Știri
Știri din categoria Externe
Iranul analizează condițiile americane, dar cere ridicarea blocadei portuare și acces la active în timp ce Teheranul încearcă să mențină deschis canalul de negociere cu Washingtonul, potrivit Agerpres.
Iranul a transmis miercuri seara că „examinează” o nouă propunere venită din partea SUA, în contextul vizitei la Teheran a ministrului pakistanez de interne, prezentat drept mediator în discuțiile dintre cei doi „beligeranți”, conform Ministerului de Externe iranian, citat de AFP.
Purtătorul de cuvânt al MAE iranian, Esmail Baghaei, a declarat la televiziunea de stat că autoritățile iraniene au primit „punctele de vedere ale părții americane” și le analizează, dar a vorbit și despre „marea neîncredere” față de Statele Unite.
În același mesaj, oficialul iranian a reluat două cerințe pe care Teheranul le consideră esențiale pentru orice înțelegere:
Pentru mediul economic, miza imediată este legată de fluxurile comerciale și de accesul la lichidități externe: porturile și activele înghețate sunt elemente care pot influența direct capacitatea Iranului de a importa, de a exporta și de a-și finanța operațiunile externe, însă materialul nu oferă detalii despre calendar sau despre conținutul concret al propunerii americane.
Recomandate
Un posibil acord SUA–Iran care ar „deschide Strâmtoarea Ormuz ” ar reduce riscul de șoc pe piața petrolului , dacă se confirmă calendarul anunțat de Donald Trump, potrivit Antena 3 . Președintele american a spus la summitul G7 din Franța că, în lipsa unei înțelegeri, SUA ar fi putut continua războiul cu Iranul „încă doi ani”. Trump a afirmat că acordul ar urma să fie semnat „joi sau vineri” și că ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, ar „deschide” Strâmtoarea Ormuz și ar împiedica Iranul să dețină sau să producă arme nucleare. În același context, el a avertizat că bombardamentele ar putea fi reluate dacă „următoarea fază a discuțiilor eșuează”, în timp ce, potrivit CNN (citat de Antena 3), mai mulți aliați din administrația republicană ar fi interesați de încheierea conflictului. Ce ar conține înțelegerea, în versiunea prezentată de Trump În declarațiile de la G7, Trump a indicat trei direcții principale: Angajament nuclear : Iranul „nu va produce și nici nu va achiziționa arme nucleare”, formulare pe care Trump a spus că o consideră importantă inclusiv pentru a bloca achiziții din alte țări. Uraniul îmbogățit : discuțiile privind „eliminarea stocurilor” ar urma să înceapă imediat după semnarea memorandumului. Componenta „non-nucleară” : negocieri care ar implica statele din Golful Persic și ar include „rachetele balistice convenționale” ale Iranului; Trump a sugerat că Teheranul va păstra totuși „câteva” rachete. Miza economică: Ormuz și riscul de volatilitate Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile de petrol, iar orice semnal de detensionare care ar „deschide” ruta poate reduce prima de risc inclusă în prețuri. Totuși, chiar în versiunea lui Trump, rămâne un element de incertitudine: el a condiționat stabilitatea înțelegerii de succesul etapelor următoare ale negocierilor și a lăsat deschisă posibilitatea reluării loviturilor. Fondul de 300 de miliarde de dolari, respins de Trump Trump a negat informațiile potrivit cărora Iranul ar primi acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei), catalogându-le drept „știri false”. „Nu le dăm bani. Nu le dăm nimic din toate astea.” El a adăugat că Teheranul ar urma să beneficieze de fondurile obținute din vânzarea de țiței doar dacă respectă înțelegerea. „Schimbarea de regim”, o afirmație fără detalii verificabile în material Trump a susținut că în Iran ar exista „un nou grup de lideri” și că, în timpul săptămânilor de război, ar fi avut loc o „schimbare de regim”, argumentând că mai multe grupuri de lideri „au dispărut complet”. Materialul nu oferă detalii independente care să confirme această afirmație. În perioada imediat următoare, atenția piețelor va fi pe două repere: dacă acordul este semnat în intervalul indicat de Trump și dacă discuțiile ulterioare (uraniu îmbogățit, rachete) avansează fără escaladări care să readucă riscul asupra fluxurilor prin Ormuz. [...]
SUA și Iranul discută devansarea semnării memorandumului pentru a redeschide mai repede Strâmtoarea Ormuz , un pas cu impact direct asupra fluxurilor de energie și transportului maritim, potrivit Mediafax , care citează surse Axios. În forma actuală, semnarea memorandumului de înțelegere este programată pentru vineri, însă părțile și mediatorii analizează fie amânarea, fie varianta unei semnări „electronice” chiar astăzi. Chiar și în acest scenariu, întâlnirea negociatorilor rămâne planificată pentru 19 iunie, în Elveția, potrivit acelorași surse. Miza accelerării calendarului ar fi intrarea mai rapidă în vigoare a prevederilor legate de Strâmtoarea Ormuz. O sursă diplomatică citată de Axios spune că discuțiile au urmărit „deschiderea strâmtorii Ormuz mai devreme de vineri”, deoarece ambele părți ar fi fost de acord asupra acestui punct. De ce contează: publicarea textului și incertitudinea asupra semnării Sursele Axios mai susțin că autoritățile iraniene au insistat ca textul memorandumului să nu fie publicat înainte de semnarea oficială. Dacă documentul ar fi devansat, SUA ar putea publica „în sfârșit” textul acordului, după intrarea în vigoare a prevederilor, conform relatării. Există însă neclarități privind stadiul real al semnării. Vicepreședintele american J.D. Vance a afirmat că memorandumul ar fi fost deja semnat electronic pe 14 iunie, dar sursele Axios oferă versiuni diferite: una confirmă semnarea, cu precizarea că ar fi necesară o a doua semnătură, iar o altă sursă susține că memorandumul nu a fost încă semnat. Ce urmează: negocieri pe nuclear, după semnarea oficială Statele Unite și Iranul au anunțat că au ajuns la acorduri de pace în noaptea de 15 iunie. După semnarea oficială a memorandumului, părțile ar urma să înceapă negocieri de 60 de zile privind programul nuclear iranian și alte chestiuni, potrivit ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi . Delegația SUA ar urma să fie condusă de vicepreședintele J.D. Vance, iar cea iraniană de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, iar pe agenda discuțiilor din Elveția este menționată și începerea negocierilor privind programul nuclear iranian, conform surselor Axios citate de Mediafax. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz și relaxarea sancțiunilor ar putea debloca fluxuri comerciale și petroliere dacă proiectul de memorandum SUA–Iran, obținut de CNN , va fi confirmat și transpus într-un acord final. Documentul în 14 puncte descrie termenii unui armistițiu, măsuri pentru reluarea traficului maritim și un cadru de „ușurare financiară” pentru Iran, dar nu a fost publicat oficial, iar Casa Albă susține că textul scurs „nu reflectă” memorandumul real. Potrivit proiectului, memorandumul ar urma să fie semnat formal vineri, în Elveția, iar apoi să deschidă o fereastră de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali. Un oficial american a declarat pentru CNN că textul ar reflecta un acord semnat digital duminică de președintele Donald Trump, vicepreședintele JD Vance și președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf. Conținutul ar fi fost confirmat și de un diplomat care l-a văzut la summitul G7 din Franța, precum și de alte două surse diplomatice familiarizate cu negocierile. Miza economică: Hormuz, petrolul iranian și un fond de 300 mld. dolari În forma descrisă, proiectul are implicații directe pentru transportul maritim și pentru piața energiei, prin două seturi de măsuri: Ridicarea blocadei navale și reluarea traficului : SUA ar urma să ridice blocada navală și să „restabilească traficul” în maximum 30 de zile la capacitate deplină, proporțional cu volumele de dinainte de război (punctul 4). Iranul ar urma să ia măsuri pentru reluarea circulației navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman, tot în 30 de zile, inclusiv prin „neutralizarea minelor” și eliminarea obstacolelor tehnice (punctul 5). Permisiunea de a vinde petrol și produse petrochimice : Trezoreria SUA ar urma să emită derogări (waivere) pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe (bănci, asigurări, transport) până la ridicarea sancțiunilor (punctul 10). Plan de reabilitare și dezvoltare cu finanțare de cel puțin 300 mld. dolari (aprox. 1.380 mld. lei): SUA și partenerii regionali s-ar angaja să creeze un plan „cuprinzător” pentru reabilitarea și dezvoltarea economică a Iranului, cu mecanism de implementare ce ar urma să fie definit în 60 de zile (punctul 6). Într-un pasaj separat, proiectul notează că Teheranul „ar putea” accesa un fond de dezvoltare de 300 mld. dolari dacă își îndeplinește angajamentele privind programul nuclear în negocierile ulterioare. Sancțiuni și bani blocați: calendarul rămâne de negociat Proiectul prevede un angajament american de a pune capăt, pe un calendar ce ar urma să fie convenit în acordul final, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de Consiliul de Securitate al ONU , Consiliul Guvernatorilor AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) și sancțiunile unilaterale americane, atât „primare”, cât și „secundare” (punctul 7). Separat, textul menționează că, în funcție de progresul negocierilor, fonduri și active iraniene înghețate sau restricționate ar urma să fie eliberate și făcute „pe deplin disponibile”, urmând să fie utilizate conform deciziilor băncii centrale a Iranului (punctul 11). Componenta nucleară: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Un element central al proiectului este reiterarea de către Iran că „nu va produce niciodată arme nucleare” (punctul 8). Totuși, proiectul, așa cum este descris, nu include detalii despre ce se va întâmpla cu uraniul iranian puternic îmbogățit, precizează CNN. Până la un acord final, ambele părți ar urma să mențină „status quo”-ul: Iranul își menține programul nuclear la nivelul actual, iar SUA nu impun sancțiuni noi și nu își întăresc forțele în regiune (punctul 9). Ce urmează și care sunt limitele informației Documentul scurs este prezentat ca un „document politic” de către oficiali americani citați de CNN, care au minimalizat importanța lui și au susținut că nu reflectă angajamente „critice” din canale neoficiale, în special pe viitorul programului nuclear iranian. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu, iar un purtător de cuvânt a spus că textul nu reflectă memorandumul real. Agenția iraniană semi-oficială Tasnim a descris versiunile scurse ca fiind inexacte; Bloomberg a publicat anterior o versiune a proiectului, potrivit CNN. Dacă memorandumul va fi semnat vineri, el ar urma să declanșeze o perioadă de 60 de zile pentru negocierea acordului final, care, conform proiectului, ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU (punctul 14). În acest moment, rămâne neclar cât din formularea proiectului va ajunge în textul final. [...]
Donald Trump a respins public ideea unui fond american de 300 de miliarde de dolari pentru Iran , spunând că SUA „nu investesc” și „nu au un fond”, potrivit The Jerusalem Post . Declarațiile, făcute în marja summitului G7 , vin pe fondul discuțiilor despre un memorandum de înțelegere (MoU) cu Teheranul și au rolul de a tăia speculațiile privind o eventuală finanțare masivă care ar schimba miza economică a acordului. Trump a afirmat că informația despre un fond de 300 de miliarde de dolari este „o poveste falsă” și a insistat că Washingtonul nu pune „nici 10 cenți”. El a adăugat că nu le-a cerut nici statelor din Golf să investească în Iran, subliniind că „oamenii pot decide să facă asta”, dar ar fi o decizie a lor. MoU cu Iranul: condiția nucleară și amenințarea revenirii la bombardamente În același context, Trump a prezentat MoU drept „un lucru grozav” în primul rând pentru că, susține el, ar garanta că Iranul „nu va avea niciodată o armă nucleară”. A avertizat că, dacă Iranul ar obține o astfel de armă, „se va dezlănțui iadul” asupra sa. Totodată, Trump a spus că MoU nu este final și că SUA ar putea relua o campanie de bombardamente dacă nu îi va „plăcea” cum se comportă Iranul, formulând explicit posibilitatea revenirii la lovituri militare. „Nu m-a interesat niciodată” schimbarea de regim și comparația cu acordul din 2015 Trump a declarat că nu a fost preocupat de schimbarea regimului de la Teheran, argumentând că „schimbările de regim” „nu funcționează”. El a descris interlocutorii actuali drept „raționali” și „mai puțin radicalizați” decât grupuri anterioare. În paralel, a comparat MoU-ul aflat în lucru cu acordul nuclear din 2015 (JCPOA), criticându-l pe fostul președinte Barack Obama și susținând că acesta ar fi oferit Iranului 1,7 miliarde de dolari „în numerar”. Componenta regională: Israel, Hezbollah și rolul Qatarului Trump a afirmat că înțelegerea ar supraviețui chiar dacă Israelul ar lovi în Liban, unde a indicat Hezbollah drept problemă recurentă. El a criticat modul în care Israelul ar acționa împotriva Hezbollah, spunând că nu ar trebui „dărâmat un bloc” de fiecare dată când este căutat „cineva”, din cauza victimelor colaterale. A mai spus că a discutat cu lideri israelieni despre lovituri asupra Beirutului și că „nu i-a plăcut” faptul că armata israeliană ar fi bombardat Beirutul cu câteva ore înainte de semnarea acordului. În același timp, Trump i-a mulțumit emirului Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, pentru sprijinul în negocierea înțelegerii. Reuters a contribuit la relatare, notează publicația. [...]
Donald Trump a avertizat că SUA ar relua loviturile asupra Iranului dacă Teheranul nu „se comportă” , semnalând că acordul SUA–Iran de încetare a războiului rămâne fragil și condiționat, potrivit CNN . Într-o declarație făcută miercuri, 17 iunie 2026, în timpul unei întâlniri cu președintele Egiptului, Abdel Fattah el-Sisi , Trump a spus că înțelegerea cu Iranul „nu este un acord final” și că Statele Unite vor relua atacurile dacă Iranul nu „se comportă”. „Dacă nu se comportă, ne întoarcem imediat la aruncatul bombelor chiar în mijlocul capului lor”, a spus Trump, referindu-se la Iran. De ce contează Mesajul introduce un element de incertitudine în jurul acordului prezentat ca fiind menit să oprească războiul: în locul unei înțelegeri definitive, președintele SUA descrie aranjamentul ca pe unul provizoriu, cu o condiționalitate explicită și cu amenințarea reluării loviturilor militare. În termeni practici, asta sugerează că riscul de escaladare rămâne ridicat, chiar și după semnarea unui acord de încetare a conflictului. Ce urmează În același context mediatic, Trump a indicat că ar putea face public textul acordului „în câteva zile”, într-un „cadru formal”, inclusiv prin citirea documentului în fața camerelor, potrivit materialelor video asociate publicate de CNN. [...]
Un proiect de acord SUA–Iran ar lega redeschiderea Strâmtorii Ormuz și înghețarea escaladării de un pachet financiar de cel puțin 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 mld. lei) și de relaxarea sancțiunilor , potrivit Mediafax , care citează o copie a documentului obținută de CNN. Textul nu a fost publicat oficial, iar CNN notează că rămâne neclar dacă este forma finală a documentului ce ar urma să fie semnat vineri, în Elveția. Documentul este structurat în 14 puncte și prevede încetarea imediată și „definitivă” a războiului „pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, plus angajamentul părților de a se abține de la acțiuni ostile și de la amenințarea cu forța. Miza economică: petrol, transport maritim și un fond de dezvoltare În proiect, SUA ar urma să permită Iranului să își vândă petrolul și produsele petrochimice, iar Departamentul Trezoreriei ar emite derogări (excepții) pentru exporturi și servicii conexe, inclusiv bancare, de asigurări și transport. În paralel, Iran ar urma să ia măsuri pentru reluarea traficului navelor comerciale între Golful Persic și Marea Omanului, în termen de 30 de zile, inclusiv prin neutralizarea minelor. Textul menționează și ridicarea blocadei navale de către SUA și restabilirea traficului „la capacitate maximă” în cel mult 30 de zile. Un element central este angajamentul SUA, împreună cu parteneri regionali, de a elabora un plan de reabilitare și dezvoltare economică pentru Iran, cu o finanțare de „cel puțin 300 de miliarde de dolari” (aprox. 1.380 mld. lei), iar mecanismul de implementare ar urma să fie formulat în 60 de zile. Sancțiuni și active înghețate: calendarul ridicării și deblocării Proiectul prevede că SUA s-ar angaja să pună capăt, pe un calendar ce urmează să fie convenit, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului Guvernatorilor AIEA, precum și sancțiunilor unilaterale americane, „primare și secundare”. Separat, documentul include deblocarea fondurilor și activelor înghețate sau restricționate ale Iranului, „în funcție de progresul negocierilor”, cu utilizarea lor stabilită de banca centrală iraniană. Nuclear: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Iran „reiterează că nu va produce niciodată arme nucleare”, iar părțile ar urma să trateze într-un acord final „soarta materialului îmbogățit” și celelalte chestiuni nucleare. În același timp, textul prezentat indică explicit că documentul nu precizează clar ce se va întâmpla cu uraniul îmbogățit al Iranului. Până la încheierea unui acord final, părțile ar urma să mențină „statu quo-ul”: Iranul în privința programului nuclear, iar SUA fără noi sancțiuni și fără consolidarea forțelor în regiune. Calendar și pașii următori Memorandumul de înțelegere ar urma să fie semnat vineri, în Elveția, declanșând o perioadă de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali ai acordului, termen care poate fi prelungit de comun acord. Documentul mai prevede instituirea unui mecanism de supraveghere a implementării și faptul că acordul final ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție cu caracter obligatoriu a Consiliului de Securitate al ONU. [...]
