesc. Trump l-a felicitat pe Zelenski pentru „performanța” armatei ucrainene și a vorbit despre o „dinamică” favorabilă Ucrainei. În spatele acestei repoziționări, doi diplomați care au asistat la negocieri au declarat pentru Politico că Trump a făcut presiuni asupra liderilor europeni pentru a susține acordul cu Iranul și pentru a contribui la deminarea Strâmtorii Ormuz. Unul dintre diplomați a spus că, la rândul lor, liderii G7 așteptau ca Trump „să facă concesii Ucrainei”. Trump a minimalizat public importanța sprijinului european pentru operațiunea de deminare, dar a admis că o contribuție externă ar putea fi utilă. „Nu cred că vom avea nevoie de mult ajutor”, a declarat Trump, recunoscând însă că n-ar fi „o idee proastă să avem una, două nave din câteva țări”. Deminarea Ormuz: condiție politică, risc operațional Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că desfășurarea unor nave de deminare (vânătoare de mine) urmează să fie „solicitată și dorită de către Statele Unite, apoi de către Iran și Oman”, părți vizate în acord. Totuși, demersul depinde de unda verde a Iranului, ceea ce lasă operațiunea într-o zonă de incertitudine. Până atunci, două nave franceze vânătoare de mine – Lyre și Andromède – au fost poziționate în Golful Aden și în Marea Arabiei, în apropierea Strâmtorii Ormuz, și sunt „pregătite să se ducă în zonă”, potrivit ministrului francez al Apărării, Catherine Vautrin. Miza economică: revenirea traficului de petroliere, frânată de mine și asigurări În contextul în care Statele Unite și Iranul urmează să semneze vineri un protocol al unui acord, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz ar urma să revină la nivelul de dinainte de Războiul din Iran. Trump a susținut public această perspectivă într-o postare pe Truth Social. „Nave din lumea întreagă, porniți-vă motorul! Să curgă petrolul!”, a proclamat Trump. Totuși, materialul notează că revenirea petrolierelor poate dura, deoarece prezența minelor îi descurajează pe armatori și pe asigurători. Pentru piață, asta înseamnă că normalizarea fluxurilor poate rămâne dependentă de ritmul și credibilitatea operațiunilor de securizare a rutei, nu doar de semnarea unui protocol. [...]
SUA și Iranul discută devansarea semnării memorandumului pentru a redeschide mai repede Strâmtoarea Ormuz , un pas cu impact direct asupra fluxurilor de energie și transportului maritim, potrivit Mediafax , care citează surse Axios. În forma actuală, semnarea memorandumului de înțelegere este programată pentru vineri, însă părțile și mediatorii analizează fie amânarea, fie varianta unei semnări „electronice” chiar astăzi. Chiar și în acest scenariu, întâlnirea negociatorilor rămâne planificată pentru 19 iunie, în Elveția, potrivit acelorași surse. Miza accelerării calendarului ar fi intrarea mai rapidă în vigoare a prevederilor legate de Strâmtoarea Ormuz. O sursă diplomatică citată de Axios spune că discuțiile au urmărit „deschiderea strâmtorii Ormuz mai devreme de vineri”, deoarece ambele părți ar fi fost de acord asupra acestui punct. De ce contează: publicarea textului și incertitudinea asupra semnării Sursele Axios mai susțin că autoritățile iraniene au insistat ca textul memorandumului să nu fie publicat înainte de semnarea oficială. Dacă documentul ar fi devansat, SUA ar putea publica „în sfârșit” textul acordului, după intrarea în vigoare a prevederilor, conform relatării. Există însă neclarități privind stadiul real al semnării. Vicepreședintele american J.D. Vance a afirmat că memorandumul ar fi fost deja semnat electronic pe 14 iunie, dar sursele Axios oferă versiuni diferite: una confirmă semnarea, cu precizarea că ar fi necesară o a doua semnătură, iar o altă sursă susține că memorandumul nu a fost încă semnat. Ce urmează: negocieri pe nuclear, după semnarea oficială Statele Unite și Iranul au anunțat că au ajuns la acorduri de pace în noaptea de 15 iunie. După semnarea oficială a memorandumului, părțile ar urma să înceapă negocieri de 60 de zile privind programul nuclear iranian și alte chestiuni, potrivit ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi . Delegația SUA ar urma să fie condusă de vicepreședintele J.D. Vance, iar cea iraniană de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, iar pe agenda discuțiilor din Elveția este menționată și începerea negocierilor privind programul nuclear iranian, conform surselor Axios citate de Mediafax. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz și relaxarea sancțiunilor ar putea debloca fluxuri comerciale și petroliere dacă proiectul de memorandum SUA–Iran, obținut de CNN , va fi confirmat și transpus într-un acord final. Documentul în 14 puncte descrie termenii unui armistițiu, măsuri pentru reluarea traficului maritim și un cadru de „ușurare financiară” pentru Iran, dar nu a fost publicat oficial, iar Casa Albă susține că textul scurs „nu reflectă” memorandumul real. Potrivit proiectului, memorandumul ar urma să fie semnat formal vineri, în Elveția, iar apoi să deschidă o fereastră de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali. Un oficial american a declarat pentru CNN că textul ar reflecta un acord semnat digital duminică de președintele Donald Trump, vicepreședintele JD Vance și președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf. Conținutul ar fi fost confirmat și de un diplomat care l-a văzut la summitul G7 din Franța, precum și de alte două surse diplomatice familiarizate cu negocierile. Miza economică: Hormuz, petrolul iranian și un fond de 300 mld. dolari În forma descrisă, proiectul are implicații directe pentru transportul maritim și pentru piața energiei, prin două seturi de măsuri: Ridicarea blocadei navale și reluarea traficului : SUA ar urma să ridice blocada navală și să „restabilească traficul” în maximum 30 de zile la capacitate deplină, proporțional cu volumele de dinainte de război (punctul 4). Iranul ar urma să ia măsuri pentru reluarea circulației navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman, tot în 30 de zile, inclusiv prin „neutralizarea minelor” și eliminarea obstacolelor tehnice (punctul 5). Permisiunea de a vinde petrol și produse petrochimice : Trezoreria SUA ar urma să emită derogări (waivere) pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe (bănci, asigurări, transport) până la ridicarea sancțiunilor (punctul 10). Plan de reabilitare și dezvoltare cu finanțare de cel puțin 300 mld. dolari (aprox. 1.380 mld. lei): SUA și partenerii regionali s-ar angaja să creeze un plan „cuprinzător” pentru reabilitarea și dezvoltarea economică a Iranului, cu mecanism de implementare ce ar urma să fie definit în 60 de zile (punctul 6). Într-un pasaj separat, proiectul notează că Teheranul „ar putea” accesa un fond de dezvoltare de 300 mld. dolari dacă își îndeplinește angajamentele privind programul nuclear în negocierile ulterioare. Sancțiuni și bani blocați: calendarul rămâne de negociat Proiectul prevede un angajament american de a pune capăt, pe un calendar ce ar urma să fie convenit în acordul final, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de Consiliul de Securitate al ONU , Consiliul Guvernatorilor AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) și sancțiunile unilaterale americane, atât „primare”, cât și „secundare” (punctul 7). Separat, textul menționează că, în funcție de progresul negocierilor, fonduri și active iraniene înghețate sau restricționate ar urma să fie eliberate și făcute „pe deplin disponibile”, urmând să fie utilizate conform deciziilor băncii centrale a Iranului (punctul 11). Componenta nucleară: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Un element central al proiectului este reiterarea de către Iran că „nu va produce niciodată arme nucleare” (punctul 8). Totuși, proiectul, așa cum este descris, nu include detalii despre ce se va întâmpla cu uraniul iranian puternic îmbogățit, precizează CNN. Până la un acord final, ambele părți ar urma să mențină „status quo”-ul: Iranul își menține programul nuclear la nivelul actual, iar SUA nu impun sancțiuni noi și nu își întăresc forțele în regiune (punctul 9). Ce urmează și care sunt limitele informației Documentul scurs este prezentat ca un „document politic” de către oficiali americani citați de CNN, care au minimalizat importanța lui și au susținut că nu reflectă angajamente „critice” din canale neoficiale, în special pe viitorul programului nuclear iranian. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu, iar un purtător de cuvânt a spus că textul nu reflectă memorandumul real. Agenția iraniană semi-oficială Tasnim a descris versiunile scurse ca fiind inexacte; Bloomberg a publicat anterior o versiune a proiectului, potrivit CNN. Dacă memorandumul va fi semnat vineri, el ar urma să declanșeze o perioadă de 60 de zile pentru negocierea acordului final, care, conform proiectului, ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU (punctul 14). În acest moment, rămâne neclar cât din formularea proiectului va ajunge în textul final. [...]
Donald Trump a respins public ideea unui fond american de 300 de miliarde de dolari pentru Iran , spunând că SUA „nu investesc” și „nu au un fond”, potrivit The Jerusalem Post . Declarațiile, făcute în marja summitului G7 , vin pe fondul discuțiilor despre un memorandum de înțelegere (MoU) cu Teheranul și au rolul de a tăia speculațiile privind o eventuală finanțare masivă care ar schimba miza economică a acordului. Trump a afirmat că informația despre un fond de 300 de miliarde de dolari este „o poveste falsă” și a insistat că Washingtonul nu pune „nici 10 cenți”. El a adăugat că nu le-a cerut nici statelor din Golf să investească în Iran, subliniind că „oamenii pot decide să facă asta”, dar ar fi o decizie a lor. MoU cu Iranul: condiția nucleară și amenințarea revenirii la bombardamente În același context, Trump a prezentat MoU drept „un lucru grozav” în primul rând pentru că, susține el, ar garanta că Iranul „nu va avea niciodată o armă nucleară”. A avertizat că, dacă Iranul ar obține o astfel de armă, „se va dezlănțui iadul” asupra sa. Totodată, Trump a spus că MoU nu este final și că SUA ar putea relua o campanie de bombardamente dacă nu îi va „plăcea” cum se comportă Iranul, formulând explicit posibilitatea revenirii la lovituri militare. „Nu m-a interesat niciodată” schimbarea de regim și comparația cu acordul din 2015 Trump a declarat că nu a fost preocupat de schimbarea regimului de la Teheran, argumentând că „schimbările de regim” „nu funcționează”. El a descris interlocutorii actuali drept „raționali” și „mai puțin radicalizați” decât grupuri anterioare. În paralel, a comparat MoU-ul aflat în lucru cu acordul nuclear din 2015 (JCPOA), criticându-l pe fostul președinte Barack Obama și susținând că acesta ar fi oferit Iranului 1,7 miliarde de dolari „în numerar”. Componenta regională: Israel, Hezbollah și rolul Qatarului Trump a afirmat că înțelegerea ar supraviețui chiar dacă Israelul ar lovi în Liban, unde a indicat Hezbollah drept problemă recurentă. El a criticat modul în care Israelul ar acționa împotriva Hezbollah, spunând că nu ar trebui „dărâmat un bloc” de fiecare dată când este căutat „cineva”, din cauza victimelor colaterale. A mai spus că a discutat cu lideri israelieni despre lovituri asupra Beirutului și că „nu i-a plăcut” faptul că armata israeliană ar fi bombardat Beirutul cu câteva ore înainte de semnarea acordului. În același timp, Trump i-a mulțumit emirului Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, pentru sprijinul în negocierea înțelegerii. Reuters a contribuit la relatare, notează publicația. [...]
